Compunere “Copilăria mea”

Copilăria e acea perioadă a vieții mele de care îmi amintesc cu mare drag. Mă întorc cu gândul la ea de
multe ori. Este etapa cea mai frumoasă, a visării, a lipsei de griji și a convingerii că totul este posibil.

Amintirea copilărie păstrează magia a ceea ce suntem noi cu adevărat, fără măști, fără așteptări, fără
supărări de lungă durată.

Când eram copil trăiam din plin fiecare zi, iar zilele păreau foarte lungi, la fel și vacanțele de vară.

Cu toate astea, nu aveam un anotimp preferat. Fiecare avea farmecul lui, iar noi copiii, imaginație cât să
ne distrăm la maxim.

Copilăria mea la țară nu aș da-o pe nimic. Am crescut aproape de natură și de “pământ”.

Vara, bucuria vacanței era nespusă. Mă cocoțam de dimineață până seara în copacii mei preferați,
cireșul și nucul care se aflau tocmai în fundul grădinii.

Imi plăcea să iau și o carte cu mine, să mă afund în vreo creacă mai mare și să rămân uitată acolo până
când mă chema mama la masă. Nu de puține ori am mai și căzut, dar m-am întors de fiecare dată la
cireșul meu.

În toiul verii, când cireșul era plin, chemam toți copii de pe stradă la un ospăț în toată regula.