Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Casa Mare
Casa Mare
Spațiu și timp limitat – spațiu de obicei fiind casa Vasiluței și timpul întamplarilor nu
lung.
Structura este specifică prin acte și tablouri.
Modul de expunere predominant – dialogul.
Omul obișnuit – prezentat în drama socială (Vasiluța).
Personaje tipice (Moș Ion,vecinile).
Conține elemente de comedie.
(Sofica: Hei, năşică ... Cînd n-are fata noroc, apoi şi rochiile pe care le cumpără îs fără
noroc.)
3. Structura/Compoziția
Opera este alcătuită în trei acte și zece tablouri.
4. Personajele
Vasiluța – o tânără vădană , ea întruchipează tipologia femeii înțelepte , o femeie
harnică și vrednică, ea este fiica lui Moș Ion , fosta soția căzutului pe front Andrei,
mama lui Arion și pe o perioada nevasta lui Păvălache. Pentru Sofica ea este ca o
înlocuire a mamei.În operă Vasiluța are relații bune cu toate personajele.
Păvălache – un flăcău tomnatic, care este preferat de toate domnișoarele din sat, în
special de Sofica, acesta se îndrăgostește de Vasiluță și în jurul lor se au loc toate
evenimentele dramatice.El este un bărbat tînar cam de varsta lui Arion, frumos,înalt
și cu o fire deschisă și șireată. Relația acestuia cu Vasiluța nu i s-a primit făcându-i
viața un chin ei. De sat el este perceput ca un fustangiu și cu Gafița (mama lui) nu are
relații prietenoase.
Sofica – o elevă în clasa a zecea, frumușică cu ochii căprui , ce este îndrăgostită peste
urechi de Păvălache. Ea este o fată naivă , pare o personalitate histrionică de
exemplu primul caz când ii spunea Vasiluței că vrea să se sinucidă și altă dată cand a
dat drumu la zvonuri în sat că umblă noaptea târziu cu un băiat prin livadă.
Moș Ion – tatăl Vasiluței , un bătrân cam fudul de-o ureche, înțelegătorel este cel
care dă imbold năzuinței spre împlinire a fiicei: „Ar trebui un bărbat în casa asta,
Vasiluță..., “ . Om care ține la tradiții și obiceiuri de exemplu a realizat ritualul cu
ceară la pragul casei ca să nu fugă oaspeții.
Nistor – tata lui Păvălache , el se îngrijorează mereu de năzbâtiile lui.
Gafița – mama lui Păvălache, o femeie temperamentala , care nu mai putea suporta
primbările fiului, și pe toate fetele lui le blestema de exemplu chiar și pe Vasiluță
„Spurcăciune! Curvă ce ești! (...) Am strigat și am să strig până s-a aduna tot satul să
ucidem cu pietre muierea asta! (...) Am să dau foc la casă și am să arunc cenușa pe
vânt!” .
Eleonora – felceriță , ce ținea mereu despre cât de frumoasă și miraculoasă a fost
nunta ei.
Vecinile(binevoitoare , obiectivă și răuvoitoare) – ele sunt analizatoarele situației din
mai multe perspective , ce discută fiecare obiect din casă și întamplare în sat.
Fancic – prietenul lui Păvălache , muzicantu.
5. Comentarea titlului
Casa mare semnifică acel colțișor al sufletului, în care omul păstrează tot ce are el mai
curat și nobil.La fel această este un simbol al fericirii dar și al deznădejdii.
6. Tema operei
Tema operei este viața omului țăran, care dorește a se împlini ca om.
7. Motive/Simboluri
Simbolul principal al operei este casa mare, Casa mare este, așadar, nu un colțișor
oarecare în care să-ți duci zilele, ci o construcție de ordin moral; e construcția ta în
raport cu cea a lumii. E o modalitate esențială de a te împlini ca om. Casa mare e spațiul
pur spiritual, în care „te vezi mai tânăr și mai voinic”, reîncărcat cu puteri etice în
vederea confruntării cu lumea, este un spațiu sacru.
Alt simbol este cel al viorilor care apar la sfârșitul operei , ea este expresia tinereții și
melancoliei , înălțare în lumea frumosului.
8. Mesajul
Mesajul operei este de-a a ne găsi pe noi însăși, de a ne împlini pe sine.
Vaori spirituale: “Moş Ion (citeşte): „Psalmul lui David despre omul ajuns la zile grele. Şi
apele au strabatut pîna la suflutul meu... Afundat sînt în namol adînc, unde nu este loc de
statut. Am dat de adîncimile apelor şi valurile m-au furat. Obosit sînt de strigarea mea, uscat
este gîtlejul meu. Mai multi decît parul capului sînt cei ce ma urasc fara cuvînt. Caci rîvna
pentru casa ta m-a pierdut..."”;
Secvența când mama lui Păvălache Gafița a apărut la Vasiluța acasă și a strigat fereastra și a
început să strige în toate părțile. Acest moment este cel mai spontan și neașteptat , o
secvență foarte tensionată , una din puținele din dramă.
Vasiluța : „Păvălaş... Dacă s-a întîmpla să te duci aşa pe neaşteptate, du-te primăvara, ori
vara, ori toamna... Du-te atunci cînd rămîn cu mine toate cîmpurile satului. Multe necazuri
am semănat pe dealurile celea, oi mai semăna încă unul. Da iarna îmi vine greu. Iarna totul
zace sub zăpadă şi eu rămîn singură - singurica..”
Această replica demonstrează condiția țăranului , care are o doază de probleme și el găsește
refugiul lucrând pe dealuri , unde el se bucură că are oportunitatea de a lucre și de a primi
roadă înapoi.