CENTRUL DE ASISTENŢĂ PSIHOLOGICĂ ŞI SOCIALĂ ,,OPORTUNITATE ,, IDNP

1014620001405 ,e-mail: cojocanj65@mail.ru

Culegerea de articole și texte

,, FORMAREA CONTINUĂ.ABORDĂRI CONCEPTUALE,,

Coordonator publicație Angela Cojocaru ,Președinte AO,,OPORTUNITATE,,

Expert Gh.Șalaru expert Drepturile Omului,formator ,expert PNUD

Pregătit pentru editare decembrie 2023

PRISNEI LIUDMILA

CADRU DIDACTIC, EDUCAȚIA PREȘCOLARĂ

ROLUL ȘI LOCUL COMPETENȚEI DE COMUNICARE ÎN REALIZAREA

FUNCȚIILOR MANAGERIALE

ADNOTARE
Liderul e obligat să-și desfășoare activitatea sa în baza standardelor de competență
profesională. Tot el oferă tuturor celor interesați, garanția unui management ce
corespunde cerințelor stabilite la nivel național
Organizațiile cu lideri puternici și carismatici, dar al căror management e
nerațional, pot avansa, dar și pica într-o perioadă scurtă de timp. O organizație modernă
necesită o perspectivă obiectivă, precum și o viziune constructivă, dar nu în ultimul rând
un angajament pe care leadershipul modern îl are la bază.
Eficiența organizațională depinde de calitatea leadershiplui. Grădinița este o
organizație cu scopuri bine prestabilite, însă când vorbim despre aranjamentele de muncă
în astfel de organizație, înțelegem cu desăvârșire că referirea se face numai la
angajamentul managerului față de organizație, care include în sine două aspecte cheie:
eficiența și evaluarea.
 Valoarea formării a leadershiplui eficient este determinată de dezvoltarea
competențelor personale și profesionale ale cadrului didactic dezvoltarea rezistenței la
stres, dezvoltarea inteligenței emoționale puternic dezvoltate, menținând o viață
armonioasă și echilibrată îmbunătățind calitatea vieții
CUVINTE CHEIE: coaching, coach, lider, leadership, management educațional,
cadre manageriale, strategie, dezvoltare, management.

ANNOTATION
The leader is obliged to carry out his activity based on the standards of professional
competence. It also offers all those interested, the guarantee of a management that
corresponds to the requirements established at the national level
Organizations with strong and charismatic leaders, but whose management is
irrational, can advance but also fall in a short period of time. A modern organization requires
an objective perspective as well as a constructive vision, but not least a commitment that
modern leadership has at its core.
Organizational effectiveness depends on the quality of leadership. Kindergarten is an
organization with well-defined goals, but when we talk about work arrangements in such an
organization, we fully understand that the reference is made only to the manager's
commitment to the organization, which includes in itself two key aspects: efficiency and
evaluation.
The value of effective leadership training is determined by the development of the
personal and professional skills of the teaching staff, the development of resistance to stress,
the development of highly developed emotional intelligence, maintaining a harmonious and
balanced life, improving the quality of life
KEY WORDS: coaching, coach, leader, leadership, educational management,
managerial staff, strategy, development, management.
În opinia lui Vladimir Guțu, competenţa este definită ca „set” de capacităţi de a
acţiona/activa în situaţii nedeterminate prin: sfera/domeniul de activitate; nivelul
nedeterminării contextelor de activitate; posibilitatea de a alege mijloacele de acţiune;
argumentarea alegerii instrumentelor de acţiune (empirice, teoretice, axiologice) [9, p.15].
În contextul mai multor viziuni, putem atribui cu certitudine noțiunii de competență
cele trei componente: cunoștințe, abilități și atitudini, în care atitudinea are rolul de a dirija,
îndruma, de a aduce argumente și de a obține un rezultat; iar cunoștințele și abilitățile
completează competența.
 Abordând conceptul de manieră diacronică, atestăm că el există de jumătate de secol,
fiind apărut în anii 1960 în SUA în cadrul formării cadrelor didactice pe bază de performanţă.
Ulterior, educaţia pe bază de competenţe a fost introdusă pe larg şi folosită în Marea
Britanie, Europa, Asia, SUA şi în Noua Zeelandă, deşi modelele, ca şi gradul de utilizare,
diferă între ţări. Înţelegerea din punct de vedere conceptual a „competenţei” şi a „educaţiei pe
bază de competenţe” diferă semnificativ la nivelul factorilor interesaţi şi implicaţi-cercetători,
factori de decizie în domeniul politicilor educaţionale, cadre didactice din domeniu etc.
Definiţia extrasă din documentele elaborate de Comisia Europeană este următoarea:
competenţele-cheie reprezintă un pachet transferabil şi multifuncţional de cunoştinţe, abilităţi
şi atitudini de care au nevoie toţi indivizii pentru împlinirea şi dezvoltarea personală, pentru
incluziune socială şi inserţie profesională.
Acestea trebuie dezvoltate până la finalizarea educaţiei obligatorii şi urmează să
acţioneze ca un fundament pentru învăţarea pe parcursul întregii vieţi.
Competenţele-cheie sunt esenţiale într-o societate bazată pe cunoaştere şi garantează
mai multă flexibilitate în ceea ce priveşte forţa de muncă, permiţându-i acesteia să se adapteze
mai rapid la modificările constante care apar într-o lume din ce în ce mai interconectată.
Caracteristicile de bază ale unei competenţe, după Roegiers, se reliefează astfel:
mobilizarea unui ansamblu de resurse: cunoştinţe, experienţe, scheme, automatisme,
capacităţi, savoir-faire de diferite tipuri etc.
Caracterul finalizat: mobilizarea nu se face în mod gratuit, întâmplător: ,,Aceste
activităţi decontextualizate sunt eficiente doar dacă sunt reinvestite în noi activităţi globale în
cadrul contextului, adică în activităţi funcţionale originale”. Competenţa este, aşadar,
finalizată: ea are o utilitate socială, o funcţie socială/profesională – expresia fiind folosită în
accepţiunea largă a termenului.
În viziunea cercetătoarei T. Slama-Cazacu, competența de comunicare este ansamblul
cunoștințelor și capacităților pe care subiectul le mobilizează în situația de comprehensiune.
De asemenea, în definiția competenței de comunicare, se revăd și situațiile în care este
exprimată competența de comunicare: comprehensiunea limbajului, textului oral și scris;
producerea limbajului, textului oral și textului scris [11,p.29].
În realizarea activităţilor comunicative variate, competenţa de comunicare lingvistică a
utilizatorului implică: receptarea, producerea, interacţiunea, realizate fie în formă orală, fie în
forma scrisă, fie în ambele forme.
În afara anumitor tendințe, competența de comunicare reprezintă o categorie de
competențe esențială într-o lume globală, în absența căreia nu se poate construi nici
cunoaștere/ învățare, nici relaționare. Este un element cheie pentru reușita persoanei în situații
de viață, în familie, în timpul liber etc. și pentru dezvoltarea altor competențe cheie.
T. Callo menţionează că la formarea eficientă a competenţelor comunicative trebuie
respectate şi realizate următoarele principii: relaţional; al ambianţei comunicative; al pre-
comunicativităţii; al necesităţii motivaţionale; al personalizării; al parteneriatului; al
euristicităţii; al activizării; al responsabilităţii; al influenţei acţionale; al densităţii
comunicative; al intenţiei comunicative; al egalităţii şi al acordului; al socializării [5, p.61-
62].
Astfel, prin competența de comunicare ne referim la abilitatea de a transmite și de a
schimba idei în diferite situații, în procesul de interacțiune cu alți participanți, utilizând în
mod corespunzător sistemul de standarde de limbă și de vorbire și alegerea situației adecvată
de comunicare.
Autoarele Cojocaru-Borozan M. și Ohrimenco (Boțan) A. menționează că competenţa
de comunicare a cadrului didactic, este o componentă esenţială a competenţei profesionale
pedagogice. Sunt situaţii în care un mesaj didactic este receptat eficient nu neapărat datorită
informaţiilor noi şi interesante pe care le cuprinde, ci mai ales datorită modului în care a fost
transmis către studenţi. Un mesaj chiar şi neinteresant poate fi receptat optim dacă profesorul
dispune, şi mai ales, uzează de competenţa sa comunicativă şi este conştient de faptul că
această competenţă trebuie în permanenţă dezvoltată [7].
Concomitent cu continuarea procesului evolutiv al competenței de comunicare în
limba maternă, se extinde o parte componentă a competenței de comunicare într-o limbă
străină numită capacitatea de a comunica utilizând limbajul caracteristic acestei limbi străine
și care urmărește realizarea următoarelor aspecte: exprimă limbaje și terminologie, modalități
de comunicare, orientare către un scop și adaptarea comunicării la situație; utilizarea eficientă
și corectă a codurilor, a limbajelor și a convențiilor aparținând terminologiei diferitelor
domenii ale cunoașterii; utilizarea mesajelor verbale și nonverbale, pentru a recepta și a
transmite idei, experiențe și sentimente; adaptarea comunicării la diferite contexte sociale și
culturale [, p. 32].
Comunicarea reprezintă, cu siguranţă, una dintre cele mai importante sarcini pe care un
manager poate să o aibă. În activitatea sa zilnică un manager comunică. Iar comunicarea
managerială nu rezidă nici pe departe în simpla capacitate a managerului de a avea bune
abilităţi de comunicare, dar în crearea unui sistem de comunicare managerială, bazat pe un
proces continuu de îmbunătăţire atât a comunicării interne, cât şi a celei externe [6].
 Comunicarea managerială în instituțiile educaționale devine eficientă în momentul în care
managerul reuşeşte să combine armonios funcţiile comunicării (informarea, transmiterea deciziilor,
dialogul, formarea, educarea, motivarea, promovarea culturii organizaţionale), să prevadă
problemele, barierele care ar putea să perturbe procesul comunicării, să ofere transparenţă şi
posibilitatea de intervenţie interlocutorului [1].
Comunicarea managerială reprezintă un tip special de comunicare organizaţională,
este o componentă esenţială a acesteia şi ajută atât pe plan intern (adică, tot ce ţine de
angajaţii firmei), cât şi pe plan extern, în relaţiile cu furnizorii, investitorii etc., ceea ce în final
conduce la îndeplinirea obiectivelor managementului unei firme [10].
Comunicarea managerială are mai multe particularităţi, determinate de
complexitatea comunicării, scopurile, obiectivele şi implicaţiile sale, particularităţi care
trebuie să respecte o serie de norme impuse de cultura managerială şi de politica organizaţiei
[10].
Competenței manageriale, care reprezintă un șir de abilități, capacități bine formate
pentru a realiza eficient procesul în cadrul instituției de învățământ, iar competența
managerială de a lua decizii reprezintă un ansamblu integrat de competențe funcționale,
capacități aplicative și comportamentale constructive în vederea soluționării potrivite a unei
probleme într-un caz concret [10].
Cunoașterea acestor competențe necesare realizării procesului comunicării eficiente
începe să se impună tot mai insistent.
Componenta relațională (interpersonală) este indespensabilă şi se realizează prin
intermediul dimensiunii motivaționale și relaționale, menționează Cojocaru-Borozan M. și
Ohrimenco (Boțan) A. Nici un act comportamental nu apare şi nu se manifestă în sine, fără o
anumită incitare, direcţionare şi susţinere energetică. Emiţătorul transmite un mesaj pentru
atingerea obiectivului comunicării dar şi pentru a provoaca și menține interesul, sensibiliza
angajații.
Componenta relațională reprezintă:
 disponibilizare pentru dialog, ascultare activă;
 gestionarea relațiilor interpersonale, prevenirea conflictelor, menținerea şi
amplificarea interacțiunii;
 dinamizarea schimburilor energetice, transmiterea conținuturilor efective
Formarea competențelor de comunicare presupune dezvoltarea următoarelor
deprinderi:
  De dezvoltare activă;
 De dialogare;
 De însușire și folosire a formulelor de politețe;
 De dezvoltare a capacităților empatice;
 De dezvoltare a comunicării asertive;
 De respectare a normelor de comunicare orală și scrisă;
 De cunoaștere a limbajului nonverbal și paraverbal. [10, Sacaliuc N., Dezvoltarea
competențelor manageriale la cadrele de conducere din instituțiile de educație timpurie]
Realizarea în sistem a acestor componente duce spre obținerea performanței în
leadership, pentru că „emoțiile aflate la un nivel primar pot influența semnificativ acuratețea
deciziilor luate; dacă nu-și cunoaște emoțiile și sentimentele și nu reușește să și le gestioneze,
liderul poate întâmpina dificultăți în încercarea de a-și construi relațiile cu ceilalți.
Factorii comunicării instituţionale eficiente
FACTORI DESCRIERE
Climatul organizaţional Climatul favorabil din cadrul instituţiei conduce la creşterea
nivelului de înţelegere, toleranţă, empatie şi ajutor reciproc
între angajaţi, acestea facilitând un proces de comunicare
organizaţională eficientă.

Caracterul pozitiv al Panourile, avizierele, spre exemplu, sporesc încrederea şi

mesajelor climatul favorabil din instituţie, căci acestea sunt vizualizate
şi analizate nu doar de cadrele didactice, dar şi de copii, de
părinţii acestora.

Comunicarea managerială Pentru un manager de succes este important să realizeze o

comunicare motivantă.

Sursa: [8,Cojocaru-Borozan M. Psihologia comunicării: Suport de curs, 2019, p.138]

Un nivel ridicat de competență emoțională a liderului creează un climat favorabil de
lucru în instituție și contribuie la asigurarea calității procesului educațional.
 Unul dintre principalele criterii pentru determinarea eficacității procesului managerial
este nivelul de dezvoltare al echipei și natura relațiilor din aceasta.
Leadership-ul reprezintă un proces de mobilizare, încurajare şi antrenare a indivizilor
astfel încât aceștia să contribuie cu ce este mai bun în realizarea obiectivelor dorite. []
Particularităţile comunicării manageriale raportate la celelalte feluri de comunicare
existente sunt generate de scopul, obiectivele şi funcţiile (rolurile) acestei comunicări, de
cadrul şi structura organizaţiilor, precum şi de contextul culturii organizaţionale. De
asemenea, comunicarea managerială din orice fel de organizaţie se supune unor norme de
etică specifice, care se regăsesc în cultura organizaţională, în politica organizaţională şi,
evident, în etica individuală a angajaţilor din funcţiile de conducere.
Angajatul competent nu comunică la întâmplare sau după bunul său plac, ci conform
unei anumite strategii, atât în ceea ce priveşte actul de comunicare în sine, cât şi strategia
existentă la nivelul organizaţiei (strategie care are rolul de a crea o imagine pozitivă asupra
acesteia). Orice angajat cu funcţie de conducere, în calitatea sa de manager, controlează în ce
măsură au fost realizate deciziile sale, numai dacă poate comunica cu cei care le execută.
Comunicarea managerială nu poate fi privită în afara managementului. Ea reprezintă o
componentă majoră, fundamentală a acestuia. Evoluţia managementului a determinat apariţia
unor forme specifice de comunicare managerială pentru fiecare etapă din dezvoltarea sa.
Datorită diferenţierii atribuţiilor sale şi a complexităţii acestora (ca administrator,
organizează procesele existente la nivel organizatoric, ca lider decide, ia decizii, conduce
eficient; ca întreprinzător acţionează în momentul potrivit pentru buna funcţionare a
organizaţiei), comunicarea managerială devine o adevărată forţă, ocupând un loc central în
activitatea oricărui manager.
Fiecare manager trebuie să dezvolte şi să promoveze o politică bazată pe un sistem de
comunicare care să-i permită ajustarea permanentă a structurii şi a procesului organizaţional
la condiţiile în continuă schimbare.
Comunicarea managerială trebuie să aibă în vedere realizarea unor obiective
manageriale cu caracter permanent, altele decât cele impuse de politica fiecărei organizaţii.
Aceste obiective trebuie să fie corelate cu funcţiile managementului, funcţii ce se desfăşoară
într-o formă specifică la nivelul fiecărei organizaţii. Este vorba despre funcţiile de planificare
sau previziune, organizare, coordonare, antrenare şi evaluare-control.
Pentru înţelegerea locului şi rolului comunicării la nivelul exercitării fiecăreia din
aceste funcţii, este important să cunoaştem semnificaţia acestor funcţii la nivelul
managementului general. Înţelegerea şi cunoaşterea funcţiilor managementului prin
comunicare constituie o premisă majoră pentru descifrarea mecanismelor structurilor oricărei
organizaţii.
Formarea și dezvoltarea competenţelor de comunicare și negociere, în domeniul
managerial, constituie un proces desfășurat pe întreaga durată a carierei și implică o formare
specializată, realizată atât în cadrul instituţiei, cât și în ansamblul mediului profesional și
social. Competenţa vizează procesul care conduce la performanţă, spre rezultat.
Formarea competenţelor de comunicare şi negociere educaţională se realizează treptat.
Împărtășim opinia conform căreia nu este posibil ca în urma unui curs de formare în
management cineva să și devină manager.
Este vorba și de rezultatul unui proces de transformare personală, sporirea nivelului de
conștiinţă, descoperirea motivaţiilor și a principiilor corecte, acestea creând premise pentru a
deveni o persoană capabilă de a conduce pe ceilalţi, o persoană care să merite să fie urmată,
un lider care să îi aibă în grijă pe semeni.
Concluzionând, consider că se pot afirma următoarele principii de comunicare
managerială orientate spre creşterea productivităţii muncii:
• regulile de bază ale comunicării interumane se aplică în comunicarea managerială la
fel, fiind recomandat să avem în vedere: ascultarea activă, realizarea de feedback,
tehnica adresării întrebărilor;
 încurajarea subordonaţilor de a avea şi de a-şi exprima idei şi opinii proprii;
• practicarea unei comunicări empatice şi asertive asigură o comunicare managerială
eficientă;
• stabilirea unui mecanism de comunicare adecvat (în sus, în jos şi pe orizontală pe
canalele de comunicare).
Direcțiile activității manageriale

Direcțiile activității manageriale Activitatea metodică

Promovarea interesului de creştere profesională a Training:,,Comunicarea în activitatea

cadrelor didactice şi manageriale prin profesională,,
implementarea conceptelor de comunicare
asertivă

Familiarizarea cu multitudiniea de factori Training:,,Aplicarea metodelor

implicați în procesul de comunicare și inovaționale și a tehnicilor eficiente în
strategiilor eficiente de comunicare comunicarea și activitatea profesională,,
 interpersonală

Diagnosticarea abilităţilor personale şi Training: ,,Formarea calităţilor de lider

profesionale şi formarea deprinderilor de prin intermediul sistemului de
aplicare rațională în viaţa personală şi autocunoaştere şi autorealizare.
profesională

Elaborarea strategiilor individuale de comunicare Training: ,,Comunicarea pe orizontală și pe

pentru dfiecare angajat în dependență de tipul de verticală în cadrul echipei.
personalitate, nivelul de educație și experiență

Formarea atitudinii constructive referitor la Training: ,,Dezvoltarea spiritului de

problemele şi posibilităţile de profilaxie şi echipă,,.
soluţionarea a situaţiilor dificile în comunicarea
cu colaboratorii, colegii

Declanşarea dorinţei şi disponibilităţii de a aplica Training: ,,Perfecționarea tehnicilor de

cunoştinţele acumulate în activitatea profesională comunicare și autoperfecționarea personală
și profesională,,.

Modul în care comunicăm cu cei din jurul nostru în activitatea profesională, dar nu
numai, îşi pune amprenta asupra rezultatelor obţinute. De calitatea comunicării manageriale
depinde modul în care se foloseşte resursa umană şi în particular productivitatea muncii
obţinută de aceasta.
Fiecare individ are un anumit stil de comunicare format în urma educaţiei,
deprinderilor, convingerilor şi scopurilor personale. Acesta nu asigură întotdeauna o
comunicare eficace şi eficientă.
Apreciem că este necesar ca managerii să urmărească la subordonaţi, dar şi la propria
persoană, schimbarea de atitudine faţă de „ştiinta comunicării” prin conştientizarea efectelor
pozitive şi negative ale propriului stil de comunicare şi prin sensibilizarea faţă de necesitatea
dobândirii unor abilităţi de comunicare.
Managerul competent nu trebuie să comunice la întâmplare şi după bunul plac, ci
conform unor strategii şi stiluri de comunicare care să sprijine implementarea strategiei
organizaţionale. Stilurile de comunicare folosite de manageri generează climatul de
comunicare specific organizaţiei, iar de acest climat depind performanţa şi productivitatea
acestuia.
BIBLIOGRAFIE
1. ANDRIȚCHI V.., GALEMBA S., Comunicarea managerială – factor de motivare/
demotivare a cadrelor didactice din instituţia școlară http://ise.md/uploads / files /
1591206536_revista-univers_pedagogic_nr.141-2014.pdf
2. BACIU S., MIJA V., ANDRIŢCHI V. ş.a. Managementul calităţii sistemului
educaţional din Republica Moldova: teorie şi metodologie. În: Univers pedagogic, 2011,
nr. 1, p. 43-50.
3. BOLBOCEANU AGLAIDA, VIOLETA VRABII, Dezvoltarea personală a cadrului
didactic ca organizator al cunoaşterii şi facilitator motivaţional: Ghid metodologic /;
Inst. de Ştiinţe ale Educaţiei. Chişinău. 2018 .
4. BOTNARI V.,Competenţele profesionale: interpretări din perspectiva solicitărilor
moderne. În: Revista de Psihologie Scolară, 2010, nr. 6, vol. III, p.7-15.
5. CALLO T., Educaţia comunicării verbale. Chişinău: Litera, 2003.148 p.
6. CARABET N., Managementul organizației preșcolare : Suport de curs : Ciclul II,
master [Resursă electronică] / Natalia Carabet ; Universitatea Pedagogică de Stat „Ion
Creangă” din Chișinău. – Chișinău, 2018
7. COJOCARU-BOROZAN M., Comunicarea didactică bazată pe cultură emoţională. În:
Teoria şi metodologia instruirii. Chişinău: UPS “Ion Creangă”, 2009. p. 35-36
8. COJOCARU-BOROZAN M., Psihologia comunicarii : Suport de curs / Cojocaru-
Borozan Maia, Ohrimenco (Botan) Aliona ; Univ. Ped. de Stat "Ion Creanga", Fac.
Stiinte ale Educatiei si Informatica, Catedra Pedagogie Prescolara, Educatia Fizica si
Dans. – Chisinau : S. n., 2019– 179 p
9. GUȚU VL., Management educațional. Ghid metodologic. Chișinău: CEP USM, 2013.
532 p
10. SACALIUC NINA, Dezvoltarea competențelor manageriale la cadrele de conducere
din instituțiile de educație timpurie https:// ibn.idsi.md/sites/ default/files/ imag_file/ 12-
17_25.pdf
11. SLAMA-CAZACU T., Lecturi de psiholingvisticǎ, Editura Didacticǎ şi
pedagogicǎ, Bucureşti. 1980
12. ZLATE M., Leadership și Management. Iași: Editura Polirom, 2004.