NANOTEHNOLOGII APLICATE IN OBŢINEREA MATERIALELOR

TEXTILE BIOFUNCTIONALE

1. Introducere

Textilele biofunctionale au o arie enorma de aplicabilitate: activitati zilnice si sport (articole de

sport, lenjerie intima, ciorapi, şosete, lenjerie pat, prosoape, articole sanitare, filtre, saci de dormit,
captuseli incaltaminte etc.), confecţii cu destinaţie sanitara (bandaje, mese, echipamente de protecţie,
saci cu destinaţie speciala etc.), materiale autocuratibile si ignifuge (tapiserii pentru orice
destinatie, materiale pentru decorări interioare, etc.) suporturi textile inovatoare pentru sisteme de
separare (filtre de aer pentru incinte albe, cartuşe filtrante, masti, filtre cu aplicatii in biotehnologii la
separare si cataliza etc.) si nu in ultimul rând in industria confectiilor de uz general si al celor cu
destinaţie speciala (tricouri, lenjerie intima cu design specific, imbracaminte cu destinaţie speciala,
mansoane, combinezoane, uniforme etc.).
Se produc si comercializează deja nanodispersii ale unor substanţe cu solubilitate scăzută precum
biocizi, substanţe fluorescente, produse farmaceutice, coloranţi, arome, produse agrochimice, creme
de protecţie la acţiunea soarelui, polimeri, conservanţi, ingredienţi alimentari, substanţe tensioactive,
pesticide, înălbitori, etc.
Nanodispersiile prezintă deseori performanţe superioare soluţiilor, emulsiilor şi dispersiilor
convenţionale de particule (>1 micron). De asemenea, nanodispersiile organice au un avantaj crucial
faţă de nanoparticulele anorganice: nu sunt persistente în mediul înconjurător.
Nanotehnologiile de finisare textila au multiple avantaje:
- reduc semnificativ cantitatea de solvenţi organici utilizaţi în diverse produse;
- extinderea timpului de viaţă al ingredienţilor activi;
- accelerarea creării de noi produse chimice;
- lărgirea posibilitatii de protejare prin patente a numarului de produse si tehnologii importante.
Sunt cunoscute trei distincte nanotehnologii:
• Nanotehnologia “umeda” reprezintă studiul sistemelor biologice care exista in primul rând intr-un
mediu umed. Structurile functionale la scara nanometrica sunt sunt astfel materialele genetice,
membranele, enzimele si alti componenti celulari. Succesul acestei nanotehnologii este demonstrat
amplu prin existenta organismelor vii a caror forma, functionare si evolutie sunt guvernate de
interactiunile structurilor la scara nanometrica.
• Nanotehnologia “uscata” deriva din stiinta suprafetei si chimia-fizica, orientate pe fabricarea
structurilor in carbon ( de ex FULLERENESS si nanotuburi), silicon si alte materiale anorganice.
Spre deosebire de nanotehnologia “umeda”, tehnicile “uscate admit utilizarea de metale si
semiconductori. Electronii activi de conductie ai acestor materiale le fac prea reactive pt a opera intr-
un mediu “umed” dar aceeasi electroni furnizeaza proprietatile fizice care fac nanostrucirile “uscate”
promitatoare ca dispozitive electronice, magnetice si optice. Un alt obiectiv este acela de a dezvolta
structuri “uscate” ce poseda unele din aceste atribute ale auto-concentrarii care le
manifesta cele umede.

Fig. 2.5. Aplicatiile nanotehnologiilor in textile

• Nanotehnologia computerizata permite modelarea si simularea structurilor complexe la scara

nanometrica. Puterea de prezicere sic ea analitica a computerizarii este critica in nanotehnologie:
natura necesita citeva sute de milioane de ani pt a dezvolta nanotehnologie “umeda” functionala;
intuitia (buna cunoastere) furnizeaza prin computerizare ar trebui sa ne permita sa reducem timpul de
dezvoltarea a unei nanotehnologii “uscate” functionale la citeva decenii, si va avea un impact major
asupra partii “umede”.
Aceste trei nanotehnologii sunt puternic interdependente. Avantajele majore ale ficarei au venit de
obicei din aplicarea tehnicilor sau adaptarea informatiilor de la una sau de la altele.
Aplicarea nanotehnologiilor in tratarea, diagnosticarea, monitorizarea si controlul bolilor face parte
din preocuparile “nanomedicinei”. Desi aplicarea nanotehnologiilor in medicina pare a fi o moda
relativ recenta, nanotehnologia de baza apropiata de aplicatii medicale dateaza de citeva decenii.
Primul exemplu al veziculelor lipide care devin mai tirziu cunoscute ca lipozomi au fost descrise in
1965 ; primul sistem controlat de eliberare de polimer a macromoleculelor a fost descris in 1976;
prima nanoparticula polimerica secreta de lunga circulatie a fost nanosenzorul ce dateaza din 2001.
Studii recente asupra agentilor de contrast tip nanoparticule cu urmaresc caracterizarea timpurie a
arterosclerozei si patologiei cardiovasculare la nivelul celular si molecular reprezenta urmatoarea
frontiera in realizarea textilelor cu eliberarea controlata de medicamente pt a facilita medicina
personalizata. Nanotehnologia bazata pe marcatori puternic eficienti si precisa, dispozitive de detectie
cantitativa pt diagnostice timpurii si monitorizarea terapiei va avea o influenta larga in managementul
pacientului, in imbunatatirea calitatii vietii pacientului si scaderea ratelor de mortalitate in boli ca si
cancerul si Alzheimer.
2. Nanoparticule multi-functionale in terapia cancerului
Nanoparticulele de chitosan biodegradabil ce incapsuleaza portii de picaturi au fost preparate de D. K.
Chatterjee and Y. Zhang, cu modificarea suprafetei potrivita pt a imobiliza atit agentul tinta tumoarea
cit si CHEMOKINE pe suprafetele lor. Interactiunile dintre celulele imune au fost vizualizate cu
ajutorul microscopului optic. Folosirea de Portii de picaturi in tratamentul cancerul este o mare
avansare in aceasta arie. Portiile de picaturi se inrosesc atunci cind sunt expuse la lumina UV. Cind
sunt injectate acestea se infiltreaza in tumoarea canceroasa. Chirurgul poate vedea tumoarea
inrosindu-se. Nanotehnologia ar putea fi foarte utila in regenerarea nervilor vatamati. De-a lungul
ultimului deceniu, totusi, dezvoltari in ariile microscopiei de suprafata, fabricarea siliconului,
biochimie, chimia-fizica si ingineria computerizata s-au concentrate pt a furniza capabilitati
remarcabile pt intelegerea, fabricarea si manipularea structurilor la nivel atomic. Evolutia rapida a
acestei noi stiinte si oportunitatile pe aplicarea sa promite ca nanotehnologia devine una din
tehnologiile dominante ale secolului 21.
Nanostiintele permit detectarea timpurie a Bolii Alzheimer.
Creierul reprezinta unul din cele mai complexe sisteme in biomedicina. Cu o intelegere imbunatatita a
functionarii creierului, diagnostice si tratment mai bune pt boli neurodegenerative ca Alzheimer sunt
oferite de nanotehnologie. In present, problema predominanta este detectarea timpurie pt tratament
efectiv a bolii. O Unealta ideala de disgnosticare pt boala Alzheimer (AD) trebuie sa aiba
specificitate &sensibilitate mai mare de 80% pt diagnostic timpurii &excludere altor cause. Intrucit
procesul neurodegenerative incepe inainte ca AD sa devina simptomatica potentialul pt o detectare
timpurie este o alta importanta caracteristica pt o unealta de diagnostic ideala. Nanotehnologia poate
fi baza noilor unelte pt detectarea timpurie a AD. Nanotehnologia in diagnosticarea AD a intrat in
lumina dupa doua articole publicate in Februarie 2005. Doua metode de detectare propuse in aceste
lucrari au fost testul Bio-barcode (BCA) & tehnologia de rezonanta PLASMON cu suprafata
localizata (LSPR).
3. Implicatiile nanoparticulelor in mentinerea sanatatii si sigurantei publice
Studiile demonstreaza potentialul nanomaterialelor in a produce mutatii ale AND- ului inducand o deteriorare
structurala majora la celulelor mitochondria, rezultind in final moartea celulei umane. Marimea
nanoparticulelor este de aceea factorul cheie in determinarea potentialului toxicitatii particulei. Alte
caracteristici ale nanomaterialelor care influenteaza toxicitatea sunt:
- compozitia chimica;
- forma, structura suprafetei nanoparticulelor;
- gradul de incarcare al suprafetei nanoparticulelor;
- agregarea si solubilitatea nanoparticulelor;
- prezenta sau absenta grupelor functionale al altor chimicale cu care nanoparticulele pot interactiona.
Aceste aspecte concluzioneaza necesitatea cunoasterii si aprofundarii mecanismelor de reactie necesare pentru
obtinerea nanomaterialelor.
Rezultate seminificative de mediu, sanatate si siguranta publica au aparut odata cu dezvoltarea
nanotehnologiilor intrucit unele efecte negative ale nanoparticulelor in mediul ar putea fi scapate din vedere.
Totusi insasi natura creaza tot felul de nano strucuri, probabil la fel de periculoase nu sunt datorate exclusive la
scara nano, dar datorita faptului ca in prealabil materiale netoxice au devenit periculoase atunci sunt inhalate
sau inghitite ca nanoparticule. Riscuri sociale legate de dezvoltarea nanotehnologie includ posibilitatea de
aplicatii militare ale nantotehnologiei in razboiul biologic, razboiul chimic, munitii si armament si chiar ca
implanturi pt “intensificarea” soldatului. Capacitatile de supraveghere intensificate prin nano-senzori sunt de
asemenea in atentia adeptilor de drepturi. In editia discutate legata de nanotehnologie acronimul NELSI este
utilizat frecvent pt a face cunoscuta implicatii etice, legale si sociale ale nanotehnologiilor.
Multe materiale textile active biologic au o solubilitate scăzută în apă. De exemplu, natura hidrofobă a
agenţilor antimicrobieni, fungicidelor, insecticidelor, constituie factor care contribuie la reactivitatea
suporturilor textile. Formulările acestor produse au în vedere doua aspecte majore:
- hidrofobia;
- activitatea acestora.
Formarea unor nanodispersii din aceste materiale modifică substanţial modul de reactionare si respectiv
solubilitatea acestora. In fig.2.6, si 2.7. este comparată activitatea unui agent antimicrobian comercial
(concentraţia minimă de inhibare -MIC), cu actiune asupra bacteriilor gram pozitive, agent dizolvat într-o
soluţie de apă/ etanol şi aflat în stare de nanodispersie în apă.

Fig.2.6. Activitatea unui agent antimicrobian comercial dizolvat într-o soluţie de apă/ etanol (concentraţia minimă
de inhibare - MIC)
Este evident faptul ca activitatea agentului antimicrobian împotriva bacteriilor gram pozitive este de
circa 8 ori mai mare dacă el se află în stare de nanodispersie în apă faţă de cazul în care este dizolvat
într-o soluţie de apă/etanol, respectiv concentraţia minimă de inhibare este de circa 8 ori mai mică în
primul caz faţă de cel de al doilea.

Fig. 2.7. Activitatea unui agent antimicrobian comercial aflat în stare de nanodispersie în apă (concentraţia minimă
de inhibare - MIC)
Obţinerea unor produse apoase ale unor agenţi fluorescenţi hidrofobi este dificilă, în special într-un
mediu micelar. Nanodispersarea agenţilor fluorescenţi nu numai că permite obţinerea unor dispersii
stabile dar înbunătăţeşte şi randamentul.
Particule nano-structurate hibride. Datorită numeroaselor lor proprietăţi atractive, particulele de
polimeri pot fi utilizate ca şi matriţe pentru sinteza, stocarea şi transportul materialelor
nanostructurate. Particulele polimerice pot fi utilizare pentru prepararea materialelor compozite la
scară submicronică. Acest lucru se poate realiza prin introducerea diferitelor materiale cum ar fi:
- polimeri conjugaţi;
- proteine, semiconductori, metale sau oxizi metalici;
- biominerale în formă de nanoparticule în structura poroasă de microgel sau pe suprafaţa particulelor
de latex.
În acest mod se formareaza coloizi multi funcţionali unde proprietăţile tipice ale particulelor
polimerice (mărime definită şi morfologie, suprafaţă specifică mare, etc.) pot fi combinate cu
proprietăţile materialelor funcţionale incorporate precum conductivitatea, răspunsul magnetic,
activitatea catalitică, activitatea antimicrobiana etc. Aceste combinaţii deschid noi posibilităţi pentru
aplicarea particulelor coloidale în diferite sisteme tehnologice.
Diferite materiale funcţionale pot fi incorporate în microgeluri sau în particulele de latex prin diferite
metode:
- încapsulare în timpul sintezei microgelului, caz in care materialul încorporat, cu
proprietăţi preselectate (mărime, morfologie etc.) este închis mecanic în reţeaua polimerică;
- generarea de nanoparticule în interiorul microgelului gonflat sau pe suprafaţa
particulelor de latex ce acţionează ca matriţe. În acest caz se poate aştepta că structura matriţei
polimerice va influenţa proprietăţile nanoparticulelor formate ca şi fixarea lor şi distribuţia în
interiorul microgelului sau la suprafaţa latexului.
Se pot prepara microgeluri compozite utilizând aşa numita metodă "breathing in", absorbirea
nanoparticulelor în reţeaua microgelului în timpul procesului de gonflare sau adsorbirea lor pe
suprafaţa particulelor de latex.
Exemple de astfel de materiale sunt particulele polimerice cu structura de tip miez-manta fabricate
prin copolimerizarea în emulsie fără emulgator a stirenului cu metacrilatul de acetoacetoxietil. Ele au
fost utilizate cu succes la depunerea a diferite materiale anorganice pe suprafaţa lor (nanoparticule de
oxizi metalici, sulfuri metalice, oxizi magnetici). Un alt tip de polimer de acest tip se poate obţine prin
polimerizarea stirenului cu PEG - macromonomeri. Gruparea dicetonică din polimer are abilitatea de
a complexa metalele şi de a crea legături de hidrogen cu diferite materiale anorganice. Se poate
controla cantitatea de nanoparticule aflate pe suprafaţa polimerului, morfologia particulelor hibride,
sau proprietăţile coloidale ale hibrizilor.
În fig.2.8. se prezintă imaginea obţinută cu microscopul electronic a unor astfel de particule.
 Fig.2.8. Imagini SEM a unor particule compozite

Compozite de acest fel şi-au găsit utilizări la prepararea senzorilor pentru umiditate, la separarea
moleculelor organice, sau în vopsele anticorozive.
Particulele hibride ce conţin nanoparticule de metale nobile integrate în reţeaua microgelului se pot
utiliza ca şi catalizatori pentru sinteză chimică în sisteme apoase sau pentru epurarea apei. Activitatea
catalitică a nanoparticulelor metalice este controlată de matricea microgelului. Prin gonflarea
termoreversibilă a microgelului sunt posibile:
- controlul distantei dintre nanoparticulele din reţea;
- difuzia reactanţilor şi adsorbţia lor pe suprafaţa catalizatorului
In domeniul tehnologiilor textile, particulele de microgel ce conţin oxizi metalici magnetici pot fi
utilizati in diferite scopuri:
- înălbirea materialelor textile ca suport pentru enzimele utilizate;
- epurarea apelor reziduale, îndepărtarea contaminanţilor din apele reziduale
Odată cu creşterea rapidă a industrializării a crescut şi necesarul de apă potabilă, în termeni
calitativi şi cantitativi.
Prezenţa contaminanţilor precum substanţele organice naturale (NOM) şi a unor mici cantităţi de
substanţe organice care se acumulează în organism crează mari probleme la epurarea apelor.
Tehnologia coagulării/ floculării şi clorurarea este cea mai utilizată tehnologie pentru
îndepărtarea contaminanţilor. Totuşi prin această tehnologie nu pot fi îndepărtaţi complet toţi
contaminanţii. În plus, expunerea la aluminiu este suspectată că joacă un rol în declanşarea bolii
Alzheimer.
Substanţele organice naturale (NOM) reacţionează cu majoritatea dezinfectanţilor utilizaţi în staţiile
de epurare clasice (clor, ozon, cloramină, etc), dând naştere la produse secundare precum
trihalometani (THM), acizi haloacetici (HAA), bromoform (CHBr3), acid dibrom acetic (DBAA), şi
2,4-dibrom fenol (2,4-DBP), care sunt substanţe cancerigene.
Utilizarea membranelor de micro/ ultra filtrare în procesul de tratare a apei este o metodă modernă de
producere a apei potabile de calitate. Totuşi membranele clasice au tendinţa de a pierde material, iar
prin porii creaţi trec substanţele organice naturale (NOM), substanţele organice care se acumulează în
organism şi microorganismele.
Nanotehnologiile au un mare potenţial în domeniul separărilor moleculare, oferind materiale cu
structură controlată.
Particulele de dioxid de titan de mărime nano sunt fotocatalizatori eficienţi ce au atras atenţia
cercetătorilor care se ocupă de purificarea apei, prin capacitatea lor de a îndepărta acizii humici din
apă. Totuşi, utilizarea particulelor de dioxid de titan de dimensiuni nano ca şi fotocatalizatori este
dificilă, datorită problemelor pe care le implică separarea şi recuperarea catalizatorului.
Cercetători au reuşit să obţină o membrană robustă din nanofibre de dioxid de titan care va avea un
potenţial mare în procesul de purificare a apei. Membrana aceasta joacă un dublu rol. Ea acţionează
atât ca membrană de filtrare cât şi ca fotocatalizator. În prezenţa luminii UV, nanofibra de dioxid de
titan produce un efect puternic oxidant. Materialul poate fi utilizat şi în condiţii de lumină solară.
Eficienţa membranei de a îndepărta acizii humici şi substanţele organice din apă este de circa 57-60%
în absenţa luminii UV şi de 94-100% în prezenţa luminii UV.
Producerea unor membrane de filtrare eficiente, cu un cost scăzut va avea drept efect scăderea
costului producerii apei potabile. Membrana de nanofibre de dioxid de titan se pare că va putea fi
utilizată şi la producerea hidrogenului, o sursă de energie nepoluantă.
Microgelurile cu biominerale încorporate precum hidroxiapatitul sau carbonatul de calciu pot fi
utilizate în medicamente. Combinarea coloizilor polimerici cu nanoparticule anorganice este o cale
interesantă de preparare a particulelor nano structurate hibride cu proprietăţi interesante.
Nanotehnologii în industria vopselelor
Argintul de mărime nano încorporat în vopsele de pereţi are un puternic efect antibacterial. Aceste
vopsele se utilizează în special la vopsirea spitalelor, a halelor unde se procesează alimente, precum
brutării, măcelării, etc.
Perspective cu privire la aplicarea tehnologiilor nano:
- utilizarea suprafeţelor vopsite cu produse bazate pe nanotehnologii pentru generarea de energie
solară.
- realizarea de vopsele autoregenerante (isi repara singure micile zgârieturi fără o intervenţie umana
exterioară;
- obtinerea de vopsele piezoelectrice vor arăta oboseala materialelor în timp real, de exemplu la
poduri;
- realizarea de vopsele cameleonice care îşi modifică culoarea reversibil. Astfel, pe ceaţă,
autovehiculele vor putea deveni mult mai vizibile printr-o simplă apăsare pe un buton.
4. Nanotehnologii aplicate in obtinerea materialelor textile biofunctionale
Modul de actionare antimicrobiana Un microb viu (de ex. bacterie, ciuperca) are un perete celular
extrem care se compus din polizaharide. Aceasta celula mentine integritatea componentilor celulari si
apara celula de mediul extracelular. Peretele imediat inferior al celulei este o membrane
semipermeabila ce inchide organismele intracelulare, enzimele si acizi nucleici. Enzimele sunt
responsabile de reactiile chimice care au loc in interiorul celulei, iar acizii nucleici

depoziteaza toate informatiile genetice ale organismului. Supravietuirea sau

dezvoltarea microorganismelor depind de integritatea celulei si de actiunea concertata
si stadiul potrivit a tuturor acestor componenti. Agentii antimicrobieni fie inhiba
dezvoltarea (-static) fie ucid (-cidal) microorganismelor. Aproape toti agentii
antimicrobieni folositi in textile sunt BIOCIDE. Acestea distrug peretele celulei sau
altereaza permeabilitatea membranei celulei, denatureaza proteine, inhiba activitatea
enzimelor sau inhiba sintezele lipidelor, toate fiind esentiale pt supravietuirea celulei.