Fata de cele invocate de parti si fata de situatia de fapt, instanta constata:

I. Cu privire la cererea de chemare in judecata, aceasta se dovedeste ca fiind

intemeiata, intrucat din situatia de fapt rezulta interesul reclamantei de a
recupera creanta in valoare de 40.000 ron cu titlu de risturna.
Plecand de la contractual cadru semnat de parti in anul 2008 si privind cu
precadere spre “ Discutia anuala 2016”- parte din contract, instanta intelege ca
risturna a fost stipulate, prevazuta, inteleasa si acceptata de catre partile
contractante in conventie.
Mai mult, reclamantul R a emis facture nr. 1015 din 31.12.2016, conform
prevederilor contractuale, iar parata P avea posibilitatea contestarii acelui
document justificativ in termen de 5 zile, fapt ce nu a fost realizat, instanta
intelegand prin aceasta o tacere ce produce efecte juridice.

In drept, conform prevederilor art 1270, clauzele si prevederile din cuprinsul

contractului valabil incheiat au putere de lege intre partile contractante.
In plus risturna a fost calculate si implicit facturata in termenul valabil in care au
fost acceptate conditiile special din Discutia anuala.

II. Referitor la calculul risturnei fixe, luand in considerare argumentele paratei cu

privire la procentul din cifra de afaceri, risturna valorand 26,29%, instanta
considera neintemeiate aceste argumente tinand cont de relatia de afaceri de
lunga durata dintre cele doua parti si de faptul ca pana in 2016 nu a itervenit
aceasta problema. Mai mult legea nu prevede si nici uzantele ca R ar avea
obligatia de a acoperi toate cheltuielile curente ale lui P. In plus, P ca
profesionist, trebuia sa fie diligent sis a prevada in contract o posibila crestere a
pretului in ipoteza lipsei profitului. Referitor la refuzul lui R de a majora pretul
de vanzare al produselor lui P, privind din latura solidaritatii contractuale, ar fi
fost echitabil fata de P majorarea, insa din punct de vedere obiectiv si in baza
principiului “ Pacta sunt servanda”, intelegerea cu privire la pret stipulate in
contract naste o datorie de a respecta continutul contractului.

III. Cu privire la neintelegerii definirii risturnei, În drept , potrivit pct. 76 alin. (7)
din Reglementă rile contabile privind situaţiile financiare anuale individuale şi
situaţiile financiare anuale consolidate, aprobate prin Ordinul MFP nr
1802/2014, reducerile comerciale pot fi sub formă de risturne, ce reprezintă
reduceri de preţ calculate asupra ansamblului tranzacţiilor efectuate cu acelaşi
terţ, în decursul unei perioade determinate.
Paratul afirmă că suma de 40.000 lei intra in categoria „taxe şi servicii” interzise
de art. 4 din Legea nr. 321/2009 privind comercializarea produselor alimentare;
într-adevă r, potrivit acestui text, este interzis orică rui comerciant să încaseze de
la furnizor taxe şi servicii.
Însă , Curtea nu poate reţine această calificare, avâ nd în vedere că :
- reducerea era constituită (şi) din suma fixă de 40000 calculată pentru perioada
18.07.2016 – 31.12.2016 şi neconditionat de o valoare a cifrei de afaceri, deci se
încadrează în definiţia legală a risturnei;
- în contractul pă rţilor, suma este desemnată expres ca „risturnă fixă ”, deci voinţa
aparentă (exprimată ) a pă rţilor a fost să dea această calificare juridică ;
- desigur, este permisă de lege lă murirea respectivei clauze contractuale, în
sensul stabilirii voinţei reale (interne) a pă rţilor (art. 1266-1269 C.civ.), dar
paratul nu precizează nici mă car pentru ce ar fi fost încasate pretinsele „taxe şi
servicii”, ca instanţa să poată verifica realitatea califică rii şi legalitatea stabilirii
lor;
Succesiunea temporală pretinsă – facturare risturnă la 31.12.2016 urmată de
denunţare unilaterală intempestivă a contractului comercial la 12.01.2017 – nu
este corectă ; astfel, pe de o parte, facturarea nu a fost raportată la data de
31.12.2016, ci la perioada anterioară (18.07.2016 – 31.12.2016) şi a şi fost
stabilită de pă rţi anterior (la 26.08.2016), iar, pe de altă parte, denunţarea urma
să producă efecte din 12.03.2017, iar nu la 12.01.2017, astfel că , raportată la
aceste date şi perioade, denunţarea nu mai apare ca intempestivă .
Rezultă că instanţa nu poate reţine decâ t calificarea juridică de risturnă a sumei
de 40.000lei, reducerea sub această formă fiind permisă de lege, astfel că este
temeinică şi legală înscrierea în tabelul de creanţe a creditorului cu suma
corespunză toare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTARASTE:

Pe fond, admite cererea de chemare in judecata avand ca obiect o actiune in

pretentii. Constata legalitatea argumentelor reclamantului.

Dispune obligarea paratului la plata creantei ce reprezinta contravaloarea

factuii nr.1015 reprezentand risturna fixa.

Cu apel in 25 zile de la pronuntare. Pronuntata in sedinta publica, astazi

11.mai.2019