Clopoțel „Volendam”

Fiecare exponat al unui muzeu are o poveste mai mult sau mai puțin cunoscută, mai
mult sau mai puțin adevărată. Despre „obiectul lunii” de la Muzeul „Mihail Sadoveanu” din
dealul Copoului Iașului aflăm o poveste adevărată care poate fi lesne cunoscută prin
lecturarea scrierilor sadoveniene.
În luna iunie a anului 1927, Mihail Sadoveanu întreprinde o călătorie în Olanda, la
Amsterdam, “pentru cumpărătură de tutunuri exotice” 1, trimis fiind “ca delegat al C.A.M.-
ului, din Consiliul căruia făcea parte”2. Drumul a fost străbătut cu un tren Orient-Express care
i-a dat ocazia să facă scurte popasuri și în alte orașe aflate pe traseul liniei ferate; l-a vizitat,
astfel, pe fiul său Dimitrie aflat la Paris, la specializare în artă plastică.
Cum multe experiențe de viață sunt transpuse în scris, și această călătorie în „țara
lalelelor” a devenit subiect de presă și de carte. Sub titlul Olanda, în nr. 358/ 1927 al ziarului
„Adevărul literar și artistic” au apărut impresii despre plecarea din țară, căci „drumul la
Amsterdam cotește prin județul Alba”, iar în nr. 381/1928 al aceluiași ziar au apărut impresii
ce anticipează călătoria în țara atât de îndepărtată. Volumul Olanda. Note de călătorie a
apărut la Editura Cartea Românească în anul imediat următor voiajului, 1928.3
„Olanda e o țară foarte depărtată de noi într-adevăr; pare, însă, după cît aud, că e tot
așa de depărtată și de cele mai aproape de dînsa, printr-o mulțime de fapte și de
particularități”4 pe care prozatorul le va descoperi cu uimire și încântare în timpul vizitei de la
începutul verii.
Deoarece călătoria în acest ținut îndepărtat a durat aproape întreaga lună iunie, a fost
un bun prilej pentru scriitor și pentru însoțitorii săi, inginerii Marcel Popescu și Emil
Protopopescu, „buni și plăcuți tovarăși de drum”, de a vedea și alte zone ale țării pe care de
mult își dorea să o viziteze.
După aranjarea, la Amsterdam, a afacerilor pentru care fusese trimis în „țara apelor”,
duminică, 13 iunie, scriitorul pleacă într-o „excursie clasică, pe care nu se poate să n-o
întreprindă toți străinii trecători prin Olanda, cu vaporul, pe canalul de Nord, la Broek-in-
Watterland și Monnikendam, apoi la Volendam, pe țărmul Zuiderzeei și la mica insulă
Marken [o insulă cu vizibile urme ale istoriei dramatice a Olandei]. Întoarcerea prin
Zuiderzeea”5.
În această excursie de o zi, Mihail Sadoveanu cumpără suveniruri și adună impresii
care vor completa voluminosul bagaj material și spiritual cu care se va întoarce în țara natală.
„Îndată ce se opresc undeva, [turiștii] încep și investigații pentru a descoperi
curiozitățile locale. Acestea abundă la fiecare pas – în niște prăvălioare cu etalaje îngrijite,

1
Mihail Sadoveanu, Olanda. Note de călătorie, în Opere, vol. 9, Editura de Stat pentru Literatură și
Artă, 1957, p. 223.
2
Cf. Profira Sadoveanu, Note, în Mihail Sadoveanu, Opere, vol. 9, Editura de Stat pentru Literatură și
Artă, 1957, p. 618
3
Idem.
4
Mihail Sadoveanu, Olanda. Note de călătorie, în Opere, vol. 9, Editura de Stat pentru Literatură și
Artă, 1957, p. 208.
5
Idem, p. 290.

1
pline de cărți poștale ilustrate, scrumelniți și pipe în formă de saboți, păpuși în costumele
locului, nasturi și podoabe.”6
Volendam, micul sat de pescari inclus in itinerariul zilei, aflat astăzi la doar circa 20 de
kilometri de capitala țării, își păstrează caracteristicile - case mici, tradiționale, costume și
folclor specifice - de peste șase veacuri.
Este și motivul care, presupunem, l-a determinat pe Sadoveanu să cumpere din acest
sătuc un suvenir cu specific olandez, un clopoțel din metal.
Istorisirea scriitorului este elocventă:
„Ne oprim ceva mai îndelung la Volendam.
Aici văd cele dintîi costume naționale olandeze. Bărbații cu vestă scurtă strînsă pe
trup, cu agrafe și lanțuguri de argint la gît. Și, din același postav gros negru, pantalonii largi
încrețiți des la centură, încheiați cu paftale mari, rotunde, foarte ades lucrate din monede
vechi. În cap șapcă mică cu cozoroc îngust. În picioare pantofi cu baretă. Femeile în costume
viu colorate, cu largă fustă încrețită și pestelcă, ș-o foarte elegantă bonetă de horbotă
crohmolită, în formă de cască, cu două aripioare răsfrînte în sus de o parte și de alta a
urechilor (s.n.). Copiii poartă costumul celor în vîrstă, în miniatură.”7
Miniatural este și clopoțelul decorativ cu inscripția „Volendam” din expoziția
permanentă a muzeului, clopoțel ce amintește de turistul Mihail Sadoveanu care, ca orice
călător într-o țară străină, caută să revină acasă cu amintiri specifice zonei pe care tocmai a
vizitat-o.
Obiectul-suvenir, din bronz, redă fidel portul național feminin olandez, așa cum este
acesta cunoscut și descris în Olanda. Note de călătorie. Deși de dimensiuni mici, exponatul
surprinde prin numeroasele detalii care i-au fost imprimate prin turnare și care pot fi
descoperite cu ochiul liber, la o privire mai atentă: fusta lungă, încrețită și prinsă peste umeri
cu bretele late, încrucișate în față și în spate, buzunarele aplicate pe șorțul mai scurt decât
fusta, mânecile suflecate ale bluzei, bordura îngustă a bonetei de sub care se zărește părul
ondulat care încadrează o față rotundă. Aceste detalii completează și adeveresc descrierea pe
care ne-a lăsat-o maestrul.
„Obiectul lunii” este o invitație adresată tuturor de a îl cunoaște mai bine pe „cel mai
de seamă poet în proză al nostru”, cum îl numea Lucian Blaga: cei care au vizitat casele care-i
cinstesc memoria trebuie să îi (re)citească opera iar cei care îi cunosc opera trebuie să încerce
să-l (re)găsească în casele în care a locuit, la Fălticeni, la Iași sau la Vovidenia-Neamț.

6
Ibidem.
7
Mihail Sadoveanu, Olanda. Note de călătorie, în Opere, vol. 9, Editura de Stat pentru Literatură și
Artă, 1957, pp. 294 - 295.