TEMA pag.

170 - Poezia „Cu o ușoară nostalgie” de Nichita Stănescu

1. Indică un cuvânt sau o sintagmă care să exprime starea/sentimentul pe care ţi l-a trezit lectura
poeziei.

„inimile noastre de hoinari” transmite sentimentul că timpul chiar

dacă a trecut, amintirea rămâne vie şi tânără în inimile fiecărui om.
Poezia „Cu o usoara nostalgie” exprima sentimente de nostalgie in
primul rand şi apoi tristețe. Autorul ne vorbește despre trecerea
ireversibilă a timpului.

2. Motivează în ce măsură textul poeziei a răspuns/ nu a răspuns aşteptărilor pe care titlul

acesteia ţi le-a creat.

Poezia „Cu o uşoară nostalgie” este o remarcă a sentimentelor

poetului, fericit de viaţa trecuta, dar trist de timpul care nu poate fi
schimbat. Poetul se adresează eului interior tânăr, cu care comunică
din perspectiva vârstnicului. De aici derivă şi ,,uşoara nostalgie”, ca
stare poetică, care nu se lupta cu timpul, dar îl acceptă cu tristeţe.

3. Despre ce crezi că vorbeşte textul? Realizaţi, o listă a temelor şi a motivelor literare

identificate de voi în textul poetic.

În cadrul poeziei „Cu o ușoară nostalgie”, avem de-a face cu teme și abordări
tipic moderniste, precum trecerea inevitabilă a timpului și conștientizarea vieţii
care se apropie de final. Frazarea versului liber ritmează bătăile inimii
omeneşti sau zborul neoprit al gândului atotputernic. Sugestia şi ambiguitatea,
amplificarea înţelesului poetic prin nonspus sunt trăsături ale liricii
neomoderne.

4. Elementele de prozodie sunt fenomene formale, dar şi semantice. Versul liber reflectă
eliberarea ideii poetice de constrângerile rigide ale formei din poezia clasică. Identifică
particularităţile fie cărui element de prozodie şi propune câte o explicaţie (la nivelul
semnificaţiei) pentru acestea, completând enunţurile de mai jos:
o Structura strofelor (numărul de versuri) este următoarea:
Poezia este alcătuită din trei catrene. Strofele sunt inegale ca
lungime.
o Deosebirea de construcţia clasică, în catrene, o dă prezenţa versului final, care are
drept rol de a elibera ideea poetică de constrângerile rigide ale
formei poeziei clasice. Versul final este o interogație retorică,
de la care nu se așteaptă răspuns.
o Versurile au o rimă interioară, realizată de exemplu prin muzicalitatea
deosebită a cuvintelor, şi o rimă exterioară, astfel dispusă: în prima strofă
rimează versurile - întâlnim rima încrucișată, în a doua strofă rima este
amestecată, în ultima strofă este o rimă încrucișată. Rima redă trairile
poetice.
o Ritmul reflectă trăirile poetice declanşate de rememorarea stării de odinioară.
o Măsura este variabilă, de la versul scurt, de 4 silabe, la versuri ample, de 14 sau
15 silabe. Lungimea versurilor este în legătură cu ideile exprimate, de exemplu: „
Clipele erau mari ca nişte lacuri
de câmpie,”
 Ideea poetului este de a compara timpul perceptibil dar intangibil,
„clipele” ca măsură a timpului amplificată, cu imensitatea unui „ lac de
câmpie” vizibil, real şi care dăinuie.