Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
MARCAREA TERENULUI
A. Distanțele de plantare
Distanțele de plantare pentru pomii fructiferi, variază în funcție de: specie, soi,
portaltoi, sistemul de cultură, coroană, vigoarea pomilor fructiferi, tehnica de pichetare
adoptată, etc.
Distanțele de plantare pentru măr, păr, gutui, prun, cais, piersic, cireș și vișin sunt:
– soiurile de măr care fructifică pe ramuri scurte “măr spur” (Golden spur) și portaltoi
(pomi de vigoare redusă), la care se pot alege distanțe de plantare între rânduri de 3 m
și distante între pomi pe rând de 1-1,5 m;
– soiurile de vișin pitic, la care se pot alege distanțe de plantare între rânduri de 4 m și
distanțe între pomi, pe rând de 2 m;
– pentru nuc, se pot alege distanțe de plantare între rânduri, de 10-12 m și distanțe
între pomi, pe rând de 8-10 m.
Pichetarea se face cu ajutorul țărușilor (picheți). Picheții se pot confecționa din: stuf,
nuiele, araci la o lungime de 50-60 cm.
Pichetarea în pătrat:
Pichetarea în pătrat, asigură un spațiu pentru dezvoltarea pomilor, uniform distribuit la
toți pomii din livadă.
Este o metodă des folosită la plantațiile pe terenuri plane (din zonele de câmpie) sau cu
pante domoale.
La acest sistem de pichetare, distanța dintre pomi pe rând va fi egală cu cea dintre
rânduri.
Pichetarea în dreptunghi:
La pichetarea în dreptunghi, distanța dintre rânduri va fi mai mare, comparativ cu cea
dintre pomi pe rând.
Este utilă pentru a lăsa spațiu suficient între rânduri, pentru utilajele horticole cu care
se face întreținerea livezilor.
Este o metodă folosită pe terenurile plane sau cu pantă redusă.
La pichetarea în hexagon, distanța între rânduri, reprezintă 0,866 din distanța dintre
pomi, astfel distanțele dintre rânduri sunt mai mici decât distanțele dintre pomi pe
rând.
Este o metodă utilizată atât pentru terenurile în pantă cât și pentru cele plane.
Asigură un spațiu de creștere egal pentru pomii din livadă și permite un număr de
pomi ceva mai mare, întrucât se face economie de spațiu între rânduri.
Pichetarea în șah:
Se dispun pomii câte 5, iar 4 dintre aceștia vor forma un pătrat, iar 5-lea se va afla în
mijloc (la intersecția diagonalelor).
Distanțele între rânduri vor fi mai mici decât cele între plante, pe rând. Se utilizează pe
terenuri în pantă.
SĂPAREA GROPILOR
De regulă se sapă gropi mai mari 50 x 50 x 50 cm (lungime x lăţime x adâncime) pentru
ca pomii tineri să se dezvolte bine într-un teren desfundat.
Primii 25-30 cm din pământul săpat se pune de o parte a gropii iar următorii 25-30 cm
(de la fundul gropii) se pune în partea opusă – nu se amestecă straturile fertile.
FASONAREA
Înainte de plantare, pomilor li se face fasonarea şi mocirlirea rădăcinilor.
În urma fasonării pomul trebuie să rămână cu cât mai multe rădăcini groase, sănătoase
şi lungi.
După fasonare, rădăcinile se cufundă într-o pastă consistentă obţinută din balegă
proaspătă de vită, pământ galben şi apă sau gunoi de grajd, pământ de ţelină şi apă,
operaţiune numită mocirlire.
În fiecare groapă se asează un tutore (arac în centrul gropii pentru alinierea şi
susținerea pomului tânăr) astfel încât acesta să rămână afară din groapă la 60-70 cm.
PLANTAREA
Pomul astfel pregătit se aşează în groapă lângă tutore, se trage pământ mărunt şi
reavăn (din primul strat de cazma), care se îndeasă bine printre rădăcini.
După acoperirea acestora se calcă bine pământul dinspre marginea gropii spre pom.
Se administrează 10-15 kg gunoi bine fermentat iar dacă este secetă 1-2 găleţi de apă,
după care se acoperă complet groapa cu pământ şi se calcă din nou bine.
Cu pământul rămas se face un muşuroi larg în jurul pomului şi înalt de 10 -15 cm.
Reuşita plantatului depinde de alegerea timpului optim, pământul să nu fie prea umed
dar nici uscat şi de presarea bună printre rădăcini, să nu rămână spaţii de aer între
acestea şi pământ.
Dacă este pericol de rozătoare (iepuri) putem înveli trunchiul cu folie de polietilenă.
Plantarea de primă vară se face, de obicei, din luna martie și până la sfârșitul lunii aprilie, înainte de
începerea perioadei de vegetație, însă această este mai puțîn eficientă pentru un numă r mare de
specii de pomi. Acest lucru înseamnă că există un risc crescut că puiețîi să nu se prindă și sistemul
radicular al plantei să aibă mai mult de suferit.
Pentru a nu intră în faza de vegetație, pomii sunt ținuți la rece. Odată ce aceștia au început procesul
de înmugurire, plantarea nu mai este o soluție, întrucât puieții nu se vor prinde.
Cea mai benefică perioadă de plantare pentru majoritatea speciilor de pomi fructiferi este toamna,
târziu în septembrie sau în luna octombrie, cu condiția că temperaturile să nu scadă sub valoarea de 5
grade Celsius.
Plantarea pomilor fructiferi toamna favorizează prinderea ră dă cinilor pomilor, care își încep
creșterea primă vara sau în zilele mai calde de iarnă , când temperaturile depă șesc pragul de îngheț.
Astfel, pomii sunt hră niți încă de la începutul primă verii, iar puieții intră în faza de vegetație cu tot
necesarul de nutrienți care ii ajută să se dezvolte.
Plantarea se poate face și iarna, însă doar în acele perioade în care temperaturile se mențin în jurul
valorii de 5 grade Celsius și nu există riscul de îngheț la nivelul solului.
Care sunt pașii pe care trebuie să-i urmăm pentru o plantare corectă a pomilor fructiferi?
Odată ce ai decis ce pomi fructiferi vrei să plantezi și ai cumpă rat puiețîi, poți trece la pașii
urmă tori. Respectarea acestora crește semnificativ șansele că ră dă cinile să se prindă , iar pomii să se
dezvolte armonios în livada ta.
1. Alegerea terenului
Este de preferat că solul pe care plantezi să fie cât mai bogat în susbstante minerale, să fie ușor de
udat și de să pat. Cele mai fertile soluri sunt cernoziomurile, bogate în humus, dar și solurile brun-
roșcate de pă dure, benefice pentru cultură pomilor.
2. Săpatul gropilor
Este recomandat că gropile în care vei plantă pomii să fie să pate cu câteva luni înaintea plantă rii.
Astfel, locul se sterilizează , iar riscul că puieții să fie atacați de boli sau dă ună tori este redus, se
activează microflora din sol și pă mântul se aereaza.
Pentru plantarea pomilor toamna, poți sapa gropile încă din luna august, în timp ce pentru plantarea
efectuată primă vara, le poți sapa din iarnă , când vremea îți permite și solul nu este înghețat. Gropile
trebuie să aibă o adâncime cuprinsă între 60-80 de centimetri și lă turi de 1-1,5 metri, pentru a
favoriza afanarea solului. Ră dă cinile pomilor vor avea suficient loc să se prindă și să se dezvolte
ulterior.
3. Fasonarea rădăcinilor
Această operațiune are rolul de a împrospă ta ră dă cinile mai groase de 4 milimetri și de a încuraja
creșterea. Ră dă cinile de schelet, mai groase, sunt cele responsabile de prinderea pomilor, așa că
acestea trebuie să fie cât mai lungi, dacă nu sunt ră nite. În cazul ră dă cinilor de schelet care prezintă
ră ni, fasonarea se face deasupra acestora, scurtând ră dă cina ră nită . Ră dă cinile subțiri pot fi scurtate
până la 1-2 centimetri, iar cele uscate pot fi tă iate de la baza, pentru a stimula creșterea unora noi și
să nă toase.
4. Mocirlirea rădăcinilor
Pentru a efectua acest pas, este nevoie să scufunzi ră dă cinile pomilor, în mod repetat, într-un amestec
format din pă mânt mă runțit, compost și apă . Acest amestec are rolul de a stimula vindecarea ră nilor
și creșterea noilor ră dă cini, în locul celor care au fost fasonate. De asemenea, el asigura umiditatea
necesară ră dă cinilor în momentul plantă rii și ajută la mai bună aderare a acestora la sol.
5. Plantarea pomilor
Imediat după mocirlirea ră dă cinilor, pomii trebuie plantați, pentru a nu permite amestecului să se
usuce pe ră dă cini. Trebuie menționat și urmă torul aspect: dacă la mocirlire este permis să adaugi un
îngră șă mânt pe baza de bă legar, acest lucru este interzis la plantare, întrucât acesta poate arde
ră dă cinile.
· 1.Nivelul pomilor la plantare trebuie să fie stabilit astfel încât punctul de altoire al acestora să se
afle cu câțiva centimetri deasupra solului sau chiar la același nivel cu acesta. Poți folosi o șipcă
pentru a stabili acest nivel, astfel încât punctul de altoire să nu fie îngropat sub pă mânt, ulterior.
· 3.Ai grijă să nu îndoi sau să suprimi ră dă cinile atunci când le fixezi pe sol. Dacă acestea nu încap,
este un semn că groapă mai trebuie extinsă puțin. Ră dă cinile ar trebui să stea ră sfirate pe sol.
· 4.În cazul pomilor mai firavi, aceștia pot fi sprijiniți de un suport, de care să fie legați cu o sfoară ,
însă cu grijă că această să nu sugrume pomul sau să îi ră nească trunchiul.
· 5.Pă mântul din partea superioară a gropii trebuie așezat la fund, spre ră dă cini, în timp ce acela pe
care l-ai scos ultimul, de pe fundul gropii, să fie așezat la suprafață . Pe mă sură ce adaugi pă mânt
peste ră dă cini, taseză -l ușor, astfel încât pomul să fie susținut corect și să stea în poziție dreaptă , dar
fă ră să îl bată torești. Pă mântul prea întă rit sufocă ră dă cinile și nu mai permite alimentarea acestora
cu substanțe minerale la fel de eficient.
· 6.După ce ai terminat plantarea, udă pomul la baza, acolo unde pă trunde în pă mânt, până când apă
ajunge la ră dă cini. Solul nu trebuie să fie îmbibat cu apă , întrucât riști că ră dă cinile pomilor să
putrezească sau solul să fie spă lat de nutrienți.
· 7.Dacă plantarea are loc toama, este necesar să ridici un mușuroi de pă mânt la baza tulpinii, de 30-
40 de centimetri înă lțime. Acesta va proteja ră dă cinile de îngheț pe timpul iernii și va menține o
temperatura constanța la nivelul ră dă cinilor.
· 8.Pomii fructiferi pot fi înveliți cu o plasa de rafie, pentru a-i proteja de roză toare, mai ales dacă te-
ai confruntat în trecut cu această problema în livada ta.
Distanța la care plantezi pomii unul de celă lalt depinde, în primul rând, de specia aleasă , dar și de
portaltoiul pe care îl folosești. În orice caz, distanță dintre rânduri nu trebuie să fie mai mică de 3,5
metri, pentru că vei obstrucționa lumina pe care o primesc pomii, mai ales când vor crește. Unele
soiuri au nevoie de mai multă lumină naturală , iar plantarea prea apropiată îi poate face să nu crească
suficient de mari.
· Mă r, par, piersic, vișin, cais, prun: distanță minimă : 4 metri distanță între rânduri, 3 metri distanță
între pomi, distanță obligatorie: 4 metri distanță între rânduri, 4 metri distanță între pomi;
· Cireș: distanță minimă : 5 metri distanță între rânduri, 4 metri distanță între pomi, distanță
recomandată : 5 metri distanță între rânduri, 5 metri distanță între pomi;
· Nuc: distanță optimă este de 5 metri distanță între rânduri și minimum 5 metri distanță între pomi.
Nucul are o coroana bogată , care umbrește mult în jur, motiv pentru care este recomandat să lași cât
mai mult spațiu între pomi.
Calcularea numă rului de pomi se face numai după ce ai stabilit specia pe care vrei să o plantezi,
deoarece trebuie să ții cont de distanță pe care această o cere între pomi.
SFAT PRACTIC: De exemplu, dacă vrei să plantezi meri, gropile trebuie să pate la o distanță de 4
metri între rânduri și 4 metri între pomi. Asta înseamnă o suprafață de 16 metri pă trați (4X4) pentru
fiecare pom plantat. Astfel, vei avea nevoie de 6 pomi pentru fiecare 100 de metri pă trați din livada
ta.
Un pom fructifer tână r și să nă tos trebuie să îndeplinească un minimum de condiții când îl cumperi,
astfel încât să ai garanția că ai achizitonat un puiet care se va dezvoltă frumos:
· ră dă cinile de schelet să aibă cel puțin 30 de centimetri lungime și să arate cât mai să nă tos, fă ră să
fie ră nite sau frante;
· tulpina și ră dă cina trebuie să fie cât mai bine hidratate și să nu prezinte semne de uscă ciune;
Greșelile de plantare a pomilor fructiferi pot avea drept consecințe uscarea puieților, creșterea
inegală sau insuficientă a pomilor sau creștera unor pomi cu rod mic, de slabă calitate. Iată care sunt
cele mai comune greșeli de plantare:
· Nu planta pomi fructiferi pe soluri argiloase. Acestea rețin foarte multă apă , devin mlă știnoase,
ră dă cinile nu prind și putrezesc.
· Nu planta pomii în gropi să pate prea curând. Cu cât sapi gropile mai din timp, cu atât solul se
aerisește și se îmbogă țește în substanțe mai bine și se sterilizează . Acest lucru va ajuta mult pomii în
timp, prin prevenirea apariției unor boli și favorizarea dezvoltă rii ră dă cinilor.
· Nu sapa gropi prea mici. Este de preferat să lă rgești groapa de plantare, dacă simți că aceasta nu
este suficient de spațioasă pentru ră dă cinile pomilor. O groapă prea mică va sufoca ră dă cinile și le
va forța să stea într-o poziție nefirească .
· Nu sapa gropi prea adânci. Când ră dă cinile pomului se află la o adâncime prea mare, ele sunt
private de oxigen, că ldură și nutrienți, pomii își încep târziu vegetația, iar lă starii cresc greu.
· Nu adauga îngră șă minte la plantare. Acestea provoacă arsuri la nivelul ră dă cinii și tulpinii,
cauzând uscarea pomilor.
· Nu planta pomii într-o zonă umbrită . Pomii fructiferi au nevoie de lumina soarelui pentru a crește și
a se dezvoltă .
· Elimină buruienile dintre rânduri. Acestea seacă solul de mineralele care hră nesc pomii și afectează
creșterea acestora.
1. Asezarea pomului cu coletul mai sus sau mai jos de suprafaţa solului.
2. Pamantul nu s-a calcat bine în jurul radacinilor, creandu-se goluri de aer la
nivelul lor, favorizandu-se dezvoltarea mucegaiului si uscarea radacinilor.
3. Lipsa de apa din sol, dupa plantare, provocata de seceta sau de lipsa udarii.
4. Exces de umezeala si raceala în sol, impiedica calusarea si radacinile nu se
formeaza.
5. Ingrasamintele azotoase date cu ocazia plantarii, daca vin in contact cu
radacinile provoaca vatamari ale lor. De aceea la plantare nu se foloseste
acest ingrasamant.
În prezent, arborii cu creștere redusă pe portaltoi pitici sunt recomandați pentru grădinile de
alocare. Acestea ocupă o mică suprafață a parcelei în raport cu mărimea recoltei pe care o putem
recolta și, în plus, nu este nevoie să folosiți o scară atunci când culegeți fructe.
S-a presupus că îngrijirea pomilor fructiferi cu tulpină mică este mult mai ușoară decât îngrijirea ovăzului
de dimensiuni mari. Cu toate acestea, au și dezavantaje - practica din ultimii ani (după răspândirea lor în
grădinile alocate) a arătat că, din păcate, pomii fructiferi pe portaltoi pitici sunt mai puțin viabile și mai
susceptibili la boli. Puteți citi mai multe despre aceasta în articolul despre soiurile vechi de pomi fructiferi.
Vă sugerăm arborii de conducere pe portaltoi pitici sub formă de coroană a fusului (foto sus stânga).
Acest tip de coroană are o ramură centrală verticală, așa-numita ghid. Lăstarii laterali se îndepărtează de
conductor, care ar trebui să crească orizontal, adică să formeze un unghi drept cu ghidajul. Ramurile
inferioare sunt mult mai lungi decât ramurile puțin mai înalte. Această formă de îndrumare necesită
utilizarea unui stâlp la care arborele va fi condus la o înălțime care nu depășește 2,5 metri. Cu toate
acestea, întreținerea pomilor fructiferi sub formă de coroană a fusului nu este problematică.
Cel mai puțin supărător este tăierea unui pom fructiferfiind o fecioară de un an fără lăstari
laterali (poza din dreapta - locurile tăieturilor sunt marcate cu roșu). Tăiați un astfel de exemplar
la o înălțime de 70 până la 90 cm, în funcție de grosimea trunchiului. Dacă diametrul
portbagajului este de până la 11 mm, tăiați-l la o înălțime de 70 până la 80 cm. Dacă diametrul
trunchiului este de 12 mm sau mai mult, tăierea se face cu 80-90 cm deasupra solului. Tăiem
întotdeauna mugurul situat pe ghidajul din partea de vest. Drept urmare, filmarea emergentă va
crește aproape vertical. Nu uitați să tăiați la o ușoară înclinare (nu prea mare!). Vom crește
suprafața plăgii, dar în caz de precipitații, apa se va scurge în diagonală mai repede, ceea ce va
facilita uscarea plăgii și va reduce riscul de infecție.
Advertisement
Tunderea fecioarei ramificate (stânga) și tăierea fecioarei ramificate (dreapta)
Pentru a obține creșteri puternice care să permită formarea coroanei pomilor, prima doză de
îngrășăminte (de exemplu, Polifoski sau azotat de amoniu) este semănată în primul an de
cultivare, în jurul mijlocului lunii mai. Următoarea doză de îngrășământ se administrează după
alte 4 până la 5 săptămâni. Dacă creșterea copacilor este prea puternică, anul viitor fertilizarea cu
azot este limitată la o singură doză, administrată în luna mai.
Fertilizarea minerală a pomilor fructiferi în primăvară este continuată în fiecare an în următorii
ani de cultivare. Cu toate acestea, când ajungem la stadiul în care coroana este oarecum formată,
fertilizarea cu azot ar trebui redusă la minimum, ceea ce va încetini creșterea lăstarilor și va
stimula plantele să rodească. În cazul în care creșterea lăstarilor este foarte slabă și frunzele au o
culoare verde deschis decolorată, doza de îngrășământ cu azot trebuie mărită. Frunzele verde
închis și creșterile foarte lungi indică necesitatea de a limita doza de îngrășăminte cu azot.
Advertisement
Alte minerale
În afară de fertilizarea cu azot, este necesar, de asemenea, să furnizați copacilor tineri alte minerale. În
acest scop, se folosesc îngrășăminte multicomponente, administrate la începutul primăverii. Mulcirea
solului din jurul copacilor cu gunoi de grajd sau compost oferă, de asemenea, rezultate bune. Acoperiți
gunoiul de grajd vărsat cu un strat subțire de sol, datorită căruia se va descompune mai încet și va oferi
plantelor nutrienți uniform.
De asemenea, ar trebui să ne amintim să protejăm pomi fructiferi tineri de îngheț după plantare.
Piersica, caisul și nucul necesită o îngrijire specială. Trebuie să protejăm nu numai părțile
supraterane ale plantelor, ci și rădăcinile acestora, așa că în jurul bazei fiecărui trunchi merită să
faci o movilă de pământ, care va constitui un strat de izolare suplimentar. De asemenea, va fi util
să mulciți solul în jurul trunchiurilor de copaci.
Pe lângă asigurarea nutriției și umidității optime a pomilor după plantare, un element important în
reușita unei livezi este realizarea corectă și în momentul potrivit a tăierilor pomilor. Despre
particularitățile inițierii tăierilor la pomii tineri a oferit mai multe detalii Ananie Peșteanu, doctor în
pomicultură.
„Indiferent de perioada în care au fost plantați (toamna sau primăvara) tăierile pomilor trebuie inițiate
primăvara, după ce nu mai există pericol de îngheț, în caz contrar, pomii pot fi afectați de temperaturile
reduse și supuși stresului”.
În mare parte, pepinierile de producere a materialului săditor pomicol de peste hotare
comercializează materialul săditor primăvara, deoarece pomii sunt fortificați prin diferite metode de
creștere, sunt adaptați condițiilor țării producătoare și sunt supuși riscului de a fi afectați de
temperaturile reduse din timpul iernii, dacă sunt plantați toamna.
1 – vargă bine dezvoltată; 2 – vargă sau pom de doi ani cu ramificaţii mai sus de zona de
proiectare a coroanei; 3 – vargă cu ramificaţii în zona trunchiului; 4 – vargă sau pom de 2 ani cu
ramificaţii slabe;
; 5 –vargă sau pom de 2 ani asimetric; 6 – vargă sau pom de 2 ani cu concurent bine dezvoltat; 7
– vargă slab dezvoltată; 8 – vargă sau pom de 2 ani cu ramuri bine dezvoltate: a – până la tăiere;
b – după tăiere.
‹ adv ›
Dacă pomii au fost plantați toamna, tăierile încep primăvara, iar dacă pomii au fost plantați
primăvara, tăierile sunt inițiate în următoarele zile după plantare.
„Mulți producători ce plantează primăvara, realizează tăierile concomitent cu plantarea, acest lucru însă nu
este recomandat. Dacă pomii au fost plantați primăvara devreme, sunt necesare 3-5 zile pentru ca rădăcinile
să se adapteze solului, iar mugurele terminal (amplasat în vârful pomului/vergii) să stimuleze dezvoltarea
sistemului radicular, de aceea mugurele nu trebuie tăiat. Însă, dacă pomii au fost plantați la sfârșitul lunii
aprilie – începutul lunii mai (ceea ce se întâmplă deseori la importul materialului săditor din cauza
perioadelor de așteptare mai îndelungate) tăierile trebuie realizate în următoarea zi, pentru a evita consumul
de substanțe nutritive de către organele ce urmează a fi înlăturate”.
Important! Dacă aveți suprafețe mari, mai întâi trebuie realizate tăierile la speciile ce au fost
plantate toamna, după care la cele plantate primăvara.
Calendaristic, termenul optim de inițiere a tăierilor este luna martie, cu condiția că nu sunt
înregistrate temperaturi mai reduse de -5°C și fluctuații mari de temperatură.
„Mai întâi, sunt realizate tăierile la speciile sămânțoase: măr, păr, gutui, apoi urmează tăierile speciilor
sâmburoase: vișin, prun, cireș. Pentru speciile sâmburoase cu rezistență redusă la îngheț, cum ar fi piersic,
cais, migdal, tăierile trebuie realizate în ultimul rând”.