Tema 2- DESCRIEREA COMPETENȚEI . .

MANAGERIALE DE GESTIONARE . . A
RESURSELOR UMANE

Expresii de genul “ este un bun profesionist, este competent”, “îmi doresc acest
tip de competenţă” au devenit curente în spaţiul managementului resurselor umane.
Suţinătorii deschiderii şcolii spre societate, specialiştii care susţin şi preconizează
binefacerile dezvoltării prin formarea pe parcursul întregii vieţi şi care plasează construcţia
unei imagini de sine ca obiect al procesului educativ în centrul acestuia, cei care glorifică
noile tehnologii în domeniul informaticii şi comunicării, fie că sunt umanişti, pedagogi sau
antreprenori savurează frecvenţa utilizării termenului de competenţă şi triumful acestuia în
domeniul managementului resurselor umane. Formarea şi dezvoltarea competenţelor, în
domeniul managerial, constituie un proces desfăşurat pe întreaga durată a carierei şi
implică o formare specializată, realizată atât în cadrul organizaţiei cât şi în ansamblul
mediului profesional şi social.
O veche controversă între specialişti în domeniul managementului, se referă la
educabilitatea abilităţilor manageriale. Se pune întrebarea dacă managerii sunt înnăscuţi
sau se pot crea prin educaţie? Bineînţeles că talentul şi înclinaţiile naturale au un rol
important.
Împărtăşim opinia conform căreia nu este posibil ca în urma unui curs de formare
în management cineva să şi devină manager. Este vorba şi de rezultatul unui proces de
transformare personală. Lărgirea perspectivei şi concepţiei despre lume şi viaţă, sporirea
nivelului de conştiinţă, antrenamentul sistematic cu sinele, descoperirea motivaţiilor şi a
principiilor corecte creează premise pentru a deveni o persoană capabilă să-i conducă pe
ceilalţi, adică o persoană care să merite să fie urmată de ceilalţi, un lider, care să îi aibă în
grijă pe semeni şi nu în subordine. Persoanele optimiste, care comunică şi relaţionează uşor
cu ceilalţi, care sunt organizate, care sunt dotate cu intuiţie şi empatie, care dau dovadă de
forţă de caracter, care au un dezvoltat sentiment de comuniune socială şi care îşi dezvoltă
competenţele tehnice necesare sunt clar avantajate în ocuparea şi îndeplinirea cu succes a
unor funcţii/posturi manageriale. Informaţiile teoretice acumulate, precum şi experienţa
practică au creat condiţii prielnice pentru depăşirea conceptului de conducere, care
înseamnă: planificare, organizare, reglare, control, îndrumare etc. şi trecerea la conceptul
de „management“, care pune accent pe: folosirea resurselor umane, pe motivarea acestora,
pe umanizarea deciziilor, pe informare şi comunicare, pe obţinerea de performanţe.
Managementul educaţional este prezentat ca ştiinţă a conducerii, dar şi ca artă a
conducerii. Este considerat ştiinţă pentru că are: „domeniu propriu, metode de cercetare,
legi şi principii, limbaj şi specialişti în domeniu“ .
Pentru aceasta este nevoie „de cultură managerială, de profesionalizare managerială, de
abordare interdisciplinară a teoriei şi practicii manageriale, de considerare şi ca ştiinţă şi
ca artă, măiestrie.“ Competenţa vizează procesul care conduce la
performanţă, rezultatul. De exemplu, dacă mediul profesional recunoaşte la o persoană,
respectiv la cadrul didactic ce aspiră la funcţia de director/manager şcolar, că are
capacitatea de a anima o reuniune (performanţă identificată), din acest fapt se subînţelege,
în mod implicit, că persoana stăpâneşte şi alte capacităţi: de a rezolva conflicte
interpersonale, de a lua cuvântul în public, de a regla intervenţiile diferiţilor participanţi,
de a sintetiza, de a reformula etc.
Definind competenţa ca abilitatea de a face o anumită activitate, raportându-te la
anumite standarde, acest organism a declarat despre competenţă că se referă la ceea ce
oamenii pot face, mai degrabă decât la ceea ce ştiu.
Competenţa înseamnă a face, ea trebuie să aibă un context şi să
aducă rezultate. O persoană competentă trebuie să ştie ce să facă pentru a ajunge
la rezultatul propus, trebuie să dispună de anumite priceperi. De aceea este nevoie de
anumite standarde clar definite şi accesibile, acreditate pentru a măsura abilităţăile a ceea
ce poate face o persoană competentă.
Competenţele cerute de funcţiile director/director adjunct de unitate de învăţământ
şi domeniile lor de aplicare