Rugăciune și reconciliere

-Bailesteanu Andrei Alexandru

Rugăciunea este ridicarea minții și a voinței noastre către Dumnezeu. Valoarea ei

este cu atât mai mare cu cât cuprindem în ea întreaga noastră ființă. Efortul
creștinului în această viață cuprinde și demersul reconcilierii, adică al împăcării cu:

1.Dumnezeu (din cauza păcatelor);

2.sine însuși (nemulțumiri, neîmpliniri);

3.cu sau pe ceilalți (certuri, supărări, invidie);

A fi un „făcător de pace” ( ca în Fericirea a VII-a, Matei 5,9) este o misiune

dificilă, dar nu și cu ajutorul Duhului Sfânt:Dobândește harul Sfântului Duh și mii de
oameni se vor mântui în jurul tău – Sf. Serafim de Sarov.

Clasificările rugăciunii:

În funcție de câte persoane se roagă:

-rugăciunea particulară;

-rugăciunea publică;

În funcție de motivația rugăciunii:

-de laudă;

-de mulțumire;

-de cerere;

În funcție de calitatea rugăciunii:

-rugăciunea buzelor;

-rugăciunea minții;

-rugăciunea inimii;

-extazul (vederea lui Dumnezeu sau răpirea la cer)

 Rugăciunea este izvorul tuturor faptelor bune, inclusiv al împăcării cu cineva
față de care ni s-a deteriorat relația din diverse motive. Există așdar, în cărțile de
rugăciuni și o rugăciune pentru cei ce ne vrăjmășesc.