VIORICA GORAŞ-POSTICĂ Excelență, performanță la nivel de proces, relații și rezultate La baza societăţii, a familiei şi a funcţionării sociale, în general, dar şi a managementului de proiecte, în special, stă modul în care oamenii îmbină efortul şi imaginaţia, pentru a-şi îmbunătăţi calitatea vieţii prin atingerea obiectivelor. Spiritul de echipă sau abilitatea de a lucra în echipă pare ca a devenit o caracteristică obişnuită în anunţurile de recrutare sau în fişele de post, indiferent la ce nivel se plasează funcţia respectivă. Abilitatea de a lucra în echipă stă la baza relaţionării armonioase la locul de muncă, a menţinerii climatului propice activităţii, în ciuda intemperiilor cu care se confruntă grupul de lucru sau chiar organizaţia în ansamblu. Orice analiză a activităţii în echipă trebuie să plece de la definiţia echipei şi de la cercetări în domeniu. ◦ Grup de persoane, care activează împreună/colaborează pentru realizarea unor obiective comune, fiind antrenată într-un proces eficient de muncă, reuşeşte să realizeze un volum surprinzător de lucru, chiar şi atunci cînd este supusă unei presiuni. Cuvintele cheie din această definiţie sunt "colaborează" si "scop comun". ◦ Colaborarea înseamnă ceva mai mult decît abilităţi de comunicare şi relaţionare. Desigur, acestea sunt indispensabile, dar mai este necesară şi anumite atitudini faţă de sine, faţă de viaţă în general, şi mai ales, faţă de celălalt: respect, încredere, echilibru, toleranţă, acceptare, atitudine pozitivă. ◦ Scopul comun atrage atenţia asupra unui alt element de baza, si anume capacitatea de a depune eforturi pentru realizarea acestuia. ◦ Echipa condiţionează optimizarea abilităţilor individuale ale membrilor săi, făcînd posibilă abordarea şi rezolvarea unor probleme dificile. Oamenii lucrează împreună. Se realizează un scop comun. Volumul de muncă este împărţit în mod echitabil. Se face simţită şi necesară prezenţa unui feedback constructiv. Membrii echipei recunosc independenţa unuia faţă de altul. Se dezvoltă, se consolidează continuu relaţiile şi calitatea muncii. Fiecare îşi cunoaşte propriul rol şi rolurile celorlalţi. Membrii echipei colaborează, fără a genera o competiţie internă. Se îndeplinesc obligaţiile fără a fi direcţionaţi / ghidaţi în permanenţă. (1, p. 124) Reprezintă procese care impun un efort considerabil şi cunoaşterea profundă a tuturor etapelor de parcurs şi a dificultăţilor ce pot să apară în cadrul implementării proiectului. Eterogenitatea echipelor este o provocare pentru învăţarea în comun, pentru coeziunea grupului, dar şi pentru realizarea colectivă a sarcinilor. Munca cot la cot a echipei de profesori, deseori din instituţii diferite, a elevilor, cu contabilul, cu persoana responsabilă de logistică, cu reprezentanţii autorităţilor publice locale, cu agenţii economici etc. a devenit o realitate comună pentru managementul proiectului educaţional. Sarcina pe care aceasta trebuie să o ducă la bun sfîrşit; Factorii sociali care influenţează relaţia dintre
membri şi echipa văzută ca unitate socială.
(2, p.15) Membrii echipei se concentrează, în mod prioritar, asupra obiectivelor şi asupra analizelor regulate a posibilităţilor de atingere a acestora, dar şi asupra metodelor de lucru – activitate ce poartă numele de „reflexivitate a sarcinii”. Climatul social general al grupului, adică reflecţia lui socială, grija pentru acordarea sprijinului reciproc şi pentru atenuarea conflictelor contribuie, în mod principial, la maximizarea efcicienţei activităţii. Ale eficienţei echipei se abordează din perspectiva sarcinii efectuate, a satisfacţiei membrilor ei şi a viabilităţii/durabilităţii echipei. Alte componente, care se promovează tot mai insistent în ultimul timp, ţin de inovaţia introdusă şi de inteligenţa partenerială, manifestată în relaţiile cu alte echipe din acelaşi proiect sau din alte proiecte de intervenţie educaţională. Sistemele noastre educaţionale pun accent aproape exclusiv pe munca individuală; Lipsa unui lider competent; Influenţa disproporţională a membrilor grupului asupra rezultatelor; Contribuţia individuală absolut nesemnificativă a unor membri de echipă; Luarea unor decizii incorecte, în cazul cînd se doreşte ”împăcarea” tuturor membrilor; De obicei, cei care muncesc pe cont propriu au un număr mai mare de sugestii bune şi creative, decît cei obişnuiţi doar cu lucrul în echipă; Mentalitatea exagerat colectivă poate atenta la evoluţia peformantă a mentalităţii individuale etc. Se propun sarcini, care se pretează mai bine muncii de echipă Se efectuează instruiri şi consilieri
psihopedagogice sistematice Membrii echipei se antrenează în diverse
exerciţii şi jocuri de rol stimulative
Etc. Goraș-Postică V. Teoria și metodologia managementului proiectelor educaționale de intervenție, Chișinău: CEP USM, 2013 Educaţie pentru dezvoltare. Ghidul
animatorului. Chişinău: Trigraf-tipar, 2001.
192 p. West M. A. Lucrul în echipă. Lecţii practice.
Managementul timpului în 4 pași: Metode, strategii și tehnici operaționale de gestionare a timpului în favoarea ta, de echilibrare a obiectivelor personale și profesionale