Ce este poezia?

”Poezia este încarnarea unei emoţii într-un limbaj.” Charles Du Bos

Întreabă-mă ce este poezia și-ți voi scrie versuri, întreabă-mă ce înțeleg prin
versuri și-ți voi recita pe Eminescu pe Alecsandri, pe Arghezi, altfel nu voi ști
să mă exprim în totalitate, când mă gândesc cum aș putea defini poezia îmi vine în
minte răspunsul dat de Sfântul Augustin în legătură cu ce este timpul. Dacă nimeni
nu mă întreabă o știu, dar de îndată ce sunt întrebat, nu pot răspunde!

Nu știu dacă este cineva, poet sau cititor care să își asume o definiție logic
suficientă pentru a justifica terminologia poeziei, după mine câte pesoane atâtea
păreri împărțite despre versuri, rimă, poezie. Există doar aproximări mai mult sau
mai puțin elegante și filosofice, există asocieri pe alocuri puțin vagi – dar
niciodată o definiție ce ar cuprinde ”tot”!

Nu voi încerca, așadar, să definesc poezia, mă voi desfăta cu metafore, expresii

emoționale de a reda ce simt eu când scriu o poezie sau când o citesc și o exprim…
spre deosebire de textele lungi și amănunțite poezia este tărâmul metamorfozat al
eului, este o evadare de emoţii. Grigore Vieru susține ”Nimeni nu ştie mai bine ca
inima secretele creierului. Poezia ar fi secretul creierului scăpat din gura
inimii.”

Poezia este limbajul celor ce nu şi-au pierdut definitiv inima. De asemenea este un
testament în versuri, fără timbre fiscale, este arta de a pune în mişcare
imaginaţia noastră cu ajutorul cuvintelor, iar cuvintele fiind ciripitul inimii.
Poezia este o conspiraţie a ideilor, contra tuturor conspiraţiilor și a legităților
fixe. Poezia este creaţia ritmică a frumuseţii în cuvinte, a culminației lăuntrice.
Poezia este căsătoria realităţii cu idealul, în sufletul poetului. Poezia este arta
de a face să intre marea într-un pahar, viața într-un vers și durearea într-o rimă.
Nu cere poeziei sentimentalism. Ea însăși e un tumult de stări și culori.