Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
INDIRECTĂ ŞI INVERS
VORBIREA DIRECTĂ
* Reproduce întocmai vorbele personajelor.
* Sunt prezente cuvinte şi expresii de declaraţie: a zice, a spune, a întreba, a da un strigăt,
vorba ceea ...
* Se foloseşte linia de dialog.
* Nu se folosesc cuvinte de legătură după vorbele persoanelor.
VORBIREA INDIRECTĂ
* Reproduce comunicarea cuiva.
* Sunt prezente obligatoriu cuvintele şi expresiile de declaraţie.
* Nu se foloseşte linia de dialog.
* Se folosesc cuvinte de legătură după intervenţiile diferitelor persoane (că, şi, să, ca să).
La transformarea vorbirii directe în vorbire indirectă:
* explicaţiile şi intervenţiile povestitorului se păstrează întocmai (se transcriu);
* se schimbă persoana gramaticală a verbului sau a pronumelui.
Exerciţii aplicative
1. Subliniază în şirul următor verbele de declaraţie: zice, merge, caută, spune, a răspuns, întreba,
a anunţat, mărturisi, striga, stă, îndemna, exclamă, a recunoscut, rosti, este, grăieşte, şopteşe, prezintă,
îngână, foloseşte.
„Într-una din zile, ce-i veni împăratului, că numai o întrebă pe fata cea mare:
- Fata mea, cum mă iubeşti tu pe mine?
- Cum să te iubesc tată? Iaca eu te iubesc ca mierea, răspunse ea, după ce se gândi că ce lucru
poate fi mai dulce pe lume.
Atâta o tăie capul pe dânsa, atâta şi vorbi.
- Să-mi trăieşti, fata mea; să-mi facă Dumnezeu parte de tine”
(Petre Ispirescu - Sarea în bucate)
a) „A fost odată ca niciodată un împărat care, îmbătrânind, a chemat la sine pe tustrei feciorii săi şi
le-a spus:
- Dragii mei feciori! Am îmbătrânit şi braţul meu e prea slab ca să diriguiască cârma ţării. Apoi
nu-i departe nici sfârşitul vieţii mele. Pe voi vă iubesc deopotrivă, dar moştenitor al tronului trebuie
să fie numai unul. Eu nu mă simt în stare să judec care dintre voi e mai vrednic. De aceea ,
răspândiţi-vă în lumea largă, în căutarea fericirii voastre, şi cine îmi va aduce cel mai frumos dar,
acela va fi urmaşul meu la tron.”
(Împăratul cel cu trei feciori, poveste populară)
c) „ Cei trei s-au oprit în mijlocul drumului şi s-au sfătuit ce să facă: să spună părinţilor lor o
minciună sau adevărul?
Primul băiat zise:
- Eu am să spun c-am fost în pădure şi că mi-a ieşit un lup în cale. Tata o să se sperie şi n-o să
mă certe!
Al doilea zise:
- Eu am să spun că m-am întâlnit cu bunicul. Mama o să se bucure şi n-o să mă certe!
- Eu însă o să spun adevărul! zise cel de-al treilea băiat. E mai uşor! Întotdeauna e mai uşor să
spui adevărul, fiindcă nu trebuie să mai scorneşti nimic!”
(Ce e mai uşor? – V.Oseeva)
a) „ La sfârşitul şcolii, domnul învăţător Irimescu a zis că e păcat ca aşa băiat cu tragere de inimă
la învăţătură să nu meargă mai departe.”
(Niculăiţă Minciună – I.Al.Brătescu-Voineşti)
b) „ Puişorul voia să se ducă în crâng, măcar că i-a spus mama, de multe ori, să nu plece din curte,
să nu se ducă-n crâng, căci acolo e vulpea nemiloasă.”
(Puişorul şi vulpea – I.Pas)