Sfântul Vasile cel Mare şi

Sfântul Grigorie din Nazianz,

Părinţi de elită ai epocii patristice

Pr.dr. Mircea Cricovean

Consideraţii preliminare

Prietenia dintre Sfântul Vasile cel Mare şi Sfântul

Grigorie din Nazianz, colegi de studii la şcoala retorică din
Cezareea Capadociei şi la vestita şcoală din Atena, a rămas un
exemplu pentru toate timpurile 1 . Cert este faptul că după
desăvârşirea studiilor la Atena deşi drumurile lor, o vreme, s-au
despărtit, mai apoi, s-au întâlnit iarăşi spre a–şi conjuga eforturile
pentru binele Bisericii.
În cele ce urmează, ne propunem să conturăm relaţiile
dintre cei doi Sfinţi Părinţi,aşa după cum ele se revelează
potrivit epistolografiei vasiliene. O parte dintre scrisorile
Sfântului Vasile către Sfântul Grigorie Teologul îi sunt adresate
înainte de hirotonia întru episcop a celui care va deveni
arhiepiscop al Cezareei. Celelalte scrisori scot în evidenţă
problemele cu carte se confrunta mitropolia din Cezareea
Capadociei în timpul arhipăstoririi Sfântului Vasile cel Mare.

1
Sfântul Grigorie din Nazianz, Necrolog în cinstea Marelui Vasile, ed. F.
Boulanger, Paris,1908; Mitropolit Nicolae Corneanu, Pregătirea şcolară a
Sfinţilor Trei Ierarhi, în vol. Patristica Mirabilia Pagini din literature
primelor veacuri creştine, Editura Mitropoliei Banatului, Timişoara,
1987,p.126-132.

1
 I) Scrisorile adresate Sfântului Grigorie Teologul
înainte de episcopatul Sfântului Vasile cel Mare

În corpusul corespondenţei vasiliene, semnate înainte de

hirotonia întru episcop a Sfântului Vasile cel Mare, se regăsesc
patru scrisori adresate prietenului său din Nazianz.
Sfântul Vasile nu se va dărui, după terminarea studiilor
de la Atena, carierei universitare decăt un timp foarte scurt. Întors
de la studii în Capadocia ,va preda o vreme retorica. Însă,
predarea retoricii nu aducea Sfântului Vasile mulţumirea
sufletească necesară. Tocmai de aceea, va lepăda pentru
totdeauna această îndeletnicire şi, după ce va primi Sfânta Taină a
Botezului, pleacă spre ţinuturile locuite de către cei care-şi
doreau desăvârşirea spre a cunoaşte el însuşi modul prin care va
putea, în mod authentic, să-L slujească pe Dumnezeu.
Întors acasă, va căuta un loc pentru a întemeia o
mânăstire pentru cei care vor dori să ajungă la desăvârşire. Într-o
epistolă 2 , din această primă categorie de scrisori către prietenul
său Grigorie, sfântul Vasile îi descrie locul unde este amplasată
mânăstirea.
Locurile mirifice, aproape de râul Iris, în vecinătate cu
satul Annesi, sunt propice pentru cei care îşi caută liniştea
sufletească. Lângă el ,Sfântul Vasile cel Mare, dorea să fie atât
fratele său Grigorie 3 cât şi prietenul său, Grigorie Teologul.
Acest loc se potriveşte cu modul de viaţă a Sfântului Vasile şi
este convins că descrierea acestuia în amănunţime prietenului său

2
Sfântul Vasile cel Mare, Epistola 14, II, traducere, introducere, note şi
indici de Preot profesor Teodor Bodogae, în Sfântul Vasile cel Mare Scrieri
Partea a treia, col. ,, Părinţi si Scriitori Bisericeşti” (P.S.B.)-12, Editura
I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1988, p. 147-148;
3
Ibidem,I,p. 146.

2
îl va determina să se stabilească în această mânăstire cu cel care-
şi dorea să rămână aici ,,toată viaţa” 4
Unde este amplasată mânăstirea se află,, un munte înalt,
acoperit de o pădure deasă şi udat în partea nordică de ape
răcoroase şi limpezi. La poalele lui se întinde o câmpie lină ,
adăpată continuu de apele care se preling din munte. O pădure,
care a crescut parcă de la sine jur împrejurul acestei câmpii,
bogată în arbori variati şi de toate speciile, înconjură câmpia ca
un zid. Nici insula Calipso, pe care Homer o lăuda, parcă mai
mult decât pe celelalte, pentru frumuseţea ei, nu se poate compara
cu acest loc. Dar puţin lipseşte acestui loc ca să fie cu adevărat ca
o insulă, pentru că din toate părţile este mărginit. Căci de-o parte
şi de alta se cască două prăpăstii adânci, iar în faţă un torent mare
de apă ţâşneşte dintr-o stâncă, formând apoi el însuşi un zid
continuu şi greu de trecut. Muntele se întinde de-a lungul celei
de-a patra laturi, împreunându-se cu alte două prăpastii prin nişte
strnci masive în formă de semilună, neîngăduind astfel trecerea
nici din spate “ 5 .
Accesul spre mânăstirea întemeiată de Vasile, pe malul
râului Iris, se poate face doar printr-un singur loc. Procurarea
hranei, în această zonă muntoasă, nu presupune prea multe
eforturi dar, cel mai mare avantaj al celor care locuiesc acolo, este
că se pot bucura din plin de liniştea sufletească.
Având liniştea sufletească necesară, orice doritor în a-L
urma pe Hristos se poate dedica studiului Sfintei Scripturi, fără a
uita de rugăciune şi având măsura cuvenită în toate lucrurile
bineplăcute Lui Dumnezeu, îi arată Vasile prietenului său
Grigorie într-o altă scrisoare 6 .

4
Ibidem, p. 147.
5
Ibidem, II.
6
Idem, Epistola 2, II-VI, ,,P.S.B. “-12,p.117-123; vezi şi studiul nostru,
Aspecte ale vieţii monahale la Sfântul Vasile cel Mare, în ,, O.T.”
Nr.2/2003, p.97; Sfântul Vasile cel Mare este legislatorul vieţii de obşte în

3
 Toate aceste elemente, sunt indispensabile pentru
atingerea scopului urmărit de un călugăr:lupta împotriva patimilor
şi ajungera la desăvârşire. În concepţia vasiliană, viaţa de la oraş
este un loc al răutăţilor. Cu toate că a părăsit îndeletnicirile celor
din lume, Sfântul Vasile nu consideră că a reuşit să înfrângă
patimile care îl asaltează şi în acest loc mai retras de răutăţile
lumii. El mărturiseşte prietenului sau următoarele: ,, Mi-e ruşine
oarecum şi mie să descriu cu amănuntul ceea ce fac ziua si
noaptea în aceste locuri retrase. E drept că am părăsit viaţa de
oraş, socotind-o prilej pentru tot felul de răutăţi. Dar pe mine
însumi n-am reuşit încă să mă depăşesc. Dimpotrivă, am ajuns
asemenea celor ce călătoresc pe mare, care, din pricina
neobişnuinţei in ale navigaţiei, devin neliniştiţi, simţind că-i
apucă răul de mare…[….]…Cam printr-o astfel de stare
sufletească trec şi eu, întrucât pretutindeni port încă încuibate în
mine patimi, care continuu mă tulbură, aşa că din toată această
schimnicie şi retragere în singurătate încă n-am dobândit aproape
nimic deosebit “ 7 .
Sfântul Vasile cel Mare îşi dorea să-l aibă lângă el pe
prietenul său pentru a trăi împreună doar pentru Hristos şi pentru
a lupta împotriva ereticilor care aduceau grave atingeri învăţăturii
de credinţă cu privire la Sfânta Treime pe care Sfinţii Părinţi ai
Bisericii au apărat-o dintotdeauna. Acesta este motivul unei alte
scrisori 8 către Grigorie din Nazianz.
În contextul învăţăturilor eronate despre Dumnezeu,
Sfântul Vasile cel Mare este de părere că trebuie să se găsească ,,
răspunsurile teologice cele mai potrivite” 9 . Chiar dacă Sfinţii

Răsărit . Legislaţia monahală lansată de Sfântul Vasile, va avea ca temei pe

Dumnezeu Cel care s-a descoperit nouă în Biserică si in Sfânta Scriptură.
Vezi în acest sens studiul nostru, Sfântul Vasile cel Mare, îndrumător al
monahismului, în ,,T “ nr. 1-2/2004, p.85.
7
Ibidem, I, p.117.
8
Idem, Epistola7, ,,P.S.B. “-12, p. 129-130.
9
Ibidem, p.130.

4
Părinţi au lămurit unele probleme de credinţă fie la sinoadele la
care au luat parte fie, mai apoi, prin diferite scrieri ce reprezintă
contribuţii personale la stabilirea învăţăturii de credinţă, acestea,
,, mai pot fi totuşi îmbunătăţite, atunci când împrejurarile o
cer” 10 . Prietenului său, Sfântul Vasile îi adresează rugămintea să
se dedice apărării credinţei strămoşeşti. Iată ce spune lui
Grigorie din Nazianz: ,, …să te dedici cu totul apărării adevărului
crestin şi, cu avântul pe care Dumnezeu ţi l-a sădit în cuget, să
ajuţi la consolidarea poziţiei corecte a învăţăturii, căci nu trebuie
să ne mărginim doar la aceste obiective, fără a mai nădăjdui spre
nimic altceva, căci fiind şi aşa cu mult mai slabi decât s-ar crede,
mai multă primejdie aducem învăţăturii creştine prin slăbiciunea
cuvântului nostru, decât adăugând mult prea puţina noastră
vigoare pentru apărarea adevărului” 11 .
De ce a cerut Sfântul Vasile cel Mare sprijinul Sfântului
Grigorie din Nazianz? Cauzele se regăsesc încă din evenimentele
derulate după anul 325 12 .După Sinodul I Ecumenic, arienii se vor
separa în trei partide. O primă grupare, a arienilor, era condusă
de către Aeţiu şi Eunomie. În concepţia acestora, Logosul nu este
Dumnezeu şi nici asemenea Lui. O altă grupare, condusă de către
Eusebiu al Nicomidiei, învăţa că Fiul este dintr-o substanţă
asemănătoare cu Tatăl. În sfârşit, gruparea condusă de către
episcopul Acaciu din Cezareea, era de părere că Fiul este întru
toate asemănător cu Tatăl, fără să explice, însă, ce înţelege prin
această asemănare.
Înainte de a lua sarcina grea a arhieriei, Vasile va lua
atitudine împotriva rătăcirii ariene. Împotriva lui Eunomie, care
era de părere că între Tatăl şi Fiul nu poate să existe nici o

10
Ibidem.
11
Ibidem.
12
Pr. Prof. Ioan Rămureanu, Lupta ortodoxiei contra arianismului de la
Sinodul I ecumenic până la moartea lui Arie, în ,,S.T.” nr.1-2/1977, p.15-
60.

5
asemănare, Sfântul Vasile va scrie o lucrare 13 în care va arăta că
Tatăl şi Fiul nu se pot deosebi cu nimic după esenţă ci doar după
Ipostase. Chiar aşa stănd lucrurile, noi nu putem cunoaşte în ce
constă natura divină, mulţumindu-ne doar să-l percepem pe
Dumnezeu potrivit lucrărilor Sale ad extra 14 . Atunci când vorbim
despre Dumnezeu va trebui să avem adâncă evlavie deoarece ,,
până şi cea mai precisă definiţie e mult mai neputincioasă decât
gândirea celui ce vorbeşte şi decât curiozitatea celui ce cugetă.
Aceasta pentru că, în mod firesc, cuvântul nu poate fi în stare să
redea toată adâncimea ideilor. Şi atunci, dacă puterea noastră de
gândire e slabă, iar şi mai neajutorată decât ea e puterea de
exprimare a limbii, oare la ce altceva va trebui să ne aşteptăm de
pe urma spuselor noastre, decât la scuza că suntem prea săraci în
cuvinte ? Desigur, însă, că acest lucru n-ar putea constitui o
pricină pentru care să ne putem opri vreodată de a mai cerceta şi
întreba, căci ar fi o adevărată trădare dacă nu ne-am sili să punem
la îndemâna tuturor celor ce iubesc pe Dumnezeu răspunsurile
teologice cele mai potrivite” 15 .
Sfântul Grigorie va apăra ceea ce Sfântul Vasile susţinea
contra ereticilor . Pe Dumnezeu noi nu putem să-L cunoaştem
după esenţă ci doar după lucrările Sale în raport cu lumea şi cu
oamenii.Ceea ce este Dumnezeu în fiinţa Sa depăşeşte puterea
omenească de înţelegere 16 . Spre exemplu, atunci când vorbeşte
despre Taina Dumnezeirii, Sfântul Părinte spune următoarele: ,,
…există un singur Dumnezeu, pentru că există o singură
Dumnezeire şi deşi credem că sunt trei, persoanele din El îşi au
referinţa către Unime. Căci nu este unul din cei trei mai

13
Sfântul Vasile cel Mare, Contra lui Eunomie, P.G.29, col. 497-669.
14
Vezi lucrarea noastră, Idei dogmatice în epistolele Sfrntului Vasile cel
Mare, Editura Emia, Deva,2004, p.46-47.
15
Sfântul Vasile cel Mare, Epistola 7, op. cit., p.130.
16
Drd. Vasile Cristescu, Influenţa teologiei trinitare a Sfântului Grigorie de
Nazianz asupra gândirii creştine ulterioare, în ,,T.V”, nr. 1-2/1992, p.42-58.

6
Dumnezeu, iar altul mai puţin Dumnezeu, şi nici unul un
Dumnezeu mai întăi, iar altul un Dumnezeu mai pe urmă, nici nu
se desparte prin voinţă, nici nu se împarte prin putere şi nici nu
există ceva acolo din cele ce sunt proprii lucrurilor care se pot
împărţi, ci, dacă trebuie s-o spun într-un cuvânt, Dumnezeirea
este neîmpărţită între împărţiţi şi ca în trei sori uniţi între ei o
singură amestecare a luminii. Aşadar, când privim către
Dumnezeu şi către cauza primă şi către monarhie, unul este lucrul
care ni se înfăşitează; când însă privim către cele în care este
Dumnezeirea şi care îşi au de aici fiinţa, din cauza primă, mai
presus de timpuri şi deopotrivă slăvite, atunci trei sunt cele pe
care le adorăm “ 17 .
Atât Sfântul Vasile cel Mare cât şi Sfântul Grigorie din
Nazianz vor avea un aport deosebit în lupta ereziei ariene,
aducând lămuriri substanţiale în scrierile lor în ceea ce priveşte
raporturile dintre Ipostasele Divine şi notele caracteristice ale
fiecăreia.
Scrisorile pe care Vasile le va trimite prietenului său
Grigorie vor avea eficacitatea deplină. Descrierea minunatelor
locuri de pe malul Irisului, scrisorile prin care Sfântul Vasile îl
indemna tot timpul pe prietenul său să-i 18 scrie şi să-l

17
Sfântul Grigorie din Nazianz, Cuvântarea V-a,14, traducere din limba
greacă de Pr. Gh. Tilea şi Nicolae Barbu în Sf. Grigorie de Nazianz,
Cuvântări Teologice , Editura Herald, Bucureşti, p.166; a se vedea şi
traducerea din limba greacă cu introducere şi note de Preot Dr. Academician,
Dumitru Stăniloae în Cele 5 Cuvântări Teologice ale celui între Sfinţi
Părintelui nostru Grigorie de Nazianz, Editura Anastasia, Bucureşti, 1987,
p.103.
18
,, Alaltăieri ţi-am primit epistola şi ţi-am recunoscut-o îndată, nu atât după
caracterele ei grafice, cât mai ales după stilul în care a fost redactată. Ai scris
doar câteva cuvinte, dar ele spun mult. Nu ţi-am răspuns de îndată pentru că
plecasem de acasă, iar cel care mi-o adusese abia a ajuns s-o predea cuiva din
colaboratorii mei şi repede a şi şters-o. Acum însă rog pe fratele meu Petru
să-ţi transmită felicitările mele, pe de-o parte, pentru că ţi-ai făcut datoria de
a-mi trimite salutări, iar pe de alta, pentru că mi-ai dat ocazia să-ţi scriu şi eu

7
viziteze 19 vor determina pe Grigorie să poposească un timp la
fostul său coleg de studii.
Vremea petrecută împreună de către cei doi prieteni, a
fost benefică pentru mulţumirea lor sufletească şi pentru binele
Bisericii. Au lucrat împreună la Filocalie şi au încercat să aducă
unele îmbunătăţiri în viaţa monahală, prin regulile care le vom
cunoaşte, mai târziu, sub numele Sfântului Vasile cel Mare 20 .

II). Scrisorile adresate Sfântului Grigorie din Nazianz

după hirotonia întru episcop a Sfântului Vasile cel Mare

Timpul cât au stat împreună la mânăstirea înfiinţată de

Vasile se apropia de sfârşit. Tatăl Sfântului Grigorie, episcopul
Grigorie , a fost acuzat de către unii călugări că a semnat la
Rimini formula ariană prin care se ataca dumnezeirea Fiului. Fiul
episcopului din Nazianz, devenit preot în anul 361, se va întoarce
lângă tatăl său pentru a-l susţine împotiva celor care îi deveniseră
duşmani urmare unor împrejurări independente de voia lui.
Pentru că şi autorităţile civile erau favorabile
arianismului, este firesc ca tatăl lui Grigorie să fi susţinut
candidatura Sfântului Vasile pentru scaunul episcopal din
Cezareea Capadociei.
Una 21 dintre epistolele pe care episcopul din Cezareea
Capaociei, Vasile cel Mare, o adresează lui Grigorie, în concepţia
calugărilor maurini 22 , ar aparţine, de drept, episcopului Grigorie

o a doua scrisoare. De bună seamă că redactarea unor astfel de scrisori

laconice, cum sunt cele care-mi vin de la tine, nu produce prea mare oboseală
la citit “ cf. Epistola 19, ,,P.S.B.”-12, p.151-152.
19
Idem, Epistola 2, I, ,, P.S.B.”-12, p. 117.
20
Arhid. Prof. Univ. Dr. Constantin Voicu, Preot Conf. Univ. Dr. Nicu
Dumitraşcu, Patrologie. Manual pentru Seminariile teologice, Editura
I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 2004, p. 179.
21
Epistola, 47, ,,P.S.B. “-12, ed. cit. p.211-212
22
Preot Prof. Teodor Bodogae, n.1, ,,P.S.B.”-12, ed. cit., p.211.

8
care cerea episcopului Eusebiu al Samosatelor să sprijine pe
Sfântul Vasile, pentru a deveni ierarhul Capadociei.
Redăm conţinutul scrisorii: ,,…cum s-ar putea înnoi
bătrânetea mea, ca să pot trece peste întinderea care mă desparte
de Tine, prea iubite, ca să-mi astâmpăr dorul şi să istorisesc
supărările sufletului şi să regăsesc prin Tine o mângâiere oarecare
în necazurile mele? Într-adevăr, după moartea episcopului
Eusebiu o mare teamă m-a copleşit. Cei care pândeau altădată
Biserica metropolei noastre şi voiau s-o umple de neghinele
eretice nu voiau ei oare să prindă acum un prilej de a smulge prin
învăţăturile lor tulburătoare credinţa care fusese semănată cu
multă oboseală în sufletele oamenilor şi să destrame unitatea
acestei Biserici ? Tocmai acest lucru l-au făcut în multe Biserici.
Or, când au sosit scrisorile clerului, care ne rugau să nu trecem
peste voia lor tocmai într-o clipă atăt de grea, am privit în jurul
meu şi mi-am adus aminte de dragostea Ta, de credinţa Ta
dreaptă şi de râvna pe care ai depus-o totdeauna pentru Biserică.
Iată de ce am trimis pe prea iubitul Eustaţie, diaconul nostru, să
facă apel la înţelepciunea Ta, pentru ca la toate însărcinările grele
pe care le-a împlinit în folosul Bisericilor să mai adauge şi pe cea
de azi: să-mi liniştească bătrânetea întâlnindu-se cu ea şi să
învioreze credinţa dreptei Biserici, dându-i împreună cu mine (
dacă, bineînţeles, voi fi socotit vrednic să particip şi eu la această
acţiune sănătoasă ) un păstor după voia Domnului; care sa fie în
stare să îndrepteze poporul său. Eu am în faţa ochilor un bărbat,
care nu-i necunoscut nici Prea Sfinţiei Tale: dacă suntem socotiţi
vrednici de a-l dobândi, vom fi câştigat o mare siguranţă în faţa
lui Dumnezeu şi vom săvârşi cea mai mare binefacere pentru
poporul care ne-a chemat. Dar, Te rog de o mie de ori, lasă la o
parte orice şovăială”.
Alături de bătrânul episcop Grigorie va fi şi fiul său
Grigorie. Amândoi vor sprijini politica bisericească a celui care a
fost ales mitropolit al Cezareei Capadociei. În acest sens, avem o

9
altă scrisoare 23 din corpusul corespondenţei vasiliene care
mărturiseşte despre strădania Sfântului Vasile de a păstra
mitropolia sa nedivizată. Sfântul Vasile pentru a-şi întări poziţia
sa, în faţa episcopului Antim care îl sprijinea pe episcopul Faust
al Satalelor, va chema la treapta arhieriei pe prietenul său
Grigorie din Nazianz şi pe fratele său Sfântul Grigorie al Nyssei.
Deşi aproape cu sila cei doi au fost hirotoniţi –Grigorie din
Nazianz pentru Sasima şi fratele său pentru Nyssa- aceştia au
acceptat având în vedere faptul că nu pot trăda dragostea celui
care era pus într-o situaţie aşa de dificilă prin acuzele ce i se
aduceau, pe de o parte, că are o învătătură de credinţa eronată pe
care o propovăduieşte poporului, iar, pe dealtă parte, calomniat
fiind de cei care nu suportau să depindă de un episcop aşa de
tânăr.
Sfântul Vasile îi scrie următoarele Sfântului Grigorie:
,,… vino să lucrăm împreună în lupta care ne aşteaptă spre a face
de ruşine pe duşmanul care s-a întrarmat împotriva noastră. Chiar
şi numai arătându-te, le vei stăvili acestora avântul şi vei
împrăştia pe cei care s-au legat să răstoarne liniştea împărăţiei,
căci din darul pe care ţi l-a dat Dumnezeu, le vei arăta că Tu eşti
conducătorul luptătorilor noştri, închizând orice gură nelegiuită
care grăieşte fărădelege împotriva lui Dumnezeu. Dacă acest
lucru se va întâmpla, atunci faptele vor arăta cine te va urma pe
drumul cel bun şi cine ezită şi trădează, în chip viclean, învăţătura
cea adevărată. Iar dacă interesele Bisericii sunt trădate, atunci
puţin mă interesează să mai conving prin vorbe pe oamenii care
mă preţuiesc atât cât ar putea preţui cei ce n-au învăţat niciodată
să se măsoare cu ei înşişi “ 24 .
Sfântul Grigorie a răspuns iniţiativelor lui Vasile având
în vedere ,, interesul Bisericilor” 25 şi preţuirea sinceră pe care o

23
Sfântul Vasile cel Mare, Epistola 71, ,,P.S.B.”-12, p.242-243.
24
Ibidem, II, p.243.
25
Ibidem.

10
manifesta faţă de vechiul său prieten. Va fi hirotonit episcop de
Sasima. Însă, nu va ocupa niciodată, de fapt, acel scaun episcopal
datorită puternicei influenţe de care se bucura în acel ţinut rivalul
Sfântului Vasile , episcopul Antim. Sfântul Grigorie va rămâne,
până ce va fi ales episcop al Constantinopolului, alături de tatăl
său, episcopul din Nazianz. 26
Deşi puse sub semnul îndoielii, mai există în corpusul
corespondenţei vasiliene încă două scrisori 27 care se referă la
disciplina pe care trebuie să o observe cei care fac parte din cler şi
care ar fi fost adresate Sfântului Grigorie din Nazianz 28 .

Concluzii

În ceea ce priveşte raporturile dintre cei doi Sfinţi Părinţi

celebri din perioada patristică, putem să spunem că rămân model
demn de urmat şi pentru alţii.
Potrivit sesizării unui autor, la care subscriem şi noi, în
spiritualitatea creştină ,, Vasile este inseparabil de prietenul său
puţin mai vârstnic, Grigorie din Nazianz, şi de mezinul său,
Grigorie al Nyssei, împreună cu care formează triada << marilor
capadocieni>>. Dar Vasile este personalitatea dominantă, care îi
influenţează şi îi conduce pe cei doi prieteni şi colaboratori.
Omeneşte, Grigorie din Nazianz s-a ataşat de Vasile şi a contat pe
sprijinul şi prietenia lui; teologic, l-a considerat maestrul său. A
îmbrăţişat cu o fervoare pasionată noua evlavie ascetică, pentru
care milita Vasile; ar fi vrut să o facă să lucreze şi în Biserică.
Dar Grigorie nu are o fire de conducător şi a cunoscut întotdeauna

26
Jean Bernardi, Grigorie din Nazianz. Teolgul şi epoca sa.(330-390),
traducere: Cristian Pop, Editura Deisis, Sibiu, 2002, p.110.
27
Preot Prof. Teodor Bodogae, n.1., ,,P.S.B.”-12, ed. cit., p.360.
28
Epistolele169 şi 171, ,,P.S.B.”-12, ed. cit.,p.360-363.

11
eşecul în faţa realităţilor vulgare şi dure ale vieţii, pe care în
gândurile sale preferă să le ignore “ 29 .

29
Hans Freiherr von Campenhausen, Părinţi greci ai Bisericii, traducere din
germană de Maria-Magdalena Anghelescu, Humanitas, Bucureşti, 2005,
p.151;

12
 Summary
Pr.dr. Mircea Cricovean

In what follows, we analyse the cordial relationship

between Saint Basil the Great and Saint Gregory from
Nazianzus, friends and fellow-students while studying in the and
fellow cultural city of Athens. They are both revered fathers of
the patristic epoch.
Saint Basil′s correspondence corpus comprises a few
letters addressed to Saint Gregori from Naziansus in wich the
former describes his commitment to an ascetic life after
finishing his studies and his fight against the heresies of the
time.
The letters also say about certain elements that
emphasize the splitting of his diocese and aspects concerning the
disciplinary life of the clergy.

13