Universitatea din București

Facultatea de Filosofie

Probleme și lămuriri privind

ontologia lumilor posibile

Student:​ Fînaru Andrei, anul III

Grupa: 3​ 59
Prof. Coordonator: ​Prof. dr. Mircea Dumitru
​ eminficație, Existență, Adevăr
Curs: S

București, 2021
Abstract
Ontologia lumilor posibile sunt un subiect fascinant dar problematic. David K. Lewis susține
că lumile posibile există într-un fel obiectiv și limitează ceea ce putem să imaginăm sau să
postulăm ca fiind adevărat într-o anume lume posibilă. În viziunea lui fizica unei lumi
posibile poate să fie altfel decât fizica lumii noastre dar logica și matematica nu pot fi altfel.
Nicholas Rescher e de părere că lumile posibile nu au o realitate fizică și ele sunt ipoteze
imaginate de mintea umană. În lipsa existenței unei minți umane, nu putem vorbi de lumi
posibile. Propun o analiză a celor două perspective cu privire la existența lumilor posibile
prin care să înțeleg mai bine la ce anume se referă cei doi filosofi.

Cuvinte cheie
actual, posibil, lume, fizică, matematică, situație contrafactuală
În lucrarea de față îmi propun să întreprind o cercetare asupra ontologiei lumilor posibile, așa
cum apare acest concept în logica modală. O să încep prin a prezenta în mod succint două
perspective diferite cu privire la modul în care putem vorbi despre lumile posibile, plecând de
la Nicholas Rescher și David K. Lewis. Ulterior, o să întreprind o analiză prin care să arăt de
ce teoria lui Lewis este problematică prin raport cu cea propusă de Rescher, și de ce este
contraintuitiv să asumăm existența în sens tare a lumilor posibile. Chiar dacă ideea de
posibilitate este cumva prezentă în conștiința noastră și de multe ori avem tendința să ne
întrebăm “ce-ar fi fost dacă…?” sau “ce-ar fi dacă…?”, îmi este greu să accept că ar putea să
existe, ca stare de fapt, un infinit de posibilități din care se actualizează de fiecare dată una
singură.

Pentru a vedea mai bine la ce ne referim prin posibilitate și lumi posibile este necesar să
enuțăm o distincție esențială între ce înțelegem prin termenii actual și inactual. Cu alte
cuvinte, ce înseamnă că lumea noastră este lumea actuală? ​I suggest the "actual" and its
cognates should be analyzed as indexical terms: terms whose reference varies, depending on
relevant features of the context of the utterance. The relevant feature of context, for the term
"actual", is the world at which a given utterance occurs.​1 ​Deci, lumea noastră este lumea
actuală pentru că e lumea care există în mod direct sub determinații clare în timp și spațiu.
Când spunem despre un lucru că este actual înseamnă că există o referință directă, obiectivă a
acelui lucru în lumea noastră. Adevărul unei propoziții este astfel ușor de demonstrat în
lumea în care s-a rostit acea propoziție. Pentru demersul nostru nu contează prea mult despre
ce fel de adevăruri vorbim ci este necesar să înțelegem că prin actual ne referim la ceva ce
există sau are referent direct, ca obiect, în realitate. Prin opoziție, spunem despre un lucru că
este inactual atunci când acesta nu are o referință directă în realitate. Un lucru inactual este un
lucru care ar fi posibil să existe sau ar fi fost posibil să existe într-o situație contrafactuală sau
în alte circumnstanțe dar, cel puțin din câte știm, nu există. Nu există pentru că anumite
condiții nu au fost îndeplinite și, în același timp, nu știm dacă vor fi îndeplinite în viitor
pentru ca acest lucru să existe. Se pare că, din cele afirmate până acum, reiese ideea conform
căreia domeniul posibilității și al lumilor posibile ar ține de lucruri inactuale, lucruri care nu
referă la ceva ce există în mod direct în lumea noastră, dar ar putea sau ar fi putut să existe.

1
​ iley-Blackwell Publishing, 1986, pp. 92-93.
​Lewis, David K., ​On the plurality of worlds, W
Trad. “Sugerez că “actual” și alți termeni înrudiți ar trebui analizați ca termeni indexicali: termeni a căror
referință variază, în funcție de caracteristicile relevante ale contextului enunțului. Caracteristica cea mai
relevantă a contextului, pentru termenul “actual”, este lumea în care are loc adevărul enunțului”* *Menționez că
traducerea este una proprie.
It is my central thesis that by the very nature of hypothetical possibilities they cannot exist as
such but must be thought of: They must be hypothesized, or imagined, or assumed, or
something of this sort. For, unlike real acts, hypothetical ones, by their very nature, lack, ex
hypothesi, that objective foundation in the existential order which alone could render them
independent of conceiving minds.​2 ​Nicholas Rescher susține că posibilitatea nu poate exista în
afara unei minți care să gândească posibilitatea respectivă. Pentru că nu are o bază obiectivă,
o structură bine ancorată în lumea reală, posibilitatea este deci o construcție teoretică. Nu îmi
este clar dacă prin natura posibilității Rescher lasă să se înțeleagă că însăși elementele
consitutive ale posibilității sunt lipsite de orice legătură cu lumea reală. Intuitiv, atunci când
imi imaginez că un lucru ar fi putut sau ar putea fi altfel decât este, tind să cred că totuși o
anume posibilitatea își are originea în lumea reală. ​...in dealing with the ontology of the
possible, our concern is not with modality de dicto...but with modality de re; not with the
thought-of-the-possiblity but with the possibility itself,...​3 ​Modalitatea de re presupune, așa
cum spune și Rescher, că ne interesează existența în sine a posibilității pe care o enunțăm și
nu existența gândului sau a propoziției despre posibilitate. Spre exemplu, dacă spun acum că
este posibil ca eu să-mi pierd mințile și să nu termin de scris lucrarea de față, mă interesează
în ce măsură există lumea în care acest lucru chiar se întâmplă? Este o stare latentă, una
dintr-un infinit, care așteaptă să fie sau nu actualizată? Sau este doar imaginația mea care
propune o stare a lucrurilor diferită decât cea care este de fapt, plecând bineînțeles de la ceea
ce cunosc ca fiind actual? Nu sunt sigur în ce măsură se poate vorbi aici despre posibila
existență a posibilității. Se implică în teza lui Rescher ideea conform căreia, un lucru posibil
trebuie să existe acum sau putem considera o oarecare componentă temporală în sensul în
care un lucru care acum este inactual, poate fi peste o perioadă de timp, actual? ​Possibilities
are mind-dependent because the essential purport of the very conception of possibility is
mind-involving.​4 ​Se vede aici că nu este vorba de nicio componentă temporală și că, conform
lui Rescher, chiar ideea de posibilitate a fost concepută de mintea umană și astfel se pare că
nu putem să obiectivăm posibilitatea. Nu există deci o legătură directă, fizică, cu lumea
actuală și în afara unori minți inteligente care să imagineze ceva ca fiind posibil, lucrurile
doar sunt sau nu sunt. Nu se poate spune, deci, că posibilitatea ar fi parte din însăși constituția
lucrurilor.
2
​The possible and the actual, ​Edited by Michael J. Loux, Cornell University Press, London, 1979, pp. 167-168
3
​Ibidem, p.169, Trad. “...în tratarea ontologiei posibilului, nu ne referim la modalitatea de dicto...ci la
modalitatea de re; nu ne interesează gândul despre posibilitate ci posibilitatea însăși,...”* *Menționez că
traducerea este una proprie.
4
​Ibidem, p. 170, Trad. “Posibilitățile sunt dependente de minte pentru că aserțiunea esențială despre însuși
conceptul de posibilitate implică mintea.”* *Menționez că traducerea este un proprie.
Are there other worlds that are other ways? I say there are. I advocate a thesis of plurality of
worlds, or modal realism, which holds that our world is but one world among many. There
are countless other worlds, other very inclusive things.5​ ​Prin opoziție cu teza propusă de
Rescher, Lewis susține că există o multitudine de lumi posibile și că lumea noastră ar fi doar
o instanțiere din mulțimea de lumi posibile. Ca și cum ar există un mod infinit de posibilități
în fiecare clipă și că mereu se actualizează doar una fără să le excludă din existență pe
celelalte ci să continue a exista ca lumii contrafactuale. Dacă în lumea actuală scriu referatul
fix în momentul ăsta s-ar părea, conform cu Lewis, că există o lume în care am terminat deja
referatul, o lume în care nici nu am început să scriu și o lume în care nici măcar nu sunt
înscris la facultate. În cazul de față existența lumilor posibile nu depinde de o minte care să le
conceapă ci ele par să existe pur și simplu, undeva. Spre deosebire de Rescher, unde am
afirmat că punctul de origine al posibilităților ar fi totuși lumea reală prin simplul fapt că
mintea este ceva ce există în lumea reală, ce am putea spune în cazul lui Lewis? Am putea să
vorbim despre o origine a posibilităților? ​Why believe in a plurality of worlds? - Because the
hypothesis is serviceable, and that is a reason to think that it is true. The familiar analysis of
necessity as truth in all possible worlds was only the beginning.6​ S
​ e pot observa aici mai
multe idei care trebuiesc luate în considerare pentru a-l înțelege mai bine pe Lewis. Deci, s-ar
părea că deoarece ipoteza lumilor posibile a ajutat să înțelegem mai bine termeni precum
necesar și adevărat, avem un motiv întemeiat să credem că lumile posibile există? Ca să spun
despre un lucru că este necesar adevărat trebuie să demonstrez că este adevărat în toate lumile
posibile? Care ar fi astfel criteriile pe care să mă bazez atunci când pornesc un demers spre a
arăta că ceva este necesar adevărat? Pot să spun, conform cu Lewis, că este necesar ca în
fiecare dimineață răsare soarele sau trebuie să demonstrez că se întâmplă așa în toate lumile
posibile? Și dacă nu pot să demonstrez atunci adevărul că soarele răsare în fiecare dimineață
este contingent și trebuie să realizez că există lumi în care s-ar putea să nu fie așa? Trebuie
spus și că, așa cum afirmă Lewis, ​...other worlds are of a kind with this world of ours.7​
Probabil că altfel nu s-ar mai susține, atât de puternic în ochii filosofului, existența lumilor
posibile dacă nu ar fi de același fel, cumva, cu lumea noastră actuală. Altfel spus, o lume

5
​Lewis, David K., ​On the plurality of worlds, W​ iley-Blackwell Publishing, 1986, p. 2, Trad. “Există alte lumi
care sunt în alte feluri? Eu spun ca există. Susțin teza pluralității lumilor, sau a realismului modal, care susține
că lumea noastră este doar una printre multe altele. Există nenumărate alte lumi, alte lucruri foarte incluzive.”*
*Menționez că traducerea este una proprie.
6
​Ibidem, p. 3, Trad. “De ce să credem în pluralitatea lumilor? - Pentru că ipoteza este utilă, și asta e un motiv ca
să credem în adevărul ei. Analiza familiară a necesității ca adevăr în toate lumile posibile a fost doar
începutul.”* *Menționez că traducerea este una proprie.
7
​Ibidem, p. 2, Trad. “celelalte lumi sunt de aceeași natură ca și lumea noastră.”* *Menționez că traducerea este
un proprie.
posibilă ar fi o lume asemănătoare ca existență cu lumea noastră, cum spune susține Lewis,
dar cu părți din lume care ar fi altfel, cu situații contrafactuale, cu oameni care ar arată diferit
dar ar fi totuși oameni, cu un soare care nu ar mai străluci dar ar fi totuși soare și tot așa.

...​I believe that there are worlds where physics is different from the physics of our world, but
none where logic and arithmetic are different.8​ L
​ ewis nu neagă existența altor sisteme în care
realismul lumilor posibile este diferit de realismul propus de el, dar introduce un fel de limită
peste care nu putem trece atunci când vorbim de existența lumilor posibile și a situațiilor
contrafactuale. Nu o să intrăm în detalii cu privirea la teoria situațiilor contrafactuale a lui
Lewis și esențialism în general, ci le menționăm doar pentru a demonstra mai ușor
problematica ontologiei lumilor posibilor. S-ar părea, deci, că poate exista o lume în care
gravitația are alte valori și forța de atracție este mai slabă sau mai puternică dar, prin opoziție,
nu poate exista nicio lume unde aș putea demonstra o concluzie fără argumente, în afara
logicii așa cum o cunoaștem noi, sau o lume în care 2+2 ar avea un alt rezultat decât 4. Să
presupunem că logica ar fi din start o limita care subzită în existența lumilor posibile
deoarece nu putem depăși limitele impuse de limbajul și semnificațiile atribuite în cadrul
teoretic al logiciii modale. Totuși, în ciuda faptului că nu am cunoștințe în filosofia
matematicii, nu înțeleg de ce fizica poate fi diferită dar matematica nu. De ce nu pot să
imaginez o lume posibilă în care 2+2=5? Intuitiv, observ o legătură strânsă între cele două
domenii, fizica și matematică. Totuși, tind să cred că fizica nu ar putea să existe în afara
matematicii, ca știință, dar matematica da. Să presupunem că, în lumea noastră actuală, fizica
și matematica au o serie de proprietăți comune dar că matematica are cel puțin o proprietate
în plus față de fizică. Astfel X și Y au comune proprietățile ​a,​ ​b și ​c dar Y are în plus
proprietatea esențială ​d c​ are rămâne neschimbată în orice lume posibilă. Să presupunem,
plecând de la teza lui Lewis, următoarele propoziții într-o lume posibilă oarecare, unde X este
fizica și Y este matetmatica:

1: ∃a astfel încât ∀a, a ∈ X și a ∉ Y

2: ∃b astfel încât ∀b, b ∈ X și b ∉ Y
3: ∃c astfel încât ∀c, c ∈ X și c ∉ Y
4: ∃d astfel încât d ∉ X și d ∈ Y

8
​Lewis, David K, ​Counterfactuals, H ​ arvard University Press, 1973, p. 88, Trad. “...eu cred că există lumi unde
fizica este diferită de fizica lumii noastre, dar niciuna unde logica sau aritmetica sunt diferite.”* *Menționez că
traducerea este una proprie
Astfel, ar trebui ca, conform cu Lewis, proprietățile care se schimbă în cazul fizicii să nu se
schimbe deloc în cazul matematicii. Menționez că prin proprietăți, în cazul de față, nu înțeleg
proprietăți ca în sensul unor indivizi ci proprietăți în sensul de elemente constituive ale celor
două domenii, matematica și fizica. Deci, dacă într-o anume lume posibilă avem acele
proprietăți ale fizicii care se pot schimba și totuși să aparțină în continuare domeniul fizicii,
atunci nu se schimbă tocmai și aceste proprietăți comune pe care le are cu matematica și
astfel că devine imposibil ca matematica să fie aceeași dar fizica nu? Cu alte cuvinte, dacă un
singur element comun se schimbă, dintr-o multitudine de elemente comune ale celor doi
termeni X și Y, atunci această schimbare are un efect direct asupra ambilor termeni,
indiferent dacă impactul este mai mare sau mai mic. Pentru X proprietățile ​a​, ​b ​și ​c ​au valoare
mai mare decât au pentru Y. Totuși acest fapt nu ar trebui să excludă faptul că atunci când
proprietățile sunt alterate, ambii termeni suferă modificări, mai mari sau mai mici. X se
schimba complet în timp ce Y își păstrează proprietatea esențială care persistă dar peste care
se adaugă anumite proprietăți schimbate și astfel și Y se modifică. Nu îmi este clar în ce
măsură se susține argumentul propus cu privire la proprietățile comune ale celor două
domenii, fizica și matematica, dar scopul era doar să evidențiez că se observă probleme în ce
privește teza lui Lewis cu privire la existența lumilor posibile în interiorul sistemului propus
de el. Chiar dacă acceptăm ideea lui că matematica este la fel în toate lumile posibile
deoarece, intuitiv, suntem de părere că matematica este un fel de adevăr absolut, se pare că
tot ar exista o oarecare schimbare dacă acceptăm și că fizica poate să fie altfel. Chiar dacă nu
vorbim despre fizică ca o știință și vorbim doar despre percepția fenomenelor fizice în sine,
acestea sunt descrise tot plecând de la matematică.

There is no physical access to other possible worlds. For us the possible worlds remain
intellectual projections. Doubtless these worlds are (or can be projected to be) such that from
their perspective our world (the actual one, since “the actual” like “the present” place or
time has its egocentric aspect) has the status of an intellectual projection from their
perspective.9​ ​Rescher își întărește teza susținând că nu putem avea acces fizic la aceste lumi
posibile și astfel singura explicație este că ele sunt simple proiecții intelectuale generate de
mintea umană, spre deosebire de Lewis care susține chiar și ce stipulează Rescher, că așa

9
​ asil Blackwell, London, 1975, p. 92, Trad. “Nu putem avea acces
​Rescher, Nicholas, ​A theory of possibility, B
în mod fizic la alte lumi posibile. Pentru noi lumile posibile rămân proiecții intelectuale. Chiar dacă aceste lumi
există (sau pot fi imaginate ca existând) într-un fel în care din perspectiva lor lumea noastră (cea actuală, de
vreme ce actual ca și locul sau timpul prezent are acest aspect egocentric) are statutul de proiecție intelectuală.”*
*Menționez că traducerea este una proprie.
cum noi numim lumea noastră ca fiind actuală pentru că e lumea în care noi existăm aici și
acum, alți locuitori ai altor lumi posibile ar putea la fel de ușor să atribuie actualitatea lumii
lor. Chiar dacă ar fi să presupunem că există un fel de organism metafizic în care toate
posibilitățile ar exista în mod latent și că se actualizează mereu câte o posibilitate din toate,
tot este greu de conceput ca ar putea exista în sens tare, obiectiv. De asemenea, cred că
domeniul posibilității este în strânsă legătură cu limbajul și că devine foarte problematic
atunci când predicăm existența lumilor posibile chiar și doar ca proiecții intelectuale.
Demonstrăm în limbajul logicii modale că lumile posibile există doar pentru a încerca să ne
apropiem mai mult de adevărul realității noastre, a lumii actuale. Cred că din perspectiva lui
Lewis s-ar părea că vorbim despre existența lor într-un anume fel obiectiv spre deosebire de
Rescher, unde lumile posibile nu au un fundament obiectiv și deci nu pot exista în afara unei
minți care să le conceapă.

An important corollary of my conception of existence is that questions of fundamental

​ C
ontology are in an important sense about the world, not about our concepts.10 ​ ând vorbim
despre existența lumilor posibile, despre ce vorbim de fapt? Despre existența lor conceptuală
sau despre existența lor obiectivă? Aici este nevoie de lămuriri ample deoarece nu sunt sigur
în ce măsură limbajul ne influențează discursul despre existență în sine. Atunci când spun ca
eu exist la ce mă refer? Că exist în mod fizic sau că există o entitate metafizică cu care ma
identific? Și atunci în ce măsură pot să spun că mintea există din moment ce nu am obiect
fizic care să fie însăși mintea? Problema lumilor posibile necesită o analiză mult mai
complexă decât cea întreprinsă de mine aici iar scopul nu a fost neapărat să inferez o anume
teză ci să înțeleg mai bine ce presupune discursul despre existența lumilor posibile.

10
​Sider, Theodore, ​Criteria of Personal Identity and the Limits of Conceptual Analysis​, Philosophical
Perspectives 15, 2001, pp. 189-209. Trad. “Un corolar important al concepției mele despre existență este că
întrebările fundamentale ale ontologiei sunt într-un sens important, întrebări despre lumea noastră, nu despre
conceptele noastre”* *Menționez că traducerea este una proprie.
Bibliografie
1. Lewis, David K., ​On the plurality of worlds, ​Wiley-Blackwell Publishing, 1986
2. The possible and the actual, ​Edited by Michael J. Loux, Cornell University Press, London,
1979
3. Lewis, David K, ​Counterfactuals, H
​ arvard University Press, 1973
4. Rescher, Nicholas, ​A theory of possibility, ​Basil Blackwell, London, 1975
5. Sider, Theodore, ​Criteria of Personal Identity and the Limits of Conceptual Analysis​,
Philosophical Perspectives 15, 2001