Metode interactive de grup

Prof. Vug Adela Eleonora

Grădiniţa P.P. nr. 5 Lugoj
Noul, necunoscutul, căutarea de idei prin metodele interactive conferă activităţii o notă de mister, în
care copilul participă activ, ia decizii, îşi asumă reponsabilităţi, se întâlnesc cu probleme pe care trebuie
să le rezolve, dar ce este mai important, ei lucrează în grup, se ajută unii pe alţii, colaborează împreună –
ceea ce le conferă încredere în forţele proprii.
Metodele interactive de grup promovează interacţiunea dintre copii, ceea ce duce la o învăţare
activă, la încurajarea colaborării şi stimularea spiritului de echipă.
Aceste metode de grup se pot combina între ele sau cu cele tradiţionale, deci metodele tradiţionale
nu se elimină, se modernizează, se adaptează.
Metodele interactive de grup se clasifică în cinci categorii şi anume:
Metode de predare – învăţare:„Schimbă perechea”, „Partenerul de sprijin” etc.
Metode de fixare, consolidare:„Piramida şi Diamantul”„Ghicitorile” etc.
Metode de creativitate:„Brainstorming-ul”„Metoda Philips 6/6” etc.
Metode de rezolvare de probleme:„Pălăriile gânditoare”„Explozia stelară” etc.
Metode de cercetare în grup:„Reportajul”„Investigaţia în grup”„Experimentul” etc.

Aplicaţii practice:
1. „Trierea aserţiunilor” – este o metodă bazată pe analiză pentru a reliefa trăsăturile definitorii ale
unei noţiuni, idei, opinii. Aserţiunea este „un enunţ care este dat ca adevăr”.
Obiectivul urmărit este exersarea capacităţii de analiză asupra ideii în vederea selectării lor după diferite
criterii.Pentru a-i familiariza pe copii cu demersul metodei se exersează capacitatea de a selecta enunţuri
adevărate şi false după modelul:
o Spune cum este: ADEVĂRAT sau FALS , în propoziţiile următoare:
 „Eu merg la grădiniţă.”
 „Puiul caprei se numeşte miel.”
 „Vara, ninge.” etc.
Această metodă am folosit-o într-o activitate integrată relizată sub forma unui joc didactic –
„Căsuţa anotimpurilor”, având ca scop: verificarea, consolidarea şi sistematizarea cunoştinţelor despre
cele patru anotimpuri, prin aplicarea lor în contexte diferite. Activitatea am desfăşurat-o pe fişe de lucru
individual, cu toată grupa de copii, după ce, în prealabil, jocul didactic s-a desfăşurat pe grupe de câte 6
copii; în complicarea jocului, copiii au avut de rezolvat următoarele sarcini:
  Priviţi imaginile care reprezintă comportamentul copilului în diferite situaţii;
 Selectaţi imagini şi în dreptul lor coloraţi:
-bulina verde – pentru imagini care reprezintă comportamentul cu care eşti de acord – „aşa da!”
-bulina galbenă – pentru imagini care reprezintă comportamentul cu care „uneori eşti de acord, alteori nu
eşti de acord” (uneori DA, alteori NU)
-bulina roşie – pentru imagini care reprezintă comportamentul cu care nu eşti de acord „aşa nu!”
se analizează fiecare decizie, se motivează alegrea, insistându-se mai ales asupra celor care nu sunt
tranşante (uneori DA, alteori NU).
2. „Partenerul de sprijin” – este o nouă modalitate de învăţare prin care un copil cu dificultăţi în
învăţare este sprijinit de alt coleg „partener”. Beneficiile acestei metode constau în faptul că stimulează şi
exersează inteligenţele proprii, cooperarea şi lucrul în pereche.
Am aplicat această metodă într-o lecţie demonstrativă pentru părinţi, în care am desfăşurat un joc
didactic: „Cine ştie mai bine?” , având ca sarcină didactică: - să extragă jetoane din coş, să le analizeze
apoi să denumească imaginile; -să formeze propoziţii cu acele cuvinte.
La activitate au luat parte şi părinţii acestora iar „partenerul de sprijin” al copilului a fost chiar
părintele acestuia. Copiii ai căror părinţi nu au fost prezenţi, au avut „partener” un alt coleg de grupă.
Desfăşurare – din coşul cu jetoane, părintele extrage un jeton, pe care copilul îl denumeşte,
specifică cuvântul respectiv, după care formează propoziţii cu cuvântul respectiv. „Partenerul de sprijin”
(părintele) îşi ajută la nevoie copilul. Copiii care greşesc sau nu ştiu sunt ajutaţi de „partener”.
Activitatea se încheie prin analize şi sinteze ale copiilor şi părinilor asupra lucrărilor individuale şi
colective, după care se expun la panou, se dau recompense copiilor („buline”) după care copiii cântă
cântecelul: „Grădiniţa mea”.

Bibliografie:

1. Programa activităţilor instructiv-educative din grădiniţa de copii- ediţia a II-a revizuită şi

adăugită, Bucureşti 2005;
2. Neacşu I., Metode şi tehnici de învăţare eficientă, Bucureşti, ed. Militară, 1990

3. Metode interactive de grup, - ghid metodic, S., Breben, E., Gongea, G.,Ruiu, M., Fulga, editura
Arves, 2002;