REVOLUTIA DE LA 1848-1849

In tarile Romane s-au produs trei revolutii in anul 1848: revolutia din Moldova-care a fost inabusita de la
inceput,cea din Muntenia, iar a treia in Transilvania. Anul 1848 era un an revolutionar in toata Europa, iar
mişcarile din statele europene au reprezentat prilejul, cadrul general al izbucnirii revoluţiei romane.
Cauzele revolutiei romane erau nationale- existenta regimurilor politice asupritoare ( suzeranitatea
otomana şi protectoratul ţarist asupra Ţării Româneşti şi Moldovei, stăpânirea habsburgică în Transilvania
, Banat şi Bucovina); politice şi sociale- absenţa drepturilor şi libertătilor cetatenesti, existenţa
privilegiilor sociale, lipsa unei reforma agrare şi existenţa unor constrângeri pentru ţărănime ( iobagia în
Transilvania, clăcăşia în Ţara Românească şi Moldova). La revoluţie au participat burghezia, boierimea de
orientare democratică, orăşenimea, ţărănimea.

Incercarea de revolutie din Moldova .

IN DIMINEATA ZILEI de 27 martie, are loc la Iasi, intr-un hotel, o intrunire a tinerilor insufletiti de
idei nationale si reformatoare, la care iau parte insa si alte persoane: boieri mari si mici, negustori si cativa
liberi profesonisti.Se redacteaza un memoriu in 35 de puncte,Petiţiunea-proclamaţiune, care incepand
prin “sfanta pazire a Regulamentului (organic) in tot cuprinsul sau, fara nici o rastalmacire”, cuprinde,
intre altele: “grabnica imbunatatire a starii locuitorilor sateni”, imbunatatirea administratiei (justitie,
armata, finante), reforma scolara, ridicarea cenzurii, infiintarea unei garzi cetatenesti si dizolvarea
Obstestii Adunari ca una ce fusese aleasa ilegal. O delegatie se prezinta lui Mihail Sturdza, care, pentru
moment, se preface a primi cele mai multe dintre cereri, dar, pe urma, avand asigurat concursul
garnizoanei din Iasi, ordona arestarea capeteniilor miscarii. O parte din acestea urmau sa fie surghiunite
peste Dunare, in Turcia; cumparand insa, intr-ascuns, echipajul barcazului care trebuia sa-i treaca la
Macin, ei ajung la Braila, si aici, cu ajutorul vice-consulului englez local, isi redobandesc libertatea,
ajungand apoi, prin Transilvania, in Bucovina. Aici vin, direct din Moldova , si alti revolutionari. Şase
revoluţionari, printer care şi Vasile Alecsandri şi Alexandru Ioan Cuza au scapar de sub escorta şi au ajuns
în Transilvania, unde au participat la Marea Adunare Naţională de la Blaj. La 24 mai 1848 revoluţinarii
moldoveni participanţi la Adunarea de la Blaj au redactat cel mai radical program al revoluţiei române,
Principiile noastre pentru reformarea patriei, cerând unirea Moldovei cu Ţara Românească şi
împropietarirea ţăranilor fără despăgubire.

In vara anului 1848 se aflau in Bucovina Alexandru Cuza, viitorul domn, Costache Negruzzi,
Dimitrie Canta, Vasile Alecsandri, Alecu Russo, Manolache Costache Epureanu, fratii Rosetti, fratii Sion,
intr-un cuvant-cei mai de seama tineri ai Moldovei. Sosi, de asemenea, si Mihail Kogalniceanu, care nu
fusese amestecat in miscare, dar care avusese un conflict cu fiul lui Mihail Sturdza si parasise tara. Cu
totii au fost prieteneste prieteneste primiti de familia Hurmuzachi, in a carei casa, la Cernauti, si apoi la
mosie, la Cernauca, aflara ospitalitatea cea mai aleasa. Aici, in urma consfatuirilor avute si cu ajutorul
gazdei, refugiatii scot Gazeta Bucovinei, iar Mihail Kogalniceanu publica in august 1848 Dorintele
partidei nationale în Moldova, noul program al tineretului moldovean revolutionar. Acest program, in 36
de puncte, se deosebeste mult de cererile revolutionarilor din martie; mai intai, el e impotriva
regulamentului organic si a protectoratului tarist care “nu poate in nici un chip face fericirea tarii”; se cere
apoi autonomia Moldovei, egalitatea civila si politica a tuturor cetatenilor, adunare alcatuita din
reprezentantii tuturor starilor sau categoriilor sociale, garantarea libertatii si a domiciliului, instructie
gratuita, renuntarea, din partea boierilor, la privilegii, la scutirea de contributii si la robii tigani,

41
desfiintarea clacii si — fapt foarte important — Unirea Moldovei cu Muntenia este cheia bolţii fără de
care s-ar prăbuşi întreg edificiul naţional.

Revolutia din Ţara Românească

IN MUNTENIA, revolutia s-a bucurat, de la inceput, de mai mult succes decat in Moldova; una din
cauze a fost mai buna organizare a ei, o alta, concursul unei parti din administratie si armata. In timpul
domniei lui Gheorghe Bibescu se formase, in 1843, o societate politica secreta, intitulata Dreptate-Fratie.
Din ea faceau parte tinerii patrioti si progresisti, dintre care multi studiasera in strainatate, mai ales la Paris
. In capitala Frantei izbucnise revolutia la inceputul anului 1848; conducatorii ei fagaduisera sprijin
tinerilor munteni, in cazul cand se vor ridica impotriva asupritorilor. Miscarea a izbucnit in tara, in ziua de
9 iunie 1848, la Islaz, in judetul Romanati, ale carui autoritati, militare si civile, erau de partea
revolutionarilor. S-a citit Proclamatia de la Islaz in 22 de articole, alcatuita, in ce priveste fondul, de
Nicolae Balcescu, iar sub raportul formei, de Ioan Heliade Radulescu, in care se prevedea, ca revendicarile
esentiale: “Independenta…administrativa si legislativa pe temeiul tractatelor lui Mircea si Vlad V. si
neamestec al nici unei puteri din afara in cele din intru ale sale”, “egalitatea drepturilor politice”,
suprimarea rangurilor sociale, improprietarirea taranilor, “emancipatia manastirilor inchinate” locurilor
sfinte, desfiintarea robiei. Nu se vorbea de Unirea Principatelor. In acea zi, la Bucuresti, trei tineri trag cu
pistolul asupra lui Gheorghe Bibescu: acesta scapa insa numai cu spaima, epoletul oprind glontul. Peste
doua zile, la 11 iunie, multimea, la semnalul dat prin tragerea clopotului de mitropolie, incepe a se aduna;
apar staguri, cocarde si esarfe tricolore; palariile se impodobesc cu penaje tricolore; in aclamatii si urale,
toti se indreapta spre palat. Bibescu stiind ca nu are sprijinul armatei - in cursul diminetii, ofiterii in
corpore venisera la palat, aratand ca vor apara tara de dusmani, dar nu vor varsa sange de roman –
semneaza, seara, noua constitutie – de fapt proclamatia – si accepta formarea unui guvern provizoriu, a
carui lista ii e prezentata de revolutionari. Cum insa a doua zi, 12 iunie, consulul tarist, Gheorghe de
Kotzebue, protesteaza formal impotriva noii oranduiri care desfiinta de drept si de fapt Regulamentul
organic, parasind Bucurestii, domnul, cuprins de teama nevoind sa ia asupra-si consecintele miscarii,
abdica in dupa-amiaza zilei de 11 iunie si se retrage, prin Campulung, in Transilvania. Anuntand acest fapt
in ziua urmatoare, guvernul provizoriu arata totodata tarii si noua sa componenţă, reconstituita, cuprinzand
si pe cei de la Islaz. In fruntea Guvernuuil provizoriu, organ suprem, prezidat de mitropolitul Neofit si
numarand ca membrii pe Heliade, Stefan Golescu, Tell, Magheru si, pentru cateva zile numai, un mare
negustor bucurestean Gh. Scurti. Vin apoi, imitand guvernul revolutionar francez, “secretarii guvernului
vremelnicesc”: C.A. Rosseti, N. Balcescu, A.G. Golescu si Ion C. Bratianu, adica elementele tinere, cele
mai dinamice . In sfarsit, “Ministerul vremelnicesc” alcatuit din Nicolae Golescu, “ministrul dinlauntru “
sau de interne, Ion Campineanu, “ministrul dreptatii”, Ioan Voinescu II, “ministrul treburilor din afara sau
de externe”, C.N. Filipescu, “ministrul finantei”, Gh. Nitescu, “obstescul controlor”, controlorul I.
Odobescu, “ministrul de razboi”, Heliade, “ministrul instructiei publice”, Scarlat Cretulescu,
“comandantul gvardiei nationale”, Constantin Cretulescu, “presidentul sfatului orasenesc” – apoi va fi
Cezar Bolliac, si Margarit Mosoiu, “seful politiei”.

In aceiasi zi, adica la 14/26 iunie, guvernul revolutionar da si primele sale decrete: desfiinţarea
rangurilor şi privilegiilor boiereşti, înfiinţarea unei armate naţionale pusă sub comanda lui Gheorghe
Magheru, decretarea Tricolorului ca steag naţional, înfiinţarea “Comisiei Proprietăţii” pentru rezolvarea
problemei agrare.

42
 La insistenţa Rusiei, Poarta intervine prin trimiterea unui comisar în Principate, Soliman pasa,
care era un om relative moderat printer oamenii de stat otomani. Delegaţia română i-a propus acestuia sa
se inlocuiasca guvernul revoluţionar cu o locotenenta domneasca( consiliu alcatuit din 6 ministri). La
incepul Soliman a refuzat motivând ca era acelasi govern revoluţionar ascuns sub un nou nume. Ulterior a
acceptat locotenenţa. Turcii au intervenit si l-au inlocuit pe Soliman cu Fuad Effendi cunoscut pentru
duritatea sa. La 6 / 18 septembrie 1848 a avut loc la Bucuresti o adunare unde s-au ars copii ale
Regulametului Organic şi portetul lui Pavel Kiseleff.. În aceste conditii , o armată condusă de Fuad
Effendi a ocupat Bucureştiul, zdrobind pe Dealul Spirii rezistenţa pompierilor conduşi de Pavel Zăgănescu
( 13/ 25 septembrie 1848). În urma luptei din Dealul Spirii, revoluţia din Ţara Românească a fost înfrântă,
revoluţionarii au fost arestati, iar regimul Regulamentului Organic este reintrodus.

Scurta perioada de trei luni cat a durat revolutia in Muntenia a avut totusi urmari insemnate. Ea a
produs o miscare a maselor, o zguduire a societatii, in special a clasei privilegiate, a facilitat patrundera
ideilor de reforma sociala, care-si vor gasi mai tarziu expresia in dispozitiile din 1858 ale Conventiei de la
Paris (egalitatea tuturor in fata legilor, suprimarea titlurilor nobiliare) si in legile din 1863-18864 ale lui
Cuza si Kogalniceanu: securizarea averilor manastiresti, improprietarirea taranilor si legea invatamantului.
Pe de alta parte, prin influenta exercitata, in mai mare masura asupra revolutionarilor din Moldova, care
formuleaza, utilizand proclamatia in 22 de puncte, programul din august, si in mai mica masura asupra
revolutionarilor din Transilvaniei, ea contribuie la intarirea si adancirea ideii de unitate nationala. In
sfarsit, prin propaganda in Apus a fruntasilor exilati, ea determina un puternic curent de opinie publica si
guvernamentala in favoarea Principatelor, curent care-si va dovedi eficacitatea cu prilejul incheierii
Tratatului si apoi a Conventiei de la Paris (1856, respectiv 1858). Nu este, prin urmare, exagerat a afirma
ca revolutia munteana de la 1848 sta la baza Romaniei moderne, ca ea a influentat puternic, principal si
politic, aceasta dezvoltare, ca “pasoptistii” au binemeritat de la patrie.

Revolutia din Transilvania.

IN TRANSILVANIA, revolutia a durat mai mult si pe langa caracterul ei social, a avut si unul
national. Tineretul progresist maghiar, in cadrul miscarilor care izbucnesc in acest an, 1848,in cuprinsul
imparatiei austriece si anumela Viena, in Italia si in Boemia, se ridica sub conducerea lui Lajos Kossuth si
proclama Ungaria independenta; totodata hotarasc anexarea Transilvaniei la noul stat maghiar. Romanii
nu puteau admite, evident, acest lucru; pe de alta parte, voiau drepturi egale cu ale celorlalte nationalitati
din Transilvania. De aceea, ei hotarasc, la randul lor, convocarea unei adunari in care sa discute toate
problemele care-I priveau. Adunarea se tinea, intr-adevar, in zilele de 3/15 - 5/17 mai 1848, langa Blaj, pe
o campie care de atunci s-a numit Campia Libertatii. In urma unor cuvantari tinute in cadrul Adunarii, s-a
votat o rezolutie in patru puncte prin care “natia romana se declara si se proclama… de sine statatoare si
… parte intregitoare a Transilvaniei, pe temeiul libertatii egale”si “depune juramantul de credinta catre
imparat si catre patrie “. Adunarea a votat în unanimitate documentul intitulat Petiţiunea Naţionala, un
program politic radical , discursul fiind citit de Simion Barnuţiu. Se cerea : reprezentare proportionala in
toate ramurile de conducere si in administratia tarii, libertatea presei si a intrunirilor, scoli de tot felul si o
universitate etc. Se protesteaza apoi solemn impotriva unirii cu Ungaria, facuta fara consultarea romanilor.
Din motive strategice, pentru a evita o intervenţie militară austriacă, se afirma fidelitatea faţă de împărat,
iar problema unitătii naţionale nu a fost inclusă în program, însă pe Câmpia Libertăţii s-a strigat “Noi
vrem san e unim cu ţara”.

43
 Un rol important în oraganizarea Marii Adunari Naţionale de la Blaj si a revoluţiei aici în
general l-au avut Simion Bărnuţiu, Gheorghe Bariţiu, Avram Iancu, Andrei Şaguna etc.Cererile românilor
au fost trimise împăratului şi Dietei de la Cluj. Dieta de la Cluj a votat însă unirea Transilvaniei cu
Ungaria, iar împăratul a fost de accord cu acest act, învrăjbind cele două naţiuni.. Au început ciocniri
violente între maghiari şi românii din Transilvania, care nu doreau să se supună administraţiei maghiare.
În multe localitaţi s-a tras cu arma şi au avut loc măceluri.

În septembrie 1848 a avut loc o a treia Adunare la Blaj, la care au participat ţăranii români
organizaţi militar de Avram Iancu. Adunarea s-a transformat într-o veritabilă tabară ţărănească. S-a trecut
la organizarea politică şi militară a Transilvaniei pe baze noi. Provincia a fost împărtită în 15 prefecturi
fiecareia corespunzându-I câte o legiune, având în frunte pe Avram Iancu. S-a constituit Comitetul
Naţional cu sediul la Sibiu , care juca rolul unui veritabil guvern românesc. La 4 martie 1849 s-a publicat
la Viena o nouă constituţie imperială prin care se restabilea autonomia Transilvaniei şi se admitea
existenţa naţională a românilor. În aceste condiţii guvernul revoluţionar maghiar a făcut apel la generalul
polonez Iosef Bem, care restrânge zona de apărare românească la Munţii Apuseni, care a devenit un
bastion de apărare de necucerit. Pe teritoriul cucerit, nobilimea maghiară a dezlănţuit o cruntă represiune
împotriva ţăranilor români. S-au organizat adevărate “ tribunale de sânge” conduse de Lajos Csany.

Împăratul austriac Franz Iosef a cerut ajutorul armatei ruseşti pentru a învinge revoluţia
maghiară, ceea ce a condus la înţelegerea dintre liderii revoluţiei române şi cei ai revoluţiei maghiar. S-au
purtat tratative între cele doua părţi-română şi ungară- prin intermediul deputatului roman Ioan Dragoş.
Guvernul maghiar a purtat tratative la Debreten, între Nicolae Bălcescu şi Lajos Kossuth. Sub presiunea
ofensivei ţariste , guvernul maghiar a acceptat sa semneze la 2/ 14 iulie 1849 “ Proiectul de Pacificaţie”,
semnat prea târziu , astfel încât armata maghiară a fost silita sa capituleze în fata fortelor austriece şi
rusesti la Siria. Prin proiect se recunostea dreptul românilor de a-şi folosi limba română în administraţie,
independenţa Bisericii Ortodoxe. Revoluţia a fost înfrântă în Transilvania, fiind reinstaurata stăpânirea
habsburgică asupra Transilvaniei şi Ungariei.

Revoluţia româna a fost parte a revoluţiei generale europene, însă a avut trăsături specifice. A
avut un character democratic- prin revendicările politice şi participarea populaţiei, naţional- prin idealurile
susţinute, unitar- prin cauze, revendicări asemănătoare şi colaborarea dintre revoluţionarii din provincii
diferite. Cu toate că a fost înfrântă de marile puteri, revoluţia a accentuat consţiinţa de sine a naţiunii
române şi a stability cadrul de modernizare a societăţii româneşti şi de constituire a statului naţional
unitary roman.

44