Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Rudenia
Forme şi rol
în societatea românească
Formele rudeniei
1
DEX, 1998.
2
Alina Bursuc, O abordare antropologică și semantica a rudeniei, 2011
1
dar şi spirituală. Cu alte cuvinte, rudenia se atestă prin identitatea substanţei
corporale sau a celei spirituale.3
Astfel, rudenia ajunge să fie clasificată în trei categorii generale: rudenia
naturală, rudenia socială şi cea mitică.
Caracterul natural al rudeniei şi familiei a legat permanent acești doi
termeni, familia având la bază rudenia, fie că e vorba de cea naturală, în care
consubstanţialitatea membrilor este biologică, prin descendenţă, fie că rudenia
este generată de organizarea socială sau de relaţii familiale cu o concentrare
asupra aspectelor spirituale ale acesteia.
Familia este un grup social cu bază biologică sau socială, a cărui
trăsătură fundamentală constă în identitatea substanţială a membrilor săi.
Termenul de identitate substanţială se referă atât la relaţiile de sânge stabilite
între membrii unui grup familial (consubstanţialitatea fizică, tradusă în
consangvinitate), cât şi la împărtăşirea unei aceleiaşi „substanţe” morale,
culturale, religioase, etice etc., aşadar la conturarea unei identităţi complexe.
Un al doilea reper fundamental al familiei ca obiect al reflexiei sociologice este
finalitatea. Din acest punct de vedere, completăm definiţia familiei
distingând-o ca grup a cărui finalitate constă în preluarea, păstrarea, sporirea
şi transmiterea unui patrimoniu genetic (biologic), economic (avere mobilă şi
bunuri imobile), moral (norme şi valori), religios (ritualuri şi credinţe),
cultural (tradiţii şi cutume) şi social-identitar (patronimul ca semn al unei
identităţi sociale legitime).4
3
Corina Bistriceanu Pantelimon, Suport de curs Antropologie culturală, Universitatea Spiru Haret,
Facultatea de Psihologie și Științele Educației, București, 2020
4
Adrian Majuru, Istoria şi antropologia familiei, 2012
2
este, însă, numai expresia unor legături naturale. Integrate unor sisteme
conceptuale, culturale deosebite, relaţiile de rudenie reprezintă, înainte de
toate, o realitate socială şi culturală, care poate fi abordată din diferite
unghiuri, între care le distingem pe cel social-normativ şi pe cel
mitico-simbolic.5
5
Corina Bistriceanu Pantelimon, Suport de curs Antropologie culturală, Universitatea Spiru Haret,
Facultatea de Psihologie și Științele Educației, București, 2020.
6
Bursuc, A. 2011. O abordare antropologică şi semantică a rudeniei. Analele Universităţii Constantin Brâncuşi
din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale 3
7
Corina Bistriceanu Pantelimon, Suport de curs Antropologie culturală, Universitatea Spiru Haret,
Facultatea de Psihologie și Științele Educației, București, 2020.
3
Se are în vedere rudenia socială legală, şi cea mai cunoscută formă a
acesteia este adopţia. Aceast tip de rudenie socială şi reglementată juridic,
legală, înseamnă integrarea în grupul de filiaţie a unui membru care nu face
parte din grupului de rudenie biologică (de consangvinitate).
Esenţa adopţiei constă în aceea că urmaşului adoptat i se conferă, pe
lângă responsabilitatea patrimonială, identitatea patronimică a părintelui
adoptiv. Adopţia este legătura dintre părinţii sociali şi descendenţii lor
recunoscuţi. În societăţile moderne, în care descendenţa şi succesiunea
patrimonială au pierdut mult din importanţa pe care o aveau, ea tinde să
capete un aspect pur legal, limitându-se la a reglementa temporar relaţiile
dintre părinţii adoptivi şi copiii adoptaţi.8
8
Corina Bistriceanu Pantelimon, Suport de curs Antropologie culturală, Universitatea Spiru Haret,
Facultatea de Psihologie și Științele Educației, București, 2020.
9
H. Stahl, ”Rudenia spirituală din năşie la Drăguş”, în Sociologie românească, anul I, nr. 7-9, 1936
4
sprijinită şi reglementată printr-un set de drepturi şi obligaţii, de servicii şi
contraservicii care face parte din sistemul de norme al colectivităţii respective.
10
10
Corina Bistriceanu Pantelimon, Suport de curs Antropologie culturală, Universitatea Spiru Haret,
Facultatea de Psihologie și Științele Educației, București, 2020.
11
idem
5
reprezenta temeiul solidarităţii între oameni iar primul criteriu deformare a
grupurilor se pare că a fost cel sexual. Aşadar, primele grupuri distincte la baza
cărora se afla solidaritatea primitivă sunt, în virtutea asemănărilor anatomice,
cele ale bărbaţilor şi cele ale femeilor. Asemănarea anatomică pare să fi fost
înţeleasă ca o descendenţă comună dintr-un prototip mitic originar. Fiind
identici, membrii grupului găseau consubstanţialitatea ca fiind de natură
organică.
Chiar şi în sistemul formelor elementare ale gândirii religioase studiate
şi interpretate de Émile Durkheim, sistemul organizării totemice presupunea
înrudirea tuturor membrilor unei comunităţi cu spiritul totemic prin
descendenţă. Membrii clanului erau fiii zeului, iar relaţia de consubstanţialitate
presupusă de descendenţă se reafirma, în răstimpuri consacrate, prin
consumarea totemului, adică prin ingerarea substanţei originare a zeului
părinte. O interpretare sociologică a acestui sistem de filiaţie mitică relevă o
anumită structură a acestor societăţi preponderent religioase, aşezând la baza
explicării socialului relaţia fraternă, însă nu pe cea de consanguinitate, ci
fraternitatea mitică.12
Plecând de la ideea că oamenii sunt creaţii divine, reproduceri ale zeilor,
copii ai acestora, s-au stabilit iniţial linii de descendenţă mitică, mult mai uşor
de înţeles şi asimilat în acele timpuri decât linia de descendenţă biologică.
Astfel, grupurile de rudenie născute din această identitate mitică au fost
prioritare chiar şi celor conjugale iar căsătoria a apărut ca o instituţie de
legitimare a descendenţei mitice, în virtutea conservării ei.
O interpretare sociologică a acestui sistem de filiaţie mitică relevă o
anumită structură a acestor societăţi preponderent religioase, aşezând la baza
explicării socialului relaţia fraternă, însă nu pe cea de consanguinitate, ci
fraternitatea mitică. Biologia se supune, în această ordine de înţelegere a lumii,
mitologiei, aşa cum a făcut-o multe mii de ani. Socialitatea este forma pe care o
îmbracă în planul comportamentelor şi atitudinilor concrete reprezentarea
12
Corina Bistriceanu Pantelimon, Suport de curs Antropologie culturală, Universitatea Spiru Haret,
Facultatea de Psihologie și Științele Educației, București, 2020.
6
colectivă a identităţii tuturor membrilor unei societăţi, în virtutea descendenţei
sau originii comune.13
Un exemplu de grupare care are la bază rudenia mitică o reprezintă în
tradiţia românească confreriile, frăţii spirituale extinse. Acestea se găseau sub
protecţia unei divinităţi, antecesorul, părintele tuturor membrilor. În
comparaţie cu frățiile de cruce, care nu mai păstrau referinţe la un model divin,
confreriile au o permanentă raportare la substratul divin, mitologic al
organizării lor. Pe baza indistincţiei dintre membrii şi a exclusivităţii, se nasc
organizările militare sau paramilitare, ordinele cavalereşti, cetele de luptători.
Cele mai cunoscute confrerii tradiţionale româneşti, al căror ecou îl
întâlnim şi în prezent sub forma unor tradiţii, sunt cetele de colindători dar şi
cele cu caracter războinic, precum căluşarii sau junii braşoveni.
Specificul acestor obiceiuri, acestor mistere la care nu accedeau decât
cei cu o foarte bună pregătire fizică şi care iniţial nu numai că excludeau, de
bună seamă, participarea feminină, ci impuneau castitatea participanţilor, ne
sprijină la formularea ipotezei că aceştia erau aleşi dintre tinerii necăsătoriţi.
Ele nu includeau, lucru important, toţi tinerii satului, aşa cum se întâmpla cu
ceata feciorească, tot o organizare cu caracter paramilitar, dar care era supusă
autorităţii sfatului bătrânilor; în cetele junilor sau căluşarilor nu accedeau
decât cei care aveau calităţi fizice şi morale deosebite şi, mai ales, cei care erau
iniţiaţi în misterul cultic – al zeului cabalin, Căluşul, în primul caz sau al zeului
lycantrop, Căţeaua, în cazul junilor braşoveni. De aici caracterul de confrerie
secretă cu caracter militar, căci atât calul, cât şi lupul sunt, după cum am văzut,
divinităţi zoomorfe protectoare ale războinicilor. 14
13
Corina Bistriceanu Pantelimon, Suport de curs Antropologie culturală, Universitatea Spiru Haret,
Facultatea de Psihologie și Științele Educației, București, 2020.
14
idem
7
Rolul rudeniei
8
avea rol în educarea copiilor, a tinerelor cupluri și a tinerilor părinți, rudele
îndepărtate nemaiavând un cuvânt de spus în deciziile de familie.
9
Bibliografie
10