Figuri de stil
Alegorie: constă în invocarea unei imagini noi prin intermediul faptelor şi lucrărilor
cunoscute.
Ex.“Să le spui curat/Că m-am însurat/C-o mîndră crăiasă/A lumii mireasă” (Mioriţa)
Aliteraţie: constă în repetarea aceleiaşi litere, de obicei consoane (sau silabe), cu
efect imitativ (onomatopeic)
Ex. “Şi-n creasta coifului înalt / Prin vulturi vîntul viu vuia” (G. Coşbuc)
Aluzie: constă în folosirea unui cuvînt printr-o comparaţie sugerată pentru a
caracteriza o situaţie.
Ex. “Mă tem de… viaţă chiar cînd mi-aduce daruri” (G. Galaction)
Ambiguitate: constă într-o construcţie echivocă, dar expresivă.
Ex. “Încaltea ţi-au făcut şi băieţii biserică aici pe loc, după cheful tău”. (I. Creangă)
Anacolut: constă în întreruperea neaşteptată a conţinutului enunţului dintr-un anumit
motiv.
Ex. “Sărăcia un’ s-a-ncuibat / Anevoie-i de scăpat”. (Folclor)
Anafora:constă în repetarea aceluiaşi cuvînt(aceloraşi cuvinte),versuri,propoziţii,fraze.
Ex. “Doină zic, doină suspin ,/ Tot cu doina mă mai ţin”. (Folclor)
Antiteză: constă în opoziţia dintre două idei, fenomene, situaţii, personaje, expresii
etc., care se pun reciproc în relief.
Ex. “Căci voi murind în sînge, ei pot să fie mari”. (M. Eminescu)
Comparaţie: Exprimă un raport de asemănare dintre două obiecte cu efect reciproc.
Ex. “Atît de fragedă te-asemeni / Cu floarea albă de cireş”. (M. Eminescu)
Enumeraţie: constă în descompunerea unui întreg în părţile componente, enunţîndu-
le apoi.
Ex.“Prin foc, prin spăngi, prin glonţ, prin fum, /Prin mii de baionete.”(V. Alecsandri)
Epitet: constă în alăturarea unui cuvînt calificativ la un altul.
Ex. “Lică trăia zile albe”. (I. Slavici)
Exclamaţie: un enunţ care exprimă sentimente puternice de surpriză, o mînie,
bucurie etc.
Ex. “N-avem oşti, dară iubirea de moşie e un zid / Care nu se-nfioară de-a ta faimă,
Baiazid!” (M. Eminescu)
Hiperbola: constă în exagerarea mărimii, importanţei etc., reale a lucrurilor.
Ex. “Şi pe oasele lor s-au aşezat şi stă tot pămîntul Moldovei”. (B. Şt. Delavrancea)
Imprecaţie (blestem): enunţă pedepsirea persoanei vinovate.
Ex. “Bată-l crucea, om bogat, / Om bogat şi făr’ de sfat. (Popular)
Inversiune: abatere de la topica propoziţiei.
Ex. “Dar aflasem prin vecine, / Neamuri c-ar avea puţine”. (T. Arghezi)
Invocaţie retorică: rugăciune adresată unei muze, divinităţi etc.
Ex. “Cum nu vii tu, Ţepeş, doamne, ca…” (M. Eminescu)
Metafora: constă în trecerea de la sensul obişnuit al unui cuvînt la alt sens, prin
intermediul unei comparaţii subînţelese.
Ex. “Noaptea întreagă / Dănţuiesc stele în iarbă” (L. Blaga)
Metonomie: constă în înloc. unui cuvînt prin altul cu care se află în relaţ. log.
Ex. “Minciuna stă cu regele la masă”. (Al. Vlahuţa)
Personificare: constă în atrib. unor obiecte neînsufl. însuşiri, calităţi omeneşti.
Ex. “Cît de frumoasă te-ai gătit, / Naturo, tu! ( G. Coşbuc)
Memorator
Literatura este arta cuvîntului, deoarece este arta al cărei mijloc de expresie este limba, cuvîntul.
Literatura naţională este definită ca ansamblul creaţiilor literate care exprimă spiritualitatea unei naţiuni.
Literatura universală include valorile literaturilor naţionale care au izbutit să-şi prelungească
însemnătatea după proba secolelor, să se menţină în conştiinţa de cultură a oamenilor de azi.
Istoria literaturii este ştiinţa care se ocupă cu evoluţia unei literaturi.
Critica literară – ştiinţa aplicată în studierea şi evaluarea operelor individuale.
Teoria literaturii este ştiinţa care studiază trăsăturile generale ale creaţiei literale, defineşte genurile şi
speciile literare, curentele şi metodele artistice, elementele şi particularităţile de stil, să de limbă, noţiunile
de versificaţie etc.
Opera literară este o creaţie artistică cultă sau populară care exprimă realitatea prin imagini artistice cu
ajutorul ficţiunii.
Imaginea artistică este un produs al imaginaţiei cu valoare estetică. Imaginile artistice pot fi: vizuale,
auditive, tactile (la pipăire), olfactive, gustative, dinamice, chinestezice (senzaţie ce mişcă omul),
cromatice etc.
Opera literar – artistică se bazează pe stilul artistic.
Calităţile generale ale stilului sînt: claritatea, proprietatea, precizia, corectitudinea, puritatea;
Calităţile particulare ale stilului sînt: naturaleţea, simplitatea, armonia, demnitatea, retorismul, fineţea,
umorul, ironia, concizia, oralitatea.
Defecte ale stilului: obscuritate, nonsens, paradoxul, echivocul, pleonasmul, tautologia, digresiune,
solecism, anacolut, emfază, exagerare, confuzie etc.
Structura operei literare
Tema: istoria, viaţa, moartea, dragostea, ura, parvenitismul, copilăria, natura, războiul, universul, satul şi
ţăranul, obiceiuri, tradiţii etc.
Motivul, laitmotivul, ideea, subiectul;
Momentele subiectului: expoziţia, intriga, desfăşurarea acţiunii, punctul culminant, deznodămîntul;
Conflictul poate fi: interior, exterior, etic, social, dramatic, psihologic etc.
Personajul literar poate fi: principal/secundar; pozitiv/negativ; individual/colectiv; feminin/masculin;
romantic, clasic, realist, legendar, fantastic, alegoric, istoric etc.
Modalităţi de expunere în opera literară
Naraţiunea, descrierea, dialogul, monologul, solilocul;
Categoriile estetice în opera literară:
Frumosul, graţiosul, sublimul, urîtul, tragicul, comicul (de caracter, de situaţie, de limbaj, de moravuri, de
intrigă), fantasticul, absurdul etc.
Elemente de prozodie
Vers (metric, ritmic, silabic, clasic, alb, liber), emistih, cezură, hexametru;
Strofă (monostih, distih, terţină, catren, cvintină, sextină, octavă etc.), refren, măsură (picior metric de 2
şi 3 silabe; iamb şi troheu; dactil, amfibrah, anapest), rimă (împerecheată, încrucişată, îmbrăţişată,
monorimă).
Curente literare
Umanismul, clasicismul, iluminismul, romantismul, realismul, naturalismul, parnasianismul, simbolismul.
Genuri şi specii literare
I Genul liric – lirica orală (populară): doina, cîntecul, bocetul, strigătura, proverbul, zicătoarea,
ghicitoarea, colinda etc.
- lirica scrisă (cultă): elegia, oda, pastelul, idila, cîntecul, meditaţia, imnul, satira, pamfletul,
epigrama, sonetul, rondelul, madrigalul, glosa, gazelul, epistola.
II Genul epic – oral (popular): balada, legenda, basmul, snoava, descîntecul, conocăria, iertăciunea,
urătura, povestea;
- scris (cult): balada, poemul, epopeea, legenda, fabula, anecdota, schiţa, nuvela, romanul,
reportajul, eseul, amintirea, memoriile, jurnalul etc.
III Genul dramatic – oral (popul.): vicleimul, irozii, jocurile cu măşti şi păpuşi;
- scris (cult): tragedia, comedia, drama, farsa, vodevilul, melodrama.