TEMA 3: SUBIECTELE DREPTULUI

AFACERILOR: PERSOANA FIZICĂ ŞI

PERSOANA JURIDICĂ CU SCOP LUCRATIV
Obiective:
1. Noţiuni generale de subiect al Dreptului Afacerilor
2. Persoana fizică - subiect al Dreptului Afacerilor
2.1. Întreprinzătorul individual
2.2. Patenta de întreprinzător
2.3. Gospodăria ţărănească
3. Persoana juridică - subiect al Dreptului Afacerilor
 1. Noţiuni generale cu privire la subiectele
Dreptului Afacerilor

❖ Subiecte ale raportului juridic, respectiv şi ale activităţii de întreprinzător nu

pot fi decât oamenii, fie individual, fie grupaţi în forme organizate.
❖ Subiecte ale dreptului afacerilor sunt persoanele fizice şi juridice care
desfăşoară activitate de întreprinzător, adică au dobândit, prin înregistrare
sau prin alt mod stabilit de lege, calitatea de întreprinzători.
 2. Persoana fizică - subiect al Dreptului Afacerilor

❖ Persoana fizică este omul privit individual, ca titular de

drepturi şi obligaţii.

❖ Persoana fizică are dreptul să practice activitatea de întreprinzător, fără a

constitui o persoană juridică, din momentul înregistrării de stat în calitatea de
întreprinzător individual, a dobândit patenta de întreprinzător sau a a
înregistrat o gospodărie ţărănească.
 2.1. Întreprinzătorul individual

Întreprinzător individual - persoană fizică cu capacitate de

exerciţiu deplină, care practică activitate de întreprinzător în nume
şi pe risc propriu, fără a constitui o persoană juridică, şi este
înregistrată în modul stabilit de lege
 Întreprinderea individuală
este activitatea persoanei fizice, întreprinzător individual care este persoana
fizică, cu capacitate deplină de exerciţiu, cetăţean al Republicii Moldova,
cetăţean străin sau apatrid, domiciliat în Republica Moldova, care practică
activitate de întreprinzător în nume propriu şi din cont propriu, administrează
personal afacerile, emite independent decizii, asigură întreprinderea cu cele
necesare şi poartă răspundere pentru rezultatele ei
 Întreprinzătorul individual
se prezintă în raporturile juridice civile ca persoană fizică, însă asupra
activităţii de întreprinzător se aplică regulile care reglementează activitatea
persoanelor juridice cu scop lucrativ, dacă din lege sau din esenţa
raporturilor juridice nu rezultă altfel.
Întreprinzătorul individual este în drept să practice orice activitate
neinterzisă de lege
 ❖ Procedura de înregistrare a Î.I. este prevăzută de art.28-31 al
Legii privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice şi a
întreprinzătorilor individuali nr.220-XVI din 19.10.2007.

❖ Înregistrarea de stat a întreprinzătorilor individuali, se efectuează

în zi lucrătoare în termen de 24 de ore, care se calculează din ziua
lucrătoare imediat următoare celei în care au fost prezentate
documentele necesare înregistrării
Pentru înregistrarea de stat a întreprinzătorului individual, la structura teritorială a
organului înregistrării de stat în a cărei rază de deservire se află domiciliul
fondatorului (ANSP- Agenția Servicii Publice), se depun următoarele documente:
• cererea de înregistrare, conform modelului aprobat de organul înregistrării de stat;
• buletinul de identitate al fondatorului;
• documentul ce confirmă achitarea taxei de înregistrare

❖ La înregistrarea de stat se verifică identitatea şi

capacitatea de exerciţiu ale persoanei fizice!

În denumirea întreprinderii individuale trebuie să se
includă cuvintele: „Întreprindere Îndividuală” ori
prescurtat „Î. I.” şi numele fondatorului
 Decizia de fondare a întreprinderii individuale
trebuie să conţină
datele de identificare a fondatorului: numele, prenumele, data
şi locul naşterii, cetăţenia, domiciliul, numărul actului de
identitate și denumirea de firmă a întreprinderii
 Înregistrarea de stat a întreprinzătorului individual
nu se admite în cazul în care:
• persoana fizică este deja înregistrată în calitate de întreprinzător individual;
• persoana respectivă este lipsită, prin hotărârea instanţei de judecată, de dreptul
de a practica activitate de întreprinzător;
• în cazul în care pe numele persoanei au fost înregistrate anterior întreprinderi
care nu funcţionează şi care nu au fost lichidate în modul stabilit de lege sau care
au datorii la bugetul de stat
 Ca formă de organizare a activităţii de întreprinzător întreprinderea
individuală poate fi utilizată:
➢ de comercianţii locali care vând mărfuri şi produse cu amănuntul;
➢ de proprietarii de mici restaurante, cafenele, magazine de mezeluri,
ţigări, băuturi răcoritoare şi alcoolice;
➢ de prestatorii individuali de servicii: frizeri, reparatori de
încălţăminte,
de aparatură tele-radio, de ceasuri şi automobile;
➢ de micii producători locali (meşteşugari) de obiecte din ceramică, de
butoaie.
❖ Î.I. poate utiliza munca salariaţilor.
❖ Întreprinderea este obligată să plătească toate impozitele şi taxele prevăzute de
legislaţie.

❖ Patrimoniul întreprinderii individuale este inseparabil de bunurile personale ale

întreprinzătorului, care este obligat să ţină evidenţa contabilă a veniturilor
obţinute din această activitate, precum şi evidenţa cheltuielilor suportate.

❖ Fondatorul întreprinderii individuale răspunde nelimitat pentru obligaţiile

întreprinderii individuale cu tot patrimoniul său, cu excepţia bunurilor care nu pot
fi urmărite.
Activitatea întreprinzătorului individual încetează:
a) la cererea întreprinzătorului individual;
b) prin hotărârea instanţei de judecată;
c) în cazul decesului confirmat prin hotărâre judecătorească sau
prin certificat de deces eliberat de organul de stare civilă
competent;
d) în alte temeiuri stabilite de legislaţie.
 2.2. Patenta de întreprinzător
Patenta de întreprinzător este un certificat de stat nominativ, ce atestă dreptul
de a desfăşura genul de activitate de întreprinzător indicat în ea în decursul
unei anumite perioade de timp.

❖ Titular al patentei de întreprinzător poate fi orice cetăţean al Republicii

Moldova, cetăţean străin sau apatrid, cetăţenia persoanei care solicită patenta
neavând nici o importanţă.

❖ O cerinţă semnificativă, în cazul patentei de întreprinzător, este principiul

stabilirii de domiciliu, adică locuirea permanentă pe teritoriul RM.
 Titularul de patentă nu cade sub incidenţa cerinţelor ce presupun
prezentarea dărilor de seamă financiare şi statistice, de ţinere a evidenţei
contabile şi financiare, de efectuare a operaţiunilor şi decontărilor de casă
Pentru a obţine patenta de întreprinzător, persoana fizică trebuie să
se adreseze cu o cerere la Inspectoratul Fiscal teritorial de la
domiciliu sau din locul în care intenţionează să desfăşoare
activitatea (sau Primăriei, dacă în localitate nu există oficiu al
inspectoratului fiscal).
La cererea de eliberare a patentei se anexează următoarele acte:
- actul ce confirmă calificarea solicitantului de patentă;
-autorizarea autorităţii publice locale;
- actele ce confirmă dreptul asupra mijlocului de transport care va fi utilizat
în activitatea de întreprinzător;
- contractul de locaţiune sau actul de proprietate;
- contractul de asigurare obligatorie;
- bonul de plată a taxei pentru patentă.
Principalele avantaje pentru titularii de patentă sunt:

➢ simplitatea înregistrării ca antreprenor;

➢ includerea în taxa de patentă a unor impozite;
➢ simplitatea evidenţei;
➢ riscul minimal al investiţiei.

În calitate de dezavantaje, antreprenorii menţionează:

➢ numărul restrâns de genuri de activitate în bază de patentă,;

➢ restricţiile cu privire la angajarea personalului;
➢ profitul relativ scăzut.
Avantaje pentru stat:

➢ formarea unei clase de potenţiali antreprenori;

➢ reducerea şomajului şi a ponderii economiei tenebre.

Pentru stat, dezavantajele principale ţin de:

➢ posibilităţile utilizării patentei pentru evaziune fiscală;

➢ afectarea drepturilor consumatorilor;
➢ crearea competiţiei neloiale întreprinderilor înregistrate.
Titularul patentei de întreprinzător are următoarele obligaţii:
- să desfăşoare activitatea numai în locurile permise în aceste scopuri de
autoritatea administraţia publice locale;
- să respecte drepturile şi interesele consumatorului;
- să respecte cerinţele legale impuse celor care desfăşoară genul de
activitate respectiv, inclusiv normele sanitare, antiincendiare;
- să afişeze patenta sau copiile ei autentificate de notar vizibil în locurile
unde îşi desfăşoară activitatea de întreprinzător persoana fizică.
 ❖ În Republica Moldova, la finele anului trecut,
erau înregistrate aproximativ de 11,5 mii de patente de întreprinzător, iar proprietarii acestora au
achitat 8,7 milioane de lei.

❖ Puțin mai mult de jumătate sunt cele în domeniul comerțului cu amănuntul, fiind urmate la mare
distanță de servicii de frizerie şi cosmetice, predarea şi meditarea diferitelor discipline și
deservirea muzicală a ceremoniilor.

❖ Cele mai puține – în domeniul servicii de guvernante, tăbăcirea şi prelucrarea pieilor, executarea
şi comercializarea obiectelor de lemn, metal etc.
La practicarea activităţii de întreprinzător în baza patentei
de întreprinzător deţinătorul patentei nu este în drept:
să angajeze lucrători pentru desfăşurarea activităţii;
să încheie tranzacţii cu întreprinderea individuală a cărei
fondator este el sau careva dintre membrii familiei sale
 Încetarea activităţii în baza patentei de întreprinzător:
− expirarea termenului pentru care a fost eliberată;
− renunţarea titularului de patentă;
− pierderea capacităţii de muncă;
− decesul titularului de patentă;
− aplicarea faţă de titularul patentei a unor sancţiuni administrative
 Răspunderea titularului de patentă pentru obligaţiile asumate
Titularul de patentă răspunde pentru obligaţiile asumate în activitatea
de întreprinzător cu tot patrimoniul său, excepţie făcând bunurile care,
potrivit legii, nu pot fi urmărite.
În calitatea de titular de patentă acţionează ca un profesionist, având
obligaţia de a respecta drepturile consumatorului, din care cauză Legea
nr. 105/2003 privind protecţia consumatorilor se răsfrânge şi asupra lui
 Se permite comerţul cu amănuntul în baza patentei
de întreprinzător
la tarabe, tejghele, tonete şi din autovehicule pe pieţe şi/sau în
locuri autorizate de autoritatea administraţiei publice locale, cu
condiţia că veniturile din vânzări ale titularilor de patente nu vor
depăşi 300 000 de lei într-o perioadă de 12 luni consecutive
 Mărfurile pasibile de comercializare în baza patentei de
întreprinzător sînt următoarele:

- mărfuri industriale ca exemplu îmbrăcăminte, încălţăminte,

ţesături de toate tipurile;

- articole de tricotaj, articole de galanterie, articole de

parfumerie şi cosmetică neaccizate, etc.
 Impozitarea titularului patentei
Impunerea fiscală a titularului patentei se efectuează sub formă de taxă
pentru patentă, care include impozitul pe venit, taxele pentru resursele
naturale, taxa pentru unităţile comerciale şi/sau unităţile de deservire
socială, taxa pentru amenajarea teritoriului
Taxa pentru patenta de întreprinzător
Taxa lunară pentru patentă este prevăzută în anexa Legii privind patenta de
întreprinzător nr. 93/1998 şi se percepe în cuantumul stabilit pentru
localitatea unde se va desfăşura activitatea de întreprinzător
 2.3. Gospodăria ţărănească

Gospodăria ţărănească este o întreprindere individuală, bazată pe proprietatea

privată asupra terenurilor agricole şi asupra altor bunuri, pe munca personală
a membrilor unei familii (membri ai gospodăriei ţărăneşti), având ca scop
obţinerea de produse agricole, prelucrarea lor primară, comercializarea cu
preponderenţă a propriei producţii agricole
Activitatea gospodăriei ţărăneşti este reglementată de Legea
cu privire la gospodăriile ţărăneşti, Legea cu privire la
antreprenoriat şi întreprinderi, Codul Civil, Codul Funciar,
Codul Fiscal, Codul Muncii şi de alte acte normative
Dreptul la constituirea gospodăriei ţărăneşti îl au
persoanele fizice care:
- au atins vârstă de 18 ani;
- dispun de capacitate de exerciţiu deplină;
- posedă teren cu drept de proprietate privată.
 Constituirea gospodăriei țărănești
❖ Pentru constituirea gospodăriei ţărăneşti persoana fizică trebuie să depună o declaraţie de
constituire semnată de fondator şi de potenţialii membri ai acesteia în formă autentică.

În declaraţia de constituire a gospodăriei trebuie să se indice:

✓ denumirea completă şi abreviată a gospodăriei;
✓ sediul gospodăriei;
✓ datele de identificare a fondatorului şi al potenţialilor membri ai ei, gradul de rudenie al
acestora cu fondatorul;
✓ datele terenurilor în proprietate individuală sau proprietate comună;
✓ componenţa altor bunuri imobiliare care se transmit în proprietate comună membrilor
gospodăriei.
 Denumirea Gospodăriei Țărăneşti

❖ Gospodărie Țărănească (G.Ț.), numele fondatorului şi sediul

gospodăriei.

❖ Sediul gospodăriei ţărăneşti este în unitatea administrativ-teritorială

de nivelul întâi în a cărei Primărie este înregistrată.
 Înregistrarea Gospodăriei Țărănești

❖ Gospodăria ţărăneasca va fi înregistrată de către fondatorul ei la Primăria

unităţii administrativ-teritoriale de nivelul întâi în a cărei hotare el deţine teren.

❖ În cazul în care fondatorul deţine terenuri amplasate în hotarele a două sau mai
multe unităţi administrativ-teritoriale de nivelul întâi, cererea de înregistrare a
gospodăriei ţărăneşti se prezintă Primăriei alese de fondator
Pentru înregistrarea gospodăriei ţărăneşti, fondatorul prezintă Primăriei:

a) declaraţia de constituire;

b) copiile de pe documentele ce confirmă dreptul de proprietate privată al

fondatorului şi al potenţialilor membri ai gospodăriei asupra terenurilor;

c) copiile de pe contractele de arendă a terenurilor, după caz, autentificate

de secretarul Primăriei;

d) bonul de plată, pe contul Primăriei, a taxei de înregistrare a gospodăriei

❖ În decursul unei săptămâni din ziua prezentării documentelor, Primăria
înregistrează gospodăria ţărănească, efectuând înscrieri de rigoare în
Registrul gospodăriilor ţărăneşti (de fermier), şi eliberează certificatul de
înregistrare sau emite o decizie privind refuzul de a înregistra gospodăria.

❖ Decizia motivată a Primăriei privind refuzul de a înregistra gospodăria

ţărănească se remite fondatorului în scris
❖ Administrarea gospodăriei ţărăneşti este efectuată de fondatorul ei, iar în
cazul eliberării fondatorului din funcţie, de unul dintre membrii ei care a
atins vârsta de 18 ani şi are capacitate de exerciţiu deplină, ales de ceilalţi
membri ai gospodăriei.

❖ Pot fi membri ai gospodăriei ţărăneşti, în afară de conducător, următoarele

persoane apte de muncă: soţul (soţia), părinţii, copiii, inclusiv adoptivi,
fraţii, surorile şi nepoţii lui care au atins vârsta de 16 ani. Primirea în
gospodăria ţărăneasca se face cu acordul membrilor ei, iar ieşirea se face la
cerere şi nu necesită acordul celorlaltor membri ai ei
 Conform art 17(1) al Legii nr 1353/2000

membrul gospodăriei ţărăneşti este în drept:

a) să aleagă şi să fie ales conducător al gospodăriei;
b) să ia cunoştinţă de datele referitoare la activitatea economică şi financiară a
gospodăriei;
c) să ceară cota sa din produsele şi veniturile gospodăriei;
d) să iasă din gospodărie primind cota sa din bunurile comune în numerar sau în
natură;
e) să efectueze alte acţiuni neinterzise de lege.
❖ Membrul gospodăriei ţărăneşti este obligat să participe prin muncă personală la activitatea
gospodăriei şi să respecte alte prevederi ale legislaţiei.

❖ În cazul în care nu a participat prin muncă personală la activitatea gospodăriei în decursul a 3

ani consecutivi, membrul gospodăriei ţărăneşti urmează să fie exclus.

❖ Membrul gospodăriei ţărăneşti este în drept să vândă, să dăruiască sau să înstrăineze în alt mod
cota sa din bunurile comune exclusiv membrilor gospodăriei sau altor persoane, care nu erau,
dar au devenit membri ai gospodăriei
 3. Persoana juridică - subiect al Dreptului Afacerilor

Subiect de drept nu este numai omul izolat, considerat în sensul

dreptului ca persoană fizică.
Viaţa în societate şi multiplele interese care nu pot fi satisfăcute
prin activitatea singulară a individului l-au determinat să intre în
diferite colectivităţi
 Conform dispoziţiilor art. 151 al Codului Civil al RM, nr.
1107/2002, persoana juridică este subiectul de drept constituit în
condițiile legii, având o organizare de sine stătătoare și un
patrimoniu propriu și distinct, afectat realizării unui anumit scop
conform cu legea, ordinea publică și bunele moravuri
❖ Persoanele juridice sunt de drept public şi de drept privat, situate,
în raporturile civile, pe poziţii de egalitate.

❖ Persoane juridice de drept public sunt: statul, unităţile

administrativ-teritoriale, alte autorităţi publice.

❖ Deşi sunt în drept să participe la raporturi juridice civile, ele nu

au calitatea de întreprinzător şi nu desfăşoară afaceri în nume
propriu.
❖ Dacă sunt de un interes public major, activităţile se decretează ca
monopol de stat şi se permite a fi desfăşurate exclusiv de către
întreprinderile de stat sau chiar de organele statului.

❖ Întreprinderile de stat se constituie de către Guvern sau, prin

delegare a împuternicirilor, de către autorităţile publice centrale,
aplicânduse prevederile Legii privind întreprinderea de stat.
 Potrivit art.175 din Codul Civil, persoanele juridice de drept privat pot avea scop
lucrativ (comercial) şi scop nelucrativ (necomercial).

Dacă ei îşi propun să obţină beneficiu, o astfel de persoană are scop lucrativ,
asupra ei dobândind drepturi patrimoniale şi transmisibile.

Dacă îşi propun alte scopuri decât obţinerea de profit, fondatorii vor constitui o
persoană juridică cu scop nelucrativ dobândind asupra ei, de regulă, drepturi
nepatrimoniale şi netransmisibile.
Persoane juridice cu scop lucrativ sunt:

✓societăţile comerciale;
✓întreprinderile de stat şi municipale;
✓ cooperativele de producţie şi cooperativele de întreprinzător.
➢ Persoanele juridice cu scop lucrativ iau naştere (dobândesc calitatea de
subiect) prin înregistrare de stat şi înmatriculare în Registrul de stat, fapt
demonstrat de certificatul de înregistrare, eliberat de Agenția Servicii Publice.

➢ În cazul în care pentru un anumit tip de activitate se cere autorizaţie specială,

persoana juridică va obţine această autorizaţie (licenţă)
Persoana juridică cu scop nelucrativ (necomercial) se fondează pentru
satisfacerea intereselor spirituale, profesionale, culturale, ştiinţifice, sociale etc.

Venitul realizat de organizaţia necomercială din activitatea de întreprinzător nu

poate fi împărţit între membrii ei, ci este destinat realizării scopurilor propuse,
membrii neavând drepturi patrimoniale transmisibile faţă de ea.

Persoanele juridice care nu au scop lucrativ sunt organizaţii necomerciale,

constituite în formă de asociaţii, instituţii, fundaţii, sindicate, patronate, partide,
asociaţii religioase uniuni de persoane juridice etc.
BIBLIOGRAFIE:

1. Codul Civil al Republicii Moldova 11.06.2002 nr.1107/2002// Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 82-86/661
din 22.06.2002;

2. Legea Republicii Moldova cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi, nr. 845-XII din 03.01.1992 // Monitorul Oficial
al Republicii Moldova nr. 2/33 din 28.02.1994;

3. Legea Republicii Moldova cu privire la înregistrarea de stat a persoanelor juridice şi a întreprinzătorilor individuali nr.
220-XVI din 19.10.2007// Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.184-187/711 din 30.11.2007;

4. Legea cu privire la patenta de întreprinzător, nr. 93-XIV din 15.07.1998 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova
nr.72-73/485 din 06.08.1998;

5. Legea Republicii Moldova privind gospodăriile ţărăneşti (de fermier), nr. 1353-XIV din 03.11.2000 // Monitorul
Oficial al Republicii Moldova nr. 14-15/52 din 08.02.2001;

6. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova privind înregistrarea gospodăriilor ţărăneşti (de fermieri) nr. 977 din
14.09.2001 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 116 din 27.09.2001.