Munca în echipă în cadrul claselor primare

O echipă este un număr restrâns de persoane cu abilităţi complementare care

urmăresc un scop, obiective de realizat şi o abordare comună, pentru care se
consideră reciproc responsabile.
Katzenbach, J. R., & Smith, D. K. (1993)

Această definiție din cadrul Facultatății de Business de la Harvard identifică nişte trăsături
importante ale echipelor:
a) un număr mic de persoane;
b) cu abilităţi complementare – aceasta sugerează stabilirea dinainte a persoanelor care vor
face parte din echipă;
c) urmărind un scop comun – motivul de ansamblu care aduce laolaltă aceste persoane;
d) urmărind obiective comune de realizat – acestea aşteaptă anumite rezultate în urma
activităţilor lor;
e) urmărind o abordare comună – o modalitate de lucru acceptată de toţi;
f) se consideră reciproc responsabile – responsabilitate comună.
g) membrii unei echipe joacă în general roluri diferite sau realizează activităţi specifice.
Se crede adesea că învăţarea este ceva ce are loc în mintea indivizilor. Drept rezultat, munca în
echipă în procesul de învăţare este percepută ca o altă tehnică de a realiza acest proces de
învăţare individual. Cu toate acestea, procesul de învăţare poate fi considerat de asemenea o
activitate socială.
Echipele sunt adesea mai capabile decât indivizii să rezolve problemele şi să creeze noi idei.
Aceasta se aplică şi contextului învăţării.
Importanţa muncii în echipă este recunoscută prin includerea ‘Lucrului cu ceilalţi’ ca abilitate
cheie la nivelurile 1 şi 2, şi a ‘Management-ului relaţiilor interpersonale’ la nivelul 3 în
calificările profesionale naţionale româneşti.
Printre avantajele muncii în echipă pentru învăţământul şi formarea tehnică şi profesională se
numără:
1) încurajarea elevilor să înveţe şi să muncească împreună;
2) o pregătire mai bună a elevilor pentru a-şi ocupa locul pe piaţa muncii;
3) posibilitatea ca elevii să participe mai eficient în contextele sociale;
4) sprijinirea elevilor să respecte valoarea tuturor indivizilor – un aspect important într-un
sistem educaţional pe deplin inclusiv;
5) facilitarea schimbului de cunoştinţe şi experienţă între elevi;
6) a profita de învăţarea din grupul de colegi;
7) prin intermediul experienţelor împărtăşite, fiecare individ va fi ajutat să devină mai
conştient de propriul comportament.
8) O diferenţă majoră între grupuri şi echipe este că cele din urmă sunt mai orientate spre un
scop.
Dr Meredith Belbin este un gânditor de frunte în acest domeniu al muncii în echipe. Timp de
câţiva ani a lucrat cu o echipă la centrul Henley Management din MB, studiind modalităţile în
care se comportă managerii de pretutindeni. Managerilor din studiile sale li s-au administrat teste
psihometrice, iar apoi au fost incluşi în echipe variate ca structură şi implicaţi în exerciţii de
management.
În timpul acestor exerciţii au fost evaluate comportamentul, personalitatea şi stilurile de gândire
ale acestora, iar în final Belbin a identificat ceea ce a definit drept roluri în echipă.
 Munca în echipă în cadrul claselor primare

Iniţial, a identificat opt roluri în echipă, dar mai apoi a adăugat un al nouălea – specialistul –
care îşi aduce contribuţia individuală prin cunoştinţe specifice. Cele nouă roluri ( modelator,
implementator, cel care finalizează, coordonator, muncitor în echipă, investigator de resurse,
sursă de idei, evaluator monitor, apecialist) pot fi de asemenea puse în legătură cu preferinţele
indivizilor când acţionează, gândesc sau se concentrează asupra celorlalţi.
Rolul în echipă descrie tiparul caracteristic de comportament al unui membru al echipei faţă de
ceilalţi, ce poate ajuta sau împiedica eficienţa echipei. Identificarea rolului pe care îl poate juca
o persoană este importantă pentru că permite ca:
 persoana care formează echipa, să facă alegeri mai bune în ceea ce priveşte componenţa
echipei;
 individul să se cunoască mai bine astfel încât să poată să-şi organizeze punctele tari şi slabe
şi să lucreze mai eficient în echipă, şi
 echipa să-şi adapteze felul în care răspunde cerinţelor sarcinii propuse
În ceea ce priveşte componenţa echipelor e necesar să avem o combinaţie de persoane cu
abilităţi diferite şi caractere diferite. Dacă sunt prea asemănătoare, crearea de noi idei va fi
limitată şi toată lumea va dori să joace aceleaşi roluri şi să îndeplinească aceleaşi sarcini. Cu
excepţia unei echipe foarte mici unde va fi necesar un conducător.
Trebuie să ne asigurăm că membrii acesteia sunt trataţi egal, atât în cadrul echipei cât şi de
persoanele din afara acesteia. Membrii pot juca roluri diferite, de exemplu, în general există un
conducător, dar aceasta nu înseamnă că el este mai important decât oricare alt membru al
echipei. Această recunoaştere egală trebuie să se raporteze şi la sex, capacitate intelectuală şi
oricare din multele diferenţe ce caracterizează indivizii.
De asemenea mărimea echipei este importantă. Într-o echipă de până la şase membri este
probabil ca toţi să devină activ implicaţi. Cei mai tăcuţi nu vor fi dominaţi de personalităţile mai
puternice, iar aceia care nu doresc să muncească nu se pot ascunde atât de uşor. În general,
aceasta este mărimea ideală. Grupurile mai mari, de până la zece persoane, cuprind adesea una
sau două persoane care nu contribuie foarte mult, dar care pot fi încă productive. În cele mai
mari de atât observăm că mai puţini vorbesc ori sunt realmente implicaţi activ şi un mic număr
va domina activitatea întreprinsă.
Odată ce au fost stabiliţi membrii echipei, aceştia trebuie să înveţe să lucreze împreună.
Factorul major care duce la realizări sub aşteptări sau lipsă de eficacitate în munca în echipă
este comunicarea defectuoasă. Ceea ce este ironic este că poate am decis că dezvoltarea
comunicării este unul din motivele pentru care folosim munca în echipă.
O echipă eficace acceptă şi recunoaşte punctele tari şi slabe ale membrilor săi şi valorifică
punctele tari ale fiecărui membru. Membrii recunosc că este importantă contribuţia fiecărei
persoane. Deşi este posibil să nu fie de acord cu tot ceea ce spun sau fac ceilalţi, ei se respectă
reciproc, recunosc drepturile celorlalţi de a avea şi exprima opinii individuale. Apoi cad de
acord cum să avanseze pe baza unui consens.
De asemenea ei recunosc şi apreciază faptul că performanţa combinată a unei echipe este mai
semnificativă decât suma contribuţiilor individuale.
Respectul reciproc în cadrul unei echipe înseamnă că procesul de generare şi testare a ideilor şi
de identificare şi îndepărtare a erorilor şi a opţiunilor care nu funcţionează se va derula fără
poticneli.
Este esenţial un sistem de monitorizare eficace a performanţei lor pentru o muncă în echipă
eficientă. Deşi acesta va fi realizat parţial prin sistemul de raportare la care ne-am referit deja,
 Munca în echipă în cadrul claselor primare

este improbabil ca aceasta să le dea elevilor posibilitatea să stea deoparte şi să-şi aprecieze
obiectiv performanţa în realizarea sarcinii.
A învăţa cum să te monitorizezi este un aspect important al pregătirii elevilor pentru muncă.
Trebuie să le dăm posibilitatea să monitorizeze performanţa echipei lor şi de asemenea să o
monitorizăm şi noi. Feedback-ul la momentul potrivit şi într-o manieră acceptabilă pentru echipă
poate aduce o contribuţie majoră la succesul muncii unei echipe.
De asemenea, munca în echipă este un termen care ascunde o varietate de abordări
educaționale ce presupun o combinare a eforturilor atât din partea elevilor, cât mai ales a
dascălilor. Este o formă a învățării colaborative, o tehnică de instruire educațională în acre elevii
lucrează în grupuri  pentru a realiza sarcini  și a atinge scopuri comune, fiecare dintre ei
contribuind la aceasta în mod individual. Ea valorizează nevoia elevilor de a munci împreună ca
o adevărată echipă, într-un climat colegial, de ajutor reciproc, de sfătuire continuă, de
comunicare în mod constructiv, de exersare a gândirii divergente.
Un alt studiu a evidențiat faptul că legarea ideii de colectivitate cu abilitățile, cunoștințele și
priceperile copiilor și cu acțiunea de a realiza o sarcină sunt profitabile, constatând că munca în
echipă și construcția democratică a noii cunoașteri sunt productive din punct de vedere
intelectual.
Construcția democratică a cunoașterii se referă la faptul că se insaturează un spațiu
comunicațional garantat de reguli de funcționare de comun acord acceptate, în condiții de
toleranță și respect reciproc și cu spirit de principialitate. În asemenea spațiu, elevii, diferiți ca
entitate umană, găsesc soluția formării lor comune: multitudinea de idei, a ritmurilor, a formelor
de exprimare.
Tendința actuală a organizării actului educațional este de a înlocui activitatea și intervențiile
sistematice ale profesorului printr-un sistem de activități centrate pe elev, de meditații diverse, de
schimburi de idei, de exprimare liberă în interiorul și în afara grupului, rolul profesorului fiind
doar acela de a pune în aplicare activități care sudează relațiile de grup și îi asigură coeziunea.
Un grup presupune activarea și asumarea unor sarcini și instaurarea unei rețele complexe de
comunicare interumană.
Câteva exemple de activități pentru munca în echipa a elevilor pe diferite domenii:
În cadrul orelor de matematică există teme ce pot fi rezolvate în echipă. Planul rezolvării unei
probleme, compunerea de probleme după formule numerice sau literare, măsurători, planul
clasei, construirea figurilor geometrice se pot realiza în urma efortului comun al echipei de elevi.
Exemple de activităţi pe echipe:
1. Realizaţi planul de rezolvare a problemei!
2. Compuneţi probleme după … (anumite cerinţe)!
3. Compuneţi exerciţii pentru a obţine pe rând:
- suma 6
- diferenţa 6
- produsul 6
- câtul 6
La geografie se pot realiza în echipă hărţi tematice, rebusuri legate de diferite teme geografice,
descoperirea conţinutului lecţiei, diferite experimente bazate pe observarea mai îndelungată a
unor lucruri sau fenomene ale naturii. Elevii vor fi încântaţi să lucreze în echipă, să observe, să-şi
noteze, apoi echipa să-şi prezinte observaţiile şi concluziile legate de tema dată.
 Munca în echipă în cadrul claselor primare

La istorie se realizează, în echipă, cu succes aşezarea evenimentelor istorice pe banda timpului;

rezolvarea de rebusuri, prezentarea personalităţilor reprezentative ale unor epoci, realizarea
portretului fizic şi moral al unor domnitori.
La ştiinţe munca în echipă se realizează cu multă uşurinţă. Elevii pot realiza în echipă
observaţii, lucrări practice, experimente, proiecte. Sarcinile repartizate trebuie să fie atractive, să
trezească interesul fiecărui membru al echipei pentru a putea fi rezolvate în colaborare.
Abilităţile practice permit colaborarea copiilor pentru realizarea unor lucrări practice cum ar fi
“Anotimpurile” (la alegerea echipei) prin tehnica colajului, insuşirea tehnicilor specifice
gospodăriei, activităţi care îi antrenează pentru distribuirea responsabilităţilor, în funcţie de
aptitudinile şi deprinderile fiecărui elev şi care se finalizează cu obiecte utile, compoziţii sau
elemente de ornament.
Educaţia fizică oferă posibilitatea lucrului în echipă, îndeosebi atunci când sunt abordate
deprinderile motrice de bază, deprinderi sportive elementare, specifice jocurilor sportive.
La educaţie plastică se pot obţine rezultate spectaculoase lucrând în echipă. După aplicarea la
clasă a tehnicilor şi procedeelor specifice educaţiei plastice pentru dezvoltarea creativităţii, elevii
vor fi înarmaţi cu multe metode care, folosite în echipă, dau rezultate deosebite.
După ce echipa a primit subiectul poate fi lăsată să-şi organizeze munca stabilind de
comun acord tehnica folosită, materialele folosite, instrumentele de lucru şi modul de abordare a
subiectului.
Deoarece tehnicile de lucru şi instrumentele folosite pot fi variate, echipele pot realiza
lucrări deosebite şi total diferite de lucrările celorlalte echipe.
De exemplu, la subiectul “Vaza cu flori” echipele pot realiza această cerinţă astfel:
- echipa I: lucrare realizată numai din linii (cu carioci)
- echipa a II-a: lucrare realizată numai din puncte (cu creioane colorate)
- echipa a III-a: lucrare realizată numai din pete de culoare (cu acuarele)
- echipa a IV-a. lucrare realizată din toate elementele (cu instrumente de lucru variate)
Ideal ar fi ca elevii să-şi aleagă singuri rolul pe care vor să-l îndeplinească şi echipa, după
preferinţe, la ei contând mai mult afinităţile personale şi mai puţin factorul intelectual.
Concluzia este că nu fiecare lecţie se potriveşte distribuirii colectivului în echipe şi nu
orice obiect de studiu se dezvăluie elevilor cel mai bine prin această tehnică de lucru. Importantă
este pregătirea şi măiestria dascălului, metodele utilizate pentru a obţine rezultatele dorite.
Metodele de învăţământ nu sunt nici vechi, nici noi, însă ele pot fi utilizate în spirit
tradiţional sau modern, iar învăţarea temeinică presupune folosirea cu prioritate a metodelor cu
caracter mobilizator, care să mărească potenţialul intelectual al elevilor prin angajarea la un efort
propriu în actul învăţării.
Totuşi, orientarea pentru lucrul în echipă oferă copiilor posibilitatea de a comunica
deschis, de a fi toleranţi, de a şti cum să trăiască între oameni şi cu oamenii.

Bibliografie:
 Asistenţa tehnică în sprijinul învăţământului şi formării profesionale
iniţiale, ghid online
 Curriculum Naţional, programe şcolare pentru învăţământul primar,
Bucureşti, MEN şi CNC, 1998
 Didactic.ro
Munca în echipă în cadrul claselor primare