Hannibal

Hannibal (247-183 i.e.n.) a fost un general si om politic cartaginez. Fiul lui Hamilcar
Barca si unul dintre cei mai straluciti strategi ai antichitatii, a condus in al doilea razboi punic
(218-201 i.e.n.) una dintre cele mai vestite campanii din istorie,

De la vârsta de 18 ani şi până la 25 de ani, Hannibal l-a ajutat pe cumnatul său Hasdrubal
să pună în aplicare planurile sale pentru consolidarea stăpânirii cartagineze asupra peninsulei
Iberice. Când Hasdrubal a fost asasinat,în anul 221 î.Hr., Hannibal a fost ales comandant de către
armată. În decurs de doi ani, generalul cartaginez a subjugat porţiunea din Spania cuprinsă între
râurile Tajo şi Ebro,exceptând regiunea Sagunto, aflată sub stăpânire romană, pe care a cucerit-o
opt luni mai târziu. Romanii au considerat atacul său ca fiind o încălcare a tratatului existent între
Roma şi Cartagina şi au cerut Cartaginei să-l predea pe Hannibal. Din cauza refuzului
cartaginezilor de a-l preda pe general, romanii au declarat război Cartaginei în 218
î.Hr.,declanşând, astfel,cel de-al doilea război punic.

Expediţia în vederea atacului asupra Romei a început în anul 218 î.Hr. Hannibal a părăsit
Noua Cartagină cu o armată de aproximativ 40.000 de oameni, incluzând cavaleria şi un număr
considerabil de elefanţi care cărau bagaje. Hannibal a traversat munţii Pirinei şi râul Ron,
traversând apoi Alpii în 15 zile, înfruntând furtuni ,avalanşe şi atacuri din partea unor triburi
ostile din acele regiuni.

După ce a mai recrutat militari din rândurile insubrilor, un popor galic din nordul Italiei,
pentru a compensa pierderea a aproximativ 15000 de oameni pe parcursul lungii expediţii,
Hannibal a forţat să se alieze cu armata sa toate triburile celtice de pe cursul superior al râului
Po. Mai târziu în acel an (218 î.Hr.), i-a învins pe romanii conduşi de Scipio Africanul în
bătăliile de la Ticinus şi de la Trebia. În anul următor, 217 î.Hr. Hannibal l-a învins pe consulul
roman Gaius Flaminius la Trasimene. După această victorie, Hannibal a trecut Apeninii şi a
invadat provinciile romane Picenum şi Apula.

În ziua de 2 august 216 î. Hr. s-a declansat batalia de la Cannae care i-a asigurat
celebritatea lui Hannibal. Dispunerea trupelor punice în forma de semiluna a constituit o capcana
pentru romani. Pedestrimea cartagineza a cedat mijlocul pentru atragerea adversarului, convins
de un succes facil. Istoricul Polybios ne prezenta în continuare aceasta lupta: "Apoi romanii,
urmarindu-i pe acestia catre mijloc în locul unde dusmanii cedau, patrunsera ....... atât de mult,
încât din amândoua partile libienii greu înarmati ajunsera sa se afle în flancurile lor. Cei de la
aripa dreapta se întoarsera catre stânga si atacând din dreapta, ameninta din flanc pe dusmani, iar
cei de la stânga, facând o întoarcere la dreapta, se rânduira pe partea din stânga. De altfel,
împrejurarea arata, de asemenea, ce aranjare trebuia facuta.

Astfel, potrivit planului lui Hannibal, romanii care ocupau mijlocul, în timp ce urmarea cu
înversunare pe celti, fura împresurati de libieni. Întorcându-se deci catre cei care îi atacau din
flancuri, ei nu mai luptau, pe manipul, ci om contra om si rând contra rând".

Caracterizarea lui Hannibal:

Dupa cum spune istoricul Titus Livius Hannibal "era cel mai cutezator dintre toti atunci
cand infrunta primejdiile iar în toiul luptelor dovedea cea mai mare chibzuinta. Nici un fel de
efort nu-l istovea, nici trupeste si nici sufleteste si nimic nu putea sa-l doboare.

Era de departe cel mai bun dintre calareti si dintre pedestrasi. La batalie pornea
întotdeauna cel dintâi si se retragea cel din urma era priceput în ale razboiului si iscusit la fapta,
stiind când sa navaleasca si când sa se retraga la timp, mester in a întinde curse, viteaz în lupta
pentru aceasta el a fost mult timp un potrivnic de temut pentru romani. O alta calitate a acestuia
era aceea ca nu facea diferenta intre sine si ceilalti ostasi singurul mod prin care se putea deosebi
de ceilalti fiind armele si caii. Astfel putem spune despre Hannibal ca era un om cumpanit in
toate si un bun strateg in ceea ce priveste razboiul.

Insa ca orice om si Hannibal avea defecte pe masura calitatilor, pentru inceput acesta nu
credea in zei sau in orice altceva sfant, nu avea teama de nimeni si nimic iar cruzimea lui era de
ne inchipuit.
 Mortea lui Hannibal:

Hannibal schițează un program de reforme economice, fiscale, constituționale, vizând

refacerea puterii cartagineze, dar animozitatea oligarhiei și presiunile Romei îl obligă în 195
î.Hr. să se refugieze la curtea lui Antiochos al III-lea, suveranul Regatului Seleucid, unde
încurajează ostilitatea împotriva romanilor.

La începutul războiului lui Antiochos al III-lea împotriva Romei (192 î.Hr.), Hannibal susține,
fără succes, ideea purtării luptelor pe solul italic. După înfrângerea seleucidă de la Magnesia
(190 î.Hr.), după o serie de pelegrinări, Hannibal se refugiază la curtea regelui Bitiniei, Prusias I.
Conduce flota acestuia la victoria în războiul împotriva Pergamului (184 î.Hr.) dar, după
înfrângerea Bitiniei, pentru a nu cădea în mâinile romanilor, care ceruseră predarea lui, se
sinucide la Libyssa, în 183 î.Hr. Moare în același an ca și rivalul său Scipio Africanul.