Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Anul XII
După o întrerupere de aproape patru ani a activităţii sale, ,,Viaţa Românească”
apare din nou.
Acum patrusprezece ani, în primele cuvinte „Către cititori”, am formulat
idealul nostru politic, social şi naţional, şi am indicat în linii largi atitudinea noastră
faţă de problema litaraturii naţionale.
Ideile generale din acele prime cuvinte au fost, în urmă, expuse pe larg în
studii de doctrină şi aplicate la cazuri concrete, în cronici şi articole de actualitate.
Concepţia, care a străbătut din întreaga noastră atitudine faţă de curentele
politice din ţară, faţă de problema electorală, de problema agrară, de problema
reorganizării administrative, şcolare, etc. – a fost ,,poporanismul” nostru politic.
Reformele mari puse azi la ordinea zilei, unele înfăptuite, se datoresc
războiului. Dar credem că, la pregătirea sufletească care a îngăduit ca aceste reforme
să fie acceptate fără multă spaimă, am contribuit şi noi – ca şi la putinţa de a le
înfăptui cu mai multă îndemânare, decât dacă ele ar fi erupt fără să fi fost mai înainte
dezbătute.
În literatură ,,poporanismul” nostru a fost punctul de vedere democratic şi
moral, din care am privit acea parte a literaturii care tratează despre ţăran. Tendinţei
reacţionare şi tradiţionaliste de a zugrăvi pe ţăran ca o mărturie vie şi venerabilă a
trecutului, sădind în sufletul cititorului dorinţa imorală de a vedea pe ţăran veşnic
rămas în urmă – i-am opus tendinţa progresistă şi umanitară de a zugrăvi pe ţăran în
chip realist, aşa cum este, mizer şi dezarmat, spre a sădi în sufletul cititorului
nemulţumirea de realitatea prezentă şi dorinţa de a contribui la ridicarea ţărănimii.
Bineînţeles, n-am dat reţete – fiindcă în artă reţetele sunt inutile – ci am căutat
numai să discredităm concepţia şi tendinţa reacţionară şi imorală, recunoscând
scriitorului reacţionar şi imoral talentul, dacă-l avea.
Încolo, când nu se punea această problemă nu am profesat niciun ,,program”
literar. Nu am pus nici o altă condiţie artistului, decât să aibă talent.
Naturalism, clasicism, ţărănism, aristocratism, am lăudat sau am blamat, când
am făcut dări de seamă: am publicat sau am respins, când ni s-au oferit, fără nici o
preferinţă. Şi nu pentru că n-am avea fiecare din noi, cei de la această revistă,
preferinţele noastre. Dar am crezut că acestor preferinţe –subiective– nu avem dreptul
să le lăsăm un frâu prea liber, într-o revistă scrisă pentru public şi nu pentru noi. Fără
îndoială însă, nimeni nu poate scăpa cu desăvârşire de el însuşi.
Conduşi de acelaşi spirit democratic, de aceeaşi dorinţă de a sluji morala şi
frumosul, apărători mai presus de orice ai libertăţii de gândire – bunul cel mai mare şi
mai înalt al omului – reluăm munca noastră, începută acum patrusprezece ani şi
întreruptă în vara anului 1916.
Colaboratorilor ,,Vieţii Româneşti”, liberi pe gândirea lor, răspunzători de
paginile pe care le iscălesc, – nu le cerem decât să nu contrazică idealul revistei.
,,Viaţa Românească”, Revistă literară şi ştiinţifică, martie, nr. 1, 1920, anul XII;
Redacţia şi Administraţia: Strada Lăpuşneanu 33, Iaşi