Zidul Berlinului a fost unul dintre cele mai puternice simboluri ale Războiului Rece, dar și cea mai clară dovadă a separării celor două lumi, cea comunistă și cea democratică. 1 9 6 1 , a u g u s t a p t e în il i i ș i s t e n o rț it fa m ic a t p e d e s p ă s t u r i Rid u lu i a la g e B e rli n o a m e n i , a Zi d u l p in s i st en ț ă , a îm i d e e x ni a n . priete ș i, î n 2 8 d e 0 d e o a m e n i e r a te s te 1 0 disp a r t e a a p e s la m o du După apariția celor două Germanii, cea federală, zisă de vest, și cea democrată, zisă de est, peste două milioane de germani din zona comunistă au plecat spre Occident. Acest exod masiv din anii 1949-1961 (cu până la 1000 de refugiați zilnic, apogeu atins în vara lui 1961) i-a făcut pe comuniști să caute o soluție pentru prevenirea depopulării statului. Soluția? Ridicarea unui zid în mijlocul capitalei germane, pe unde plecau cei mai mulți dintre refugiați. În dimineața zilei de 13 august 1961, locuitorii din Berlin s-au trezit că în orașul lor apăruse un șantier: autoritățile comuniste începuseră să instaleze un gard de sârmă ghimpată între partea de Est și cea de Vest a orașului. Zidul de beton a fost construit în următoarele luni. Bariera care separa Berlinul de Vest de cel de Est consta din două ziduri de beton, între care se afla o așa-zisă „zonă a morții” de aproximativ 150 m păzită de soldați înarmați cu mitraliere. Zidul Berlinului a fost transformat până în 1975 într-un sistem complex de baricade și capcane, cu 155 km de zid, 127,5 km de gard electric, 302 turnuri de pază, 20 de buncăre și 11.000 de soldați însărcinați cu păzirea lui. În Germania de Est, zidul era numit „Pavăza de protecție antifascistă”. În Germania de Vest, i se spunea „Zidul Rușinii”.
Partea de vest a Zidului era acoperită de graffitti-uri, spre deosebire de
cealaltă, care a rămas mereu gri. Acest fapt se explică prin prezența forțelor armate din partea est-germană a Zidului, care nu permiteau nimănui să se apropie de el. Din cei 10.000 de oameni care au încercat să scape din Germania de Est, peste 5000 au reușit trecând peste sau sub Zidul Berlinului.
Acrobatul Horst Klein s-a folosit de un cablu electric vechi, care nu mai era în uz, și a mers pe el, la o înălțime considerabilă, până ce a trecut oficial granița.
Pe măsură ce măsurile de securitate din jurul zidului s-au intensificat, și
oamenii au devenit mai inventivi: au apărut mașinile cu compartimente secrete, tunelurile sau documentele false. Data oficială a căderii Zidului este 9 noiembrie 1989, însă demolarea lui nu a început decât în iunie 1990. În acele șapte luni, controlul la graniță încă exista, dar nu mai era la fel de strict ca înainte. Toate punctele de trecere a frontierei au fost desființate la 1 iulie 1990, iar în luna octombrie a aceluiași an, Germania a redevenit o singură țară. Sursa: www.historia.ro