S.D.

Anghel - Bazele electronicii analogice şi digitale

8 AMPLIFICAREA ŞI REACŢIA

8.1 Reacţia la amplificatoare

În electronică, prin reacţie se înţelege aducerea unei fracţiuni din semnalul
de ieşire ( X ies ) la intrarea amplificatorului. Această fracţiune, care se
numeşte semnal de reacţie ( X r ), se însumează (vectorial sau fazorial) cu
semnalul furnizat de sursa de semnal ( X s ), iar rezultanta lor va constitui
semnalul de intrare în amplificator ( X in ). Pentru a obţine semnalul de
reacţie, semnalul de ieşire se aplică la intrarea unui circuit alcătuit din
elemente de circuit pasive (rezistori, condensatori, bobine), circuit care se
numeşte reţea de reacţie. Reţeaua de reacţie pe de o parte divizează
semnalul de ieşire şi, pe de alta, introduce un defazaj al semnalului de
reacţie faţă de semnalul de ieşire. Sublinierea semnalelor ne arată că acestea
sunt mărimi complexe, caracterizate prin amplitudine, frecvenţă şi fază.
Schema bloc a unui amplificator cu reacţie este prezentată în fig.8.1. În ea
am notat cu A şi β modulul factorului de amplificare al amplificatorului fără
reacţie, respectiv modulul factorului de transfer al reţelei de reacţie iar cu
ϕ A şi ϕ β defazajul introdus de amplificator, respectiv defazajul introdus de
reţeaua de reacţie.

Xs X in AMPLIFICATOR X ies
+
A = Ae jϕ A
Xr

RETEA DE REACTIE
jϕ β
β = βe

Fig.8.1
Cu aceste notaţii, între semnalele din circuit se pot scrie următoarele
relaţii:

127
8 Amplificarea şi reacţia
X ies = A X in (8.1)
X r = β X ies (8.2)
X in = X s + X r (8.3)
Cu ajutorul acestor relaţii, factorul cu care semnalul furnizat de sursa
de semnal este amplificat de către amplificatorul cu reacţie va fi:
X A
A r = ies = (8.4)
Xs 1− β A
Produsul complex dintre factorul de amplificare al amplificatorului
şi factorul de reacţie poate fi scris sub forma:
( )
= βAe jϕ Σ = βA(cos ϕ Σ + j sin ϕ Σ )
j ϕ A +ϕ β
β A = βAe (8.5)

în care ϕ Σ reprezintă suma defazajelor introduse de amplificator şi reţeaua

de reacţie. Astfel, modulul factorului de amplificare în prezenţa reacţiei va
fi:
A
Ar = (8.6)
1 − 2 βA cos ϕ Σ + β 2 A 2

Această relaţie poate fi discutată în funcţie de valoarea lui ϕ Σ . Vom

considera două cazuri de referinţă:
• dacă ϕ Σ = (2k+1)π, cos ϕ Σ = -1 şi semnalul de reacţie este în
antifază cu semnalul furnizat de sursa de semnal. Reacţia se numeşte
reacţie negativă şi factorul de amplificare va avea expresia:
A
Ar = (8.7)
1 + βA
Se poate observa că în prezenţa reacţiei negative factorul de
amplificare este mai mic decât în absenţa ei:
Ar < A.
• dacă ϕ Σ = 2kπ, cos ϕ Σ =1 şi semnalul de reacţie este în fază cu
semnalul furnizat de sursa de semnal. Reacţia se numeşte reacţie
pozitivă şi factorul de amplificare va avea expresia:
A
Ar = (8.8)
1 − βA

128
S.D.Anghel - Bazele electronicii analogice şi digitale
Din această relaţie rezultă că factorul de amplificare în prezenţa
reacţiei pozitive este mai mare decât în absenţa ei:
Ar > A.
8.2 Influenţa reacţiei negative asupra parametrilor
amplificatorului
8.2.1 Influenţa asupra factorului de amplificare.
Am arătat deja că prezenţa reacţiei negative are drept consecinţă
micşorarea factorului de amplificare.
8.2.2 Influenţa asupra stabilităţii factorului de amplificare
Am văzut în capitolele precedente că parametrii unui element activ (în
particular un tranzistor) depind de poziţia punctului static de funcţionare
care, la rândul său, este dependentă de temperatura ambiantă, de variaţiile
tensiunii de alimentare, de zgomote de altă natură etc. Aceasta înseamnă că
şi factorul de amplificare al unui amplificator va fi influenţat de aceşti
factori perturbatori. Considerând relaţia (8.7) şi derivând-o în raport cu
variabila A vom obţine:
dAr 1 A 1 1
= = ⋅ ⋅ (8.9)
dA (1 + βA) 2
1 + βA A 1 + βA
Observând că am aranjat relaţia astfel încât în ea să apară expresia
factorului de amplificare cu reacţie, putem să exprimăm variaţia relativă a
acestuia:
dA
dAr
= A (8.10)
Ar 1 + βA
Deci, variaţia relativă a factorului de amplificare în prezenţa reacţiei
negative este de 1+βA ori mai mică decât variaţia relativă a lui în absenţa
reacţiei negative. Dacă de exemplu βA = 9 şi dA/A = 1%, atunci dAr/Ar =
0,1%. Deci, reacţia negativă contribuie la mărirea stabilităţii factorului de
amplificare.
8.2.3 Influenţa asupra benzii de frecvenţe
Expresiile (6.10) şi (6.16) “ne spun” cum variază factorii de amplificare în
tensiune ai unui amplificator fără reacţie la frecvenţe joase, respectiv înalte.
Ele pot fi rescrise în condiţiile în care amplificatorul are reacţie negativă.
Astfel, la frecvenţe joase factorul de amplificare în prezenţa reacţiei poate fi
scris sub forma:

129
8 Amplificarea şi reacţia
Auo
fj Auo
1− j
Auj f 1 + βAuo
Aujr = = = (8.11)
1 + βAuj βAuo 1 fj
1+ 1− j ⋅
fj f 1 + βAo
1− j
f
sau, mai concentrat:
Aor
Aujr = (8.12)
f jr
1− j
f
unde:
fj
f jr = (8.13)
1 + βAuo
Procedând în mod analog cu factorul de amplificare cu reacţie
negativă la frecvenţe înalte:
Auo
f Auo
1+ j
Aui fi 1 + βAuo
Auir = = = (8.14)
1 + βAui βAuo f
1+ 1+ j ⋅
f f i (1 + βAo )
1+ j
fi
obţinem:
Aor
Auir = (8.15)
f
1+ j
f ir
unde:
f ir = f i (1 + βAuo ) (8.16)
Vom observa că expresiile (8.12) şi (8.15) au forme asemănătoare
expresiilor (6.10) şi (6.16).
Am văzut în Capitolul 6 că frecvenţele fj şi fi delimitează inferior,
respectiv superior, banda de frecvenţe amplificatorului fără reacţie. În mod
similar, fjr şi fir vor delimita banda de frecvenţe a amplificatorului care
130
S.D.Anghel - Bazele electronicii analogice şi digitale
lucrează cu reacţie negativă. Se vede clar că ele reprezintă acele frecvenţe la
care amplificarea scade cu 3dB faţă de amplificarea la frecvenţe medii în
prezenţa reacţiei negative (Auor). Din expresiile lor, (8.13) şi (8.16), rezultă
că frecvenţa limită inferioară scade în timp ce frecvenţa limită superioară
creşte. Aceasta înseamnă că reacţia negativă conduce la mărirea benzii de
frecvenţe a amplificatorului.
Astfel, banda de frecvenţe a amplificatorului cu reacţie negativă va
fi:
Br3dB = fir - fjr ≅ fir (8.17)
deoarece, practic fir >> fjr.
Am văzut până acum că reacţia negativă are două acţiuni
complementare: micşorarea factorului de amplificare şi lărgirea benzii de
frecvenţe. Să vedem ce obţinem dacă facem produsul acestora:
Auo
Auor Br 3dB = ⋅ f i (1 + βAuo ) = Auo f i (8.18)
1 + βAuo
Dar, produsul Auofi reprezintă chiar produsul amplificare x banda de
frecvenţe în absenţa reacţiei negative. Aşadar:
Auor Br 3dB = Auo B3dB (8.19)
adică, produsul amplificare x banda de frecvenţe rămâne constant. Sau,
altfel spus, banda de frecvenţe poate fi lărgită pe seama micşorării factorului
de amplificare sau, un factor de amplificare foarte mare poate fi obţinut
numai în interiorul unei benzi înguste de frecvenţe.

8.2.4 Influenţa reacţiei negative de tensiune asupra impedanţelor de intrare

şi ieşire
Reacţia poate fi de tensiune, de curent sau mixtă. Dacă semnalul care intră
în reţeaua de reacţie este o tensiune proporţională cu tensiunea de ieşire iar
semnalul de reacţie este tot o tensiune (care apare în serie cu tensiunea
semnalului de amplificat), atunci reacţia este de tensiune. În acest caz
amplificatorul trebuie să fie un amplificator de tensiune. El poate fi
reprezentat ca un cuadrupol care, pentru sursa de semnal, se comportă ca o
impedanţă (impedanţa de intrare a cuadrupolului) iar pentru sarcină se
comportă ca o sursă reală de tensiune. Reţeaua de reacţie fiind pasivă, se
comportă ca un cuadrupol pasiv cu o impedanţă de intrare (Z1β) şi una de
ieşire (Z2β).

131
8 Amplificarea şi reacţia
iin

Zies
uin Zin
Au Zsarc uies
us Auuin

ur Z2β β Z1β

Fig.8.2
Schema bloc a unui amplificator cu reacţie negativă în tensiune este
prezentată în fig.8.2. Pentru ca amplificatorul să lucreze în condiţii optime
este necesar ca energia consumată de către reţeaua de reacţie să fie cât mai
mică. De aceea, impedanţa de intrare a reţelei de reacţie trebuie să fie cât
mai mare (Z1β >> Zsarc) şi impedanţa de ieşire cât mai mică (Z2β << Zin). De
asemenea, este necesar ca sursa de semnal şi amplificatorul să se apropie cât
mai mult de nişte surse ideale de tensiune în raport cu intrarea
amplificatorului, respectiv cu impedanţa de sarcină, adică: Zs << Zin şi Zies
<< Zsarc.
Vom presupune că toate aceste condiţii sunt îndeplinite şi vom
deduce expresiile impedanţei de intrare şi impedanţei de ieşire ale
amplificatorului cu reacţie negativă în tensiune.
Astfel:
u s u in + u r u in ⎛ u ⎞
Z inru = = = ⋅ ⎜⎜1 + r ⎟⎟ (8.20)
iin iin iin ⎝ u in ⎠
u in u
Dar, = Z in şi r = βAu , astfel încât:
iin u in

Z inru = Z in (1 + βAu ) (8.21)

Pentru calculul impedanţei de ieşire pornim de la definiţia
impedanţei de ieşire a unui cuadrupol:
u iesgol
Z iesru = (8.22)
iiessc

132
S.D.Anghel - Bazele electronicii analogice şi digitale
Analizând schema din fig.8.2, se poate observa că în condiţii de
mers în gol ( Z sarc → ∞ ) prin impedanţa de intrare Z1β a reţelei de reacţie
circulă curent, deci reacţia negativă este prezentă. Astfel:
Au
u iesgol = us (8.23)
1 + βAu
În condiţii de mers în scurcircuit (Zsarc = 0) intrarea reţelei de reacţie
este şuntată şi nu mai există reacţie negativă. De aceea uin = us şi:
Au u s
iiessc = (8.24)
Z ies
Din ultimele trei relaţii vom exprima impedanţa de ieşire:
Z ies
Z iesru = (8.25)
1 + βAu
Relaţiile (8.21) şi (8.25) ne spun că impedanţa de intrare a
amplificatorului cu reacţie negativă de tensiune creşte de (1 + βAu) ori, în
timp ce impedanţa lui de ieşire scade de acelaşi număr de ori. Aceasta
înseamnă că la intrare amplificatorul “ajută” sursa de semnal să se apropie
de idealitate iar la ieşire are o comportare mai apropiată de o sursă ideală de
tensiune faţă de impedanţa de sarcină. Adică, se îmbunătăţesc condiţiile pe
care le consideram necesare cu câteva paragrafe mai sus.

8.2.5 Influenţa reacţiei negative de curent asupra impedanţelor de intrare şi

ieşire
Dacă semnalul care intră în reţeaua de reacţie este un curent proporţional cu
intensitatea curentului de ieşire şi semnalul de reacţie este tot un curent care
se însumează în antifază cu cel al semnalului pentru a da semnalul de
intrare, atunci reacţia este o reacţie negativă de curent. În acest caz,
amplificatorul trebuie să fie un amplificator de curent. Reprezentat ca un
cuadrupol, el trebuie să aibă o impedanţă de intrare cât mai mică faţă de cea
a sursei de semnal şi o impedanţă de ieşire cât mai mare pentru a se
comporta faţă de sarcină ca o sursă de curent cât mai apropiată de idealitate.
Schema bloc a unui amplificator cu reacţie negativă de curent este
prezentată în fig.8.3. Pentru ca amplificatorul să lucreze în condiţii optime
este necesar Z1β << Zsarc şi Z2β >> Zin. De asemenea, este necesar ca sursa
de semnal şi amplificatorul să se apropie cât mai mult de nişte surse ideale
de curent în raport cu intrarea amplificatorului, respectiv cu impedanţa de
sarcină, adică: Zs >> Zin şi Zies >> Zsarc.

133
8 Amplificarea şi reacţia
is iin
ir Ai
is uin Aiiin Zies Zsarc uies
Zin

Z2β β Z1β

Fig.8.3
Presupunem, ca şi în cazul reacţiei negative de tensiune, că toate
condiţiile enumerate mai sus sunt îndeplinite. În aceste condiţii, expresia
impedanţei de intrare a amplificatorului cu reacţie negativă de curent va fi:
u u u 1
Zinri = in = in = in ⋅ (8.26)
is iin + ir iin 1 + ir
iin
u in i
Dar, = Z in şi r = βAi , astfel încât:
iin iin
Zin
Z inri= (8.27)
1 + βAi
Impedanţa de ieşire o vom calcula şi în acest caz pornind de la
definiţia ei reiterată în relaţia (8.22).
Pe schema din fig.8.3 se poate observa că în condiţii de mers în gol
( Z sarc → ∞ ) prin impedanţa de intrare Z1β a reţelei de reacţie nu circulă
curent, deci nu există reacţie negativă. În această situaţie iin = is şi:
u iesgol = Ai i s Z ies (8.28)

Dacă ieşirea amplificatorului este scurcircuitată (Zsarc = 0), atunci

prin impedanţa de intrare Z1β a reţelei de reacţie circulă curent şi reacţia
negativă este prezentă. Atunci:
Ai
iiessc = is (8.29)
1 + βAi

134
S.D.Anghel - Bazele electronicii analogice şi digitale
Din relaţia de definire a impedanţei de ieşire (8.22) şi ultimele două
relaţii vom exprima impedanţa de ieşire:
Z iesri = Zies (1 + βAi ) (8.30)
Din relaţiile (8.27) şi (8.30) se poate observa că impedanţa de intrare
a amplificatorului cu reacţie negativă de tensiune scade de (1 + βAi) ori, în
timp ce impedanţa lui de ieşire creşte de acelaşi număr de ori. Deci,
condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească un amplificator de curent,
impedanţă de intrare cât mai mare şi impedanţă de ieşire cât mai mică, se
îmbunătăţesc considerabil dacă amplificatorului propriu-zis i se adaugă o
reţea de reacţie negativă de curent.

135