MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

CENTRUL NAŢIONAL DE DEZVOLTARE A

ÎNVĂŢĂMÂNTULUI PROFESIONAL ŞI TEHNIC

Anexa nr. ............ la OMEN nr. ............ din .....................

CURRICULUM
pentru
CLASA a XI-a
ÎNVĂŢĂMÂNT PROFESIONAL DE 2 ANI
pentru dobândirea calificării profesionale de nivel 2:

SCULER-MATRIŢER

Domeniul de pregătire de bază: MECANICĂ

Domeniul de pregătire profesională generală:
PRELUCRĂRI LA RECE

Aria curriculară TEHNOLOGII

2013
AUTORI:

Melania Filip prof. dr.ing., grd.I, Colegiul Tehnic “Mircea Cristea”,

Braşov
Diana Ghergu prof. ing., grd.I, Colegiul Tehnic Energetic, Bucureşti
Camelia Gheţu prof. ing., grd.I, Liceul Tehnologic “Sfantul Pantelimon”,
Bucureşti

COORDONARE C.N.D.I.P.T.:

ANGELA POPESCU – inspector de specialitate

2
 PLAN DE ÎNVĂŢĂMÂNT
Clasa a XI-a
Învăţământ profesional de 2 ani
Aria curriculară Tehnologii

Calificarea: Sculer matriţer

Domeniul de pregătire de bază: MECANICA
Domeniul de pregătire profesională generală: PRELUCRARI LA RECE

I. Pregătire practică
Modulul I. Maşini şi utilaje specifice
Total ore: 280
din care Laborator tehnologic 105
Instruire practică 175

Modulul II. Matriţe

Total ore: 175
din care Laborator tehnologic 105
Instruire practică 70
Modulul III. Ştanţe, modele şi şabloane
Total ore: 280
din care Laborator tehnologic 105
Instruire practică 175

Total ore/an= 21 ore/săptămână x 35 săptămâni/an = 735 ore/an

II. Stagiu de pregătire practică - CDL*

Modulul IV. SDV-uri specifice
Total ore: 150
din care Laborator tehnologic -
Instruire practică 150

Total ore/an = 30 ore/săptămână x 5 săptămâni/an = 150 ore/an

TOTAL GENERAL: 885 ore /an

Notă:
1. Orele de laborator tehnologic şi orele de instruire practică se pot desfăşura atât în
laboratoarele şi atelierele unităţii de învăţământ, cât şi la operatorul economic/
instituţia publică parteneră pentru pregătirea practică.
2. Stagiul de pregătire practică CDL* se realizează la operatorul economic/ instituţia
publică parteneră; pentru a răspunde nevoilor angajatorilor din sectorul IMM, stagiul
de pregătire practică poate fi organizat şi în unitatea de învăţământ, conform cadrului
legal în vigoare.
.
.

3
LISTA UNITĂŢILOR DE COMPETENŢE DIN STANDARDELE DE PREGĂTIRE
PROFESIONALĂ PE CARE SE FUNDAMENTEAZĂ CURRICULUMUL

UNITĂŢI DE COMPETENŢE TEHNICE

- UTILIZAREA MAŞINILOR ŞI UTILAJELOR SPECIFICE

- CONSTRUCŢIA ŞI TEHNOLOGIA DE EXECUŢIE A SCULELOR
AŞCHIETOARE
- CONSTRUCŢIA ŞI EXECUŢIA DISPOZITIVELOR ŞI VERIFICATOARELOR
- CONSTRUCŢIA ŞI TEHNOLOGIA DE EXECUTIE A MATRIŢELOR
- CONSTRUCŢIA ŞI EXECUŢIA ŞTANŢELOR, MODELELOR ŞI
ŞABLOANELOR

4
 Modulul I: MAŞINI ŞI UTILAJE SPECIFICE

1. Notă introductivă

Modulul “Maşini şi utilaje specifice” face parte din pregătirea practică necesară dobândirii
calificării profesionale ”Sculer-matriţer”, clasa a XI-a, invăţământ profesional de 2 ani şi are
alocat un număr de 280 ore/an, conform planului de învăţământ, din care:
 laborator tehnologic –105 ore
 instruire practică – 175 ore

Modulul nu este dependent de celelalte module din curriculum.

Modulul “Maşini şi utilaje specifice” vizează dobândirea de competenţe specifice calificării

”Sculer-matriţer”, în perspectiva folosirii tuturor achiziţiilor în practicarea acestei calificării
şi/sau în continuarea pregătirii intr-o calificare de nivel 3.

2. Unitatea/Unităţile de competenţe/rezultate ale învaţării la care se referă modulul

Utilizarea maşinilor şi utilajelor specifice

 Descrie maşinile-unelte folosite la lucrările de scularie şi matriţerie

 Explică funcţionarea maşinilor-unelte specifice
 Execută operaţii de prelucrare utilizând maşini-unelte specifice

5
 1. Corelarea rezultatelor învăţării şi criteriilor de evaluare

DENUMIREA MODULULUI: MAŞINI ŞI UTILAJE SPECIFICE

Cunostinţe Deprinderi Criterii de evaluare
Rezultatul invăţării 1: Descrie masinile-unelte folosite la lucrarile de scularie si matriterie
 Criterii de clasificare a maşinilor-unelte;  Clasifică masinile-  Caracterizarea
 Părţi componente ale strungurilor; unelte; maşinilor unelte folosite
 Scheme constructive ale strungurilor;  Enumeră condiţiile pentru sculărie şi matriţerie.
 Caracteristici principale; impuse maşinilor-unelte;
 Criterii de clasificare: procedeul de prelucrare, gradul de mecanizare,  Identifică prinicipalele
precizia de lucru, gradul de universalitate şi destinaţie; elemente componente ale
 Condiţii: realizarea mişcării relative dintre sculă şi piesă, posibilitatea maşinilor-unelte;
reglării parametrilor regimului de aşchiere, manevrarea şi comanda  Explică sistemele de
uşoară; acţionare ale maşinilor-
 Principalele elemente componente: batiu, ghidaje, sănii, mese; unelte.
 Sisteme de acţionare: electromagnetică, hidraulică.
Rezultatul invăţării 2: Explică funcţionarea maşinilor-unelte specifice
 Scheme de lucru: strunguri de detalonat, maşina de frezat prin copiere,  Interpretează scheme  Descrierea
maşina de mortezat suprafeţe profilate, maşina de rectificat suprafeţe profilate, de principiu ale maşinilor- funcţionării maşinilor
maşini de găurit şi alezat în coordonate, maşini de ascuţit; unelte specifice; specifice.
 Posibilitati de prelucrare: cu freze profilate, tarozi, filiere, poansoane de  Precizează
ştanţare. posibilităţile de prelucrare
pe maşinile-unelte specifice.
Rezultatul invăţării 3: Execută operatii de prelucrare utilizând maşini-unelte specifice
 Gravarea, maşina de frezat cu pantograf;  Gravează inscripţii;  Executarea
 Piese cu profile simple, maşina de mortezat suprafeţe profilate;  Execută piese cu operaţiilor de prelucrare
 Scule: burghie, freze şi cuţite pentru degroşare. profile simple, după trasaj; specifice.
 Ascute scule.

6
4. Conţinutul formării

Noţiunile propuse constituie suportul ştiinţific al cunoştintelor şi deprinderilor care sprijină elevul în
dobândirea competenţelor necesare.
Pentru modulul “Maşini şi utilaje specifice”, temele care pot fi abordate sunt:

Maşini-unelte folosite la lucrările de sculărie şi matriţerie

 Criterii de clasificare a maşinilor-unelte
 Părţi componente ale strungurilor
 Scheme constructive ale strungurilor
 Caracteristici principale.
 Criterii de clasificare: procedeul de prelucrare, gradul de mecanizare, precizia de lucru, gradul de
universalitate si destinatie
 Condiţii: realizarea mişcării relative dintre sculă şi piesă, posibilitatea reglării parametrilor
regimului de aşchiere, manevrarea şi comanda uşoară.
 Principalele elemente componente: batiu, ghidaje, sănii, mese
 Sisteme de acţionare: electromagnetică, hidraulică.
 Scheme de lucru: strunguri de detalonat, maşina de frezat prin copiere, maşina de mortezat
suprafeţe profilate, maşina de rectificat suprafeţe profilate, maşini de găurit şi alezat in
coordonate, maşini de ascuţit
 Posibilităţi de prelucrare: freze profilate, tarozi, filiere, poansoane de ştanţare
 Gravarea, maşina de frezat cu pantograf
 Piese cu profile simple, maşina de mortezat suprafeţe profilate
 Scule: burghie, freze şi cuţite pentru degroşare

5. Resurse materiale minime necesare parcurgerii modulului

 Maşini unelte pentru prelucrări prin aşchiere: strunguri, maşini de frezat, maşini de rabotat, maşini
de găurit, maşini de rectificat
 Scule pentru prelucrări prin aşchiere: cuţite de strung, freze, cutite de rabotat, burghie
 Dispozitive pentru prinderea piesei/semifabricatului şi pentru prinderea fixarea sculelor
 Documentaţie tehnică

6. Sugestii metodologice

Conţinuturile programei modulului ,,Maşini şi utilaje specifice” trebuie să fie abordate într-o manieră
flexibilă, diferenţiată, ţinând cont de particularităţile colectivului cu care se lucrează şi de nivelul iniţial
de pregătire.

Numărul de ore alocat fiecărei teme rămâne la latitudinea cadrelor didactice care predau conţinutul
modulului, în funcţie de dificultatea temelor, de nivelul de cunoştinţe anterioare ale colectivului cu care
lucrează, de complexitatea materialului didactic implicat în strategia didactică şi de ritmul de asimilare a
cunoştinţelor de către colectivul instruit.

Modulul „Maşini şi utilaje specifice” poate încorpora, în orice moment al procesului educativ, noi
mijloace sau resurse didactice. Orele se recomandă a se desfăşura în laboratoare şi în ateliere din unitatea
de învăţământ sau de la agentul economic, dotate conform recomandărilor precizate în unităţile de
competenţe menţionate mai sus.

Se recomandă abordarea instruirii centrate pe elev prin proiectarea unor activităţi de învăţare variate, prin
care să fie luate în considerare stilurile individuale de învăţare ale fiecărui elev.

7
Acestea vizează următoarele aspecte:
 aplicarea metodelor centrate pe elev, abordarea tuturor tipurilor de învăţare (auditiv, vizual,
practic) pentru transformarea elevului în coparticipant la propria instruire şi educaţie;
 îmbinarea şi o alternanţă sistematică a activităţilor bazate pe efortul individual al elevului
(documentarea după diverse surse de informare, observaţia proprie, exerciţiul personal, instruirea
programată, experimentul şi lucrul individual, tehnica muncii cu fişe) cu activităţile ce solicită
efortul colectiv (de echipă, de grup) de genul discuţiilor, asaltului de idei, etc.;
 folosirea unor metode care să favorizeze relaţia nemijlocită a elevului cu obiectele cunoaşterii,
prin recurgere la modele concrete, potrivite competenţelor din modul;
 însuşirea unor metode de informare şi de documentare independentă, care oferă deschiderea spre
autoinstruire, spre învăţare continuă.

Se consideră că nivelul de pregătire este realizat corespunzător, dacă poate fi demonstrat fiecare dintre
rezultatele învăţării.

Pentru achiziţionarea competenţelor vizate de parcurgerea modulului ,,Maşini şi utilaje specifice”, se

recomandă următoarele activităţi de învăţare:
 Elaborarea de referate interdisciplinare;
 Exerciţii de documentare in laborator şi la agentul economic;
 Navigare pe Internet în scopul documentării;
 Vizionări de materiale video (casete video, CD – uri);
 Vizite de documentare la agenţii economici
 Discuţii.

7. Sugestii cu privire la evaluare

Evaluarea reprezintă partea finală a demersului de proiectare didactică prin care cadrul didactic va măsura
eficienţa întregului proces instructiv-educativ. Evaluarea urmăreşte măsura în care elevii şi-au format
competenţele propuse în standardele de pregătire profesională.
Evaluarea poate fi:
a. în timpul parcurgerii modulului prin forme de verificare continuă a rezultatelor învăţării.
 Instrumentele de evaluare pot fi diverse, în funcţie de specificul modulului şi de metoda de
evaluare – probe orale, scrise, practice.
 Planificarea evaluării trebuie să aibă loc într-un mediu real, după un program stabilit,
evitându-se aglomerarea evaluărilor în aceeaşi perioadă de timp.
 Va fi realizată pe baza unor probe care se referă explicit la criteriile de performanţă şi la
condiţiile de aplicabilitate ale acestora, corelate cu tipul de evaluare specificat în
Standardul de Pregătire Profesională pentru fiecare rezultat al învăţării.
b. Finală
 Realizată printr-o lucrare cu caracter aplicativ şi integrat la sfârşitul procesului de
predare/învăţare şi care informează asupra îndeplinirii criteriilor de realizare a
cunoştinţelor, abilităţilor şi atitudinilor.
Propunem următoarele instrumente de evaluare continuă:
 Fişe de observaţie;
 Fişe test;
 Fişe de lucru;
 Fişe de autoevaluare;

8
  Teste de verificarea cunoştinţelor cu itemi cu alegere multiplă, itemi alegere duală, itemi de
completare, itemi de tip pereche, itemi de tip întrebări structurate sau itemi de tip rezolvare
de probleme.

Propunem următoarele instrumente de evaluare finală:

 Proiectul, prin care se evaluează metodele de lucru, utilizarea corespunzătoare a bibliografiei,
materialelor şi echipamentelor, acurateţea tehnică, modul de organizare a ideilor şi
materialelor într-un raport. Poate fi abordat individual sau de către un grup de elevi.
 Studiul de caz, care constă în descrierea unui produs, a unei imagini sau a unei înregistrări
electronice care se referă la un anumit proces tehnologic.
 Portofoliul, care oferă informaţii despre rezultatele şcolare ale elevilor, activităţile
extraşcolare etc.

În parcurgerea modulului se va utiliza evaluare de tip formativ şi la final de tip sumativ pentru verificarea
atingerii competenţelor. Elevii trebuie evaluaţi numai în ceea ce priveşte dobândirea competenţelor
specificate în cadrul acestui modul.O competenţă se va evalua o singură dată.
Evaluarea scoate în evidenţă măsura în care se formează competenţele tehnice din standardul de pregătire
profesională

8. Bibliografie

1. E.Botez, V.Moraru, C.Minciu, C.Ispas-Maşini –Unelte, E.Tehnică 1978

2. Gh. Zgura, N. Atanasiu, N. Arieseanu, Gh. Peptea – Utilajul si tehnologia lucrărilor mecanice,
E.D.P. Bucuresti, 1987
3. G. S. Georgescu – Îndrumător pentru atelierele mecanice, E.T. Bucuresti, 1978

9
 Modulul II: MATRIŢE

1. Nota introductivă

Modulul “Matriţe” face parte din pregătirea practică necesară dobândirii calificării profesionale ,,Sculer-
matriţer”, clasa a XI-a, învățământ profesional de 2 ani, şi are alocat un număr de 175 ore/an, din care :
 laborator tehnologic 105 ore
 instruire practică 70 ore

Modulul nu este dependent de celelalte module din curriculum.

Modulul “Matriţe” vizează dobândirea de competenţe specifice calificării „Sculer-matriţer”, în
perspectiva folosirii tuturor achiziţiilor în practicarea acestei calificării şi/sau în continuarea pregătirii
într-o calificare de nivel 3.

2. Unitatea/Unităţile de competenţe/rezultate ale învaţării la care se referă modulul

Construcţia şi tehnologia ştanţelor şi matriţelor

 Descrie matriţele pentru deformare plastică la rece
 Descrie matriţele pentru deformare plastică la cald
 Descrie matriţele de injecţie

10
 3. Corelarea rezultatelor învăţării şi criteriilor de evaluare

DENUMIREA MODULULUI : MATRIŢE

Cunostinţe Deprinderi Criterii de evaluare
Rezultatul învăţării 1: Descrie matriţele pentru deformare plastică la rece
 Operaţii: îndoire, ambutisare, fasonare, formare prin presare;  Enumeră operaţiile de matriţare  Caracterizarea matriţelor
 Criterii de clasificare: modul de scoatere a pieselor, din punct de la rece; simple utilizate pentru deformarea
vedere tehnologic si constructiv;  Clasifică matriţele; plastică la rece;
 Matriţe simple: matriţa de îndoit cu ghidare, matriţa de ambutisat cu  Identifică părţile componente ale  Prezentarea tehnologiei
simplu efect; matriţelor simple; de asamblare a matriţelor utilizate
 Matriţe pentru deformare plastică la rece: matriţa de îndoit cu  Descrie tehnologia de asamblare pentru deformarea plastică la rece.
ghidare, matriţa de ambutisat cu simplu efect. a matriţelor pentru deformare la rece.
Rezultatul invăţării 2: Descrie matritele pentru deformare plastica la cald
 Criterii de clasificare: utilajul pe care se realizează matriţarea,  Clasifică procesele de matriţare  Caracterizarea matriţelor
existenţa sau lipsa bavurii; la cald; simple utilizate pentru deformarea
 Materiale: oţeluri destinate părţilor active ale matriţelor pentru  Enumeră materialele folosite plastică la cald;
ciocane, pentru maşini de forjat orizontale; pentru matriţe;  Prezentarea tehnologiei
 Tehnologia de execuţie: blocuri de matriţă integrale, blocuri de  Descrie tehnologia de execuţie de asamblare a matriţelor utilizate
matriţă prevăzute cu pastilă. a matriţelor pentru deformare la cald. pentru deformarea plastică la cald.

Rezultatul invăţării 3:  Descrie matriţele de injecţie

 Părţi componente: elemente active, elemente auxiliare;  Identifică părţile componente
 Tehnologia de execuţie: placă de formare, poanson, inele, ale matriţelor de injecţie;
aruncător;  Descrie tehnologia de execuţie a
 Operaţii pregătitoare: trasare, găurire, alezare, polizare, debavurare. parţilor componente ;
 Execută operaţii pregătitoare în
vederea asamblării matriţelor de
injecţie.
 Caracterizarea matriţelor
de injecţie;
 Prezentarea tehnologiei
de asamblare a matriţelor de
injecţie.

11
 4.Conţinutul formării

Noţiunile propuse constituie suportul ştiinţific al cunoştinţelor şi deprinderilor care sprijină elevul în
dobândirea competenţelor necesare.
Pentru modulul “ Matriţe”, temele care pot fi abordate sunt:

Matriţe
a. pentru deformare plastică la rece
 Operaţii: indoire, ambutisare, fasonare, formare prin presare
 Criterii: modul de scoatere a pieselor, din punct de vedere tehnologic şi constructiv
 Matrite simple: matriţa de indoit cu ghidare, matriţa de ambutisat cu simplu efect
 Matriţe pentru deformare plastică la rece: matriţa de indoit cu ghidare, matriţa de ambutisat cu
simplu efect
b. pentru deformare plastică la cald
 Criterii de clasificare: utilajul pe care se realizează matriţarea, existentă sau lipsa bavurii
 Materiale: oţeluri destinate părţilor active ale matriţelor penru ciocane, pentru maşini de forjat
orizontale
 Tehnologia de execuţie: blocuri de matriţă integrale, blocuri de matriţă prevazute cu pastilă
c. pentru injecţie
 Părţi componente: elemente active, elemente auxiliare
 Tehnologia de execuţie: placa de formare, poanson, inele, aruncător
 Operaţii pregătitoare: trasare, găurire, alezare, polizare, debavurare

2. Resurse materiale minime necesare parcurgerii modulului

 Matriţe simple: matriţa de indoit cu ghidare, matriţa de ambutisat cu simplu efect

 Matriţe pentru deformare plastică la rece: matriţa de indoit cu ghidare, matriţa de ambutisat cu
simplu efect

3. Sugestii metodologice

Conţinuturile programei modulului ,,Matriţe” trebuie să fie abordate într-o manieră flexibilă,
diferenţiată, ţinând cont de particularităţile colectivului cu care se lucrează şi de nivelul iniţial de
pregătire.

Numărul de ore alocat fiecărei teme rămâne la latitudinea cadrelor didactice care predau conţinutul
modulului, în funcţie de dificultatea temelor, de nivelul de cunoştinţe anterioare ale colectivului cu care
lucrează, de complexitatea materialului didactic implicat în strategia didactică şi de ritmul de asimilare a
cunoştinţelor de către colectivul instruit.

Modulul „Matriţe” poate încorpora, în orice moment al procesului educativ, noi mijloace sau resurse
didactice. Orele se recomandă a se desfăşura în laboratoare şi în ateliere din unitatea de învăţământ sau de
la agentul economic, dotate conform recomandărilor precizate în unităţile de competenţe menţionate mai
sus.
Se recomandă abordarea instruirii centrate pe elev prin proiectarea unor activităţi de învăţare variate, prin
care să fie luate în considerare stilurile individuale de învăţare ale fiecărui elev.
Acestea vizează următoarele aspecte:
 aplicarea metodelor centrate pe elev, abordarea tuturor tipurilor de învăţare (auditiv, vizual,
practic) pentru transformarea elevului în coparticipant la propria instruire şi educaţie;
 îmbinarea şi o alternanţă sistematică a activităţilor bazate pe efortul individual al elevului
(documentarea după diverse surse de informare, observaţia proprie, exerciţiul personal, instruirea
12
 programată, experimentul şi lucrul individual, tehnica muncii cu fişe) cu activităţile ce solicită
efortul colectiv (de echipă, de grup) de genul discuţiilor, asaltului de idei, etc.;
 folosirea unor metode care să favorizeze relaţia nemijlocită a elevului cu obiectele cunoaşterii,
prin recurgere la modele concrete, potrivite competenţelor din modul;
 însuşirea unor metode de informare şi de documentare independentă, care oferă deschiderea spre
autoinstruire, spre învăţare continuă.

Se consideră că nivelul de pregătire este realizat corespunzător, dacă poate fi demonstrat fiecare dintre
rezultatele învăţării.

Pentru achiziţionarea competenţelor vizate de parcurgerea modulului “Matriţe”, se recomandă

următoarele activităţi de învăţare:
 Elaborarea de referate interdisciplinare;
 Exerciţii de documentare in laborator ţi la agentul economic;
 Navigare pe Internet în scopul documentării;
 Vizionări de materiale video (casete video, CD – uri);
 Vizite de documentare la agenţii economici
 Discuţii.

7. Sugestii cu privire la evaluare

Evaluarea reprezintă partea finală a demersului de proiectare didactică prin care cadrul didactic va măsura
eficienţa întregului proces instructiv-educativ. Evaluarea urmăreşte măsura în care elevii şi-au format
competenţele propuse în standardele de pregătire profesională.

Evaluarea poate fi:

a. în timpul parcurgerii modulului prin forme de verificare continuă a rezultatelor învăţării.
 Instrumentele de evaluare pot fi diverse, în funcţie de specificul modulului şi de metoda de
evaluare – probe orale, scrise, practice.
 Planificarea evaluării trebuie să aibă loc într-un mediu real, după un program stabilit,
evitându-se aglomerarea evaluărilor în aceeaşi perioadă de timp.
 Va fi realizată pe baza unor probe care se referă explicit la criteriile de performanţă şi la
condiţiile de aplicabilitate ale acestora, corelate cu tipul de evaluare specificat în
Standardul de Pregătire Profesională pentru fiecare rezultat al învăţării.
b. Finală
 Realizată printr-o lucrare cu caracter aplicativ şi integrat la sfârşitul procesului de
predare/învăţare şi care informează asupra îndeplinirii criteriilor de realizare a
cunoştinţelor, abilităţilor şi atitudinilor.

Propunem următoarele instrumente de evaluare continuă:

 Fişe de observaţie;
 Fişe test;
 Fişe de lucru;
 Fişe de autoevaluare;
 Teste de verificarea cunoştinţelor cu itemi cu alegere multiplă, itemi alegere duală, itemi de
completare, itemi de tip pereche, itemi de tip întrebări structurate sau itemi de tip rezolvare
de problem.

13
Propunem următoarele instrumente de evaluare finală:
 Proiectul, prin care se evaluează metodele de lucru, utilizarea corespunzătoare a bibliografiei,
materialelor şi echipamentelor, acurateţea tehnică, modul de organizare a ideilor şi
materialelor într-un raport. Poate fi abordat individual sau de către un grup de elevi.
 Studiul de caz, care constă în descrierea unui produs, a unei imagini sau a unei înregistrări
electronice care se referă la un anumit proces tehnologic.
 Portofoliul, care oferă informaţii despre rezultatele şcolare ale elevilor, activităţile
extraşcolare etc.
În parcurgerea modulului se va utiliza evaluare de tip formativ şi la final de tip sumativ pentru verificarea
atingerii competenţelor. Elevii trebuie evaluaţi numai în ceea ce priveşte dobândirea competenţelor
specificate în cadrul acestui modul.O competenţă se va evalua o singură dată.
Evaluarea scoate în evidenţă măsura în care se formează competenţele tehnice din standardul de pregătire
professională

8. Bibliografie

1. Mihalcu, M. ,- " Materiale plastice armate " - Editura Tehnică Bucureşti ,1986;
2. P.Balazs, S. Haragâş - Proiectarea matriţelor de injectat, Editura Todesco, Cluj-Napoca, 2004,
3. I.Şereş - Injectarea materialelor termoplastice, Ed. Imprimeriei de Vest,Oradea, 1996.
4. Dodoc P. – Metrologie generală, E.D.P. Bucuresti, 1979

14
 Modulul III : ŞTANŢE, MODELE, ŞABLOANE

1. Nota introductivă

Modulul “Ştanţe, modele, şabloane” face parte din pregătirea practică necesară dobândirii calificării
profesionale ”Sculer-matriţer”, clasa a XI-a, invăţământ profesional de 2 ani şi are alocat un număr de
280 ore/an, conform planului de învăţământ, din care:
 laborator tehnologic - 105 ore
 instruire practică - 175 ore

Modulul nu este dependent de celelalte module din curriculum.

Modulul “ Ştanţe, modele, şabloane ” vizează dobândirea de competenţe specifice calificării “Sculer-
matriţer”, în perspectiva folosirii tuturor achiziţiilor în practicarea acestei calificării şi/sau în continuarea
pregătirii intr-o calificare de nivel 3

2. Unitatea/Unităţile de competenţe/rezultate ale învaţării la care se referă modulul

Construcţia şi tehnologia ştanţelor şi matriţelor

 Descrie ştanţele
 Execută asamblarea ştanţelor
 Utilizează ştanţe

Construcţia şi execuţia modelelor şi şabloanelor

 Descrie modelele metalice
 Descrie şabloanele

15
3. Corelarea rezultatelor învăţării şi criteriilor de evaluare

DENUMIREA MODULULUI : ŞTANŢE, MODELE, ŞABLOANE

Cunostinţe Deprinderi Criterii de evaluare
Rezultatul invăţării 1: Descrie ştanţele
 Criterii de clasificare: numărul operaţiilor efectuate,  Clasifică ştanţele;  Caracterizarea ştanţelor;
modul de ghidare al poansoanelor şi benzii de material,  Identifică părţile componente ale  Prezentarea utilizării
posibilitatea vizualizării procesului de tăiere; ştanţelor; ştanţelor.
 Părţi componente: placă de bază, placă superioară,  Explică funcţionarea ştanţelor.
coloane şi bucşe de ghidare, cep de prindere, placă de ghidare,
placă port-poanson, placă de presiune, placă de taiere, poanson,
elemente auxiliare;
 Ştanţe: de decupat cu placă de ghidare.
Rezultatul invăţării 2: Execută asamblarea ştanţelor
 Ajustaje: jocul dintre poanson şi placa activă;  Enumeră, în ordine logică,  Executarea procesului
 Abateri de la poziţie: perpendicularitatea poansonului pe operaţiile din cadrul tehnologiei de tehnologic de asamblare a
placa activă, paralelismul suprafeţelor plăcii de bază şi a plăcii asamblare a ştanţelor; ştanţelor.
superioare;  Verifică ajustajele;
 Proces tehnologic de asamblare.  Verifică abaterile de la poziţie.
Rezultatul invăţării 3: Utilizează ştanţe
 Criterii: desenul de execuţie al piesei, materialul piesei,  Enumeră criteriile de alegere a  Pregătirea operaţiei de
procesul tehnologic de prelucrare completă a piesei, numărul de ştanţei; ştanţare ;
piese;  Descrie sistemele de croire;  Executarea operaţiei de
 Sisteme de croire: croire dreaptă, inclinată, faţă în faţă,  Execută croirea raţională a ştanţare.
combinată; materialului;
 Operaţii de ştanţare: debavurare, perforare, tăiere.  Execută operaţii de ştanţare.
Rezultatul invăţării 4: Descrie modelele metalice
 Domenii de utilizare: prelucrarea prin copiere a  Indică domeniile de utilizare a  Precizarea domeniilor de
cavităţilor matriţelor de deformat plastic la cald şi de injectat modelelor metalice; utilizare a modelelor;
mase plastice;  Execută operaţii în cadrul  Prezentarea tehnologiei
 Operaţii: fixare, reglare, prelucrarea semifabricatelor; tehnologiei de prelucrare a modelelor; de
 Operaţii simple de control, verificare dimensiuni.  Execută operaţii simple de control. execuţie a modelelor.

Rezultatul invăţării 5: Descrie şabloanele

16
  Şabloane pentru trasat şi verificat;  Clasifică şabloanele;  Precizarea domeniilor de
 Operaţii: îndreptare, trasare, debitare, polizare, ajustare,  Execută operaţii de prelucrare a utilizare a şabloanelor;
finisare; şabloanelor;  Prezentarea tehnologiei
 Operaţii simple de control, verificare dimensiuni.  Execută operaţii simple de control. de
execuţie a şabloanelor.

17
4. Conţinutul formării

Noţiunile propuse constituie suportul ştiinţific al cunoştinţelor şi deprinderilor care sprijină elevul în
dobândirea competenţelor necesare.
Pentru modulul “ Ştanţe, modele, şabloane”, temele care pot fi abordate sunt:

Tema 1 – Ştanţe
 Criterii de clasificare: numărul operaţiilor efectuate, modul de ghidare al poansoanelor şi benzii de
material, posibilitatea vizualizării procesului de tăiere
 Părţi componente: placa de bază, placa superioară, coloane şi bucse de ghidare, cep de prindere,
placa de ghidare, placa portpoanson, placa de presiune, placa de tăiere, poanson, elemente
auxiliare
 Ştanţe: de decupat cu placă de ghidare
 Ajustaje: jocul dintre poanson şi placa activă
 Abateri de la poziţie: perpendicularitatea poansonului pe placa activă, paralelismul suprafeţelor
plăcii de bază şi a plăcii superioare
 Criterii: desenul de execuţie al piesei, materialul piesei, procesul tehnologic de prelucrare
completă a piesei, numărul de piese
 Sisteme de croire: croire dreaptă, inclinată, faţă în faţă, combinată
 Operaţii de ştanţare: debavurare, perforare, tăiere

Tema 2- Modele şi şabloane

 Domenii de utilizare: prelucrarea prin copiere a cavităţilor matriţelor de deformat plastic la cald şi
de injectat mase plastice
 Operaţii: fixare, reglare, prelucrarea semifabricatelor
 Operatii simple control: verificare dimensiuni
 Şabloane: pentru trasat şi verificat
 Operaţii: indreptare, trasare, debitare, polizare, ajustare, finisare
 Operaţii simple control: verificare dimensiuni

5. Resurse materiale minime necesare parcurgerii modulului

 Dispozitive: de centrare şi fixare cu bucsa elastică cu con dublu, utilizate la strunjire şi

rectificare, cu bridă şi surub, utilizat la frezare
 Dispozitive utilizate la strunjire şi frezare: prelucrare intre varfuri fixe sau rotative, cu bridă şi
şurub sau cu excentric
 Dispozitive universale: universale, platouri, menghine, mese rotative
 Tehnologia de execuţie: dispozitiv alcătuit din elemente tipizate
 Piese componente: cep de reazem cu cap plan, plăci de reazem simple
 Verificatoare: platouri şi rigle de control, calibre potcoavă, inel şi tampon
 Ştanţe: de decupat cu placă de ghidare

6. Sugestii metodologice

Conţinuturile modulului ”Ştanţe, modele, şabloane” trebuie să fie abordate într-o manieră flexibilă,
diferenţiată, ţinând cont de particularităţile colectivului cu care se lucrează şi de nivelul iniţial de
pregătire.

Numărul de ore alocat fiecărei teme rămâne la latitudinea cadrelor didactice care predau conţinutul
modulului, în funcţie de dificultatea temelor, de nivelul de cunoştinţe anterioare ale colectivului cu care

18
lucrează, de complexitatea materialului didactic implicat în strategia didactică şi de ritmul de asimilare a
cunoştinţelor de către colectivul instruit.

Modulul „Ştanţe, modele, şabloane” poate încorpora, în orice moment al procesului educativ, noi
mijloace sau resurse didactice. Orele se recomandă a se desfăşura în laboratoare şi în ateliere din unitatea
de învăţământ sau de la agentul economic, dotate conform recomandărilor precizate în unităţile de
competenţe menţionate mai sus.

Se recomandă abordarea instruirii centrate pe elev prin proiectarea unor activităţi de învăţare variate, prin
care să fie luate în considerare stilurile individuale de învăţare ale fiecărui elev.
Acestea vizează următoarele aspecte:
 aplicarea metodelor centrate pe elev, abordarea tuturor tipurilor de învăţare (auditiv, vizual,
practic) pentru transformarea elevului în coparticipant la propria instruire şi educaţie;
 îmbinarea şi o alternanţă sistematică a activităţilor bazate pe efortul individual al elevului
(documentarea după diverse surse de informare, observaţia proprie, exerciţiul personal, instruirea
programată, experimentul şi lucrul individual, tehnica muncii cu fişe) cu activităţile ce solicită
efortul colectiv (de echipă, de grup) de genul discuţiilor, asaltului de idei, etc.;
 folosirea unor metode care să favorizeze relaţia nemijlocită a elevului cu obiectele cunoaşterii,
prin recurgere la modele concrete, potrivite competenţelor din modul;
 însuşirea unor metode de informare şi de documentare independentă, care oferă deschiderea spre
autoinstruire, spre învăţare continuă.

Se consideră că nivelul de pregătire este realizat corespunzător, dacă poate fi demonstrat fiecare dintre
rezultatele învăţării.

Pentru achiziţionarea competenţelor vizate de parcurgerea modulului ,,Ştanţe, modele, şabloane”, se

recomandă următoarele activităţi de învăţare:
 Elaborarea de referate interdisciplinare;
 Exerciţii de documentare in laborator ţi la agentul economic;
 Navigare pe Internet în scopul documentării;
 Vizionări de materiale video (casete video, CD – uri);
 Vizite de documentare la agenţii economici
 Discuţii.

7. Sugestii cu privire la evaluare

Evaluarea reprezintă partea finală a demersului de proiectare didactică prin care cadrul didactic va măsura
eficienţa întregului proces instructiv-educativ. Evaluarea urmăreşte măsura în care elevii şi-au format
competenţele propuse în standardele de pregătire profesională.

Evaluarea poate fi:

a. în timpul parcurgerii modulului prin forme de verificare continuă a rezultatelor învăţării.
 Instrumentele de evaluare pot fi diverse, în funcţie de specificul modulului şi de metoda de
evaluare – probe orale, scrise, practice.
 Planificarea evaluării trebuie să aibă loc într-un mediu real, după un program stabilit, evitându-se
aglomerarea evaluărilor în aceeaşi perioadă de timp.
 Va fi realizată pe baza unor probe care se referă explicit la criteriile de performanţă şi la condiţiile
de aplicabilitate ale acestora, corelate cu tipul de evaluare specificat în Standardul de Pregătire
Profesională pentru fiecare rezultat al învăţării.

19
b. Finală
Realizată printr-o lucrare cu caracter aplicativ şi integrat la sfârşitul procesului de predare/învăţare şi
care informează asupra îndeplinirii criteriilor de realizare a cunoştinţelor, abilităţilor şi
atitudinilor.

Propunem următoarele instrumente de evaluare continuă:

 Fişe de observaţie;
 Fişe test;
 Fişe de lucru;
 Fişe de autoevaluare;
 Teste de verificarea cunoştinţelor cu itemi cu alegere multiplă, itemi alegere duală, itemi de
completare, itemi de tip pereche, itemi de tip întrebări structurate sau itemi de tip rezolvare
de probleme.

Propunem următoarele instrumente de evaluare finală:

 Proiectul, prin care se evaluează metodele de lucru, utilizarea corespunzătoare a bibliografiei,
materialelor şi echipamentelor, acurateţea tehnică, modul de organizare a ideilor şi
materialelor într-un raport. Poate fi abordat individual sau de către un grup de elevi.
 Studiul de caz, care constă în descrierea unui produs, a unei imagini sau a unei înregistrări
electronice care se referă la un anumit proces tehnologic.
 Portofoliul, care oferă informaţii despre rezultatele şcolare ale elevilor, activităţile
extraşcolare etc.

În parcurgerea modulului se va utiliza evaluare de tip formativ şi la final de tip sumativ pentru verificarea
atingerii competenţelor. Elevii trebuie evaluaţi numai în ceea ce priveşte dobândirea competenţelor
specificate în cadrul acestui modul.O competenţă se va evalua o singură dată.
Evaluarea scoate în evidenţă măsura în care se formează competenţele tehnice din standardul de pregătire
profesională

8. Bibliografie

1. Teodorescu, M., Zgură, G. – Tehnologia presării la rece, EDP 1980

2. Teodorescu, M., Zgură, G., Ciocârdia, C. – Prelucrări prin deformare plastică la rece, vol. I şi II, Ed.
Tehnică 1988
3. Simiti, I.V., ş.a. – Prelucrabilitatea materialelor metalice, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1996
4. Buşe, M., ş.a. – Maşini-unelte pentru prelucrări la rece, Manual pentru clasa a X-a, Ed. CD Press, 2010
5. Ghionea, A., ş.a., Maşini – unelte, lucrări practice, Editura AGIR, Bucureşti, 2006

20
 Stagiu de pregătire practică – CDL

Modulul IV : SDV-uri SPECIFICE

1. Nota introductivă

Modulul “ SDV-uri specifice” face parte din stagiul de pregătire practică necesar dobândirii calificării
profesionale ,,Sculer- matriţer”, clasa a XI-a, învăţământ profesional de 2 ani şi are alocat un număr de
150 ore/an conform planului de învăţământ
 150 ore - instruire practică

Modulul nu este dependent de celelalte module din curriculum.

Modulul “ SDV-uri specifice” vizează dobândirea de competenţe specifice calificării „Sculer- matriţer”,
în perspectiva folosirii tuturor achiziţiilor în practicarea acestei calificării şi/sau în continuarea pregătirii
într-o calificare de nivel 3.

2. Unitatea/Unităţile de competenţe/rezultate ale învaţării la care se referă modulul

Construcţia şi execuţia a sculelor aşchietoare

 Descrie sculele aşchietoare
 Stabileşte tehnologia de execuţie a sculelor aşchietoare
 Realizează operaţii simple in cadrul tehnologiei de execuţie a sculelor aşchietoare

Construcţia şi execuţia dispozitivelor şi verificatoarelor

 Realizează prezentarea generală a dispozitivelor pentru maşini-unelte
 Descrie dispozitivele utilizate pentru maşini-unelte
 Descrie tehnologia de execuţie a dispozitivelor
 Descrie verificatoarele

21
3. Corelarea rezultatelor învăţării şi criteriilor de evaluare

DENUMIREA MODULULUI : SDV-uri SPECIFICE

Cunostinţe Deprinderi Criterii de evaluare
Rezultatul invatarii 1: Descrie sculele aşchietoare
 Scule aşchietoare: cuţite de strung, freze, burghie, alezoare, broşe,  Denumeşte sculele  Caracterizarea
scule combinate, scule de filetat, freze cu alezaj, burghiu elicoidal aşchietoare în funcţie de operaţia de sculelor aşchietoare.
monobloc cu coadă conică; prelucrare;
 Elemente geometrice şi constructive: feţele, tăişurile, faţetele şi  Clasifică sculele aşchietoare;
unghiurile cutiţelor şi părţilor aşchietoare ale frezelor.  Indică elementele
geometrice şi constructive ale sculelor
aşchietoare.
Rezultatul invăţării 2: Realizeaza operatii in cadrul tehnologiei de executie a sculelor aschietoare
 Scule aşchietoare;  Enumeră, in ordine logică,  Descrierea
 Criterii de alegere: tipul prelucrării, maşina-unealtă pe care se operaţiile necesare executării sculelor tehnologiei de execuţie a
execută prelucrarea, forma suprafeţei de prelucrat, materialul piesei; aşchietoare; sculelor aşchietoare.
 Tratamente termice: călirea sculelor din oţel carbon, călirea  Alege sculele aşchietoare  Executarea unor
sculelor din oţeluri bogat aliate; necesare; operaţii simple pentru scule
 Operaţii simple: îndreptare, debitare;  Descrie tratamentele aşchietoare.
 Operaţii de asamblare pentru dinţii frezelor compuse; termice aplicate sculelor aşchietoare;
 Marcarea: poansonarea pe corpul sculei aşchietoare a:  Execută operaţii simple
materialului, secţiunii şi lungimii, emblemei intreprinderii şi anului de  Realizează operatiile de
fabricaţie. asamblare a sculelor aşchietoare
compuse;
 Marchează sculele aşchietoare.
Rezultatul invăţării 3: Realizează prezentarea generală a dispozitivelor pentru maşini-unelte
 Rol: orientarea şi fixarea piesei, fixarea şi ghidarea sculei;  Precizează rolul dispozitivelor;  Explicarea rolului şi
 Avantaje: creşterea productivităţii, mărirea preciziei de  Enumeră avantajele utilizării scopului utilizării dispozitivelor
prelucrare, reducerea eforturilor fizice depuse de muncitori, asigurarea dispozitivelor; aferente maşinilor unelte
securităţii muncii;  Descrie scheme de bazare; specifice.
 Scheme de bazare: piese prismatice, piese cilindrice lungi, discuri;  Explică simbolizarea orientarii
 Forma suprafeţei de orientare: plană, cilindrică, conică; semifabricatelor;
 Componente: elemente de aşezare, elemente şi mecanisme de  Enumeră componentele
centrare şi strângere, elemente de indexare, corpul dispozitivului, dispozitivelor;
22
elemente folosite la aşezarea şi fixarea dispozitivelor pe masa maşinii;  Execută operaţii de
 Operaţii pentru mărirea diametrelor găurilor; astuparea găurilor; recondiţionare a corpurilor
prelucrarea găurilor; recondiţionarea, etc. dispozitivelor.
Rezultatul invatarii 4: Descrie dispozitivele utilizate pentru maşini-unelte
 Maşini-unelte;  Clasifică dispozitivele în  Selectarea
 Dispozitive aferente maşinilor unelte specifice; funcţie de maşina-unealtă; dispozitivelor în funcţie de
 Maşini-unelte: strunguri, maşini de rectificat, frezat, rabotat,  Utilizează dispozitivele pentru maşina unealtă şi prelucrare;
mortezat, broşat; strunjire şi frezare;  Prezentarea
 Dispozitive de centrare şi fixare cu bucşă elastic, cu con dublu,  Enumeră dispozitivele tehnologiei de execuţie a
utilizate la strunjire şi rectificare, cu bridă şi şurub, utilizat la frezare; universale; elementelor componente ale
 Dispozitive utilizate la strunjire şi frezare: prelucrare între vârfuri  Enumeră etapele din dispozitivelor.
fixe sau rotative, cu bridă şi şurub sau cu excentric; cadrul tehnologiei de execuţie a
 Dispozitive universale: universale, platouri, menghine, mese dispozitivelor;
rotative;  Execută piese componente
 Tehnologia de execuţie: dispozitiv alcătuit din elemente tipizate; ale dispozitivelor.
 Piese componente: cep de reazem cu cap plan, plăci de reazem
simple.
Rezultatul invatarii 5: Descrie verificatoarele
 Criterii de clasificare: forma suprafeţei controlate, numărul  Clasifică verificatoarele;  Caracterizarea
parametrilor controlaţi, caracteristicile constructive, scop;  Identifică elementele verificatoarelor;
 Componente: elementul de masurare, elementul de sprijin, componente ale verificatoarelor;  Utilizarea
elementul de citire;  Utilizează verificatoarele. verificatoarelor.
 Verificatoare: platouri şi rigle de control, calibre potcoavă, inel şi
tampon.

23
 4. Conţinutul formării

Noţiunile propuse constituie suportul ştiinţific al cunoştintelor şi deprinderilor care sprijină elevul în
dobândirea competenţelor necesare.
Pentru modulul “ SDV-uri specifice”, temele care pot fi abordate sunt :

Tema 1 – Scule aşchietoare specifice

 Scule aşchietoare: cuţite de strung, freze, burghie, alezoare, broşe, scule combinate, scule de
filetat, freze cu alezaj, burghiu elicoidal monobloc cu coada conică
 Elemente geometrice şi constructive: feţete, tăişurile, faţetele şi unghiurile cuţitelor şi părţilor
aşchietoare ale frezelor
 Criterii de alegere: tipul prelucrării, maşina-unealtă pe care se execută prelucrarea, forma
suprafeţei de prelucrat, materialul piesei
 Tratamente termice: călirea sculelor din oţel carbon, călirea sculelor din oţeluri bogat aliate
 Operaţii simple: indreptare, debitare
 Operaţii de asamblare pentru dinţii frezelor compuse
 Marcarea: poansonarea pe corpul sculei aşchietoare a materialului, secţiunii şi lungimii, emblemei
intreprinderii şi anului de fabricaţie
Tema 2 – Dispozitive specifice
 Rol: orientarea şi fixarea piesei, fixarea şi ghidarea sculei
 Avantaje: creşterea productivitătii, mărirea preciziei de prelucrare, reducerea eforturilor fizice
depuse de muncitori, asigurarea securitătii muncii
 Scheme de bazare: piese prismatice, piese cilindrice lungi, discuri
 Forma suprafeţei de orientare: plană, cilindrică, conică
 Componente: elemente de aşezare, elemente şi mecanisme de centrare şi strangere, elemente de
indexare, corpul dispozitivului, elemente folosite la aşezarea şi fixarea dispozitivelor pe masa
maşinii-unelte
 Operaţii pentru: mărirea diametrelor găurilor; astuparea găurilor; prelucrarea găurilor;
recondiţionare, etc
 Maşini-unelte: strunguri, maşini de rectificat, frezat, rabotat, mortezat, broşat
 Dispozitive: de centrare şi fixare cu bucşa elastică cu con dublu, utilizate la strunjire şi
rectificare, cu bridă şi şurub, utilizat la frezare
 Dispozitive utilizate la strunjire şi frezare: prelucrare intre vârfuri fixe sau rotative, cu bridă şi
şurub sau cu excentric
 Dispozitive universale: universale, platouri, menghine, mese rotative
 Tehnologia de execuţie: dispozitiv alcătuit din elemente tipizate
 Piese componente: cep de reazem cu cap plan, plăci de reazem simple
Tema 3 – Verificatoare
 Criterii de clasificare: forma suprafeţei controlate, numărul parametrilor controlaţi, caracteristicile
constructive, scop
 Componente: elementul de măsurare, elementul de sprijin, elementul de citire
 Verificatoare: platouri şi rigle de control, calibre potcoava, inel şi tampon

5. Resurse materiale minime necesare parcurgerii modulului

 Maşini-unelte: strunguri, maşini de rectificat, frezat, rabotat, mortezat, broşat

 Dispozitive: de centrare şi fixare cu bucşa elastică cu con dublu, utilizate la strunjire şi
rectificare, cu bridă şi şurub, utilizat la frezare
 Dispozitive utilizate la strunjire şi frezare: prelucrare intre varfuri fixe sau rotative, cu bridă şi
şurub sau cu excentric
24
  Dispozitive universale: universale, platouri, menghine, mese

6. Sugestii metodologice

Conţinuturile programei modulului ,,SDV-uri specifice” trebuie să fie abordate într-o manieră flexibilă,
diferenţiată, ţinând cont de particularităţile colectivului cu care se lucrează şi de nivelul iniţial de
pregătire.

Numărul de ore alocat fiecărei teme rămâne la latitudinea cadrelor didactice care predau conţinutul
modulului, în funcţie de dificultatea temelor, de nivelul de cunoştinţe anterioare ale colectivului cu care
lucrează, de complexitatea materialului didactic implicat în strategia didactică şi de ritmul de asimilare a
cunoştinţelor de către colectivul instruit.

Modulul „SDV-uri specifice” poate încorpora, în orice moment al procesului educativ, noi mijloace sau
resurse didactice. Orele se recomandă a se desfăşura în ateliere de la agentul economic, dotate conform
recomandărilor precizate în unităţile de competenţe menţionate mai sus.

Se recomandă abordarea instruirii centrate pe elev prin proiectarea unor activităţi de învăţare variate, prin
care să fie luate în considerare stilurile individuale de învăţare ale fiecărui elev.

Acestea vizează următoarele aspecte:

 aplicarea metodelor centrate pe elev, abordarea tuturor tipurilor de învăţare (auditiv, vizual,
practic) pentru transformarea elevului în coparticipant la propria instruire şi educaţie;
 îmbinarea şi o alternanţă sistematică a activităţilor bazate pe efortul individual al elevului
(documentarea după diverse surse de informare, observaţia proprie, exerciţiul personal, instruirea
programată, experimentul şi lucrul individual, tehnica muncii cu fişe) cu activităţile ce solicită
efortul colectiv (de echipă, de grup) de genul discuţiilor, asaltului de idei, etc.;
 folosirea unor metode care să favorizeze relaţia nemijlocită a elevului cu obiectele cunoaşterii,
prin recurgere la modele concrete, potrivite competenţelor din modul;
 însuşirea unor metode de informare şi de documentare independentă, care oferă deschiderea spre
autoinstruire, spre învăţare continuă.

Se consideră că nivelul de pregătire este realizat corespunzător, dacă poate fi demonstrat fiecare dintre
rezultatele învăţării.

Pentru achiziţionarea competenţelor vizate de parcurgerea modulului ,,SDV-uri specifice”, se recomandă

următoarele activităţi de învăţare:
 Exerciţii de documentare in laborator ţi la agentul economic;
 Navigare pe Internet în scopul documentării;
 Vizionări de materiale video (casete video, CD – uri);
 Vizite de documentare la agenţii economici
 Discuţii.

7. Sugestii cu privire la evaluare

Evaluarea reprezintă partea finală a demersului de proiectare didactică prin care cadrul didactic va măsura
eficienţa întregului proces instructiv-educativ. Evaluarea urmăreşte măsura în care elevii şi-au format
competenţele propuse în standardele de pregătire profesională.

25
Evaluarea poate fi:
a. în timpul parcurgerii modulului prin forme de verificare continuă a rezultatelor învăţării.
Instrumentele de evaluare pot fi diverse, în funcţie de specificul modulului şi de metoda de evaluare –
probe orale, scrise, practice.
Planificarea evaluării trebuie să aibă loc într-un mediu real, după un program stabilit, evitându-se
aglomerarea evaluărilor în aceeaşi perioadă de timp.
Va fi realizată pe baza unor probe care se referă explicit la criteriile de performanţă şi la condiţiile de
aplicabilitate ale acestora, corelate cu tipul de evaluare specificat în Standardul de Pregătire
Profesională pentru fiecare rezultat al învăţării.
b. Finală
Realizată printr-o lucrare cu caracter aplicativ şi integrat la sfârşitul procesului de predare/învăţare şi
care informează asupra îndeplinirii criteriilor de realizare a cunoştinţelor, abilităţilor şi
atitudinilor.

Propunem următoarele instrumente de evaluare continuă:

Fişe de observaţie;
Fişe test;
Fişe de lucru;
Fişe de autoevaluare;
Teste de verificarea cunoştinţelor cu itemi cu alegere multiplă, itemi alegere duală, itemi de
completare, itemi de tip pereche, itemi de tip întrebări structurate sau itemi de tip rezolvare
de probleme.

Propunem următoarele instrumente de evaluare finală:

 Proiectul, prin care se evaluează metodele de lucru, utilizarea corespunzătoare a bibliografiei,
materialelor şi echipamentelor, acurateţea tehnică, modul de organizare a ideilor şi
materialelor într-un raport. Poate fi abordat individual sau de către un grup de elevi.
 Studiul de caz, care constă în descrierea unui produs, a unei imagini sau a unei înregistrări
electronice care se referă la un anumit proces tehnologic.
 Portofoliul, care oferă informaţii despre rezultatele şcolare ale elevilor, activităţile
extraşcolare etc.

În parcurgerea modulului se va utiliza evaluare de tip formativ şi la final de tip sumativ pentru verificarea
atingerii competenţelor. Elevii trebuie evaluaţi numai în ceea ce priveşte dobândirea competenţelor
specificate în cadrul acestui modul.O competenţă se va evalua o singură dată.
Evaluarea scoate în evidenţă măsura în care se formează competenţele tehnice din standardul de pregătire
profesională

8. Bibliografie

1. E.Botez, V.Moraru, C.Minciu, C.Ispas-Maşini –Unelte, E.Tehnică 1978

2. Gh. Zgura, N. Atanasiu, N. Arieseanu, Gh. Peptea – Utilajul si tehnologia lucrărilor mecanice,
E.D.P. Bucuresti, 1987
3. G. S. Georgescu – Îndrumător pentru atelierele mecanice, E.T. Bucuresti, 1978
4. Dodoc P. – Metrologie generală, E.D.P. Bucuresti, 1979

26