Ulysse de Marsillac

bucureştiul
în veacul al XIX-lea

Editura Meridiane
 Bucureştiul
in veacul al XIX-lea

Biblioteca de artă
Biografii. Memorii. Eseuri
 Traducerea de faJă
s-a efectuat după
ULYSSE DE MARSILLAC,
De Pesth it Bucarest. Notes de vo.l'lllle.
Bucarest, Typographie des Ouvriers Associes. [1869]
şi Guide du Voya~:eur it Bucarest,
Bucarest,lmprimerie de la Cour (Ouvriers Associes), [1877)
©Editura Meridiane, 1999,
pentru prezenta versiune românească

ISBN 973-33-0384-4
Ulysse de Marsillac

bucurestiul
'
în veacul al XIX-lea
Prefaţă, note fi antologie de Ilustraţii de
ADRIAN-SILVAN IONESCU

Traducere din limba franceză de

ELENA RĂDULESCU

EDITURA MERIDIANE
BUCUREŞTI,1999
CARTEA A APĂRUT CU SPRIJINUL
MINISTERULUI CULTURII

Pe copertă:
AMEDEO PREZIOSI
Bărc1ţia, acuarelă
(detaliu), 1868
 PREFAŢĂ

Ulysse de Marsillac a fost un mare admirator şi prieten al

României si românilor. Fată de alti străini care au scris
despre noi doar în unna trec~rii lor prln ţara noastră, Ulysse
de Marsillac s-a stabilit aici si a dorit să se identifice cu
poporul român în mijlocul căruia a decis să trăiască. În
consecinţă el a cunoscut în profunzime locuiile şi oamenii
despre care a scris ca nimeni altul. Adaptându-se perfect
în noua sa patrie, a încercat să o slujească prin mijlocul
care îi era cel mai la îndemână:· condeiul. Transplantat
într-o tară a marilor contraste care, în acel moment, se
afla înplin proces de transformare şi modernizare, francezul
nu putea rămâne insensibil la evidentele modificări ale
tramelor comportamentale şi cutumiare orientale cu ace-
lea occidentale. Cu ochi proaspăt şi scrutător Ulysse de
Marsillac a observat şi a notat tot ce-l înconjura, toate
noutăţile, toate ciudăţeniile, toate imaginile impregnate
de culoare locală care pentru autohtoni nu mai puteau
suscita nici un interes. Consemnate, cu regularitate, în ar-
ticolele şi volumele sale, acestea au devenit, peste timp,"
un corpus de documente de viaţă cu mare valoare care,
alături de acuarelele si desenele artistilor documentaristi
peregrini, oferă imaginea reală, n"eedulcorată, a ţării
noastre din acea perioadă de tranziţie. Această culegere
de documente vii, de observaţii şi analize obiective asupra
unei lumi pe cale de dispariţie a~devenit ţelul său în viaţă
şi l-a urmat cu multă asiduitate. Intr-o petiţie către princi-
pele Carol 1 prin care îi solicita favoarea ca activitatea sa
să fie plasată sub înalt patronaj domnesc, Ulysse de Mar-

5
 Marsillac îşi formula profesiunea de credinţă: "Resimt,
Monseniore, o mare dorintă: aceea de a face România cât
mai bine cunoscută, sub t~ate aspectele ei, lumii care nu
o stie"l.
· În principe a găsit un susţinător, şi acesta fiind dornic
să cunoască ţara peste care fusese chemat să domnească.
Numele gazetarului şi literatului francez apare adesea în
condica de audienţe a principelui Carol 1 - uneori la in-
tervaluri foarte scurte, în 1871-18722 - semn că aveau
multe de discutat. Două dintre lucrările lui Marsillac au
fost dedicate chiar domnului si doamnei.
Făcând parte din aceeaşi familie de intelectuali stră­
ini cu multiple cunoştinţe, pasiuni şi abilităţi ca şi Carol
Wahlstein, Henri Trenk, Enric Winterhalder sau Frederic
Dame, Ulysse de Marsillac părăseşte pentru totdeauna
Franta natală si se stabileste în România la 1852. La acea
dată ~vea trei~eci şi unu d~ ani. Se născuse la Montpellier
în 1821 şi avea să se stingă, în plină forţă creatoare, la
Bucuresti, în luna noiembrie 1877, cu inima zdrobită de
pierder~a tinerei sale soţii, Elise, în iunie acelaşi an3. În
intervalul celor douăzeci şi cinci de ani petrecuţi la noi, a dus
o viaţă foarte activă, plină de succese şi împliniri, răsplă­
tită cu laudele contemporanilor şi onorurile autorităţilor
(pentru că Principatele Române nu-şi câştigaseră încă in-
dependenţa faţă de Imperiul Otoman, şi nu aveau dreptul
să emită ordine si medalii, literatul francez fusese recoman-
dat Sublimei Po~i pentru a fi decorat cu ordinul Medjidie
în grad de comandor, care îi este acordat în martie
1872)4. Angajat, la început, ca profesor la Colegiul Naţio­
nal şi la Şcoala Militară din Bucureşti, apoi la Facultatea
de Litere, tânărul Ulysse de Marsillac nu se mulţumeşte
doar cu o carieră pedagogică, sigură şi recompensantă
iiar obscură şi nespectaculoasă- el simţea chemare pentru
o activitate mult mai importantă: aceea de a face cunoscută
noua sa patrie restului Europei. Era exact epoca deschiderii
acestor "porţi ale Orientului" spre lumea largă: revistele

1. Arhivele Na!ionale Istorice Centrale, Casa Regală, dosar

67/1870, f. 59.
2. Arhivele Nationale Istorice Centrale, Casa Regală, dosar
29/1871, f. 54, 62, 67 verso, 68 verso, 87, 98.
3. L'Orient, No. 7/8-20 Juin 1877; L'Orient, No. 8/9-21 Juin 1877.
4. Journul de Bucurest, No. 165/21 Mars 1872. '

6
 ilustrate se interesau tot mai mult de aceste zone aparent
periferice ale continentului, presa, în general, era avidă de
ştiri. Iar Ulysse de Marsillac şi-a dat seama de necesitatea
fumizării de informaţii direct de la sursă printr-un periodic
redactat într-o limbă de circulatie, menit să aibă audientă
si
atât la editorii din alte tări cât la călătorii aflati în tran~it
ori la comunităţile străine din "capitală. În 186i fondează
gazeta bisăptămânală La Voix de la Roumanie ce va apărea
până în 1866; între 1868 şi 1870 este redactor şef pentru Le
Moniteur Roumain iar din 1870 până în 1876 editează Le
Journal de Bucarest. Aceste periodice erau scrise aproape
în întregime de el, de la articolul de fond pe probleme de
politică internă şi externă la ştirile mărunte, de senzaţie şi
la faptul divers, de la studii economice la recenzii, cronici
plastice, teatrale, muzicale şi mondene, de la traduceri sau
literatură originală la istorie şi memorialistică.
Dar prodigiosul editor nu s-a limitat doar la gazetărie
ci a avut şi ambiţii ştiinţifice. În volumul Lerons de
Litterature, publicat la Bucureşti în 1859, dă măsura
vastelor sale cunostinte literare si a extinse1or sale lecturi.
În preambul îşi fude~ă elevii spre vorbirea frumoasă
care trebuie să aducă după sine şi o comportare în
concordanţă. Folosind exemple bine alese din literatura
univ~rsală, cartea prezintă. pe înţelesul tuturor compoziţia,
retorica şi poetica, dă noţiuni esenţiale de conversaţie, de
lectură si .traducere, initiază în modul de redactare al unei
epistole' şi sugerează s~biecte de tratat în aceasta.
S-a avântat şi în cercetări de mai mare anvergură
precum Histoire de l'Armee Roumaine (Bucarest, 1871)
care este prima sinteză de acest fel după savanta scri-
ere a lui Nicolae Bălcescu Puterea militară la români.
Ulysse de Mirrsillac acordă o mare atenţie armatei mo-
derne, contemporană lui, la a cărei reorganizare şi dez-
voltare a fost el însuşi martor. Volumul este dedicat prin-
cipelui Carol 1 subliniind aportul acestuia la înnoirea
sistemului militar national dar si valorificarea unor
tradiţii demne de urmat, precum reintroducerea roşiorilor
si călărasilor de frumoasă amintire, cu uniformele lor
~pecifice:
Împătimit călător, dornic să cunoască toate aspectele
vieţii din ţara de adopţiune, el s-a dedicat cu precădere,
memorialisticii de voiaj. Informaţiile sale deveneau de

7
 PE rESTH A j3ucAREST

NOTES DE VOYAGE.
I'AB

ULYSSE DE JlARSULAC·
PtDfeA'I!IIU' a. Utt.rature lrauţalao llal•nU' d• lrttr• 4e Buea""'t,
11141d.actt'llr ea cfet4u N'oaltwr Boamala,

PUBLI~ PAR LES SOI;I:S DE

M. ADOLPHE DE HER:i:

Elll VF.NTE CHEZ TOUS LES LIBRAIRES.

BUC.A.REST
T'YPOGRAPHIE DES OUVRIERS AsSOCli~S
Ul 1 PA89AOK HOI:MAJN, 11

utilitate pentru orice turist străin ajuns pe tărâmurile noas-

tre. Publicate în foileton sub genericele Causeries sau
Etudes sur la Roumanie si diseminate în ziarele sale,
aceste materiale au fost ulterior strânse în volumele De
Pesth a Bucarest. Notes de voyage (Bucarest, 1869) şi
Guide du Voyageur aBucarest (Bucarest, 1877). Pentru a
se scuza de o oarecare lipsă de sistematizare a informaţii­
lor, pe ultima pagină a celei de-a doua lucrări, autorul pre-
cizează: ,,Prezentul Ghid a fost compus puţin la întâmplare
datorită unei publicări periodice. Aceasta este adunarea

8
 laolaltă a unei serii de articole apărute în Journal de
Bucarest"5.
Cea mai bună prezentare analitică a acestor două
volume a făcut-o savantul istoric Nicolae Iorga în monu-
mentala sa lucrare Istoria românilor prin călători6.
De Pesth aBucarest dedicat principesei Elisabeta, nu
este doar un memorial de voiaj, aşa cum 1-ar putea
desemna subtitlul Notes de voyage, pentru că, pe lângă
descrieri ale peisajului şi populaţiei, autorul dă şi
informaţii foarte precise, riguros documentate şi verifi-
cate, privind istoria şi monumentele ţinuturilor pe care le
străbate. Acestea nu sunt impresiile unui călător neavizat
care vede pentru prima dată aceste locuri ci sfaturile unui
cunoscător în detaliu al lor. Atunci când se hotărăste să
scrie un adevărat ghid turistic - Guide du Voyag~ur a
Bucarest- el nu face stricto sensu un Baedeker în care
puteau fi găsite date succinte şi reci, fără comentarii
subiective, despre obiectivele ce meritau a fi vizitate, ci
o enciclopedie sentimentală a Capitalei. De ce enciclo-
pedie şi de ce sentimentală? Pentru c~ între coperţile
ghidului său sunt adunate atât fragmente de istorie pură
cât şi noţiuni de economie statistică, politică, justiţie,
igienă, armată, administraţie, finanţe, etnografie, folclor,
artă şi cultură- cele din urmă, în mod special, abundente
- amestecate, în chip măiestru, cu relatări ale propriilor
experienţe- majoritatea anecdotice- de vizitator străin
confruntat cu realităţile româneşti, ciudate şi greu de
înţeles la început dar mai apoi familiare şi foarte dragi.
Abia aici dţvine Ulysse de Marsillac memorialist în toată
puterea cu vântului. Efluviile entuziasmului său sunt greu
de găsit la alţi călători culturali prin Principatele Române.
Bucuria descrierilor unor peisaje şi monumente, a unor
personaje istorice ori contemporane, a unor tipuri din
popor şi obiceiuri ancestrale - ba chiar şi a deplasării cu
incomoda căruţă de poştă- este transmisă, plenar, citito-
rului pe care are darul de a-1 transpune într-o lume dispărută,
dar foarte vie şi actuală datorită inspiratei sale pene.
Gândindu-se la toate nevoile unui nou venit în Bucuresti,
autorul îi recomandă hotelurile şi restaurantele, în func~e

5. ULYSSE DE MARSILLAC, Guide du Voyageur d Bucarest,

Imprimerie de la Cour (Ouvriers Associes), Bucarest, [1877], p. 217.
6. N. IORGA, Istoria românilor prin călători, Ed. Eminescu,
Bucureşti, 1981, pp. 593·599.

9
 de statut şi de preţ- dând şi cursul valutar al acelui mo-
ment -localurile de distracţie, spaţiile de agrement în aer
liber (parcuri şi promenade), lăcaşurile de cultură şi
societăţile ştiinţifice ori artistice şi sportive. Nu sunt ornise
nici unitătile de măsură cu echivalentele lor frantuzesti.
Pentru c~uri de fatalitate sunt date li~tele medicil~r. far-
macistilor si cimitirelor.
P~ezent~ea actualului palat princiar, cu mobilierul
său bogat, cam greoi, sculptat de Martin Stohr, şi pre-
ţioasele colecţii de artă - între care figurau lucrări ale
documentaristilor Emil Volkers si Amedeo Preziosi - îi
prilejuieşte a~torului un excurs fu istorie: descrie curtea
domnilor fanarioti, cu boierii învesmântati în straie
scumpe ce evolua~ în nişte interioare prea p~ţin luxoase
şi comode. Portul oriental îl atrage prin somptuozitate,
monumentalitate şi cromatică vie, prezentându-1 în amă­
nunţime Iară a-şi ascunde regretul că eleganţa şi gustul
acelor vremuri apuse au fost înlocuite în contemporanei-
tate de tonalităţile cernite şi formele stereotipe ale unei
sobrietăţi prost înţelese.
Protocolul actual al curtii este confruntat cu acela din
vechime când înaltii de~itari sărutau încăltămintea
domnitorului; sunt ·menţionate rangurile boie~eşti cu
atribuţiile specifice fără a fi uitaţi soitarii, nelipsiţi din
anticamera voievodală, unde făceau cele mai indecente
gesturi şi strâmbături, hohotind cu gura până la urechi şi
sunând din zurgălăii de argint când trecea principele.
Ulysse de Marsillac se afirmă şi ca etnograf şi folclo-
rist - ce-i drept, empiric - ce încearcă să- îşi explice
filiatia si fmalitatea ceremonialurilor traditionale. Dan-
surlie r~mânesti - hora, chindia, brâul - sa~ cele rituale,
precum căluş'arii, sunt tratate într-un capitol aparte.
Instrumentele muzicale din vechime se bucură de atentia
autorului- cobză, nai, fluier, caval, cimpoi, bucium şi chlar
frunză, sunt explicate ca formă şi sonoritate. Consem-
nările sale au astăzi mare valoare pentru că unele dintre
vechile obiceiuri au dispărut ori s-au alterat, precum ace-
lea care însoteau sărbătorile Crăciunului - Vicleimul si
Vasilca, iesit~ din uz în mediul urban, sau colinde!~.
steaua si so'rcova, marcate de aculturatie si modificate în
text si finalitate în conformitate cu noile ~onditii sociale.
Ulysse de Marsillac era la curent cu majoritatea lu-
crărilor memorialistice sau ştiinţifice scrise de călătorii

10
 GUIDE DU VDYAGE:UR

BUCARE.ST
I'AR

llLl'SSI! Dll H_.\RSILL!C

.•C\>1'
p,..,,~ l Ta !a.c>~l•d:ce l•ttru rl ik l'olf'Oie mUiu~ir<r cb Ducarr•l·
Dlucotf\11' tiu J..:aurnal•elhu:•ru\.

BUCAREST
JNI'RJMERIE DE LA COUR (OUVRIEfiS ASHOCIESl
11.. Passaae :/Jownain. 12.

străini ai epocii, în special cele ale compatrioţilor săi.

Lecturi variate de istorie, geografie, economie, filologie,
etnografie şi artă - chiar dacă nu totdeauna aprofundate,
fapt evident la unele erori de datare sau atribuire a unor
monumente sau personalităţi - îi dau posibilitatea să
abordeze, cu eleganţă şi uşurinţă, orice subiect. Stilul său
eseistic este sclipitor şi cuceritor. Acesta nu putea as-
cunde, totuşi nota de diletantism şi superficialitate pe
care o conferea anumitor teme. Dar entuziasmul şi pasi-

11
 unea cu care îsi investeste discursul salvează totdeauna
situaţia şi îl face pe cititor să treacă cu vederea erorile.
Rar s-a găsit un autor străin mai îndrăgostit de ţinuturile
noastre şi de locuitorii lor aşa cum a fost Ulysse de Mar-
sillac. Chiar şi scăderile pe care, cu obiectivitate, nu ezită
să le consemneze, sunt tratate de el cu netărmurită
înţelegere, găsind pentru fiecare o explicaţie sa~ o scuză
plauzibilă. Poate tocmai de aceea strecoară, uneori, câte
o critică îmbrăcată în multă ironie, vizând ameliorarea
unor situaţii şi fapte pe care le constatase şi nu le putea
trece sub tăcere.
Guide du Voyageur aBucarest este un îndreptar foarte
amănunţit şi util - şi original în felul de concepere - al
Capitalei şi un important document de epocă pentru pos-
teritate.
Traseul străbătut în precara cărucioară a Serviciului
Telegrafelor şi Poştei direct peste câmpurile desfundate -
căci un drum anumit nu exista încă- prilejuieşte autoru-
lui pasaje memorabile, pline de umor: "Imaginaţi-vă o
cutie trapezoidală de lemn, fără un cui, f"ară o ft:recătură;
câteva cepuri de lemn le ţin locul. Această cutie era
aşezată pe patru mici roţi poligonale. Era umplută cu fân.
Marele lux era de a avea mult fân. Pacientul se chirceste
în fân şi se prinde bine de loitre iar patru cai urâţi, pip~r­
niciti dar neobositi, miscă din loc subredul vehicul care
saltă peste pietrei~ străzilor, peste a~perităţile drumurilor,
peste rădăcinile de pe pârloagă, peste făgaşe, peste po-
durile de lemn făcute de tărani si care consistă dintr-un
braţ de pomi puţin ciopli~ arundat de-a curmezişul unui
râu. În primul moment eşti năucit, capul ţi se învârteşte',
întregul corp caută un echilibru pe care nu îl găseşte. La
capătul unei ore o durere puternică îţi cuprinde şalele,
măruntaiele ti se răsucesc. Dacă lucrul durează două ore
începi să îţi ;.minteşti, vag, de torturile din Evul Mediu
şi, ca un divertisment alinător, ai cere să fi întins pe şe­
valet sau să înghiţi plumb topit. Nu se moare întotdeauna
după acest supliciu. Atunci, torţionarul, vreau să zic,
poştalionul( ... ) vine la dumneavoastră, cu un dulce surâs
şi anunţându-vă că aţi ajuns, vă cere un bacşiş. Ar fi bine
să îi daţi. Nu ne povesteşte, oare, istoria că hainele supli-
ciatului aparţineau călăului?"7.
7. Le Journal de Bucarest, No. 175/25 Avril 1872.

12
 În multiplele sale călătorii, Ulysse de Marsillac a avut
posibilitatea să admire pe bravii surugii şi costumul lor
specific, plin de culoare, care îi detaşa dintre ceilalţi
locuitori ai satelor sau ai periferiei oraşelor ca pe nişte
fanti locali, mândri si îndrăzneti:· "Sunt curiosi de obser-
vat' aceşti poştalioni' români şi' era o stranie idee a unui
pretins reorganizator care dorea să le îndepărteze aspec-
tul naţional pentru a-i transforma în poştalioni francezi.
Costumul lor se compune dintr-o vestă, un pantalon şi
jambiere de lână albă sau brună, abundent găitănate cu
roşu şi cu albastru. O cingătoare îngustă, cusută cu măr­
gele albe, le înconjoară mijlocul de douăzeci sau treizeci
de ori. Nişte jartiere ~ecorate cu mărgele şi ciucuri de
lână, nişte pantofi de piele Iară tocuri, o bonetă scundă
din blană de miel sau un mare sombrero de fetru negru
garnisit cu lungi panglici în culori vii completează acest
costum mai mult ciudat decât graţios. Pentru a-şi însu-
fleţi caii surugiii folosesc rar biciul. Ei se mulţumesc a
scoate strigăte cu totul sălbatice. Este mai întâi o notă
foarte ascuţită pe care el apasă cu putere, apoi un fel de
tremolo care se termină cu un fel de lung suspin. Noap-
tea, când auzi aceste strigăte in singurătatea câmpiei sau
repetate de ecourile munţilor, şi când te simţi purtat
într-o cursă vijelioasă, in galop întins, de cai innebuniţi,
este un lucru impresiol!,ant şi straniu, mai asemănător vi-
sului decât realităţii. In timpul iernii, urletele lupilor
acompaniază câteodată strigătele surugiilor; ochii lor
strălucesc în zăpadă şi boturile surescitate suflă turbate în
urma cărutei"s.
Conşti~nt de valoarea tradiţiei prin care este atestată
originalitatea unui popor în contextul internaţional al unui
secol în plin proces de modificare, autorul pledează pentru
păstrarea tuturor formelor încă nealterate de moda euro-
peană: "De amorul artei, păstraţi strigătele surugiilor.
Păstraţi-le, de asemenea, costumul. Nu îi împopoţonaţi
cu fracul strâmt şi ridicol al greoilor noştri poştalioni.
Lăsaţi-le căciula, acest acoperământ de cap pitoresc şi
comod, de sub care ies, ca nişte grele stalactite, valuri de
păr pe care nici pieptenul, nici foarfecile, nu-l ating vreo-
dată; lăsaţi-le pantalonii a la zuav de lână cafenie sau
albă, cu găitane negre; în sfârşit, lăsaţi-le aceste aluri care

8. Le Moniteur Roumain, No. 44/120 Mai 1869.

13
 nu sunt lipsite de graţie şi de mândrie şi pe care un pictor
sau un poet le adrniră cu pasiune"9.
Un alt motiv atractiv de studiu pentru gazetarul
francez strămutat pe malurile Dâmboviţei cu apă dulce, a
fost anualul târg al Moşilor. Tot ceea ce vedea acolo era
demn de condeiul său alert personajele pitoreşti în cos-
tume pestriţe, negustori de toate naţionalităţile ce-şi des-
făceau variatele mărfuri în faţa cumpărătorilor curioşi,
distractiile de toate felurile care erau oferite amatorilor
de di~~rtisment- de la comediantii ambulanti, scamatori,
saltimbanci, înghiţitori de săbii şi de foc, ur;ari şi dresori
de alte animale până la circuri şi menajerii adevărate; dar
cea mai mare atractie o suscitau cârciumile în număr
foarte mare care, cu rirosullor de grătar şi promisiunea
unor băuturi plăcut ameţitoare, îi tentau pe toţi muşterii.
La acestea se adăuga muzica tarafurilor de lăutari care
acoperea zumzetul tumultos al bâlciului. O zi era rezervată
vizitei domnitorului si a înaltei societăti bucurestene.
Pentru acest evenimei-.t era ridicat un c~rt domnesc si
spaţiul înconjurător era pavoazat cu arcuri de verdeaţă Şi
steaguri tricolore. Principele se oprea în faţa chioşcurilor
şi prăvăliilor improvizate, făcea cumpărături şi lăuda produ-
sele expuse. Era o metodă foarte eficientă de a încuraja
producţia locală şi industria casnică tradiţională.
De la memorialul de voiaj la arta documentaristă a
pictorilor călători nu este decât un pas. Iar Ulysse de
Marsillac a ştiut să o aprecieze şi să-i revele calităţile în
articolele sale, împărtăşind cititorilor bucuriile şi trăirile
estetice pe care i le produseseră operele unor plasticieni
de marcă. Unul dintre acestia a fost Carol Szathmari.
Numele său apărea adesea ni paginile ziarelor franţuzeşti
îngrijite de Ulysse de Marsillac, în articole ample sau în
notiţe fugare care anunţau fie sosirea ori plecarea picto-
rului într-un lung voiaj prin ţară sau peste hotare, fie o nouă
distincţie primită din partea vreunui rege sau împărat
pentru creaţia sa deosebită, fie apariţia unui nou fascicol
de planşe cu peisaje, tipuri umane şi costume: ,,Dl. Szathmari
se ocupă în acest moment cu strângerea tuturor ele-
mentelor pentru un album destinat să păstreze amintirea
unor clipe care dispar, unor obiceiuri care se transformă
şi unor pitoreşti costume care fac loc fracului uniform al
civilizaţiei moderne. Dl. Szathmari vrea să adune în

9. La Voi.x de la Roumanie, No. 29/11 Juin 1863.

14
 primul rând un mare număr de fotografii care îi vor servi
de modele pentru acuarele iar aceste acuarele vor fi cro-
molitografiate la Paris sau Londra în aşa fel încât să
formeze o serie de mici tablouri încântătoare care vor
putea fi vândute la preţuri foarte moderate. Avem sub
ochi primele pagini din această curioasă galerie şi credem
că nu vom fi falşi profeţi prezicându-i un mare succes.
Moravurile autohtone şi costumele naţionale au dispărut
din clasele înalte ale societătii. Un salon din Bucuresti
seamănă foarte mult cu un s~lon din Paris. De aceea Iiu
acolo s-a dus dl. Szathmari să-si caute modelele. El le-a
găsit în mahalale şi la ţară, printre ţărani şi oameni din
popor iar arta n-a pierdut nimic coborând astfel, în aceste
zone, ultim refugiu al pitorescului. Am văzut tinere fete,
minunate în cămăşile lor cusute cu aur şi cu flori în păr;
am văzut ţigani care păreau scoşi dintr-o acvaforte de
Callot si scene rustice amintind chermezele scolii
flamand~ (... ).Pictorii poeţi, precum dl. Szathmari, de~lamă
posterităţii chipurile şi obiceiurile secolelor ce se duc"10.
Preocupat de valoarea de mesaj a imagiiaii, de elocven-
ta ei atunci când însoţeşte ştiri despre evenimente de mare
importanţă şi-1 ajută pe cititorul pasionat să cunoască
lumea călătorind, cu mintea şi cu ochiul, prin ţinuturi înde-
părtate fără a-şi părăsi comodul fotoliu de acasă, Ulysse de
Marsillac nu uita să salute apariţia (sau reapariţia) unor re-
viste ilustrate sau să deplângă dispariţia altora, aşa cum au
fost Icoana Lumei de la Iasi ori Illustratiunea, Jurnal
Universal de la Bucureşti: "Di. Gheorghe Asaky, unul din-
tre veteranii literaturii române, reîncepe publicarea, multă
vreme întreruptă, a unei r~viste ilustrate, cunoscută sub
numele de Icoana Lumei. In România este dificil să pu-
blici o antologi~ ilustrată. Toate tentativele făcute până
acum au eşuat. In ţară nu sunt deloc gravori în lemn iar
clişeele ce ar putea veni de aiurea, din cauza transportu-
lui, ar atinge preţuri exorbitante. Aceste dificultăţi, în
faţa cărora Dl. Asaky nu s-a dat înapoi, îi onorează curajul
şi zelul (... )"11. "România este bogată în monumente,
costume şi tablouri de moravuri care necesită ajutorul
creionului unit cu acela al penei. Acum cîţiva ani, la
Bucuresti, dnii Szathmari si Zanne au încercat să scoată
o publi~aţie asemănătoare 'sub numele de Illustraţiunea,
10. La Voix de la Roumanie, No. 16/10 Mars 1864.
1L La Voix de la Roumanie, No. 33/6 Juilk:r 1865.

15
 în condiţii desăvârşite de desen şi redactare. Din păcate,
această idee a eşuat în faţa indiferenţei publicului. ( ... )"12
Difuzarea, în iarna lui 1874, a Albumului Armatei Române
-operă de referinţă a fotografului şi litografului M. B. Baer,
realizată la sugestia şi sub coordonarea ofiţerilor de artilerie
Anton Costiescu şi Alexandru Fălcoianu, după broşura de
unifonnitate ce intrase de curând în vigoare- îi produce lui
Ulysse de Marsillac un mare entuziasm, concretizat într-o
recenzie laudativă: "Doi ofiteri foarte distinsi din armata
română (... ) au publicat o rn~gnifică lucrare destinată să-şi
aibă locul în toate bibliotecile militare din tară si străinătate.
Este un album de format mare, imprimat f~arte luxos şi con-
ţinând 28 de planşe crornolitografiate care reprezintă, cu
mare fidelitate, toate uniformele armatei române, de la cea
a Prinţului Domnitor până la cele ale rniliţiilor şi găJZii
naţionale. Majoritatea figurilor ofiţerilor sunt portrete, ceea
ce adaugă un 'farmec în plus acestei colecţii interesante şi
curioase. (...)Acest album ar putea servi ca ilustraţie pentru
L'Histoire de l'Armee Roumaine pe care am publicat-o noi
acum câtiva ani. Cu vechiul sistem de a scrie istoria în stil
acaderni~ nu se făcea decât să se treacă pe sub ochii lec-
torului imagini abstracte, care nu lăsau în amintire mai
multe urme decât visele unei nopţi ce se risipesc o dată cu
zorile. Azi se adresează în acelaşi timp şi ochilor şi spiritu-
lui, şi învăţătura câştigă mai mult(... ). Să adăugăm că cos-
turnul este una dintre manifestările cele mai complete ale
moravurilor unui popor şi de-ar fi fost aici locul ne-am fi
lansat într-o interesantă discuţie asupra filozofiei veşrnântu­
lui. Din toate punctele de vedere deci, dnii Costiescu şi
Fălcoianu au făcut o operă de patriotism consacrându-şi
preocupările Albumului militar al României. Sperăm că
toate bibliotecile importante din ţară şi din străinătate se vor
grăbi să achiziţioneze această frumoasă lucrare. Prin
eleganţa imprirnării şi bogăţia sobră a legăturii, această carte
îşi are, în acelaşi timp, locul în toate saloanele, pe gheridon,
unde se aşează operele selecte"l3.

12. La Voix de la Roumanie, No. 25/12 Mai 1864; ADRIAN-

SILVAN IONESCU, "Szathmari, editor al primei reviste ilustrate
româneşti din Bucureşti", în volumul Timpul istoriei Il, In honorem
emeriti Dinu C. Giurescu, Universitatea din Bucuresti, Facultatea de
Istorie, Bucuresti, 1998. '
13. Le Jou~nal de Bucarest, No. 360/12 Fevrier 1874; ADRIAN-
SILVAN IONESCU, "Albumele Armatei Române din secolul al XIX-lea",
Revista Muzeelor, nr. 8-9-10/1990.

16
 În paginile ziarelor sale, Ulysse de Marsillac a făcut
educatie estetică într-o vreme când miscarea artistică era
abia 1~ începuturile ei în ţara noastră. Prin cronicile sale
plastice, prin prezentarea muzeelor şi a atelierelor unora
dintre cei mai renumiţi artişti români, ca şi prin anunţurile
laconice ale succeselor nationale sau internationale ale
acestora, el îndeplinea o activitate de pionierat fu modela-
rea gustului publicului. Micile prezentări monografice
dedicate operei lui Theodor Arnan, C. 1. Stăncescu,
Gheorghe Tattarescu şi Nicolae Grigorescu demonstrează
competenţa cronicarului şi capacitatea sa de a stârni curio-
zitatea cititorilor. Autorul îsi îndeamnă lectorii: "Amatorii
de pictură ar face bine ca, după vizita la muzeu, să meargă
să vadă ateli~rele câtorva distinşi pictori pe care îi posedă
Bucureştiul. li sfătuim, în special, să meargă să bată la uşa
Dlor Arnan, Grigorescu, Stăncescu, Tattarescu, Lecca; vor
fi excelent primiţi şi se vor putea bucura de vederea unor
lucruri foarte frumoase"14.
Descriind lucrările lui Gheorghe Tattarescu este subli-
niată influenta artei maestrilor Renasterii si manierismului
cu specifice!~ absorbţii ui umbră şi cu torvilităţile preţioase
care înnobilează compoziţia: "Ceea ce frapează în primul
rând atunci când se intră în atelierul dlui Tattarescu este
cantitatea de picturi reproduse după Şcoala italiană. Dacă
nu şt* se ghiceşte foarte repede că Dl. Tattarescu şi-a prim-
it educatia artistică în Italia. Atelierul său este luminat de
acele cuiori vesele şi acea limpezime de azur şi aur pe care
paleta Bunului Dumnezeu a răspândit-o cu generozitate
peste patria lui Rafael şi Tiţian. (... ) Opriţi-vă să vedeţi o
copie redusă a principalei opere a Dlui Tattarescu
Deşteptarea României. Ne place mai mult prima schiţă,
aceea pe care o posedă de atâta timp muzeul din Bucureşti.
Ideea este poetică, România sub figura unei femei tinere şi
frumoase este pe jumătate îngenuncheată şi se trezeşte; la
picioarele ei se văd nişte lanţuri şi o sabie frântă; un înger
stă în picioare lângă ea; cu o mână îi ridică vălul care îi
acope!ea fruntea, cu cealaltă îi arată, spre cer, ştiinţa şi re-
ligia. In ultimul plan se vede Dunărea mişcându-şi încet
apele pe marginea câmpurilor româneşti. (... )" 15.

14. Le Journal de Bucarest, No. 244/26 Decembre 1872;

ADRIAN-SILVAN IONESCU, "Cronica plastică în ziarele bu-
curestene de limbă franceză de Ulysse de Marsillac", Studia
Univ~rsitatis Baheş-Bolyai, Historia, 3/I997.
15. La Voix de la Roumanie, No. 11/4 Fevrier 1864.

17
 Pentru Theodor Arnan gazetarul avea o deosebită
simpatie, vorbind adesea despre personalitatea sa mar-
cantă. În casa maestrului era, de altfel, adesea oaspete,
astfel că o cunoştea foarte bine şi-i putea face reclama
cuvenită: "( ... ) Dl. Arnan şi-a construit o casă delicioasă
în stil pompeian; este o bijuterie pe care o simplă privire
o revelă ca pe un cuib de artist. Fericit om care, tânăr
încă, a găsit ceea ce atâţia alţii caută în van întreaga
viaţă: norocul, mediocritas aurea, pacea, siguranţa cămi­
nului si renumele"l6. Prezent atât la actul creatiei cât si
în momentele de destindere ale gazdei, la concerte, serate
şi baluri, Ulysse de Marsillac găsea subiecte şi pentru
cronica mondenă în casa pictorului: "Serata... mă înşel...
matineu! dat duminică... nu, luni ... de Dl. si l.Jna Aman,
a fost minunat. Invitaţiile erau pentru duminică dar, cum
se obişnuieşte azi, s-a venit la miezul nopţii şi s-a dansat
până la 5 dimineaţa. A fost multă lume, poate puţin prea
multă dar, în general fiecare a reuşit să-şi găsească locul;
doamnele au aflat secretul de a-şi etala pe parchet lungile
lor trene fără a şi le mototoli prea mult, iar domnii pe cel
de a naviga în acest ocean de valuri de mătase, de tul, de
satin şi dantelă fără a lua prea multe epave pe tocurile
ghetelor. O veselie firească anima petrecerea. Se dansa
într-un atelier de artist care este în acelaşi timp un salon.
Eleganţă şi poezie, vis şi realitate, totul s-a reunit pentru
a încânta... şi a lăsa re gre te" 17.
De la atelierul de pictură transformat, ocazional, în sală
de bal Ulysse de Marsillac - metamorfozat în fm cronicar
monden - pornea să facă turul marilor case boiereşti şi al
sălilor publice unde, în toată perioada carnavalului, se
dădeau baluri mascate ce făceau savoarea epocii prinzân-
du-i în vârtejul dansului şi al plăcerilor de-o noapte pe
toţi bucureştenii, de la eleganţii din protipendadă la ma-
halagii ce făceau tot anul economii pentru a le risipi în
acest sezon. Unul dintre locurile preferate ale înaltei
societăţi era Palatul Şuţu cu spaţioasele sale saloane la a
căror splendidă omamentare contribuiau, în egală mă­
sură, primitorii proprietari, Irina şi Grigore Şuţu, ambii
mari amatori de distracţii rafinate şi admirabile gazde. Ei
16. La Voix de la Roumanie, No. 42/9/21 Novembre 1861.
17. Le Jnurnal de Bucaresr, No. 267/20 Mars 1873; ADRIAN-
SILVAN IONESCU, Balurile din secolul al XIX-lea, Fundatia
Culturală D'ale Bucureştilor, Bucureşti, 1997, p. 58. ·

18
 dădeau, practic, nota sezonului, deschizându-1 si închi-
zându-1 cu baluri somptuoase. În 1862, cronicarul nota:
"( ... ) Contrar prevederilor noastre, bărbaţii travestiţi erau
foarte puţin numeroşi. Dl. Adolf Cantacuzino purta cu
dezinvoltura aristocratică a unui viconte de Letoriere
graţiosul costum de curte al secolului trecut. Dl. locote-
nent Ion Văcărescu avea un foarte bogat veşmânt de
muşchetar. Dl. Ulise Creţianu era don Alonzo şi dl. Serge
Putowski era Pierrot; dnii Alexandrescu adoptaseră ele-
ganta uniformă a gărzilor franceze. Numărul doamnelor
travestite era mult mai mare. Am remarcat-o pe doamna
Obrenovici (născută Catargi) care, cu graţia sa, înfru-
museta costumul cavaleresc si rebel al domnisoarei de
Long~eville; doamna Alex~ndrina Catargi '(născută
Bărcănescu) era minunată în originalul ei costum
reprezentând "Veselia"; doamna Maria Săvescu era o
micuţă spaniolă iar spra ei, Elena Rallet, o elveţiancă;
domnişoara Lucia Racoviţă a îmbrăcat foarte bogatul şi
foarte pitorescul costum al ţărăncilor, la fel ca şi doamna
Maria Cantacuzino, purtându-le cu o fermecătoare
eleganţă; cele două surori, domnişoarele> Cretzulescu, au
avut fericita idee de a se costuma în anotimpuri, una fiind
vara, cealaltă iarna. Stăpâna casei, Irina Şuţu, îţi lua vederea
prin costumul istoric al Marguerittei de Bourgogne.
Domnisoara 'Eufrosina Fălcoianu era tărancă bretonă iar
domniş~ara Eliza Olănescu păstoriţă din vremea lui
Ludovic al XV-lea. Să cităm de asemenea o cochetă
Esmeraldă, doamna Eufrosina Manu. Nu le pot numi pe
toate şi regret căci aici era o profuzie de bogăţie şi
frumuseţe care tansformă splendidele saloane ale palatu-
lui Şuţu într-una din acele scene unde par să aibă privi-
legiu exclusiv poveştile din O mie şi una de nopţi"18.
Cu o pronunţată notă ironică, Ulysse de Marsillac se
încumetă să realizeze chiar o statistică a unuia dintre
aceste sezoane vesele şi pline - acela al anului 1872:
"Camavalul a durat anul acesta în România opt săptămâni
şi două zile. Au fost, în medie, patru baluri pe săptămână,
ceea ce dă plăcutul total de treizeci şi două de serate
dansante. Nu există tânără care să nu danseze cel puţin
cinci cadriluri pe seară şi cinci sau şase hore, ceea ce dă
un minim de trei sute treizeci de dansuri pe sezon.
18. La Voix de la Roumanie, No. 9/13 Mars 1862.

19
 Fiecare serată costă o femeie elegantă, în medie, cinci
sute de franci. Ajungem astfel la un total variind între 16
şi 17 mii de franci pentru aceste câteva săptămâni de
plăcere. Şi aceasta fără a renunţa la spectacole, concerte,
loterii caritabile, subscripţii, etc. Este drept că există
resursele postului Paştelui, când nu se dansează decât o
dată pe săptămână şi apoi venirea verii de care se va
profita pentru a se face economii mergându-se la băile
din Franţa şi Germania, trecând prin Italia, pentru a se
ţine regimul vieţii ieftine"l9.
Interpretul preferat al bucureştenilor era violonistul,
compozitorul şi şeful de orchestră Ludovic Wiesl. Numele
său pe afişele de concert ori de bal era o certificare a suc-
cesului serii. Asigurând şi cronica muzicală, Ulysse de
Marsillac nu uita niciodată să menţioneze piesele audiate
şi calităţile interpretative ale solistului, virtuozul Wiest.
Făcând o legătură între realităţile cotidiene ale epocii
pe care o trăia şi un viitor ideal, Ulysse de Marsillac a
făcut şi literatură de anticipaţie prevăzând multe schim-
bări urbanistice şi edilitare ale oraşului capitală. Lectorul
actual al acelor rânduri, intitulate Bucarest en 1973, citite
în paginile îngălbenite din Le Journal de Bucarest din
187320, se înfioară descoperind similitudini cu realităţile
"epocii de aur" pe care le-a simţit pe propria-i piele
(demolări masive, dispariţia unor cartiere, modificarea
destinaţiei unor edificii, etc.). Literatul francez îşi imagi-
na că, în locul mânăstirii Văcăresti se află Universitatea
şi campusul studenţesc aferent; că Dâmboviţa este cana-
lizată; că pe Dealul Spirii se află impozantul Palat
Guvernamental înconjurat de toate ministerele; că în
locul Hanului Şerban Vodă sunt amplasate Banca şi
Bursa; că în Cişmigiu s-a făcut o grădină botanică iar la
intrare sunt ridicate două edificii grandioase ce adă­
postesc Muzeul Naţional şi Biblioteca; că în fiecare piaţă
publică ori scuar este câte o fântână bogat ornamentată şi
purtând numele unui erou naţional. Ulysse de Marsillac
visa oraşul şi guvernul utopic, pe linia lui Tommaso
Campanella şi a Cetăţii soarelui concepută de acesta şi
19. Le Journal de Bucarest, No. 162/10 Mars 1872; ADRIAN-
SILVAN IONESCU, Balurile din secolul al XIX-lea, op. cit. p. 21.
20. Le Journal de Bucarest, No. 283/18 Mai 1873, No. 284/22
Mai 1873.

20
nu pe cea inaugurată de conaţionalii săi Jules Veme şi A.
Robida în contemporaneitate.
Dar, cu toată deschiderea spre varii subiecte, pe care le
dezbătea cu pertinenţă, lui Ulysse de Marsillac nu i-au lip-
sit dusmanii si detractorii care să îi conteste activitatea si
capacitatea. fu 1873, la Imprimeria Naţională din Buc~­
reşti, este publicată broşurica Une etude locale - Jean
Ulysse Marcillac alias Ulysse de Marsillac, semnat de
Auguste Picq. Sub acest pseudonim se ascundea, de bună­
seamă, un publicist român cu un condei înveninat şi înţe­
pător, care citise cu atenţie volumele şi ziarele gazetarului
francez cu intenţia clară de a le defiinţa. Autorul începe cu
acuzatia că, venit în România, literatul si-a schimbat nu-
mele,' autoînnobilându-se prin adăugarea particulei "de".
Apoi, analizându-i scrierile, îl acuză că nu ştie româneşte,
nici latineşte şi chiar în franceză face greşeli; cunoştinţele
sale de istorie şi geografie sunt vagi şi confuze; pretenţiile
de filozof si erudit sunt ridicole la fel ca si acelea de critic
teatral, mu~cal sau de artă plastică; în s~hiJ,Ilb, infatuarea
sa este atât de mare încât nu vorbeşte decât la persoana
întâi, diseminându-si, cu munificentă, sonorul nume în
paginile gazetelor p~ care le redacta: Elocvenţa scrierilor
sale este, de fapt, o vorbă goală ce-i prilejuieşte autorului
un reuşit calambur el propunând, în loc de "galimatias"
termenul de "galimarcillac".
Atacurile erau total nefondate căci Ulysse de Marsillac
nu făcea paradă de intelecntalism şi nici nu trata poporul
român cu aroganţă; el venise din Franţa nu cu vanitatea
celui ce se ştie purtătoml unei vechi tradiţii culturale ci
stăpânit de dorinţa de a cunoaşte şi a face cunoscută noua
sa patrie. El a reuşit aceasta cu prisosinţă prin observaţiile
sale la obiect, consemnate cu verva celui care a trăit direct
experienţa descoperirii caracteristicilor locale. Prin artico-
lele de exegeză literară, prin cronicile de artă plastică,
teatrală, muzicală, el a fost un luminător si un deschizător
de drgm într-ale esteticii. Rar s-au reunit futr-un singur om
preocupări atât de variate pe care să le trateze cu talent şi
dăruire, şi cu egală competenţă, într-un stil fluent, agreabil
şi accesibil unor largi categorii de cititori de limbă
franceză. Pentru toate acestea trebuie să-i aducem lui
Ulysse de Marsillac tributul nostru de gratitudine.

ADRIAN-SILVAN IONESCU
DE LA PESTA LA BUCUREŞTI

Însemnări de călătorie
 Doamnă,

Aşa cum pe vremuri viitorii suverani trimiteau mai

întâi un portret a/lor în ţara pe care urmau s-o conducă,
chipul blând şi graţios al Alteţei Voastre a sosit printre
noi ca un mesager al speranţei şi al iubirii. Toţi românii
contemplă azi aceste trăsături ce poartă totodată am-
prenta măreţiei şi frumuseţii şi sunt nerăbdători să o
salute pe cea pe care divina Providenţă a ales-o să-i fie
soţie Prinţului, căruia ei deja îi sunt atât de îndatorafi.
M-am gândit că Alteţa Voastră va primi cu indulgenţă
o simplă şi incompletă schiţă a ţării menită să devină a
doua sa patrie. Paginile care urmează, scoase dintr-o
lucrare încă neterminată, nu au alt scop decât să prezinte
Alteţei Voastre un col( din pământul binecuvântat în care
se va aşeza leagănul noii dinastii române.
Dacă Alteţa Voastră are bunătatea de a accepta acest
umil omagiu, munca mea va primi astfel cea mai frumoasă
recompensă.

Cu cel mai profund respect,

Doamnă,
al Alteţei Voastre,
Cel mai umil şi supus servitor

ULYSSE DE MARSJLLAC

Bucureşti, 15 Noiembrie 1869

1.

Iată a sosit toamna. Dar cerul nu si-a îmbrăcat haina

cenuşie. Pământul este încă acoperit de verdeaţă şi pe
alocuri multicolor. Atmosfera este blândă, florile se
înalţă timide şi pline de farmec. Natura este bună şi îngă­
duitoare. Si totusi, de unde această melancolie de ne-
învins car~ îmi ~trînge inima? Suferinţa Şi exilul îmi
apasă gîndurile. Simt nevoia să rechem zilele tinereţii şi
să regăsesc acele chipuri prietene, acele inimi dragi şi
devotate care mi-au întărit curajul în ceasurile grele. Am-
intirea lor este cea mai bună consolare a clipelor
prezente.
Îmi amintesc ceasurile blânde de altădată petrecute
sub umbrarele verzi de la Tuilleries sau, când ne sur-
prindea ·ploaia, sub bolţile antice ale palatului Luvru plin
de capodopere. Aveam un prieten care văzuse multe si
care povestea frumos. Îmi descria lungile sale călătorli
pe sub toate cerurile şi pe toate mările, iar sufletul meu,
foarte atent la tot ce spunea, îl urma pe drumurile pră­
fuite ale Greciei, bogată în amintiri, şi prin câmpiile reci
ale Rusiei, sărăcită de traditii.
Cine ar fi crezut atunci ~ă într-o zi voi fi chiar eu un
călător şi voi trimite altora impresiile mele din ţări înde-
părtate, povestindu-le despre popoare puţin cunoscute în
Franta?
Vreau să vă vorbesc despre România, unde locuiesc
de peste şaisprezece ani- grande mortalis cevi spatium.
Şi iată în ce ordine şi în ce mod aş fi dorit s-o fac.

25
 Concepusem un plan mare. Vroiam să scriu o carte
care să cuprindă rezultatul cercetărilor mele despre
această ţară. Dacă aş fi putut să-mi realizez planul, aşa
cum îl trasasem eu, această carte ar fi fost o enciclopedie
completă a României. Dar mi-ar treb~i mai mult timp
liber şi mai multă linişte sufletească. Incovoiat pe glia
unei munci fără odihnă, nu mai am vreme pentru
meditaţii, iar obligaţiile urgente se opun intenţiilor mele
de creaţie. Renunţ, deci, la ideea unei cărţi care pre-
supune ceva metodic şi complet. Mă mulţumesc cu aces-
te cozerii ce-mi vor permite un ton mai familiar, putând
astfel să continuu sau să mă opresc după bunul meu plac
sau după cursul evenimentelor. Anticii şi multe
personalităţi ale lumii moderne nu s-au sfiit să îmbrace
ştiinţa în aceste forme simple şi pline de viaţă pe care le
numesc "scrisoare" sau "dialog". Vă amintiţi de Platon,
Cicero, Seneca, Lucian, Fenelon1, sau de Joseph de
Maistre2? De ce n-aş proceda şi eu ca ei? Nu sunt ca ei.
Aceştia strălucesc pe fmnamentul inteligenţei ca nişte
stele ce-si revarsă lumina imemorială. Eu nu am decât o
lampă mică ce abia luminează un colţ al văii. Dar dacă
această lampă călăuzeşte vreun călător rătăcit, oare nu
voi fi util cumva?
De câtva timp se vorbeşte mult despre Românili·
Speranţa lui Saint-Marc Girardin3, este mult întrecută. In
1836, el scria: "Când se va fi scris si se va fi vorbit mult
despre Principate, atunci independenţa lor, atât de fragilă
şi delicată azi, va fi mai puternică şi mai sigură, căci ea
va fi apărată de atenţia Europei întregi. Pentru o ţară,
privirile Europei îndreptate spre destinul ei înseamnă un
scut şi o forţă." (Souvenirs des voyages).
România posedă azi din plin această apărare şi
această forţă. Numele său a fost repetat de toate ziarele

1. Fran~ois de Salignac de la Mothe-Fenelon (1651-1715) eclezi-

ast şi scriitor francez, autor al unui Tratat pentru educaţia fetelor, al
unor Fabule în proză, Dialogul morţi/01; Aventurile lui Telemac,
Maximele sjinţilo1:
2. Joseph de Maistre (1753-1821), filozof şi scriitor Francez, autor
al Seratelor de la Sankt Petersburg.)
3. Saint-Mare Girardin (180 1-1873 ), scriitor şi om politic francez,
membru al Academiei Franceze, admirator şi sprijinitor al cauzei
românilor, călător prin ţinuturile româneşti (1836)bi.ne reprezentate în
volumul Som·enirs des voyages, autor al studiului Les Principautes
Danubiennes.

26
Europei şi,pe viitor, nimic din ceea ce va face nu va
rămâne fără ecou în lumea întreagă.
Şi totuşi, aş spune eu, este încă puţin sau greşit
cunoscută. Vacarmul făcut în jurul său nu este decât ur-
marea politicii sale. Viaţa sa intimă, obiceiurile, bogăţiile
şi frumuseţile sale de orice fel sunt în general ignorate.
Iată ce aş fi dorit să vă fac cunoscut în mod special. Aş
vrea să vă conduc în viata noastră intimă, să vă fac să
străbateţi câmpiile şi văile' noastre, să vă căţăraţi în munţi
si să vă odihniti în mânăstirile noastre.
' Dar parcă ~ă aud spunându-mi: "Ce este în realitate
România?" Iată un nume care nu figurează în nici un
.dicţionar, pe nici o hartă geografică şi pe care limbajul
diplomatic nu şi 1-a însuşit încă. Noi cunoaştem bine
Principatele Danubiene, pe care le numim acum
Principatele Unite şi mai ştim că ele cuprind Valahia,
Moldova şi o parte din Basarabia. Este asta ceea ce
numiti România?
A~ta este, dar şi altceva în plus. Eu numesc România
toată ţara locuită de neamul românesc, adic.ă de o naţiune
formată din coloniile latine pe care Traian le-a întemeiat
în aceste ţinuturi cucerite şi pe care anticii le cunoşteau
sub numele de Dacia. Numele de România nu este o nou-
tate atât de recentă pe cât aţi putea crede. Îl găsim la
Iordanes4 şi, încă din vremuri foarte îndepărtate,
locuitorii nu au ales alt nume. Ei spun în limba lor "ţara
românească". Această denumire este la fel de legitimă ca
şi cea de Franţa sau "ţara francilor", Anglia sau "ţara an-
glilor'' etc.
Astfel considerată, România este cu mult mai întinsă
decât ţinutul numit în diplomaţie: Principatele Unite. Ea
cuprinde Valahia, Moldova, Basarabia, Bucovina, Transil-
vania, Banatul de Timişoara şi chiar o parte din Macedonia.
Unificarea tuturor acestor provincii, supuse azi la
stăpâniri deosebite, este o chestiune arzătoare. Nu pot şi
nici nu vreau să tratez acest subiect aici si nici în acest
moment. Singur viitorul îl va rezolva, ca şi pe altele care
ating ceea ce se numeşte echilibrul european. Tot ceea ce
adevăraţii prieteni ai românilor pot să-i sfătuiască, e să se

4. Iordanes (sec. VI d.Cr.), episcop şi istoric got din neamul

alanilor, autor al lucrărilor De origine actibusque Getarum şi De
summa temporum ve/ origine actibusque gentis Romanorum.

27
 facă demni, prin nloravurile şi instituţiile lor, de rolul la
care sunt chemati. In starea în care se află azi lumea, im-
periul va aparţin'e celor mai buni.
Geografic, România este ca o insulă foarte întinsă,
cuprinsă între ţărmurile Dunării, ale Mării Negre, ale
Nistrului şi ale Tisei. Ea posedă cele două elemente
foarte puternice de civilizaţie şi de forţă: râurile care sunt
arterele unei ţări şi munţii care îi asigură osatura. Apele
sunt destinate să favorizeze comerţul, multiplicând legă­
turile, iar munţii sunt chemaţi să apere teritoriul naţional,
formând o barieră impenetrabilă în calea invaziilor.
Când arunci o privire pe harta Ţărilor Române, eşti
uimit de configuraţia unică a reliefului. La frontiere sunt
cursuri de apă, considerabile fără îndoială, dar nu imposi-
bil de trecut, apoi cârnpiile şi pe urmă un teren ondulat
care înaintează înălţându-se continuu până în centru, unde
se transformă în munţii uriaşi ale căror vârfuri înzăpezite
se pierd în nori: aceştia sunt Carpaţii. S-ar spune că natu-
ra a refuzat poporului acestei ţări orice putere de invazie,
dar i-a dat în schimb toată forta de rezistentă. Accesul este
posibil din orice parte, din Austria pe Tis~. din Rusia pe
Nistru, din Turcia pe Dunăre. Pare imposibil ca să reziste
unei invazii armate. Dar nu vă grăbiţi! În timp ce lupta se
desfăsoară la ses, muntii se transformă în fortărete si de
aici vin neînce'tat înt~ile, ca şi muniţiile din care pot, di-
nainte, să-şi facă depozite inepuizabile. Căci, dacă totuşi,
copleşiţi de numărul mare al duşmanilor, românii sunt
constrânşi să capituleze, ei se retrag în aceste fortăreţe
inexpugnabile şi de aici se năpustesc fără încetare asupra
duşmanilor patriei lor. Dacă românii nu vor, ţara lor nu va
fi cucerită de nimeni, niciodată, iar dacă s-ar întâmpla to-
tuşi, duşmanul n-ar putea rămâne aici. Aceasta este
import<ţDţa strategică a Carpaţilor.
Astfel este si misterul istoriei acestui tinut. Nici o tară
din Europa nu ~ fost atât de oprimată de hoardele străine.
S-ar putea spune că Dacia antică şi România modernă nu
au fost altceva decât aceste ţinuturi pe care Scriptura le
numeşte "marile drumuri ale naţiunilor". Sciţii, goţii,
gepizii, slavii, bunii, tătarii, moscoviţii, toţi au trecut prin
aceste câmpii pe ~care le-au scăldat în sânge şi le-au
presărat cu ruine. In timpul urgiei, băştinaşii se refugiau
în munţi. Trăiau aici, între vulturi şi trăsnete, păstrând în
suflet două lucruri sfinte: dragostea de patrie şi cea de

28
libertate, iar când puhoiul trecea, ei coborau din nou în
câmpie şi refăceau prin muncă rodnică tot ce secera morţii
lăsase în urma barbarilor.
Şi astfel, vechiul neam al dacilor se regăseşte în munţi
printre păstorii pe care-i numim "mocani", iar familia ro-
mană, fiică a colonilor lui Traian, a rămas pură, în ciuda
trecerii neîncetate a hoardelor din Asia şi Sarmaţia euro-
peană.
Natura a făcut din România o ţară superbă. Oamenii
au stricat-o mult.
La sud, Dunărea o înconjoară cu brâul său jilav care-i
este graţie şi forţă totodată. Largă, adâncă şi măreaţă,
Dunărea este unul din cele mai frumoase fluvii ale
Europei. Presărată cu numeroase insule, mărginită pe o
parte de dealuri cu pantele când povâmite, când line, iar
pe cealaltă, de câmpii fără sfârşit. De la Porţile de Fier,
unde se sparge înspumată de stânci şi până la Marea
Neagră, în care sfârşeşte somnoroasă şi parcă obosită
după o călătorie atât de lungă, cursul Dunării este plin de
neprevăzut şi de farmec. Călătorul coboară, iar de la
ţărmul fluviului încep vastele şesuri goale, monotone,
fără altă poezie decât aceea a singurătăţii şi întinderii lor.
Fără oraşe, doar câteva sate. Ici şi colo, câte un puţ săpat
în pustiu şi semnalat călătorului printr-o bârnă groasă,
oblică, purtând la un capăt o căldare atârnată de un lanţ
de fier, iar la celălalt un pietroi drept contragreutate.
Aceasta este fântâna erelor primitive, cea pe care se odi-
hneau patriarhii în vremea anticelor rnigraţii. Uneori
apare câte un refugiu. Nu e nici han, nici cârciumă. Nu e
"venta" din Spania şi nici caravanseraiul Arabiei; este
ceva intermediar. Inăuntru se află o sală înconjurată de o
bancă din lemn acoperită cu rogojini şi scoarţe; afară,
patru stâlpi susţin un acoperiş din ramuri care se reînnoi-
esc în fiecare primăvară. Aici găseşti, uneori, ouă
proaspete şi pui slabi; pâine niciodată, dar cafea şi tutun
întotdeauna. Ţăranii din împrejurimi se îmbată aici cu
rachiu, în cântecele interpretate pe nas ale lăutarilor
dansează hora, acel chorus al anticilor, iar, după un pui
de somn, îsi rezolvă treburile care se reduc la strictul
necesar. Cu~ând însă, tabloul se schimbă. Pe măsură ce
înaintezi spre nord, ţinutul devine mai accidentat. Văile
se cască în adăposturi adânci şi blânde pe care încă se-
curea tăietorului de lemne nu le-a despuiat. Aproape de

29
orizont se înaltă muntii cu linii armonioase, conturându-se
cu o claritate 'uirnita'are pe un cer de o rară limpezime.
Păduri seculare acoperă pantele, şuvoaie repezi se stre-
coară ca fire de argint pe muşchiul stâncilor, mânăstirile
îşi înalţă cupolele metalice între desişurile de verdeaţă.
Drumul devine greu, dar poezia se răspândeşte vălurit în
aceste locuri încântătoare, iar sufletul fermecat ascultă
doina păstorilor şi buciumul din Carpaţi. Sunetele înde-
părtate ne amintesc bucolicele de altădată care, în aceste
pustiuri alpestre, sînt ca nişte voci tânguitoare ale cine
ştie cărui suflet exilat.
Nu-i aşa că merită să vizitezi această ţară şi e păcat
când te gândeşti că atâţia oameni nu cunosc România
decât prin strigătele din parlament şi mizeria ambiţiilor
unora dintre copiii săi? Atrăgându-vă atenţia asupra
României bunului Dumnezeu şi uitând-o pentru o clipă
pe cea a oamenilor, sper să creez o operă folositoare şi să
plătesc în felul meu datoria ospitalităţii.

11. DUNĂREA
De la Paris la Viena sunt diverse rute, dar n-am să mă
ocup de ele aici. Veţi găsi în orice ghid de călătorie de-
taliile de care aveţi nevoie. Pentru noi, călătoria începe
cu adevărat la Pesta.
De la Pesta la Baziaş putem merge cu trenul, iar de aici
să ne continuăm călătoria pe Dunăre. Putem urca chiar din
Pesta şi să coborâm pe fluviu până la Giurgiu, Brăila sau
Galaţi şi chiar până la Sulina, dacă vrem să ne oferim
plăcerea unei navigări complete şi puţin cunoscute.
Doriti să urmăm această ultimă cale?
Compania austriacă Lloyd ne oferă unul din vapoa-
rele sale rapide, destul de elegante şi confortabile, deşi
cam neglijate, de câţiva ani, din lipsă de concurenţă. Nu
vom pleca decât mâine, dar ni se permite să dormim la
bord chiar din această seară.
Este noapte şi încă nu putem dormi. De altfel, ne-ar
împiedica zgomotul pasagerilor care sosesc şi al baga-
jelor încărcate pe vas. Citesc. Ce citesc? Am cu mine
câteva pagini despre Dunăre, acest fluviu ale cărui valuri
îşi amestecă murmurul cu liniştea nopţii. O oră va fi de

30
 ajuns ca să facem cunoşti~ţă cu acest tovarăş de călăto­
rie. Măriţi flacăra lămpii! Incep.
Dunărea izvorăste din tinutul Hohenzollern, de sub
coastele dealurilor' umbro~se care acoperă acest loc
pitoresc. Traversează aproape toată Europa şi sfârşeşte în
Orient. Foarte mică la izvoare, devine uriaşă pe ţărmul
românesc. S-o urmăm, dacă doriţi, în goana sa, şi să
vedem cât de importantă este pentru ţăcile pe care le
scaldă. Dunărea devine navigabilă la Ulm, la ieşirea din
Wiirtemberg şi intrarea sa în regatul Bavariei. De la Ulm
până la vărsare, are un curs de 2 425 de kilometri sau
peste 600 de leghe. Intră în România pe la Porţile de Fier.
Intre Olteniţa şi Turtucaia nu are decât un singur braţ.
Lărgimea sa este de aproximativ 700 m. Peste tot, matca
este presărată cu acele insule imersibile care au până la o
leghe lăţime şi sunt denumite .,au" în germană şi "os-
trov" în slavă. Cu această lărgime relativ mică nu se
poate explica debitul considerabil al Dunării decât printr-
o adâncime foarte mare. De multi ani, sondările făcute în
mijlocul stăvilarelor din vecinătatea Orşdvei au indicat
adâncimi mai mari de 30 -35 de metri. La Rasova, Jules
MicheletS a executat sondări care au dat de fu~d la 30 de
metri, la o mică distantă de mal, însă la 150 de metri de
mal, linia sondei n-a putut atinge fundul nici la 40 de
metri.
De la Viena până la mare, râurile care se varsă în
Dunăre ar face mai mult decât să tripleze volumul apelor
sale, dacă perioada umflării lor ar coincide. Întinderea to-
tală a bazinului Dunării este de 7 500 miriametri pătraţi.
Ea se împarte în trei regiuni distincte, separate de
brâurile munţilor prin mijlocul cărora şi-a croit un culoar.
Prima, care cuprinde toată Dunărea de Sus, de la izvor
până la Viena, are în jur de 2 000 de miriametri pătraţi
suprafaţă. Alpii Norici şi micii Carpaţi formează brâul
împrejmuitor al acestui bazin. A doua se întinde de la
Viena la Orşova unde Dunărea trece Carpaţii: cuprinde
toată Ungaria ş~ are o suprafaţă de aproape 3 000 de miri-
ametri pătraţi. In sfârşit, ultimul bazin se întinde de la
Carpaţi până la mare. Limitele sunt lanţul Carpaţilor, pe

5. Jules Michelet (1798-1874), istoric francez, profesor la

College de France, autor al Istoriei Franţei şi al Istoriei Revoluţiei
Franceze. A lăsat şi un Jurnal.

31
 de o parte, şi Balcanii, de cealaltă parte: are în jur de 2
500 miriametri pătraţi.
Dacă admitem că, în fata Vienei, Dunărea doar si-a
dublat volumul apelor, după ce va fi primit apele Ti~ei,
Savei şi Dravei şi pe cele care coboară din versanţii
Carpaţilor şi din Balcani, ea va avea, la vărsarea în mare,
un debit mai mare de 66 000 de metri cubi pecursul mi-
jlociu şi 150 000 pe cursul superior. În perioada creşterii
obişnuite a cursului, insulele coboară sub nivelul apelor
şi dispar sub ochii navigatorilor. Viteza fluviului face di-
ficilă navigaţia la coborâre şi imposibilă la urcare. Doar
vapoarele cu aburi pot înfrunta aceste obstacole. La
sfârşitul verii, când apele coboară prea mult, navigaţia pe
Dunăre devine periculoasă peste tot unde fluviul, aban-
donat sie însuşi, poate să se întindă în voie. Bancurile de
nisip deplasate de umflările apelor sunt cauzele frecvente
ale esuărilor. În sus de Orsova, Dunărea străbate o ra-
mură' a lanţului carpatic. Albia este îngustată între stân-
cile abrupte, iar lăţimea ei variază între 360 şi 1 000 de
metri. Adâncimea sa este, în general, mai mult decât su-
ficientă pentru orice fel de vapor, exceptând şapte locuri
unde albia Dunării este traversată de bancuri de stânci
care împiedică orice navigaţie, atunci când nivelul apel!?r
este la patru picioare peste zero în zona Orşovei. In
sfârşit, mai jos se află barajul de la Porţile de Fier. Ne
găsim încă în mijlocul Carpaţilor, de unde zărim văile în-
guste şi adânci. Dunărea are o lăţime de 500 până la 950
de metri, iar albia sa este traversată de bancuri de stânci
pe o lungime de 2 600 de metri. (Jules Michelet, Dunărea.
Jurnalul de la Constantiopol).
Acum câţiva ani navigaţia prin mijlocul curenţilor de
la Drenkova la Orşova şi Porţile de Fier părea imposi-
bilă. Nici o navă nu îndrăznise să treacă vreodată.
Vapoarele din Austria şi din Ungaria coborau până la
Drenkova sau până la Orşova şi urcau din nou, trase de
oameni si de cai, către Pesta si Viena. Bărcile turcesti
care navigau pe Dunărea de Jo~ se opreau la Vidin şi )a
Cema. Remorcarea nu era, de altfel, posibilă oricând. In
perioada inundaţiilor, ţărmurile fluviului erau înecate şi
navigaţia era întreruptă. Asta se întâmpla periodic în
fiecare an.
Aşa stăteau lucrurile când, în 1828, doi întreprinză­
tori englezi, dnii Andrew şi Prichard, au încercat să se

32
convingă pe pielea lor de navigabilitatea fluviului. Între-
prinderea lor a fost încununată de succes şi
au apelat la
capitaliştii austrieci pentru înfiinţarea unei companii de
navigaţie. Au emis mai întâi un capital de o sută de mii de
florini, reprezentat prin acţiuni de cinci sute de florini, dar
după doi ani le rămăseseră încă 25 de acţiuni de plasat. De
asemenea, abia în luna septembrie 1830, "Francisc I",
unicul vapor de care dispunea compania, a întreprins
prima călătorie de la Viena ~a Pesta şi n-a făcut decât
paisprezece ore şi jumătate. Incurajaţi de acest succes,
acţionarii au pretins să se încerce o coborâre până la
Belgrad, dar au apărut câteva obstacole între Raab şi
Semlin, ceea ce i-a descurajat din nou. Totuşi în 1834, unul
din cei mai inteligenţi bărbaţi ai Ungariei, contele Ştefan
Szecheny6, mereu în căutare de mijloace să-şi reînnoias-
că ţara şi înţelegând importanţa navigaţiei pe Dunăre, se
asigură de concursul baronului Sina, unul dintre cei mai
bogaţi bancheri ai Europei, şi începe reorganizarea com-
paniei prin emiterea a trei sute douăzeci de noi acţiuni şi
se obligă să le plaseze în rândul nobilimii maghiare.
Mediind această creştere de capital, soci~tatea a putut să
construiască trei vapoare noi cu care şi-a extins cursele
până în Valahia. Aşa s-a născut una din cele mai mari în-
treprinderi cu care se mândrea Austria: "Compania im-
perială şi regală privilegiată pentru navigaţia pe Dunăre".
De la un an la altul, această companie capătă o importan-
ţă tot mai mare. Ea va .creşte, rând pe rând, număml
vapoarelor sale cu aburi. In acelaşi timp le va perfecţiona
ca viteză, eleganţă şi confort. De asemenea, va organiza
un dublu serviciu: serviciu rapid pentru călători şi măr­
furi. Din păcate, s-a întâmplat ceea ce este firesc pentm
cei care nu au concurenţă: compania a crescut preţurile şi
a început să ·neglijeze mai multe lucruri. Călătorii şi, mai

6. Contele Szecheny Istvan (1791-1860), membru al Dietei maghia-

re (1825-1848) unde propune ca dezbaterile să nu se mai ţină în
latineşte ci în ungureşte (1830); adept al navigaţiei pe Dunăre; mecenat
cultural; fondator al unui teatru si al conservatorului de muzică din
Pesta; opozant declardt al lui Koss~th Lajos pe care îl combate în presă;
la declanşarea revoluţiei de la 1848 s-a opus campaniei militare contra
Imperiului Habsburgic; ministru al lucrărilor publice în guvernul
Bathyani. Suferind de o puternică depresiune nervoasă se sinucide.
Autor al lucrărilor Caii tie curse şi dre.rarea lor (1830), Navigaţia pe
Dwrăre (1830), Proiecte de ameliorare (1833), Un cuvânt despre
Unxaria (1939), Academia Maghiară (1843).

33
 ales, negustorii au început să facă reclamaţii. Compania,
în postura unei superbe suverane, nu a acordat decât o
atenţie superficială acestei stări de fapt, până când două
evenimente i-au dat o lovitură mortală si i-au dovedit că
nu este invulnerabilă. Ne referim la Coiupania franceză,
care a organizat un serviciu de la Marea Neagră la
Belgrad, şi la calea ferată de la Baziaş. Compania franceză
n-a reuşit, dar calea ferată a răpit vapoarelor care urcau
până la Pesta un mare număr de călători. Prelungirea
acestei linii până în România şi până la Constantinopol
va slăbi şi mai mult importanţa Companiei austriece. Totuşi,
ea va rămâne încă multă vreme puternică şi, de altfel, ar fi
nedrept să nu recunoaştem serviciile pe care le-a adus şi
le poate aduce în continuare comerţului în ţările riverane
Dunării. (Studii diplomatice şi economice asupra Valahiei,
de Thibault-Lefebvre)7.
Mai rămânea un ultim obstacol pentru navigaţia pe
Dunăre, obstacol ce a părut multă vreme mai grav decât
oricare altele: bariera de la vărsarea în Marea Neagră.
Într-o lucrare remarcabilă despre gurile de vărsare ale
Dunării, dl. Engelhard, membru al Comisiei Europene de
la Galaţi, astăzi consul general al Franţei la Belgrad, a rezu-
mat ~u multă exactitate şi cunoaştere această problemă.
,,Povestirile lui Herodot, spune el, cele ale lui Strabon
şi ale lui Ptolemeu, precum şi harta Dunării de Jos,
trasată după indicaţiile acestuia din urmă, permit să con-
statăm schimbările esenţiale care s-au petrecut succesiv
în configuraţia deltei. După scriitorii antici, în_ vremea
expediţiei Argonauţilor, adică acum treisprezece secole
înainte de Cristos, Dunărea nu ar fi avut decât două guri
de vărsare. Nouă secole mai târziu, după mărturisirea lui
Herodot, care merită, cu siguranţă, mai mult~ încredere,
erau cinci; urmele lor se regăsesc şi astăzi. In afară de
Sfântul Gheorghe, Sulina şi Chilia, desemnate în istoria
veche sub numele de lnaracium Ostium, Boreum si
Thiogale Ostium, se cunoşteau încă două guri de vărs~e
meridionale care ajungeau până în golful Halmyris.
mărginit pe o parte de lanţul de dealuri care delimiteaz[l
malul vestic al lacului Razelm, iar pe cealaltă parte de
capătul braţului Sfântul Gheorghe, la nord-est. Unul din

7. THIBAULT-LEFEBVRE, Etudes diplomatiques et economiques

sur la Valaclrie, Seconde Edition, Paris [1858].

34
 aceste brate nu este decât Dunavăt care descarcă la sud o
mică part~ din apele de la Sfântul Gheorghe. Celălalt
pare să aibă dimensiuni mult mai reduse şi se despărţea
de cursul principal al fluviului la circa optsprezece kilo-
metri în amonte de «Furca lui Ismail» avansând în mare
prin extremitatea golfului în care se vărsa şi Dunavăţul
numit Sacrum Ostium. Aceste două brate ale Dunării
ocoleau lantul muntilor cunoscuti azi s~b numele de
Beştepe (cel~ cinci c~line) şi form~u astfel, împreună cu
braţul Sfântul Gheorghe, o insulă mare - Peuce - care
constituia o parte integrantă a deltei. Sacrum Ostium nu
mai există, dar mai putem să urmărim direcţia albiei sale
·nisipoase în vecinătatea Babadagului, oraş aflat la o zi de
Tulcea. Astfel se explică istorisirile lui Arriaims care,
descriind munţii şi pădurile din Delta Dunării, demonstra
că Alexandru nu îndrăznise să-şi angajeze armatele prin
aceste locuri. Si, de asemenea, putem să ne dăm seama
de eroarea lui' Barbie du Bocage8 care, confirmând la
rândul său existenţa acestor munţi şi păduri, le localiza
însă în împrejurimile Silistrei.
Munţii Bech Tepeh (Beştepe), înalţi de 300 de pi-
cioare, domină în continuare câmpia reavănă a Dunării
inferioare, dar ei nu aparţin propriu-zis deltei, ci doar
mărginesc pur şi sim_plu bazinul cuprins între Sfântul
Gheorghe şi Chilia. Inainte să apară această transfor-
mare, delta urca până la Isaccea, vechiul Noviodunum,
fată de care se află astăzi la o distantă de 24 de kilometri.
R~strânsă într-o singură albie, Du~ărea oferea în acest
loc mai multă libertate pentru trecerea de pe un mal pe
altul şi pe aici, rând pe rând, au trecut romanii, barbarii
si otomanii. De aici si numele de Isaccea care înseamnă
~<trecerea lui Isaac». ·
Pe de altă parte, golful Sacrum Ostium care primea
cei doi afluenţi dunăreni, şi braţul Sfântul Gheorghe, s-a
închis puţin câte puţin, pe măsură ce au înaintat aluviu-
nile deltei. Această prelungire a ţărmului către sud a for-
mat marele lac Razelm. Un fenomen asemănător pare a
se fi produs la nord de Chilia, unde mai multe lacuri mari
8. Jean Denis B.arbie du Bocage ( 1760-1825), geograf francez,
conservator al coleqiei de hărţi de la Bibliotheque Nationale, profesor
la Sorbona, fondator (1821) ~i pre~edinte al Societă!ii Franceze de
Geografie.

35
nu sunt despărţite de mal decât printr-o limbă îngustă de
pământ aluvional.
Dacă este în afara oricărei îndoieli faptul că marea
înainta altădată până la poalele lanţului muntos, din care
Beştepe erau culmile cele mai înalte, se pare că golful era
încă deschis în secolul al XV-lea, căci genovezii ocupau
aici o fortăreaţă al cărei turn principal se înalţă încă pe
unul din malurile izolate ale lacului, iar la mică distanţă
de această ruină se vede un podiş pe care tradiţia îl indică
a fi amplasamentul unei întreprinderi comerciale înte-
meiate de navigatori mediteraneeni. Se pretinde, de alt-
fel, că s-ar fi descoperit, ~acum câţiva ani, o ancoră pe
înăltimile din vecinătate. In vremea lui Ptolemeu, adică
la c'inci secole după Herodot, Dunărea îşi deschisese
două noi ieşiri şi îşi elibera apele prin şapte guri de văr­
sare. După geograful egiptean, aceste două braţe supli-
mentare se desprindeau din Sfântul Gheorghe spre cen-
trul cursului si întîlneau marea între acest brat si Sulina.
Pulchrum O;tium şi Pseudo Ostium au dispăiut; însă,
dacă ar fi posibilă explorarea lacurilor interioare care
acoperă o parte din insula de la Sfântul Gheorghe, s-ar
regăsi probabil urma celor două albii. Braţul Sfântul
Gheorghe nu se bifurca deloc la vărsare, cum se întâm-
plă astăzi. Marea insulă Olinca ce desparte cursul mare
nu pare să fi răsărit din adâncul fluviului prin acumula-
rea treptată de aluviuni. Mâlul şi argila din care este com-
pusă sunt atât de compacte, malurile sale abrupte atât de
solide, încât ele rezistă, nefiind vizibil erodate, ca un pin-
ten puternic înfipt, cu toată violenţa apelor pornite îm-
potriva sa. Această rezistenţă mare pare să justifice
supoziţia că insula Olinca era cândva lipită de continent
şi că fluviul, obturat la sud de bancuri de nisip şi-a de-
schis o breşă către est irupând pe malul stâng. Apele
mâloase ale Dunării se încarcă de nămol mai ales când
trec prin câmpiile Dobrogei. Devenite mai puţin rapide
ca urmare a coturilor şi a insulelor din albia sa, respinse
de valurile Mării Negre, ele depun la vărsarea fluviului
imense cantităti de aluviuni asemănătoare cu cele ale
Nilului, Senei ~au ale fluviului Tajo. Aceste depuneri, cu
atât mai abundente cu cât cresterile anuale ale debitului
sunt mai mari, stânjenesc circ~laţia spre Sulina. Adânci-
mea obişnuită a acestui canal măsura în 1857 cinci picioare
venetiene şi era de ajuns pentru navele uşoare, dar când

36
tonajul era mai mare sau nivelul apei scădea, trebuia să
descarci cu mari cheltuieli şi cu o pierdere de timp
însemnată. Aceste descărcări si reîncărcări se făceau fără
precauţie. Uneori căpitanul în.tindea rogojini pe pământ,
dar cel mai adesea, presat să-şi continue cursa, arunca,
fără menajamente, încărcătura chiar pe pământul gol.
Dacă vremea se înrăutăţea în timpul operaţiunii, marfa
reîncărcată fiind umedă se altera în timpul traversării.
În 1853, ca şi în 1854, inundaţiile de primăvară, scă­
derea nivelului apelor în timpul verii, sloiurile din iarnă
au întrerupt comerţul românesc vreme de nouă luni şi
jumătate.
· Înainte de anull826, când Tratatul de la Akermann9
nu acordase încă ruşilor gura de vărsare de la Sulina, turcii
ataşau -în fiecare an- în spatele câtorva bărci, nişte căngi
încovoiate. Trase de bărci, aceste căngi pătrundeau în
mâl şi îl amestecau cu apa, care îl antrena către mare.
Desigur, era un procedeu primitiv, dar era ceva, totuşi.
Din momentul în care, prin Pacea de la Adrianopoll O
(1829), Rusia a desăvârşit opera Tratatului de Ia Akermann
şi s-a văzut stăpână nu numai pe Sulina, ci şi pe braţul
Sfântul Gheorghe, ea nu a mai avut altă grijă decât să în-
frunte concurenţa străină în aceste zone şi să îngreuneze
din ce în ce mai mult trecerea pe Dunăre înspre Marea
Neagră. Ai fi spus că Rusia îşi asumase sarcina de ajus-
tifica titlul de "Inospitalier" pe care anticii îl dăduseră
Pontului Euxin. Măsurile restrictive si vexatorii cu care
Rusia împiedica navigaţia pe Dunăr~ constituiau o vio-
lare flagrantă a articolelor 108, 109 şi 113 din Actul fmal
al Congresului de la Viena. Imperiul ţarist nu numai că
nu s-a supus dispoziţiilor tratatului, dar chiar a restrâns şi
a făcut şi mai periculoasă a'?eastă trecere prin tot felul de
construcţii aşa-zis sanitare. In 1840, Billecocqll, un con-
sul francez vigilent, scria că ruşii au aruncat, în timpul

9. Convenţia ruso- turcă de la Akemunn 25 septembrie/7 octom-

brie 1826.
10. Tratatul de pace de la Adrianopol, semnat pe 2/14 septembrie
1829, care punea capăt războiului ruso- turc declanşat cu un an înainte
(14/26 aprilie 1828).
Il. Adolphe Billecocq (lR00-1870), consul general al Franţei în
Principatele Române (1839-1846), prieten şi sprijinitor al românilor,
iniţiator al unui Album Moldo- Valaq11e (1848) în care erau prezentate
cele două ţări, prin text şi ilustraţii de aniştii francezi Michel Bouquet şi
Charles Doussault; autor al unei lucrări autobiogr~fice Le nostre pri~:ioni!

37
 nopţii, pietre, stânci şi pământ în canalul Sulina. Faptul
va părea monstruos, dar cel puţin este cert că Rusia nu
s-a ocupat niciodată de curăţirea fluviului. Dificultatea
trecerii a produs stricăciuni şi pierderi. Mai multe nave
austriece, englezeşti, ruseşti, sarde, greceşti, au naufra-
giat.:. Reaua voinţă a Rusiei avea consecinţe dezastruoase.
Incă din 1842, Mettemich12 s-a făcut interventii
energice la Sankt Petersburg, iar în 1848 a instalat ia
Sulina un agent consular pentru a remedia situaţia şi a
proteja pe austrieci. Reclamaţiile ministrului şi instalarea
consulilor, au exercitat, pentru o vreme, o influenţă
benefică. Orice obstrucţie criminală a încetat; guvernul
rus a construit pe şantierele de la Odessa două vapoare de
dragaj. Dar, deşi terminate, le-au lăsat mai mulţi ani în
port. Abia în 1850 sau 1851, le-au trimis, dar fiind trase
de-a lungul malului basarabean vreme de trei ani, în
1853, nu mai funcţionau. În consecinţă, eşuări, naufragii
şi pierderi se înregistrau continuu. "Este un cimitir de
nave", îi spunea un italian lui Thibaut-Lefebvre. Ca să nu
rişte împotmolirea navelor, mulţi căpitani aşteptau la
Constantinopol creşterea nivelului apelorJi, dacă aceasta
întârzia, plecau să încarce în alte părţi. In luna septem-
brie 1853, numai două vase greceşti de mic tonaj au
putut ajunge până Ia Brăila. Chiar şi vapoarele companiei
austriece Lloyd, în ciuda tirantului mic de 2,20 m până la
2,50 m, erau obligate să descarce Ia Vama o parte din
mărfuri pentru a trece de barieră şi a ajunge la Galaţi. În
lipsa vapoarelor, câţiva negustori închiriaseră nişte nave
mici navlosite pentru Constantinopol, îşi transportau măr­
furile în acest oraş cu mare cheltuială de timp şi de bani,
în vreme ce negustorii din Trieste îşi duceau cumpără­
turile în sus pe Sava până la Sissech. Asta era situaţia
când a început războiul13. Una din consecinţele sale au
fost eliberarea navigaţiei dunărene şi avântul imprimat
comerţului în ţările riverane, mai ales în provinciile
româneşti. Pentru a asigura modul cel mai eficace de apli-
care a Tratatului de Ia Paris, s-a hotărât că fiecare dintre
puterile contractante va avea dreptul de staţionare pentru
una sau două nave uşoare de război la gurile fluviului.
Acerba opoziţie a reprezentanţilor Rusiei la această dau-

12. Prin!Ul K.lemens- Wenzel- Lothar von Mettemich ( 1773-1859),

cancelar al Austriei.
13. Războiul Crimeii 1853-1856.

38
ză dovedeşte importanţa deosebită a acestei măsuri. Şi nu
este una dintre cele mai mici consecinte ale războiului
din Orient libertatea puterilor europe~e de a avea la
gurile Dunării douăsprezece nave de război gata oricând
să se deplaseze dintr-un loc într-alb.ll pe Marea Neagră. această
mare care era amenintată să nu mai fie decât un lac rusesc.
Nu era însă suficient să se asigure libertatea naviga-
ţiei pe Dunăre şi pe Marea Neagră, trebuiau executate lu-
crări absolut necesare la gurile fluviului. Mai mult chiar,
trebuia reglementat viitorul acestei probleme. În acest
scop a fost înfiinţată Comisia Europeană14 în care fie-
care dintre cele şapte puteri contractante trebuia să fie
reprezentată de un delegat. Comisia Europeană era însăr­
cinată să proiecteze şi să execute lucrările necesare pentru
degajarea gurilor de vărsare ale Dunării, precum şi a
părţilor de mare învecinate, de nisipuri şi alte obstacole
care le astupau, pentru a le reda navigaţiei în cele m_!li
bune condiţii. (Articolul 16 din Tratatul de la Paris). In
plus, această comisie trebuia să fixeze, cu majoritate de
voturi, drepturile permanente ce i se cuveneau, după prin-
cipiul perfectei egalităţi, asupra navelor diferitelor
naţiuni, ca să acopere astfel cheltuielile pentru lucrările
executate, ca şi pentru instituţiile ce aveau drept scop
asigurarea şi facilitarea navigaţiei la gurile Dunării.
Compusă din delegaţii Franţei, Angliei, Austriei, Prusiei,
Italiei, Rusiei şi Turciei, Comisia Europeană a trecut la lucru
si în 1861 inaugura la Sulina lucrările făcute de ea.
· "În starea sa naturală, spune Engelhart 15, şi înainte ca
importante lucrări să fie executate aici, adâncimea medie
a gurii de la Sulina era la intrare de 1O picioare, în timp
ce la Sfântul Gheorghe şi la Chilia nu atingea de obicei
mai mult de 5 până la 6 picioare".
Am pomenit mai devreme despre sistemul primitiv
care consta în a scormoni nămolul cu o grapă pentru a-1
amesteca cu apă şi pentru a obţine astfel o adâncime de
10-ll picioare. Engelhart neagă eficacitatea acestui pro-
cedeu. El neagă şi utilitatea curăţirii cu draga. "Un sistem
mai raţional, spune el, se recomandă şi pare a se impune,
chiar prin simplitatea sa, alegerii făcute de ingineri; aceasta
constă în a forţa fluviul, cu ajutorul unor diguri paralele,

14. Comisia Europeană a Dunării.

15. EDMOND ENGELHARDT, Etudes sur les embouchures du
Danube, Galatz, 1862.

39
 să lucreze el însuşi la adâncirea albiei sale, purtându-şi
apele peste barieră cu toată forţa sa. Se încearcă astfel ca
între malurile artificiale să se producă o vâltoare care tre-
buie să aibă acelasi efect ca si între malurile naturale si
care aruncă în adâncurile din. larg aluviunile adunate la
vărsare. Asemenea lucrări au fost executate la intrarea de
la Sulina. Două diguri având o desfăşurare de 4 600 şi
respectiv 3 000 de picioare au fost construite aici de
Comisia Europeană, în perioada 1858-1860 şi, după ter-
minarea lor, nu numai că bariera dispăruse, dar şi adân-
cimea trecerii, care era fix de nouă picioare, se ridicase
acum la şaptesprezece picioare. Acest nivel a rămas
aproape neschimbat până astăzi. Şi totuşi sistemul acesta
era departe de a fi perfect, căci el lasă să subziste cauza
primară a formării barajelor. Bunul simţ indică într-ade-
văr că bancul ce se întindea în faţa gurii de vărsare iniţiale
se va forma, mai devreme sau mai târziu, în faţa noii guri.
Singurul remediu pentru acest. inconvenient este de a
prelungi digurile urmărind astfel ridicarea fundului, iar
noi am fost convinsi că la Sulina acest lucru nu va fi
necesar decât după mulţi ani. Într-adevăr, curentul litoral
pe care l-am atins prin proiectarea celor două diguri în
mare, favorizează scoaterea nămolului şi a nisipului fm
pe care îl degajează braţul navigabil al Dunării; aceste
aluviuni se îndreaptă spre sud-est sub influenţa vânturilor
puternice. Ele sunt antrenate în această direcţie de hulă,
fapt dovedit de înaintarea progresivă a malului drept, pe
care îl alimentează depunerile .fluviului şi ale mării şi al
cărui relief este prelungit în continuu. Un calcul aproxi-
mativ, bazat pe cantitatea anuală de sedimente şi pe încli-
naţia plajei, estimează cam la cincizeci şi şase de ani răs­
timpul necesar formării unui nou banc. Această apreciere
merită totodată puţină încredere, căci depunerile sunt
influentate de fenomene foarte diverse, iar studiile ac-
tuale n~ le pot încă preciza efectele."
Sub conducerea inteligentă a dlui Charles Hartley,
inginer al Comisiei, s-au făcut în fiecare an noi lucrări
pentru întreţinerea şi îmbunătăţirea canalului Sulina.
Câteva cifre vot;. fi de ajuns pentru a aprecia importanţa
acestor lucrări. In 1861, descărcările efectuate în portul
Sulina erau reprezentate de 30 de nave mari cântărind 8 9! 7
tone; în 1865, erau 222 de nave cu un tonaj de 65 827. In
1861, taxele de navigaţie percepute la Sulina au fost de
855 827 de franci; în 1864, s-au ridicat la 1 240 540 de

40
franci. În perioada 1855-1865, numărul total al naufragi-
ilor la gurile Dunării şi raportul cu mişcarea de navigaţie
arată astfel:
Naufragii Procent
Perioada 1855-1860............ 103 0-65%
Perioada 1861-1865 ........ ... . 43 0-25%

Trebuie să remarcăm faptul că informaţiile pe care

am putut să le culegem pentru anii 1855 şi 1856 sunt in-
complete şi este posibil ca numărul de naufragii să fie
mai mare decât cel indicat mai sus. (Statistica navilfaţiei
la gurile Dunării, publicată de Comisia Europeană 6.)

III. DE LA PESTA LA ORŞOVA

S-a făcut dimineaţă. Huila îşi aruncă şuvoiul întunecat spre
cerul alb. Aburii şuieră. Clopotul sună. Vaporul se pune în
mişcare. Adio, Pesta - plimbări cythereene. Adio, Buda
-dealuri umbroase şi vechi amintiri. Coborâm spre ţinuturi
noi, departe de Franţa, aproape de acest arttic Orient al
cărui destin preocupă, pe bună dreptate, orice spirit fră­
mântat de viitorul omenirii.
Ţinutul care se întinde în jurul nostru, la dreapta şi la
stânga marelui fluviu, nu seamănă deloc cu cele pe care
tocmai le-am parcurs călătorind de la Paris la Viena.
Ungaria are puţine oraşe pe malurile Dunării şi acestea
au o mică importanţă. Iată totuşi Duna- FOldvăr (vechiul
Lussunium), centru administrativ la 35 de kilometri
nord-est de Simontornya. Este un orăşel cu 3 500 de
locuitori. Ubici Tolna (anticul Altium) nu e decât un târg
cu 1 800 de locuitori, în comitatul cu acelasi nume. Mai
jos, pe malul opus, se află Baja, un oraş mai important care
numără 13 840 de locuitori şi unde există un gimnaziu şi
frumosul castel al prinţilor Grassalkovics. Pe malul drept,
vom saluta orasul Mohăcs, celebru în analele Turciei si
ale Ungariei. în' 1526, turcii i-au învinş aici pe unguri, iar
regele Ludovic al Il-lea17 a fost ucis. In 1687, ungurii şi
armata imperială, conduşi de Carol al IV-lea de Lorena,
şi-au luat o strălucită revanşă distrugând o puternică ar-

16. Statistique de la navigation a/' embouchure du Danube, Galatz,

1847-1897.
17. Ludovic al II-lea (1506-1526), rege al Ungariei şi Boemiei
(1516-1526).

41
 mată turcească. Mohâcs este sediul unui protopop grec;
mai există, printre altele, un castel-fortăreaţă. Oraşul are
5 000 de locuitori.
Câmpia care se întinde acum la dreapta noastră se nu-
meşte Synnia. O să vedem aici mica cetate de la Vukovar,
la confluenţa Dunării cu Vuka. Suntem deja la 220 de
kilometri de Buda. Vă rog să remarcaţi această termina-
ţie în "var'' care se regăseşte în multe nume din această
tară: Foldvâr, Vukovar, Temesvar, etc. Aceasta înseamnă
fu ungureşte "cetate" şi i se adaugă numele râului din
vecinătate, ca şi cum ar spune "cetatea Temesului" (Timi-
şului- n. tr.), "cetatea Vukăi", etc.
lată-ne acum la Petrovaradin, pe care ungurii îl nu-
mesc Petervar, iar cronicile latine - Petruvaradinum.
Este un oraş fortificat, centru administrativ la graniţele
militare ale Slavoniei, vizavi de Novi Sad, la 238 de kilo-
metri de Buda. Numără 6 000 de locuitori, exceptând
garnizoana. Prinţul Eugeniu de Savoia18, cel care, pentru
a demonstra tripla sa naţionalitate italiană, germană şi
franceză, semna "Eugenio von Savoie", a repurtat o
strălucită victorie împotriva turcilor, la 1 august 1716.
După revoluţia din Ungaria, în 1849, Peterwardein cade
în mâinile banului Jelacici 19, la 7 septembrie. Ultimul
oraş austriac pe care îl aflăm pe malul drept este
Zenrum, pe care sârbii îl numesc Zemurm şi care se
numea, în Evul Mediu, Malaville. Este un oras cu 8 500
de locuitori; are un protopop grec şi sing~ra şcoală
evreiască din Sclavonia. Sernlin a fost întemeiat în 1739,
pe amplasamentul unui castel al lui Ioan Huniadul20.
Aici este locul potrivit să reciteşti "Orientala" lui Victor
Hugo.
"Belgrad şi Semlin sunt în război"
Belgradul se află, într-adevăr, pe promontoriu} format
la confluenta Savei cu Dunărea. La întoarcerea lor din
expediţia du'pă Lâna de Aur, Argonauţii au urcat pe flu-
viul Istru (Dunărea). Sosiţi în locul unde se găseşte

18. Prinţul Eugeniu de Savoia (1663-1736), ilustru comandant al

armatelor austriece, învingător al turcilor.
19. Baronul Josef Jellacici de Buzin (1801-1859), general austriac,
ban al Croaţiei (1848- 1859).
20. Iancu de Hunedoara (1387-1456), ban al Severinului (1438
-1441), voievodal Transilvaniei (1446-1448), guvernator şi regent al
Ungariei (1444-1453).

42
 Belgradul azi ei au văzut în faţa lor două cursuri de apă
de mărime egală, au luat-o pe cea din stânga crezând că
este tot Istrul şi au urcat până la poalele Alpilor Iulieni,
vecini cu Adriatica. Râul pe care-I străbătuseră era Sava
si în nestiinta lor, scuzabilă totusi, au numit Istria tinutul
În care 'ace;t "fals Istru" îsi ave~ izvoarele. Când' veniti
dinspre Trieste în Ungaria, veţi găsi Sava la poalel~
munţilor şi veţi străbate valea plină de farmec, într-o stare
admirabilă. Aici o vedeti murind, dacă "a muri" înseamnă
"a părăsi" existenţa indtviduală pentru a te pierde într-una
superioară şi desăvârşită. Belgrad (în sârbă - Beograd
sau oraşul alb; în maghiară- Uj Fejervar; Alba Iulia, în
latină) pare să fie Singidunum al romanilor sau Singedon,
menţionat de Procopiu21. Aici au venit mai întâi soldaţii
lui Traian, când acest ilustru comandant a cucerit Dacia.
Dar importanţa sa adevăratăAdatează din vremea războaie­
lor dintre turci si crestini. In 1522, el a fost cucerit de
Soliman Magniflcul; in 1668, de ducele de Bavaria, pen-
tru austrieci; în 1690, turcii îl recuceresc; în 1717, 1e este
din nou răpit de prinţul Eugeniu; Tratatul de la
Passarovitz îl va da Austriei, care-I va pierde din nou în
1739; recucerit in 1789 de Laudon, un general austriac,
oraşul va fi predat turcilor în 1791. Karagheorghe22,
conducătorul popular al sârbilor, îl recucereşte în 1806,
dar va cădea din nou sub stăpânire turcească în 1812. Din
1820, aceştia ţineau aici o garnizoană. Astăzi, se ştie că
această garnizoană nu mai există.
Din aceste dominaţii diferite, oraşul a păstrat doar un
caracter dublu: creştin şi musulman. Minaretele geami-
ilor sunt primele care se arată privirilor călătorului ce
vine din Occident. Clopotniţele bisericilor se înalţă spre
cer. Oraşul vechi, înconjurat de un zid urât, este împărţit
în cartiere: sârbesc, evreiesc si turcesc. Acesta din urmă
se întinde chiar la poalele cetăţii şi numără 860 de case
cu cel puţin 6 000 de suflete şi are un aspect şubrezit, dar
original faţă de celelalte oraşe turceşti din interior. Oraşul
nou, construit în câmpia Vratschar, cuprinde principalele
instituţii civile şi militare: palatul prinţului, ministerele,
cazarmele, consulatul Franţei, şcoala militară, etc.

21. Procopiu din Caesarea (?- c. 568), istoric bizantin, secretar al

generalului Belisarie, autor al Cârţii războaielor şi al Istoriei secrete.
22. George Petrovic Karagheorghe (c. 1752-1817}, fondator al di-
nastiei sârbeşti.

43
Populaţia Belgradului este în jur de 30 000 de locuitori.
Graţie poziţiei fluviului, Belgradul se vede încă multă
vreme după ce îl părăseşti. S-ar spune că, înainte să se
afunde complet în Orient, Dunărea se îndepărtează cu
părere de rău de locurile prin care s-a plimbat, maiestuoasă
şi calmă, între ţărmuri populate de vestigii creştine.
Si totusi, n-am terminat cu această istorie însângerată
care' ne po~esteşte despre luptele Semilunii cu ale Crucii.
Vedeţi această umilă îngrămădire de case cuibărite pe
malul sârbesc? Este Grocka, celebră prin bătălia din 1739
dintre turci şi armata imperială. Mai departe, în mijlocul
fluviului, se înaltă o veche fortăreată turcească ruinată, cu
un aspect strani~. Am putea sp~e o ruină în mijlocul
deşertului, şi este într-adevăr o ruină şi un deşert de jur îm-
prejur. Pe aceste ziduri îngălbenite nu se iveşte nici un chip
de om. Pe aceste drumuri de patrulare, pline de moloz, nu
se aude nici un zgomot. Este într-adevăr un cadavru al
fortăreţei cu o înfăţişare care îţi strânge inima. Sârbii o
numesc Smederevo sau Semendria (ar însemna Sfântul
Andrei). În spatele fortăreţei ruinate, se înalţă un oraş cu
11 000 de locuitori care a fost cândva capitala Serbiei şi
care, cucerit si recucerit de turci, a rămas în sîarsit, sârbilor.
Pozareva'c, pe care austriecii îl numesc Pissarowitz,
este un veritabil oras oriental, format din câteva sute de
case înconjurate cu 'garduri. Pozarevac s-a distins prin
victoria margrafului Budei asupra turcilor în 1689 şi prin
Tratatul din 1718 (Pacea de la Passarowitz) prin care
Turcia ceda Austriei Belgradul, Timişoara, Oltenia şi o
parte din Serbia; Veneţia păstra câteva locuri în Turcia.
In 1815, Milos23 a învins la Passarowitz apărarea îndâr-
jită a turcilor baricadaţi într-o biserică.
Pe malul drept, descoperim castelul Roma, iar pe malul
stâng; satul Palanka, amândouă situate pe un cot al Dunării,
unde ajunge râul Nero.
Imediat după aceea apare Baziaş. Este o biată staţie de
cale ferată unde sosesc direct călăt~rii grăbiţi. Ei câştigă
astfel o zi faţă de navigaţia pe fluviu. Intre Dunăre şi munte
se găseşte un fel de culoar strâmt în care s-a amenajat,
cum s-a putut, un debarcader lipsit de orice lux şi un
hotel fără nici un confort.

23. Milos Obrenovic, (1780 -1860), voievodul Serbiei (1817-1839;

1858-1860).

44
 Până aici, malurile Dunării au fost destul de monotone.
Câmpii vaste, denivelări rare, oraşe de mică importanţă, în
afară de două sau trei, puţine frumuseţi ale naturii şi mai
puţine încă opere de artă. Iată ce ne oferă malurile sârbeşti
şi ungureşti ale Dunării până la Baziaş. Dar în curând, vom
ajunge în locuri pitoreşti de o incomparabilă măreţie şi care
ar merita, ele singure, călătoria. Munţii împăduriţi ai
Serbiei îşi înalţă vârfuri.le încoronate cu păduri întune-
coase, peste drum de crestele abrupte ale Banatului de
Timişoara. S-ar spune că fluviul şi-a croit drum prin în-
grămădiri de st~nci, zdrobind tot ce se opunea marşului
său tumultuos. Intr-unul din aceste peisaje foarte roman-
tice, veţi vedea castelul Galoubatz (Golubac) şi vă puteţi
face o imagine despre ceea ce a fost arhitectura sârbilor
în epoca feudală. Pe malul opus, malul stâng, se deschide
o peşteră celebră în tradiţia ţinutului. Germanii o numesc
Muckenhohle, adică "peştera musculiţelor". De aici ies
aceste miriade de ţânţari din care Moise a făcut un flagel
împotriva Egiptului şi care decimează cu mu~ă cruzime
animalele din aceste regiuni şi până la Vidin. In speranţa
de a distruge acest flagel, s-a zidit intrarea în peşteră, dar
răul nu a dispărut, dovadă că teribila insectă a cărei
înmulţire este atât de periculoasă nu se găseşte numai aici.
Puţin mai departe de Drenkova întâlnim torenţii căro­
ra li se spune "primele porţi de fier", iar turcii îi numesc
Demir Capu. Realitatea este mai puţin înspăimântătoare
decât numele. Când apele sunt umflate, nu se zăresc
aproape deloc din cauza vitezei crescute a fluviului.
Când apele scad, câteva precauţii sunt suficiente pentru a
evita orice pericol. Uneori, se întâmplă totuşi ca vapoa-
rele mari care vin de la Pesta să fie obligate să oprească
la Drenkova. În acest caz, luăm un vapor mai mic până
la Orşova, apoi de la Orşova la Tumu Severin un vapor
cu patru zbaturi şi nu mai regăsim marile vapoare decât
în acest din urmă oras. Aceste transbordări sunt cele mai
mari necazuri ale navigaţiei dunărene. Dacă adaugi şi
vremea urâtă, este un chin pe care nu-l poţi suporta fără
o doză considerabilă de filozofie. Dar situatia cea mai
supărătoare este aceea la care eşti supus când apele scad
sub cota navigabilă. Atunci, mergi de la Orşova la Tumu
Severin cu trăsura, cu alte cuvinte, compania rechizi-
ţionează toate vehiculele din împrejurimi, îngrămădind
la întâmplare pe bieţii călători istoviţi. Şi totuşi, acest

45
lung şir de vehicule de toate formele şi de toate prove-
nienţele, desfăşurat pe marginea fluviului, nu este deloc
lipsit de pitoresc. Vă asigur însă că cel care rabdă toate
acestea nu este mai puţin impresionat de pitoresc decât
de lipsa de confort al acestui gen de locomoţie.
Intre Drenk.ova si Orsova se află mai multe insule inte-
resante. Pe una din ele se vede mica piaţă de la Poreci care
s-a bucurat de oarecare celebritate în timpul războiului sârb
de independenţă. Ea a fost cucerită în 1813, după o eroică
rezistenţă condusă de Hagi Nicolae. Infuriaţi de această
rezistenţă, învingătorii turci 1-au decapitat în mod laş~
curajosul lor duşman. Foarte aproape se înalţă Milanovitz ,
oras foarte modem, construit de Milos, care i-a dat numele
fiului său Milan25, nume pe care îl poartă şi copilul care
ocupă azi tronul Serbiei. La Milanovitz se pregăteşte un
fel de mâncare foarte căutată în tot Orientul si în Rusia:
caviarul sau icrele negre. De fapt, sunt icre de niretru. La în-
ceput, e greu să te obişnuieşti cu ele, dar, după ce învingi
prima senzaţie puţin ciudată pe care ţi-o dau, le mănânci cu
aceeaşi plăcere cu care gurmanzii înghit stridiile.
Trecând de Milanovitz, Dunărea formează un fel de
insulă pe care sârbii o numesc "Kraina, frontiera". Este
cel mai frumos masiv muntos din toată Serbia. Drumul
pe uscat este extrem de ciudat. Este vechiul drum roman
săpat cu târnăcopul de soldaţii)ui Traian. Roma şi-a lăsat
şi aici vestigiile nepieritoare. li vom semnala pe cel mai
interesant: ,,Policioara lui Traian".
Este o stâncă tăiată sub forma de pervaz susţinut de
două figuri în relief reprezentând nişte spirite care în-
conjoară cu aripile acvila romană, plasată la mijloc şi
însoţită de un delfm. Inscripţia, cam neşlefuită, lasă să se
citească următoarele cuvinte:

IMP. CAES. D. NERVAE FILNS .

NERVA. TRAJANVS. GERM. PONT.
MAXIMVS.
Ea pomeneşte de prima campanie a lui Traian împo-
triva dacilor, în 10326. Drumul roman este tăiat aici în
stâncă, cu o mare îndrăzneală. În mai multe locuri se ob-
24. Donji - Milanovac.
25. Milan Obrenovic (1854-1901), voievodul apoi regele Serbiei
(1882-1889).
26. Corect 101-102 d. Cr.

46
servă gropile în care erau înfipte grinzile ce susţineau
podul viaduct arcuit peste fluviu, acolo unde orice alt mi-
jloc de comunicaţie s-a dovedit imposibil.

IV. DE LA ORŞOVA LA GIURGIU

Ultimul oraş al Imperiului Austro-Ungar pe care îl întâl-

nim coborând pe Dunăre este Orşova. Cu mulţi ani în
urmă, am dormit o noapte la Orşova, într-o cameră mize-
rabilă la un han mai murdar decât cea mai mizerabilă
posada din cele două Castilii. Astăzi, Orşova arată ceva
mai bine. A doua zi - era într-o duminică - m-am trezit
dis-de-dirnineată si am străbătut orasul. Este la fel ca toate
oraşele noastre'd~ provincie, afară de două lucruri pe care
nu le întâlneşti deloc la noi: ţiganii şi turcoaicele. Pe ţigani
îi cunosc bine încă din copilărie. Noi îi numim caraques
în sudul Franţei şi îmi plăcea să-i pun să-mi ghicească
viitorul. M-au minţit frumos atunci când. mi-au prezis
atâtea lucruri frumoase, dintre care nici umil nu s-a ade-
verit. Poate că acest destin fericit mă aşteaptă în ceruri,
într-una din existenţele mele viitoare ... Ţiganii de la noi
nu au splendoarea zdrenţelor prin care se remarcă ţiganii
din România, iar femeile lor sunt departe de a avea
mlădierea şi graţia tinerelor ţigănci de la Dunăre. Cât despre
turcoaice, ele sunt pentru mine, în întregime, o noutate,
dar nu o noutate plăcută. Un maldăr de rufe ambulante,
acesta este aspectul foarte prozaic al unei odalisce din
serai, văzută pe străzile Orientului.
Apele Dunării fiind foarte scăzute, traversarea cu va-
porul pe la Porţile de Fier era imposibilă. A trebuit să o
luăm pe drumul de uscat până la Tumu Severin. Pentru
încercarea mea, am fost servit în mod deosebit. Nimic nu
vă poate da o idee despre vehiculul ciudat care ne-a
transportat. Era un fel de coş de răchită, pus pe nişte roţi
poligonale şi tras de cai fantastici. De bine de rău, dar
mai degrabă rău decât bine, ne-am aşezat pe cufere şi
iată-ne zburând cu toată viteza pe un drum minunat, având
la dreapta Dunărea, iar la stânga, pantele Carpaţilor, care
se unesc aici cu ultimele ramificaţii ale Balcanilor. Spre
prânz, am ajuns la un podeţ de lemn. Aici se termină
Austria şi începe România.

47
 Primul sat românesc pe care îl întâlnim este Vârcio-
rova. În faţa acestui sat, pe o insulă a Dunării, se zăreşte
fortăreata turcească din Adakaleh, care se vizitează uneori.
Un călător român povesteşte astfel despre ea:
"Conducătorul era un venerabil musulman cu fes pe
cap, îmbrăcat în costum oriental, cu picioarele goale în
nişte papuci de piele. Vorbea puţin româneşte şi mi-a
spus că fusese beşli-aga la Târgovişte. Vântul, care bătea
cu violenţă, agita valurile şi făcea navigaţia destul de
anevoioasă. Am acostat totuşi la porţile cetăţii şi am fost
întâmpinaţi cu saluturi grave de câţiva osmanlâi bătrâni
cu ciubucele în gură şi cu picioarele încrucişate pe scân-
durile unei bănci grosiere. Comandantul insulei se numea
Osman Bei. În acel moment se afla în Vidin. Am fost
prezentat locţiitorului său, un bărbat slab şi înalt, 1)-tins de
strabism, dar plin de blândeţe. A ţinut să-mi arate ceea ce
insula avea mai deosebit. Mai întâi am văzut moscheea,
pe care a avut amabilitatea s-o deschidă la dorinţa mea,
apoi magaziile, cazannele, tunurile şi grămezile de
proiectile care rugineau în curţi. Am vizitat şi locuinţa
guvernatorului. O casă de lemn cu două etaje: al doilea,
arcuind peste primul, formează un chioşc. Ca mobilier,
câteva rogojini, covoare; multe flori la ferestre şi, la in-
trare, şiraguri de ardei uscându-se la soare.
Insula formează un dreptunghi aşezat înspre malul
stâng al fluviului, la distanţă aproape egală de Serbia,
România şi Austria. Ea e apărată de câteva tunuri de
mare calibru. Pe mal, în cocioabele risipite dezordonat,
locuiesc pescarii. O singură stradă traversează insula.
Aici vezi câteva prăvălii sărace, debite de tutun, vitrine
cu mărfuri obisnuite, având toate aceeasi formă, acea
formă descrisă de atâtea ori de călătorii v~niti în Orient.
Vitrina se compune din două obloane separate orizontal.
Partea superioară se ridică şi formează un fel de
streaşină. Partea inferioară se lasă în jos şi formează o
estradă pe care negustorul stă pe vine, cu ciubucul în
gură şi prefrrând printre degete mărgelele de chihlimbar
sau din lemn de cocos ale unui lung rozariu. Strada este
atât de îngustă, încât, de la un magazin la celălalt, poţi să
treci un obiect fără să te deranjezi prea mult. Să nu uităm
că, datorită nepăsării tipic orientale, câinii, pisicile şi alte
animale dorm liniştite în mijlocul drumului, printre
grămezi de gunoaie. De-a lungul zidurilor cetăţii întâi-

48
nim, din loc în loc, bolti întunecoase si umede unde se
depozitează tunuri şi p~oiectile. Am întâlnit mai multe
femei acoperite cu iaşmac şi înfăşurate în acel larg şi
disgraţios veşmânt pe care-I numesc feregea. Unele
aveau ochi de foc şi, deşi profetulle interzice să se arate
bărbatului, pot afim1a că există printre ele câteva tinere
şi frumoase. Vegetaţia este minunată la Adakaleh.
Grădinile sunt încântătoare iar fructele foarte bune".

Mai puţin fericiţi decât călătorul pe care tocmai l-am

citat, noi nu am văzut insula decât prin norii de praf
ridicaţi de picioarele iuţi ale cailor noştri. Pe la ora trei
după amiază, intram în Tumu Severin unde prefectul
judeţului, dl. Nicolae Nicolescu ne-a primit cu cea mai
caldă ospitalitate.
Tumu Severin a fost construit, spun unii istorici, în
jurul anului 246 după Cristos de către Severinus, sub
domnia lui Filip Arabul2 7. Alţii ne asi~ură că fondatorul
acestui oras este Alexandru Severus2 care a construit
aici o fortăieaţă; ruinele ei se văd şi astăzi pe dealul înalt
ce domină fluviul. Lunea din vecinătate se nulneste "Cârn-
pul Severinului". Numele de Sever era foarte ră~pândit în
tot ţinutul a cărei capitală a fost mai târziu Craiova.
Templierii şi-au avut multă vreme reşedinţa aici. Ei îi
apărau pe pelerinii, care se îndreptau spre Ţara Sfântă,
împotriva hoardelor nesupuse ce rătăceau prin ţară.
La Tumu Severin si-a stabilit resedinta si unul dintre
Basarabi, reunind populaţiile daco-r~man'e ce se refugiau
în faţa invaziei barbarilor. Mai târziu, Ioan Asan29, rege
valaho-bulgar, despre care avem numeroase date de la is-
toricul nostru Villehardouin, întemeind orasul Craiova,
care îi poartă numele (Crai-rege, Ioan), a nu~it teritoriul
Banatului în mod distinct "Banatul Severinului" sau
"Banatul Craiovei".
În secolul al IX-lea, maghiarii au invadat şi au devas-
tat acest ţinut. Au distrus castelul pe care împăratul
Iustinian îl construise pe malul Dunării şi căruia îi dădu­
se numele Theodorei, soţia sa, dansatoarea şi curtezana

27. Filip Arabul (c. 204-249), împărat al Imperiului Roman

(244-249).
28. Alexandru Severus (205 sau 208-235), împărat al Imperiului
Roman (222 - 235).)
29. Ioan Asan (1218-1241), ţarul Bulgariei.

49
 pe care dragostea o făcuse împărăteasă. Alungat de un-
guri. banul Severinului s-a stabilit la Craiova. Episcopul
şi-a mutat reşedinţa la Râmnic, pe Olt. Nu departe de
aici, locuitorii au pus bazale unui alt oraş. Au întărit noua
cetate şi i-au dat numele de Cerne~, pentru că este scăl­
dată de râul Cerna.
Multă vreme, antica Severinopolis a dormit uitată în
pulberea trecutului. Pe la 183 7, prinţul Alexandru Ghica30
se gândi s-o scoată din mormântul său. Aşezat la intrarea
în România, pe malurile Dunării, oraşul a devenit, în câţiva
ani, un port destul de însemnat şi una dintre cele mai im-
portante staţii pentru vapoarele cu aburi. Viaţa modernă a
înlocuit somnul său secular. Din zi în zi, Tumu Severin
devine mai frumos. Străzi largi şi drepte, case mândre şi
bine construite, animaţia călătorilor, şuieratul vapoarelor,
toate îi dau înfătisarea unui oras din zilele noastre.
Totuşi, istorl~ şi poezia nu Şi-au pierdut prestigiul. Pe
malul abrupt se înalţă ruinele unui turn, pe care unii îl
atribuie lui Severus, iar altii lui Iustinian. Indiferent al
cui ar fi, el este un monu~ent impunător. Promontoriu!
pe care este aşezat dispare într-un hăţiş de verdeaţă, care
a fost lăsat să crească în voie. Alături, edilii din Turnu
Severin au amenajat o grădină elegantă, locul de întâlnire
al protipendadei locale. Aici, în serile de vară, se cântă
muzică de operă. Frumoasele provinciale şi, uneori,
~oamnele aflate în voiaj, îşi plimbă pe aici trenele lungi.
In prezenţa ruinelor austere ale vechiului turn şi a
Dunării, ale cărei unde largi despart România şi Serbia,
se vorbeşte despre modă şi politică şi se mănâncă înghe-
ţată. Satul Foti Islam, sau mai degrabă Costolu (alteraţie
de la Castellum) îşi arată, pe malul opus, cocioabele
sărăcăcioase care înlocuiesc zidurile anticei Egeta, garni-
zoană a Legiunii a XIII-a şi staţie a unei flotile de pe
Dunăre, până în secolul al V-lea.
Am păstrat o ~aldă amintire din prima mea şedere la
Turnu Severin. In vremea aceea, grădina nu exista
(1852). Vechea fortăreaţă fusese lăsată în voia timpului,
în afară de un chioşc mic construit prin grija dlui Nico-
lescu. Era toamnă; cel mai frumos anotimp în România.
Seara, când soarele scăpăta în spatele munţilor, iar luna
30. Alexandru DimitrieGhica (1796-1862), domn al Tării Românesti
(1834-1842) şi caimacam (1856-1858) înaintea Unirii Principatelor. ·

50
se înălţa pe partea opusă, îmi plăcea să vin aici singur, să
mă aşez pe una din băncile chioşcului şi să las privirea şi
gândul să rătăcească în voie.
La picioarele mele, mărăcinişurile amestecate cu tot
felul de ierburi sălbatice coborau ca o mantie groasă până
în fundul râpei. O fântână mică, cu înfăţişare antică, su-
sura dulce. Aici veneau cântând, să ia apă, tinerele ţigănci
care, în vremea aceea, exercitau asupra mea o fascinaţie
stranie. Să fi fost de vină ochii mei care, obisnuiti cu
albeaţa lăptoasă a femeilor noastre din nord, le fuvăiuiau
într-un farmec de nedescris pe aceste fete cu pielea bron-
zată, abia acoperite de o zdreanţă pitorească? Sau exista
c\t adevărat o frumuseţe poetică în aceste forme tinere şi
mândre, venite direct din Extremul Orient şi păstrând ca
o sclipire ceva din splendoarea raselor primitive? Nu ştiu.
Dar îmi plăcea să contemplu de departe mersul leneş al
acestor fete brune şi să ascult tânguirile lor melancolice şi
monotone, reminiscenţe poate ale imnurilor înălţate de
strămosii lor lui Siva, zeul distrugerii.
Mai jos, Du~ărea, iar pe celălalt mal, ~văile Serbiei
mărginite de lanţul şovăitor al Balcanilor ce se pierd în
noapte. Pe cele două maluri opuse, ruine in forme, relicve
ale unuia dintre cele mai uimitoare monumente pe care
romanii le-au construit aici - podul lui Traian.
"Stim, spune W. Froehner, de la scriitorii antici si din
rece~tele cercetări, că platforma podului era susţinută de
douăzeci de piloţi (fără a socoti cei doi stâlpi), înalţi fie-
care de o sută cincizeci de picioare, în aşa fel încât dru-
mul atingea o înălţime considerabilă, cu mult deasupra
apelor cu nivelul mai ridicat. Deschiderea era de 120 de
picioare; lungimea piloţilor era de 50 de picioare pe o
lăţime de 60. .
lată cum s-a procedat pentru construirea unui monu-
ment de proporţii aşa de mari. Primii piloţi au fost
construiţi chiar pe teritoriul Daciei; o limbă de pământ a
servit drept punct de plecare.
Apoi, s-a început săparea unui canal între piloţi, pentru
a oferi o ieşire apelor pe care urma să le abată din cursul lor
natural; pământul scos ajungea pentru îndiguirea noului
canal. Dar, din acest moment, lucrarea a devenit mult
mai dificilă. Locul fiecărui stâlp urma să fie înconjurat
de un zid de lemn formând un fel de cameră din care apa
era scoasă zilnic. Stâlpii de stejar, îngropaţi în pământul

51
 argilos, susţineau zidăria. S-a constatat că pilonii se com-
pun din beton (opus incertum) acoperit în exterior cu
pietre tăiate în formă pătrată. ·
Columna lui Traian şi bronzul de la Biblioteca Impe-
rială certifică faptul că bolţile în plin cintru şi platforma
podului erau făcute din lemn; o scară ducea la drumul, a
cărui trecere era marcată printr-o poartă monumentală
care se închidea prin intermediul unor gratii de fier.
Această poartă era dominată de o statuie şi două trofee.
De fiecare parte, un turn ale cărui ruine se văd şi azi,
apăra intrarea şi ieşirea.
Arhitectul acestei lucrări grandioase a fost Apolodor
din Damasc. Nu cunoaştem însă numărul trupelor
folosite aici. Câteva cărămizi marcate, care s-au găsit în
zidărie, poartă însemnul a trei cohorte auxiliare ale
Legiunii XIII Gemina. Terminat între anii 104 şi 105 d. Cr.,
podul a fost încredinţat unui curat01: Dar sub domnia lui
Hadrian, când invaziile barbarilor se întetiseră, se con-
~idera deja mai prudent să se scoată şarp~nta arcadelor.
In timpul expediţiilor sale împotriva goţilor, împăratul
Constantin cel Mare reconstruieste, în 328, arcadele si
traversele; construieşte chiar şi U:n nou turn de apărare.
Dar nu după multă vreme, valurile succesive de germani
şi huni, care se năpustesc asupra provinciilor dunărene,
au impus, fără îndoială, distrugerea definitivă a podului
lui Traian." (W. Froehner, Columna lui Traian)3
[ ... ]*
Salutăm cu o ultimă privire ruinele turnului lui Severus
şi ale podului lui Traian. Clopotul vaporului n~ cheamă.
Vom coborî mai departe pe cursul fluviului. In dreapta
noastră se înclină pantele line ale de~lurilor sârbeşti, ur-
mate curând de falezele Bulgariei. In stânga, se întind
vastele câmpii ale Valahiei. Văzut de pe Dunăre, pămân­
tul românesc are un aspect monoton şi trist. Până la
Giurgiu nu întâlneşti nici un oraş mai important. Satele
rare îşi arată cocioabele joase şi sărăcăcioase. Terenul nu
este accidentat decât rareori. Câmpia este pustie şi, la
vederea acestei imense singurătăţi, te cuprinde o mare
plictiseală. Din când în când, bivoli negri şi greoi vin să

31. W. FROEHNER, La Colonne Trajane, Charles de Mourgues,

Paris, 1865.
*În original pp. 59-61, lung citat din Le Messager Roumain despre
starea de atunci a ruinelor podului lui Traian de la Tumu Severin (n. red.).

52
 se adape pe malul fluviului; cârduri de berze zburdă aici;
câteva caravele turceşti acostează pe mal; în rest, nici o
altă distractie.
Când .vaporul trece prin faţa unui pichet de grăniceri,
aceştia ies la strigătul santinelelor şi prezintă armele în
faţa pavilionului austriac. Aceşti grăniceri sunt ţărani pre-
gătiţi din punct de vedere militar şi însărcinaţi să apere
pământul românesc de răufăcători şi contrabandişti.
Costumul lor este foarte pitoresc: pe cap, o căciulă din
blană de oaie, mostenire de la strămosii lor, dacii; o haină
lungă şi largă de culoare maronie, cu'manşete din postav
verde (la grănicerii de munte ele sunt din postav roşu),
iţari lungi de lână albă şi opinci (un fel de sandale mai
grosolane). Pe măsură ce statul îi îmbrăca, îi şi înarma.
Ei au astăzi puşti şi săbii. Până nu de mult, aveau buzdu-
gane şi săgeţi.
Cum apele Dunării provoacă frecvent inundaţii, adă­
posturile grănicerilor sunt nişte barăci din lemn aşezate
pe o schelă solidă, la o înălţime apreciabilă. Când o parte
de câmpie a dispărut sub apă, aceste barăci se înalţă ici şi
colo, ca nişte epave după un mare naufragiu. ~arăcile
sunt înconjurate cu un pridvor de lemn. Aici, aceşti ostaşi
modemi petrec săptămâni de-a rândul fără nici o legătură
cu restul lumii. Noaptea, când în câmpiile din jur totul
este acoperit de linişte şi odihnă, îmi închipui cum ei pe-
trec ore încântătoare în aceste biete cabane, unde grijile
lumii nu-i pot atinge. Patima de a povesti a însinguraţilor
trebuie că pune stăpânire pe ei şi numai Dumnezeu ştie ce
legende frumoase se spun aici pentru a alunga plictiseala
unei odihne forţate. ţăranul român e poet. Imaginaţia lui
inventează şi creează o întreagă lume despre care vă voi
vorbi într-o zi, dacă mă ajută Dumnezeu. Voi încerca să
fac pentru România ceea ce Clemens Brentano32 a făcut
pentru Germania: o culegere de poveşti şi cântece popu-
lare. Oricine va dori să cunoască poporul român va trebui
să citească această carte; voi pune în ea sufletul naţiei.
Străbatem de mai mult timp judeţul Mehedinţi a cărui
resedintă este Twnu Severin. Numele său vine de la
Mehadia, astăzi oraş austriac, celebru pentru apele sale
termale, dar care altădată făcea parte din Banatul
Severinului. Printre principalele produse din această

32. Clemens Brentano (1778-1842), poet şi romancier german

romantic, autor al unei culegeri de ba'lme, poveşti şi poezii populare in-
titulate Das Knaben Wunderlrorn.

53
 regiune s~e numără mierea şi ceara, de aceea are pe stemă
un stup. In afară de Turnu Severin, în judeţul Mehedinţi
se mai află orăşelul Cerneţ (Cema), veche reşedinţă, şi
Baia de Aramă, ale cărei mine de cupru, exploatate pe
vremea romanilor, astăzi sunt abandonate. Câteva insule
se dezvăluie privirilor noastre. Prima se numeşte Insula
Corbului şi e acoperită de păduri şi păşuni; mai departe
se află Ostrovul Mare, care aparţine României şi are în
jur de o milă şi jumătate în lungime. Pe vre111uri, era
destul de populat; vedeai aici mai multe sate. In 1831
însă, a fost abandonat. Insula ~este acoperită cu stejari
foarte buni pentru construcţii. In timpul iernii, ciobanii
îşi aduc aici animalele, iar în timpul verii se strânge
fânul. Mierea e din abundenţă şi de calitate superioară.
Amatorii de vânătoare vor găsi aici o mulţime de lupi,
vulpi, râşi, iepuri.
Părăsind judeţul Mehedinţi, mergem de-a lungul
judeţului Dolj sau al Jiului inferior, cu capitala la
Craiova. Primul punct important întâlnit pe malurile flu-
viului este orasul Cetate.
În ajunul Ciăciunului, pe 24 decembrie 1853, un convoi
rusesc a fost surprins aici şi măcelărit de către başibuzucii
din Vidin, sub comanda lui Iskender-bei33, una din cele
mai originale figuri ale Turciei moderne. Era polonez de
origine şi purta un nume aristocratic: contele Illinsk.i. Când
a trecut la islamism, si-a orientalizat numele de Alexandru
în cel de Iskender. De o vitejie impetuoasă şi nebună, era
întotdeauna primul la atac, dar viaţa de garnizoană i-a fost
nefastă. Trândăveala îl omora. Ca să se distreze, bea tuică­
"apa de foc", cum îi spun indienii, mult mai potrivit d~cât în
sensul în care noi numim cu termenul de viată ceea ce
provoacă moartea (eau-de-vie- în franceză- "ţui~ă"- n.tr.).
Era dureros să vezi cum această constitu~e puternică se des-
compune sub ac~unea unei otrăvi lente, dar sigure. Iskender-
bei este ultimul condotier.
33. Iskender Bey, Conte Illinski (1814-1864), militar de origine
poloneză; voluntar în trupele Mariei-Cristina, regenta Spaniei, apoi în
cele ale lui Dom Pedro al Portugaliei; asistă la asediu! cetăţii Herat din
Persia; intră în trupele franceze şi luptă în Algeria contra lui Abd-el·
Cader; este decorat cu Legiunea de Onoare; în 1848 intră în trupele de
voluntari unguri comandate de generalul Iosef Bem; după revoluţie se
refugiază în Turcia şi este primit în armata otomană devenind aghiotan-
tul muşirului Omer Paşa; comandant al trupelor de başibuzuci în tim-
pul campaniei dunărene a Războiului Crimeii (1853-1854); este
avansat la gradul de colonel (bey) şi general (paşa).

54
 La mică distantă de Cetate, se allă Calafat, celebru de
asemenea în campania de la Dunăre din 1853, aşa cum
fusese şi în vara lui 1829. Aflat pe o înălţime, oraşul
Calafat a fost întărit de către turci cu multă grijă pentru
că el trebuia să protejeze Vidinul, aflat pe malul celălalt
al Dunării. Timp de mai multe luni, el a rezistat armatei
ruseşti obligată să se retragă fără să poată rupe metere-
zele de pământ. Ruşinaţi că au fost opriţi în faţa acestei
cocioabe, ruşii făceau tot timpul să circule la Bucureşti
zvonul că au luat Calafatul. "- Este adevărat, ne spunea
într-o zi un tânăr ofiter rus, noi luăm Calafatul, dar asa
cum se ia şi cafeaua fierbinte ... cu linguriţa." '
Pentru a se consola, rusii n-au avut decât să-si aducă
aminte că, în 1828, generalul Gherman i-a bătut definitiv
pe turci, lângă Băileşti, sat aflat la o distanţă de o leghe
şi jumătate de Calafat, şi impunându-le să se retragă pe
malul celălalt al Dunării. Asta e soarta războiului: Vae
victis, insolenţă astăzi, poate fi imprudenţă mâine.
Ruinele anticei Ratiaria, capitala Daciei riverane, se
văd încă în împrejurimile Calafatului.
De la Tumu Severin până aici, trasând largi meandre
graţioase, Dunărea s-a îndepărtat spre sud. Începând de
la Calafat, ea se îndreaptă numai spre est.
După judeţul Dolj, Dunărea scaldă judeţul Romanaţi,
unul din ţinuturile cele mai interesante de explorat pen-
tru amatorii de antichităti. Aici au întemeiat romanii
primele lor colonii şi tot aici se află cele mai multe ruine.
Numele de Romanaţi pare să fie o alterare de la Romana
natio. Capitala este oraşul Caracal, numit aşa după împăra­
tul Caracalla, care a construit aici un palat ale cărui ruine se
mai văd şi astăzi. La mică distanţă de acest oraş, spre nord-
vest, se află vestigiile unei vechi aşezări. Un pârâiaş,
Tesluiul, curge la poalele dealului unde se află aceste ruine.
Satul din apropiere este numit de localnici Raşca, dar o
traditie neîntreruptă i-a păstrat numele de Antina sau Tia.
fu 1844, colonelul Maret de Blaramberg34, aghiotan-
tul şi cumnatul prinţului Alexandru Ghica, a publicat un
Anuar al Principatului Valahiei, în care se găsesc amă-
34. Vladimir Moret de Blaramberg (1811-1846), ofiţer în armata
rusă rămas în Tara Românească după războiul ruso- turc din 1828; se
căsătoreste cu Profira Ghica, fiica banului Dumitru Ghica, si intră în ar-
mata vaiahă, ajungând la gradul de colonel; în 1842 se Îngrijeşte de
publicarea Anuarului Principatului Ţlirii Româneşti.

55
 nunte interesante despre ruinele din judeţul Romanaţi.
Ne vom permite să le transcriem aici:
"Cantitatea mare de cărămizi şi dale din pământ ars,
împrăştiate în zonă, grupurile tumulare care o înconjoară
şi se întind înainte, pe acostamentul unui vechi drum de
pietriş perfect conservat care traversează terenul de la nord
la sud-est si la sud-vest, toate atestă existenta incontesta-
bilă a unu( oraş antic, cândva foarte populat 'şi înfloritor.
Alunecări de teren, ca şi câteva săpături arheologice
efectuate în diverse zone ale acestor ruine, au adus la
suprafaţă vase de lut antice, fragmente de basoreliefuri în
marmură, pietre cu inscripţii latine şi o mare cantitate de
monede de toate felurile.
După ce i-a bătut pe goţi, împăratul Caracalla, aflându-se
la Buridava - un oraş populat al Daciei - i-a dat numele său.
N-ar fi cazul să aplicăm această informaţie istorică
ruinelor despre care vorbim, considerând numele alterat
de Antina, posibil Antonina, ca fiind derivat de la Anto-
nius, numele propriu al acestui împărat? S-ar putea ca
această aşezare să fie într-adevăr Buridava, deja locuită
de romani înainte de venirea acestui împărat, şi care nu a
rămas cunoscută decât sub numele de Antonia sau de
Caracalla.
Împăratul Iustinian, care îi bătuse pe anţii sarmaţi în
apropiere de Palus Meotide, crezu de cuviinţă să-i lase pe
aceştia să locuiască în Dacia. Am putea presupune deo-
potrivă că această naţie a preferat Buridava, deja numită
Caracalla din anul 2l2 d. Cr., şi că ea i-a păstrat numele
de Antina, încă din secolul al VI-lea.
Însusi orasul Caracal dezvăluie azi cea mai mare
parte a ~lădirilor sale construite din dale de pământ ars
provenite din săpăturile de la An tina. El nu posedă nici o
urmă de locuinţă antică, iar depărtarea sa de celebrul
drum roman, care ducea sigur la Antonina sau adevărat­
ul Caracalla, pare să atribuie întemeierii sale un alt loc.
Movilele sau "tumulii" cu care sunt presărate drumurile
prezintă atâtea monumente funerare antice din care
unele, fiind cercetate, au dat la iveală cavouri din dale
groase de pământ ars sau sarcofage din piatră, diferite
podoabe din metal, vase, obiecte funerare specifice obi-
ceiurilor romane ce poartă uneori inscripţii latine care ne
transmit vârsta şi condiţia răposaţilor.

56
 Vestigiile celor două aşezări antice pe care le vedem şi
azi pe malurile Dunării, situate aproape faţă în faţă (pe
malul bulgăresc- sub numele de Ghighi, iar pe cel valah-
sub numele de Celei), par să fi aparţinut celor două castre
romane care serveau pentru apărarea unui pod peste
Dunăre, construit, probabil, după cucerirea Daciei, de către
coloniştii romani din Moesia. Distrus curând după aceea,
podul a fost reconstruit de Constantin cel Mare, în timpul
unei expediţii împotriva goţilor, în secolul al N-lea.
A atribui, dimpotrivă, acest amplasament şi aceste
vestigii podului lui Traian şi a le indica pe cele de la
Cemeţ (Cema), situate mai la nord şi despre care am vor-
bit, pentru traversarea acestui împărat al Orientului, ar fi
cu atât mai absurd cu cât directiile, chiar relative, ale
expediţiilor celor doi împăraţi (u~ul venind de la Roma,
celălalt din Bizant, dar având amândoi în vedere aceeasi
ţară) fixează apro~imativ punctele trecerii lor peste ace~t
fluviu: primul -mai la nord, al doilea -mai la sud.
Nici o ipoteză plauzibilă nu se oferă pe seama cons-
trucţiei antice de la Celei, ale cărei ruine mai proeminente
prezintă nişte fundaţii solide ale unui zid de împrejmuire,
cu un stâlp zidit care făcea parte dintr-un arc de intrare.
Câţiva autori cred că au descoperit la Celei antica
Romula, iar la Ghighi (Gegenda), Castra Nova. Aşezarea
simetrică şi sistematică a pietrelor fasonate, altemând cu
cărămizi late, pe care o observăm în aceste fundaţii, atestă
grija deosebită acordată cândva construcţiei acestei
fortărete.
În jurul acestor ruine se descoperă adeseori monede
romane. Ruinele de la Ghighi, pe celălalt mal, sunt mai
damice în obiecte antice. De la Celei pleca un drum
roman care urma cursul Oltului, trecea peste Carpaţi şi se
refăcea, ca să spunem aşa, lângă Râmnic pe Olt".
Marele ban Mihail Ghica35, ministrul de interne în
timpul domniei lui Alexandru, fratele său, avea pasiunea
arheologiei. Sub auspiciile sale s-au întreprins săpăturile
despre care tocmai ne-a relatat colonelul Blaramberg.
Printre obiectele preţioase descoperite în ruinele Celei,
trebuie amintită o tăbliţă de bronz care poartă următoarea
inscripţie:

35. Mihail Ghica (1794-1850), mare ban al Tării Românesti în

timpul domniei fratelui său, Alexandru Dumitru Ghica (1834-1842).

57
 IMP. CAESAR DIVI TRAIAN! PARTHICI F.DIVI
NERVAE NEPOS TRAIANVS HADRIANVS AVG.
PONTIF! MAX. TRIB. POTEST XIII COS III P. P.
EQVITIS ET PEDITIS. QVI MILITAVER IN ALAEE
ET VEXILLATIONE EQVIT ILLIRICOS ET COH.III-
IQVAE APPELLANT. I HISPANOR. ET 1 HISPANOR
VETERAN ET I( FLAV.NVMIDAR. ET IL FLAV,
BESSOR ET III GALLOR ET SVNT IN DACIA INFE-
RIORE SVB PLAVTIO CAESIANO QVINT ET VICENT
PLVRIBAS VESTILENDIS EMERITIS DEMISSIS
HONESTA MISSIONE QVORVM NOMINA SVB-
SCRIPTA SVNT IPSIS LIBERIS POSTERISQVE
EORVM CIVITATEM DEDIT ET CONVBJVM CVM
VXORIBVSQVAS TVNC HABVISSENT CVM EST
CIVITAS liS DATA AVT SIQVI CAELIBES ESSENT
CVM liS QVAS POSTEA DUXISSENT DVMTAXAT
AT SINGVLI SINGVLAS.

A. D. XI. K. APRIL

P.IVVENTIO CELSO II.Q.IVLIO BALBACOS.

VEXILLATIO EQVITVM-ILLYRICOR EX GRECIAE.
EVPATORI EVMENI E SEBASTOPOL ET EVPA-
TORI F. EIVS ET EVPATORI F.EIVS ET EVMENO. F.
EIVS ET THRASONI FIL. EIVS ET PHILOPATRAE
FIL. EIVS.
DESCRIPTUM ET RECOGNITVM ET TABVLA
AENEA QVAE FIXA EST ROMAE IN MVRO POST
TEMPLVM DIVI AVG. AD. MINERVAM

L. VIBI. VIBIANI
Q. LOLLI. FES TI
L. PVLLI. DARHNI.
L. EQVITI. GEMENI.
L. PVLLI. ANTHI.
Ti. CLAVD. MENANDR.
C. VETIENI. HEMETIS.

În împrejurimile oraşului Celei, se găseşte lacul Bistriţa.

Unii garantează că numele vechi al oraşului este Sicibida.
Planul cetăţii este un paralelogram lung de 60 de paşi şi

58
 lat de 500. Fundatia zidurilor si urmele santurilor se re-
cunosc încă foart~ bine. Mon~dele găsite 1~ Celei sunt
din vremea mai multor împăraţi, de la Traian până la
Heraclius, ca şi din vremea regilor goţi şi vandali.
Judeţul Romanaţi este foarte bogat în grâne, motiv
pentru care are pe stemă un snop de grâu. Incă din vre-
mea romanilor, se afla pe Dunăre, în aval de Celei, un
port destul de însemnat, numit de localnici Corabia.
Fiind închis multă vreme, în dauna negoţului, locuitorii
din Caracal i-au cerut prinţului Cuza autorizaţia de a-l re-
deschide si a-i da numele său. Printul a avut bunul simt
să refuze ~ceastă ultimă propunere, dar a vrut ca portul să
se numească "Mircea", în amintirea unuia dintre cei mai
ilustri domnitori români.
·Navigaţia pe Dunăre nu este întotdeauna monotonă.
Dacă malul românesc este puţin trist, malul turcesc nu
este lipsit nici de pitoresc, nici de varietate. Sunt mai
multe dealuri, satele sunt mai numeroase si, ca urmare,
plajele mai populate. Când vaporul acostează într-una
din aceste staţii, mulţimea se adună pe malul fluviului.
Sunt turci cu fes roşu, bulgari cu lungi turbane răsucite,
circazieni cu vesta plină de tuburi, ca o orgă, ici şi colo
maldăre ambulante care ascund, ni se spune, femei. Aceste
"pachete " informe se aşează, pe vine, pe nişte bâme sau
pur şi simplu pe nisip. Printre voalurile groase, uneori, se
zăresc doi ochi negri şi strălucitori. Imaginaţia poate crea
tot ce pofteşte, dar, în mod direct, ea nu este deloc ajutată.
Nişte ziduri fără ferestre, ca nişte chipuri oarbe, case
aruncate alandala de-a lungul fluviului, iată aspectul gene-
ral al acestor oraşe turceşti, văzute de pe vapor. Singurul
lucru care le dă un caracter original sunt minaretele, tur-
nuri de moschee care n-au nici o pretenţie de arhitectură
(mă refer la cele din oraşele mici); imaginea cea mai
exactă, dacă nu cea mai elegantă, pe care puteţi să v-o
faceţi, este aceea a unei lumânări albe acoperită de un
stingător de lumânări din tablă. Ce de gânduri se leagă
însă de aceste turnulete! Aici vine muezinul să intoneze
rugăciunea pentru cre'dincioşi. Musuhnanii sunt nevoiţi
să se roage de cinci ori pe zi, la ore fixe. Aceste rugăci­
uni obligatorii se numesc namaz. Fiecare este precedată
de chemarea (ezzam) care se rosteşte astfel:
Dumnezeu este foarte mare! Dumnezeu este foarte
mare!

59
 Dumnezeu este foarte mare!
Confirm că nu există alt Dumnezeu decât Allah!
Confirm că nu există alt Dumnezeu decât Allah!
Confirm că Mohamed este profetullui Dumnezeu!
Confirm că Mohamed este profetullui Dumnezeu!
Veniţi la rugăciune! Veniţi la rugăciune!
Veniţi la templul închinării! Veniţi la templul închinării!
Dumnezeu e mare! Dumnezeu e mare!
Nu există alt Dumnezeu decât Allah!

La prima din cele cinci ore canonice, cea de diminea-

ţă, se adaugă după cuvintele "Veniţi la templul închinării"
următoarele: ,,Rugăciunea este de preferat somnului."
Ezzam-ul ţine loc de clopote, a căror folosire este in-
terzisă musulmanilor. Cei care îl intonează se numesc
"muezini". Urcati în balconul din vârful minaretului, ei
intonează ezzam~ul întorşi cu faţa spre Mecca, cu ochii
închisi, mâinile deschise si ridicate, iar degetele mari la
urechi. În această atitudin~, ei parcurg cu paşi înceţi bal-
conul (şwfe). Calmul şi liniştea oraşelor orientale, unde
circulă puţine vehicule, iar majoritatea oamenilor umblă
în papuci, duc până departe vocea muezinilor, dar mai
ales în timpul ezzam-ului care se rosteşte înainte de răsă­
ritul soarelui. Acest moment capătă un grad de solemnitate
pe care e greu să ţi-1 imaginezi. Toţi călătorii recunosc
impresia profundă pe care o produce asupra spiritelor
mai puţin religioase. Iată originea acestei legi fundamen-
tale:
Pentru că Mohamet36 (Moharnmed, Mahmud, Mehmet,
toate forme ale aceluiaşi nume), în timpul retragerii sale la
Medina, nu-şi făcea cele cinci rugăciuni la aceeaşi oră, dis-
cipolii săi s-au reunit să delibereze asupra mijloacelor prin
care· să anunţe publicului momentele din zi sau din noapte
în care profetul se achita de această datorie. Steagurile,
clopotele, focurile, trompetele au fost propuse pe rând şi
respinse: steagurile, ca nefiind potrivite cu intenţia sfântă;
clopotele, pentru a nu-i imita pe creştini; trompetele, ca in-
strument consacrat al religiei evreilor; focurile, ca având
prea multe analogii cu religia pirolatrilor. Discipolii se
despărţiră fără să hotărască ceva, dar, în timpul nopţii,
unul dintre ei, Abdul-allah-lbn-Seid, vede în vis o fiinţă

36. Mahomed (570 sau 58{}-{i32), profetul Islamului.

60
 cerească îmbrăcată în verde. Aceasta îl întreabă despre lu-
crul care-i frământa pe discipolii profetului:
"- Am să vă arăt, îi spune această fiinţă cerească, cum
trebuie să îndepliniţi această datorie importantă a cultului
divin". Urcă apoi pe acoperişul casei şi intonează ezzam-ul
cu voce tare, cu aceleaşi cuvinte de care se vor servi musul-
manii mai târziu.
Vidinul este primul oraş turc mai important pe care îl
întâlnim coborând pe Dunăre. Unul din bunii mei prieteni37,
scriitor de un rar şi viguros talent şi pe care o soartă derizorie
l-a făcut secretarul paşei din Vidin, a petrecut doi ani aici.
Iată descrierea pe care o face oraşului în Rosalie, o carte
frumoasă care s-a bucurat de sufragii eminente:
"Oraşul este înconjurat de o fortificaţie asemenea celei
din porturi, străpunsă de cinci sau şase porţi în care dau
podurile care duc spre periferie. După ce ai trecut de poarta
principală, numită Stambul Capusi (Poarta Stambulului),
te trezesti aruncat într-un sir de străzi întortocheate a
căror îngustime este masc~tă doar de înălţimea foarte
mică a caselor. Turci, evrei, bulgari, stând pe vine pe
rogojini îşi permit să cumpere ghete galbene sau roşii,
agăţate în ciorchine în vitrină, ghete şi pantofi brodaţi,
pipe, tutun, bomboane cu aspect nu prea apetisant, şube,
învelitori, articole de fierărie şi, după sezon, pepeni gal-
beni şi roşii, struguri, ardei roşu etalat în grămezi pe nişte
tăvi mari, vinete, curmale, piersici.
Câteva turcoaice, învăluite mai sever decât la
Constantinopol Şi mai prost îmhrăcate, îşi târăsc papucii
pe stradă cu un mers nonşalant şi neglijent, sau prind
rădăcini în faţa vreunui galantar. Dacă vezi trecând pe
aici câţiva militari turci care, prin maniere şi uniformă, se
deosebesc puţin de acei tourlourous francezi, dacă zăreşti
vreun ţăran bulgar cu tunică din blană de miel brodată cu
ciudate desene verzi şi roşii, dacă pui un minaret în plan
îndepărtat şi plantezi, ici şi colo, câte un pâlc de copaci,

37. Ange Pechmeja (1819-1887), scriitor, publicist şi plastician

francez fost redactor Ia Tribune des Peup/es Ia Paris în timpul revoluţiei
de la 1848; refugiat în Orient după lovitura de stat a lui Ludovic
Napoleon; stabilit la Bucureşti prin 1853; semnatar al cronicii plastice
în ziarele de limbă franceză ale lui Ulysse de Marsillac; şef al diviziei
politice în Ministerul de Externe al României (1859-1869); autor al ro-
manului autobiografic Rosalie; participant la Expoziţiile Artiştilor în
viaţă de la Bucureşti.

61
dacă observi aici o fântână cu cumpăna ce-i dă un aspect
înşelător de spânzurătoare, vei avea o imagine perfectă
asupra străzilor şi intersecţiilor din Vidin. Ele formează o
reţea de fire foarte încurcate, fiindu-ţi greu să recunoşti
că ele se aseamănă într-un mod aparte, dar îţi trebuie o
oarecare obişnuinţă ca să descoperi vreun semn particu-
lar care să le distingă.
Case joase, cu acoperişurile plate, limitate la un
parter sau având un singur etaj, cu ferestre puţine, prote-
jate de bare din lemn rotunde şi încrucişate (dacă sunt
case bulgăreşti), sau cu grilaj (dacă sunt turceşti), grădini
înconjurate cu garduri înalte şi urâte, toate acestea
alcătuiesc străzile puţin pavate şi pline de noroi a căror
uniformitate nu este atenuată decât de apariţia vreunei
moschee prost construită sau a vreunei fântâni fără apă.
Oraşele turceşti nu au piaţă, poate doar întâmplător.
Neavând obiceiul să se plimbe şi nepurtând nici baston
(bastonul este la plimbare ceea ce sunt vătraiele în colţul
sobei - şi numai filozofilor şi poeţilor le place să aţâţe
focul), turcii nu înţeleg nici utilitatea şi nici plăcerea
acestor spaţii goale. Nu s-ar putea sa numele de "piaţă"
nenumăratelor terenuri virane destul de înguste, în care
dau cinci sau sase străzi formând un fel de stea cu o fân-
tână în centru: Astfel de intersectii se întâlnesc frecvent
şi corespund în mod obişnuit cu o' arteziană sau o fântână
împodobită cu litere şi flori în relief evidenţiate prin
poleire cu aur sau culori şterse.
Sculptura turcilor seamănă foarte bine cu broderia.
Artiştii lor nu sapă adânc marmura, dalta lor nu mângâie
decât suprafaţa. Ei scriu aici lucruri încântătoare, dar tre-
buie să le priveşti de aproape. Explicaţia acestui contur su-
perficial stă poate în natura şi numărul foarte limitat al
temelor permise. Florile, fructele, arabescurile nu comportă
deloc un relief foarte pronunţat. Arta ogivală a primit o
gravă atingere prin această restricţie care, de altfel, nu a fa-
vorizat nici o prejudecată, căci turcii sunt interesaţi de
portretistică. De la copil până la bătrân, toţi urmăresc cu
privirea atentă, inteligentă şi binevoitoare lucrările artiş­
tilor care îi vizitează întîmplător. Ei chiar pozează cu o
complezenţă şi o perfectă imobilitate, demne de lăudat.
Obligaţi să exerseze cu rigla, în afara combinaţiilor
gata făcute de natură, arabii, turcii şi persanii au supus
omarnentica torturii şi au reuşit să o facă să vorbească un

62
 limbaj plin de înflorituri, foarte asemănător cu gândirea
muzicală: căci, până la un punct, nu este oare arabescul
pentru ochi ce este muzica pentru auz?" (Ange Pechmeja,
Rosalie)
Pe malul turcesc, se însiruie mai multe sate al căror
nume conţine cuvântul paianka. M-am interesat asupra
semnificatiei acestui cuvânt si am aflat că înseamnă
"sat". 1 s~ adaugă de obicei numele râului vecin. Astfel
Lom Palanka, Libru Palanka, Azter Palanka înseamnă
satele scăldate de Lom, Libru şi Azter. Alţii pretind că
numele acestor sate sau târguri vine de la faptul că ele
sunt "palankate", adică înconjurate de un simplu meterez
de pământ cu un şanţ şi palisade puternice din trunchiuri
de stejari pe care numai tunul putea să le deschidă. Toate
aceste sate sunt situate pe Dunăre, la confluenţa cursuri-
lor de apă care coboară din Veliki Balkan, adică locul
unde malul drept, lăsându-se în jos, încetează să mai
domine malul stâng.
La mică distanţă de Vidin, coborând pe J?unăre, se
află Rahova, o fortăreaţă puternică pe care ruşii au cuce-
rit-o în 1828. Când trupele au intrat în oraş, aghiotantul
generalului Gherman a fost ucis cu pistolul de o femeie
care se ascunsese în spatele grilajului din harem. Rahova
este imprăştiată pe coasta unui deal, astfel încât toate
casele sale şi moscheele se înfăţişează privirii spectatoru-
lui într-o panoramă fermecătoare.
Vine apoi Ghighiu, despre care am vorbit mai sus în
legătură cu ruinele de la Celei, şi apoi Nicopole. Aici,
istoria ne uluieşte din nou. Nicopole este oraşul victoriei.
El a fost construit de Traian în amintirea cuceririlor daeice.
O parte a oraşului este aşezată pe plajă, la poalele
dealurilor golaşe, iar cealaltă se ascunde într-un pliu de
pământ. De pe Dunăre, se zăresc un minaret care am-
inteşte de cultul mahomedan ~i o clopotniţă care aver-
tizează că aici sunt şi creştini. Intr-adevăr, Nicopole este
sediul unei episcopii catolice al cărei şef are reşedinţa la
Bucureşti, sub numele de şef apostolic al Valahiei. Nu a
trecut multă vreme de când turcii au permis creştinilor să
aibe clopote în bisericile lor. Această îngăduinţă este,
citând o expresie la modă, un semn al vremurilor. Se zice
că centrul episcopal de la Nicopole a fost înfiinţat de
Sfântul Andrei, unul dintre cei doisprezece apostoli ai lui

63
 trecut multă vreme de când turcii. au permis creştinilor să
aibe clopote în bisericile lor. Această îngăduinţă este,
citând o expresie la modă, un semn al vremurilor. Se zice
că centrul episcopal de la Nicopole a fost înfiinţat de
Sfântul Andrei, unul dintre cei doisprezece apostoli ai lui
Iisus, tradiţie greu de conciliat cu întemeierea acestui oraş
de către Traian.
La 17 septembrie 139638, a avut loc aici o bătălie
sângeroasă între creştinii conduşi de Sigismund, regele
Ungariei, şi musulmanii conduşi de sultanul Baiazid. Se
ştie că, aici, creştinii au suferit o înfrângere îngrozitoare
în care a pierit elita nobilirnii franceze.
Şiştov este un oraş turc_?-bulgar unde se află o şcoală,
o bibliotecă si un muzeu. In 1701, a fost semnat aici un
tratat de pade între turci şi austrieci. În 1810, armata
turcească a fost învinsă de către ruşi în apropierea satu-
lui Criveno, situat la mică distantă de Sistov.
Rusciuc este capitala unei pro~incii 'unportante. Acum
câţiva ani, descrierea făcută mai sus Vidinului se potrivea
perfect şi pentru Rusciuc. Calea ferată care pleacă azi din
acest oraş până la Vama este deja sub semnul înnoirilor
obişnuite pe care le aduce industria modernă. Rusciuc
rămâne totuşi un oraş turcesc, iar chipul său ni se descope-
ră puţin câte puţin. Străzile se lărgesc, casele oarbe se lumi-
nează, Dunărea oglindeşte faţade elegante în locul zidurilor
înclinate şi a acoperişurilor ruinate de altădată.
Am părăsit malul românesc la Calafat. Să ne întoar-
cem aki. Nu departe de acest orăşel vom întâlni râul Jiu,
pe care geografii francezi îl numesc "Schyl". Acest loc
nu are altă însemnătate decât prin situarea sa pe drumul
care duce la Oreva sau Regova, unde se găsesc ruinele
cetăţii Regianum. Jiul izvorăşte din Carpaţi şi, ca toate
râurile din Valahia, curge d~ la nord spre sud, traversând
Târgu-Jiu. Se spune că în împrejurimile acestui oraş au
fost descoperite comorile lui Decebal. La începutul
războaielor împotriva lui Traian, asemeni altor regi bar-
bari, Decebal a schimbat cursul râului, a săpat un şanţ
adânc în care a aruncat aurul şi argintul său, precum şi o
mulţime de obiecte de mare valoare. După aceea, râul a
fost dirijat din nou pe vechea sa albie, iar prizonierii care
făcuseră această lucrare au fost omorâţi pentni ca nimeni

38. Bătălia de la Nicopole, 25 septembrie 1396.

64
 să nu stie unde este tezaurul lui Decebal. Dar un credin-
cios al său ştia şi, pentru a scăpa de sclavie, i-a dezvăluit
lui Traian locul. După ce a pus mâna pe bogăţiile regelui
învins, Traian a înăltat o columnă în semn de recunostintă
zeului născoci tor sa'u găsitor (Mercur- n. tr.). ' '
Părăsim judeţul Romanaţi şi mergem de-a lungul
Teleormanului, numit astfel după râul care îl scaldă şi
care, la rândul său, îşi trage numele de la Deli-Orman -
pădurea mare. La hotarele judeţului, întâlnim râul Olt,
anticul Aluta, renumit datorită războaielor dacice şi leg-
endelor moderne. El izvorăste din tinutul secuilor, în
Transilvania, dintre cheile munţilor bogaţi în ape· mine-
rale si unde românii vin în fiecare an. Secuii sunt un trib
pur sânge maghiar despre care am să vă vorbesc altădată.
Adevărati urmasi ai lui Attila, ei au urâciunea si sălbăti­
cia tipic~ lui, aniestecate cu o poezie stranie. u~ capriciu
neobisnuit al destinului îi trimite în număr mare la Bu-
curesti. unde se angajează ca servitori.
În ţinutul secuiesc, Oltul este de o admirabilă limpe-
zime. Apele sale clare reflectă ca o oglindă culmile do-
moale ale muntilor din acest tinut. Nu vă încredeti însă în
el. Oltul e rău.' El se transfor'mă deodată în tore~t si dis-
truge în furia sa tot ce întâlneşte în cale. El intră în
Valahia prin defileul de Ia Tumu Roşu, în mijlocul unei
naturi agreste şi sălbatice, plină de măreţie. De aceea nu
trebuie să ne surprindă faptul că numele său apare în cân-
tecele haiducesti. Într-o zi, unul dintre cei mai faimosi
haiduci, Iancu 'Jianu era um1ărit de poteră. El ajunge ia
Olt şi iată ce spune cântecul:

"Când la Olt, Oltu-i umflat,

Că la munte l-a plouat:
Măi române, măi podar,
Trage podişca de car,
Să mă treci Ia cela mal
Cu viteazul ist de cal.
Trage podul mai de-a drept
Pân nu-ţi trag un glonte-n piept,
Nu-mi fi dusman si-mi fi frate
De nu vrei ~n glo~te-n spate ... "[ ... ]

Pe malul stâng al Oltului şi aproape de vărsare, se află

oraşul Tumu Măgurele, reşedinţa judeţului Teleorman,

65
 au fost distruse. Tumu Măgurele se află peste drum de
Nicopole.
În fata orasului Sistov se află Zimnicea, orăsel care, în
1832, a dat n~mele' a~tualului judeţ Teleormrui. În apro-
piere se află un lac sau, mai degrabă, o baltă cu acelaşi
nume. Astăzi oraşul este un punct comercial cu oarecare
importanţă. De-a lungul timpului, mulţi bulgari s-au sta-
bilit aici pentru a scăpa de stăpânirea turcească. Se crede
că Zimnicea este Zeugma lui Ptolemeu.
În amintirile mele de călătorie Zimnicea îmi apare ca
o viziune fantastică. Era într-o dimineată de toamnă. O
ceaţă groasă ne înfăşura ca într-l;!;n voat' cenuşiu, ascun-
zându-ne cerul, apa şi pământul. Incetul cu încetul, ceaţa
se risipi şi bărcile, cu silueta încă nedesluşită, apărură în
fata noastră o dată cu forma abia schitată a tărmului.
T~rcii îngenuncheaţi îşi făceau rugăciun~a de dimineaţă,
iar clopotul de la Zimnicea îi chema pe creştini la slujbă.
Dmpnezeu îi auzea pe toţi şi îi binecuvânta deopotrivă.
In dreptul oraşului Rusciuc se află Giurgiu. Este portul
Bucurestiului.
Atu~ci când vii din Franţa şi debarci la Giurgiu, prima
impresie este dureroasă. Vaporul cu aburi este încă sem-
nul civilizaţiei elegante şi comode. Se simte aici puterea
măiestriei omeneşti şi te poţi bucura de rafinamentele
luxului si confortului.
Pe piaja din Giurgiu, vă simţiţi izolaţi chiar şi în mijlo-
cul oamenilor pierduţi în faţa unei naturi încă sălbatice.
Oraşul a fost abandonat forţelor sau, mai degrabă, pro-
priilor voastre slăbiciuni. In celelalte ţări, când un călător
soseşte la un debarcader sau într-o gară de cale ferată, el
este înconjurat imediat de oameni robuşti, cinstiţi şi anla-
bili, cărora le poţi încredinţa Iară teamă bagajele şi persoana
ta. Aici, nimănui nu-i pasă de tine. Poţi rămâne acolo,
aşezat pe geamantan, fără ca nimeni să te bage în seamă
sau să te întrebe unde vrei să mergi. Când e vorba apoi
să găseşti un mijloc de transport până la Bucureşti, începe
o întreagă poveste.
De obicei, diligenţa este reţinută dinainte. Singurele
vehicule pe care le ai la dispoziţie şi pe care nici nu le
găseşti mereu sunt un fel de furgo(lne în care oamenii
stau pe fân sau pe nişte perne de lână.
Dacă soseşti noaptea, plaja slab luminată sau, mai de-
grabă, scufundată într-un întuneric deplin îţi va părea ca

66
o· prăpastie. Şi dacă ţi-ai lăsat patria în urmă, dacă intri
singur în acest ţinut necunoscut, oh! atunci crede-mă, o
vie suferinţă îţi va cuprinde inima şi e mai bine să fie
noapte, ca să-ţi ascunzi lacrimile de care oricum te-ai
rusina.
' În plină zi, Giurgiu nu este un oraş neplăcut şi nici
trist. Din piaţa principală, în mijlocul căreia se înalţă tur-
nul cu ceas, se desprind străzi destul de largi şi regulate,
mărginite de case din care unele nu sunt lipsite deloc de
eleganţă. Ca în mai toate oraşele româneşti, grădinile
sunt numeroase şi bucură vederea. Lângă port, se află o
promenadă plantată cu arbori care domină fluviul şi in-
sulele învecinate, iar în depărtare vezi malul bulgăresc cu
faleze albe si Rusciucul, oras turcesc cu minarete strălu­
citoare sub ~erul albastru. ·
Giurgiu, care se numea pe vremuri Sfântul Gheorghe,
este capitala judeţului Vlaşca, numit astfel, se zice, de la
unul dintre locotenenţii lui Traian - Vlacus sau Flacus,
ori, mai simplu, de la cuvântul care în bulgară înseamnă
"valah". După unii, numele de Giurgiu ar veni de la un
comis al lui Radu Vodă care 1-ar fi întemeiat în 1210.
Altii cred că orasul ar fi întemeiat chiar de Radu Vodă,
ac~st Rudolf cei Negru39 care a fondat Principatul
Valahiei.

V. DE LA GIURGIU LA BUCUREŞTI

Călătorii care merg la Bucureşti, trebuie să coboare din

vapor la Giurgiu. Pentru o vreme, drumul spre Bucureşti
va fi la fel ca toate călătoriile din zilele noastre. Cele două
oraşe sunt legate printr-o cale ferată. Vom urca în vagon la
marginea oraşului Giurgiu şi într-o oră vom fi la Filaret.
De-abia vei avea timp să arunci o privire câmpiei care se
întinde de la malurile Dunării până la colinele joase care
închid, ca un brâu verde, capitala României. Este mult
mai comod să călătoreşti astăzi, dar mai puţin pitoresc ca
altădată. Pe vremuri, călătoriile în România aveau un
specific al lor, astăzi şters sub presiunea brutală a civilizaţiei
39. Radu Negru sau Negru Vodă, nume ipotetic al unui descălecă­
tor legendar, adesea întrebuin!at în secolul al XIX-lea, fără o cercetare
riguroasă a izvoarelor şi genealogiilor domneşti.

67
 moderne. Iată cum se călătorea mai înainte în România si
iată cum se călătoreşte încă în cea mai mare parte a ţării.
Nici să nu vă gândiţi să faceţi drumul pe jos. In
România, câmpiile sunt prea întinse şi prea aride pentru
ca un călător să se aventureze Iară să aibe siguranţa unui
adăpost peste noapte. Adeseori, acest adăpost este prea
îndepărtat faţă de cel găsit în ajun ca să încerci să ajungi
acolo într-o zi. Din acelasi motiv, rareori se călătoreste
călare, chiar dacă ţăranilor ie place acest mijloc de a me;ge
dintr-un sat în altul. Navigaţia pe râuri este aproape im-
posibilă. Cea de pe Dunăre ne introduce în interiorul ţării
şi, de altfel, se deosebeşte puţin de navigaţia fluvială din
restul Europei. Originalitatea călătoriilor în România
constă în diferitele moduri de locomotie cu trăsura. Să le
cercetăm pe rând. '
Există aici, de mai mulţi ani, servicii de diligenţă
organizate ca la noi, acum cincizeci sau şaizeci de ani.
Unii îşi amintesc probabil vechile birje, vehicule strâmte,
greoaie şi prăfuite. Aceste relicve ale unor vremuri demult
apuse, abandonate în vreun garaj de provincie, ar face
acum viata mai usoară celor "condamnati" să călătoreas­
că cu diligenţa de ia Giurgiu la Bucureşti Şi de la Bucureşti
la Kronstadt (Brasov). Si totusi, multi oameni consideră
asta un progres şi au dreptate, cel puţin în ce priveşte
viteza şi punctualitatea. Dar, în sfârşit, acestea sunt im-
porturi ale civilizaţiei moderne. Adevăratele călătorii în
România se deslaşoară altfel, şi, vă asigur, nu Iară un anumit
farmec.
Modul cel mai original şi, probabil, cel mai vechi este
acesta: imaginaţi-vă o căruţă mare cu patru roţi imense.
De o parte şi de alta se ridică nişte jumătăţi de cerc care
formează o boltă foarte înaltă şi sunt acoperite cu pânză
de sac sau cu rogojini diri papură. Este o adevărată casă
ambulantă, care se umple cu lăzi, cufere, saltele şi perne,
iar sub coviltir se lasă un spaţiu cât să încapă călătorii,
lungiţi sau şezând comod. La această construcţie gigan-
tică se înhamă doisprezece-cincisprezece cai româneşti,
mici, urâţi şi firavi în aparenţă, dar liniştiţi şi neobosiţi.
La strigătele vizitiilor, atelajul se clatină şi vehiculul
greoi porneşte cu o încetineală maiestuoasă pe drumurile
lungi şi largi care străbat România în toate sensurile şi
care, nu de mult treceau pur şi simplu peste câmpii şi văi.
Dacă sunteţi grăbit, feriţi-vă să alegeţi acest mijloc de

68
 transport. Ceea ce vizitii apreciază cel mai puţin este tim-
pul şi nu o să-i convingeţi deloc să plece la drum înainte
de răsăritul soarelui sau să meargă mai departe şi după
asfinţit. Ei au popasurile lor dinainte stabilite şi merg
încet pentru a ajunge cu bine: ehi va piano va sano, ehi va
sano va lontano - acest proverb a fost făcut parcă pentru
ei. Ei sunt de acord să vă ducă toată casa si toată familia în
căruţele lor, dar să nu le cereţi mai mult. Călătoriţi precum
strămoşii omului în migraţiile sale primitive, cărându-vă
altarele si zeii. Nu-i destul?
Extr~mele se întâlnesc. Am văzut mai înainte cele mai
mari şi mai încete vehicule din lume. Iată-le acum pe cele
mai mici şi mai rapide. Primele se numesc "braşovence",
după numele oraşului Braşov sau Kronstadt din Transilva-
nia, unde se construiesc. Celelalte se numesc pur şi simplu
"cărută" sau car. Căruta este o cutie care seamănă foarte
bine ~u o copaie pusă pe patru roţi joase. !'iici un cui şi nici
o bucată de fier nu intră în construcţia sa. Inăuntru se pune
un braţ de paie sau fân. Călătorul - eram să spun pacientul
- se ghemuieşte în acest culcuş rustic, se ag"-ţă de bârnele
plasate în dreapta şi în stânga. Surugiu! scoate un plescăit
din limbă şi patru cai îndrăciţi, mai iuţi ca vântul, poartă ve-
hiculul şi călătorul ca pe un fulg, într-un vârtej de praf, iar
balada Lenorei* devine o realitate.
Surugiii români au un aspect ciudat. Un pretins re-·
formator a avut strania idee să le îndepărteze specificul
naţional şi să-i transforme în surugii francezi. Costumul
lor se compune dintr-o vestă, pantaloni şi jambiere de
lână albă sau brumărire, cu şireturi bogate, roşii sau al-
bastre. Un brâu îngust, brodat cu perle albe este înfăşurat
de douăzeci-treizeci de ori în jurul corpului. Jartierele
împodobite cu ciucuri de lână şi cu perle, pantofii de piele
fără toc, căciula din piele de oaie sau o pălărie largă de
fetru negru, împodobită cu panglici lungi, viu colorate,
completează acest costum mai curând bizar decât elegant.
Pentru a îndemna caii, surugiii folosesc foarte rar biciul.
Ei se multumesc să scoată niste răcnete sălbatice. Mai
întâi este ~notă foarte înaltă pe' care apasă cu putere, apoi
un fel de tremolo care se termină într-un suspin. Noaptea,
când se aud aceste strigăte vibrând prin stepele pustii sau
* Lemn·e, baladă fantastică scrisă în 1774, de poetul gennan
Gottfried August Biirger (1747-1794) [n. red.].

69
 răsfrânte de ecoul munţilor, când te simţi prins într-o
cursă nebună, în galopul cailor pătimaşi, se întâmplă ceva
tulburător şi straniu, mai aproape de vis decât de realitate.
Iarna, urletele lupilor însoţesc uneori strigătele surugiilor.
Ochii lor strălucesc pe zăpadă, iar botul fierbinte suflă cu
turbare în urma cărutei. Tot cărută se numeste un fel de
furgon foarte mult f~losit în Ro~ânia. Est~ un vehicul
greoi si urât, acoperit cu un coviltir din piele si având în
spate ~n coş din nuiele în care se puneau bag~jele. În in-
terior sînt saltele sau paie, uneori bănci de lemn, totul
decorat cu plăci de aramă, când proprietarul este cochet.
Vehiculul tras de patru bidivii care, fără a atinge galopul
celor de la căruţă, nu au totuşi incetineala celor care trag
"braşoveanca". Bogaţii călătoresc altfel. Ei au berlinele
lor, la care înhamă opt cai de poştă. Pentru ei, surugiu! se
găteşte cu cel mai frumos costum. Pe capră se aşează, sau
mai degrabă se aşeza, căci acest obicei începe să dispară,
un amăut îmbrăcat cu fustanelă cu mii de cute, vestă
roşie cu fireturi de aur, pe cap purtând un fes cu ciucuri
sau lin turban, încălţat cu papuci de marochin roşu, iar la
brâu - un întreg arsenal: iata~ane cu mâner din corn şi
pistoale cu patul argintat. In mână ţinea ciubucele
stăpânului cu ţevile lungi din lemn de cireş sau iasomie,
încrustate cu diamante si mustiucul din chihlimbar.
Şi fără să ai vehicul.prop~iu poţi călători boiereşte. E
de ajuns să închiriezi o berlină demodată care te costă
doisprezece franci pe zi şi la care se înhamă şase sau opt
cai de poştă ce zboară ca vântul.
Plecăm de la Giurgiu dis-de-dimineaţă. După o oră
de mers, ajungem la Daia, primul sat românesc unde
călătorul poate să-şi facă o idee despre modul de viaţă al
ţăranilor din acest ţinut. Cocioabele din lut acoperite cu
paie sunt risipite la întâmplare pe panta unui deal. Nu
căutaţi aici nici râuri, nici grădini, nici garduri sau străzi.
Este mai degrabă un sat în zdrenţe zăcând în nepăsare
sau moţăind la soare. Oameni prost îmbrăcaţi sau chiar
dezbrăcaţi ies din aceste vizuini şi-i privesc pe călători.
Sunt ei nefericiţi? Cine ar putea să ştie? Bogatul care se
duce să se culce în berlina sa are, poate, mai multe necazuri
şi ochii săi mai multe lacrimi decât copilul de la ţară obiş­
nuit să se îmbrace într-o rază de soare şi să se ospăteze
cu un pumn de terci de mălai.

70
 La o oră după Oaia, drumul devine puţin mai
anevoios. Câmpiei îi urmează câteva coline blânde, apoi
un teren mlăştinos, unde cântă broaştele şi pe care îl tre-
cem pe nişte poduri de lemn nu prea înalte, dar destul de
lungi. Sunt cinci poduri, unul după altul, la mică distanţă
între el. Acest loc periculos şi pitoresc poartă unul dintre
cele mai glorioase nume din istoria României:
Călugăreni. Aici, o mână de bravi români a oprit avântul
unei numeroase armate turcesti40. [... ]* Pe o stâncă de la
Termopile, o mână pioasă" gravase aceste cuvinte:
"Trecătorule, mergi si spune la Sparta că noi am murit
pentru a ne supune l~gilor sale sacre." În pădurea de la
Teutoburg, o o uriaşă statuie a lui Arminius se ridică pe
locul unde au pierit legiunile lui Varus. Pe colina care
domină străvechiul oraş Alise (Alesia), efigia în bronz a
lui Vercingetorix reaminteşte ultima bătălie a Galiei pen-
tru libertate. Pretutindeni unde a rămas o mare amintire,
recunoştinţa popoarelor i-a ridicat un monument. Bătălia
de la Călugăreni nu este amintită trecătorulu\ decât prin
povestirile românului mândru de gloriile naţionale. De
altfel, nici o piatră, nici o placă de bronz, nici o inscripţie
nu este aici pentru a se adăuga amintirilor patriei. Guvernul
Principelui Carol a luat atitudine faţă de această aparenţă
de ingratitudine şi chiar acum este în studiu un proiect
pentru a se ridica un monument întru cinstirea lui Mihai
Viteazul în aceste locuri vestite prin vitejia sa.
Cu puţin înainte de a ajunge la Călugăreni, în stânga
drumului, într-un loc retras, se vede o cupolă sprijinită pe
nişte pilaştri pe care pare că vrea să-i sfărâme. Sub această
cupolă se înalţă o cruce mare de piatră acoperită în între-
gime cu litere chirilice şi împodobită cu desene graţioase.
Mulţi îşi închipuie că această cruce a fost ridicată în amin-
tirea bătăliei din 17 august 1595. Dare de-ajuns ca să citeşti
inscripţia şi te edifici asupra acestui lucru. Iată traducerea
literală, oarecum incompletă, căci unele cuvinte au fost
şterse de vreme:

40. Bătălia de la Călugăreni 13/23 august 1595 între trupele Tării

Rornânesti conduse de Mihai Viteazul si armata otomană condusă de
marele vizir Sinan Pasa. ·
*În origival pp. 99-104, lung citat despre bătălia de la Călugăreni
din M. KOGALNICEANU, Histoire de la Dacie, des Valaques rrans-
danubiens et de la Valachie, Berlin, Behr, 1859, pp. 150 ş. urrn. (n. red.)

71
 ,,Această sfântă si de viată făcătoare cruce ridicatu-s-au
de prea-înălţatul şi' slăvitui domn Şerban Cantacuzino
Voevod41 ... al acestui frumos şi minunat pod care însuşi
el şi fiul său iubit Gherghe Voevod .. .la rădicarea sa pe
apa Neajlovului... şi cu boierii săi ... , pentru ca şi măriei
sale să-i fie în veci bună amintire si recunostintă, lui si
doamnei Maria, sotia sa, si a dumneaior fiilor ~ăi; ~-a făc~t
acest pod şi această cruce domnească s-a rădicat în al pa-
trulea an al domniei sale, anul de la Facerea Lumii 7191
(1683), luna lui octomvre 14 zile ... "[... ]
Nu trebuie să vedem în stilul acestei inscripţii doar
~mfaza orientală. Este mai curând o revelaţie a timpului.
Intr-o ţară în care legăturile sunt şi azi foarte dificile, ar
trebui să-i privim ca pe nişte binefăcători ai umanităţii pe
toţi c~i care, într-un fel sau altul, vin în ajutorul călăto­
rilor. In Evul Mediu, au luat naştere nişte asociaţii pioase
care, sub numele de "fraţi pontifi", construiau poduri
peste principalele râuri. In România, era mai greu decât
oriunde altundeva, având în vedere lipsa de muncitori şi
obstacolele de orice natură care se opuneau călătorilor.
De acea apar aceste expresii de recunoştinţă care ne par
emfatice, dar ele sunt pline de sinceritate.
Crucea de la Călugăreni aminteşte şi de un obicei
naţional. Anticii îşi puneau câmpiile sub protecţia zeului
Terme. Românii creştini le pun sub protecţia crucii. Pe
această temă, exista la români un obicei curios. Când se
ridica la marginea unui câmp o cruce protectoare, se
obişnuia să fie loviţi pe cap nişte copii, astfel încât,
asociind lovitura primită cu locul unde se găsea crucea,
ei să poată constata, la nevoie, dacă a fost mutată sau fu-
rată. In aceleaşi circumstanţe şi pentru acelaşi motiv, li se
dă, uneori, câte o palmă.
De obicei, ne oprim o oră Ia Călugăreni pentru odih-
na cailor. Cinci sau şase ore sunt necesare pentru a stră­
bate drumul de Ia Giurgiu la Bucureşti. Când am venit
prima oară în România nu exista deloc drumul dintre
aceste două oraşe. Se mergea cum dădea Dumnezeu,
peste câmpii şi prin păduri, dar se mergea repede. Caii
fantomă care deserveau în acel timp poşta ne duceau pre-
cum calul galben al Apocalipsei. Surugiu! scotea sunete
41. Şerban Cantacuzino (1634-1688), domn al Ţării Româneşti
(1678- 1688).

72
sălbatice, menite să incite înln~cerea acestor animale.
Praful zbura în vârtejuri groase. Mergeam ca zeii,
înfăsurati într-un nor.
Când, de pe înălţimile Filaretului, am văzut întinzân-
du-se în fata mea orasul Bucuresti, înecat într-un ocean
de verdeaţă, l-am într~bat pe tov~ăşul meu de călătorie:
-'- Ce distantă este între Paris si Bucuresti?
-Trei secole, domnule42. ' ·

VI. BUCUREŞTI

De multă vreme mă intrigă un fapt. Există în lume ţări

încântătoare, peisaje admirabile sub un climat minunat.
Acolo, la umbra copacilor cu frunzişul mereu verde, pe
malurile râurilor atât de limpezi, scăldaţi într-o atmosferă
dulce ca o m!ngâiere, oamenii ar putea trăi fericiţi, fără
nici o grijă. In schimb dacă ar vrea să alăture darurilor
naturii şi progresele civilizaţiei, ar transforma în paradis
aceste locuri binecuvântate. Ei bine! oamenii l~ abando-
nează leilor şi tigrilor, neglijează aceste frumoase ţinuturi,
colţuri uitate de Eden primitiv, şi îşi construiesc marile
capitale în mlaştinile de pe Neva, în ceţurile Tamisei, PL'
malurile noroioase ale Senei sau în mijlocul şesurilor
nisipoase care înghit apele râului Spree.
De ce oare? De ce Petersburg, Londra, Paris, Berlin
sunt aşezate atât de prost, în timp ce regiunile frumoase
din est sau din sud rămîn pustii?
Eu văd în asta două cauze. Prima este religioasă. iar
a doua de natură socială. Dacă omul ar trebui să împli-
nească pe pământ toate etapele exisţenţei sale, atunci nu
am înţelege de ce nu îşi găseşte aici deplina fericire la
care are dreptul. Dar omul are un alt destin. Viaţa prezen-
tă nu este decât o etapă. Dincolo de moarte începe via\a
adevărată: vera vita, spunea Sfântul Pavel. Nu trebuie ca

42. Reflecţiile pe care tocmai le-aţi citit despre singurătatea plajei

de la Giurgiu, despre diligenţele din România şi despre aspectul pe
care-I prezenta călătorului bariera Bucureştiului, au fost scrise, acum
nici doi ani. Ele erau adevărate atunci, dar nu mai sum astăzi. Le lăsăm
totuşi să subziste pentru a arăta cât de rapizi au fost paşii românilor pe
drumul progresului. Astăzi. datorită căilor ferate, datorită excelentei
administraţii a poştelor na!ionale, călătorul din România are puţine de
invidiat la cei din alte ţări. Noiembrie 1869 (n. a.).

73
 viaţa de acum să fie prea dulce, altfel, n-am mai vrea s-o
părăsim. Dacă, în pofida tuturor amărăciunilor de care
sunt pline zilele noastre, avem atâta răbdare să le vedem
sfârsind, ce-ar fi în cazul în care toate conditiile unei
existente fericite ne-ar fi date? Astăzi, moartea est~, uneori,
o elibe;are. Atunci, însă, ea n-ar fi decât un supliciu. Prin
urmare, e mai bine ca orasele noastre să nu fie desăvâr­
şite, căci, suferind aici, voin aspira la o cetate mai bună.
Al doilea motiv, spuneam, este de natură socială.
Omul este o fiinţă leneşă din naştere. Priviţi omul primi-
tiv şi copilul. Dacă nimic nu I-ar constrânge să munceas-
că, el ar sta culcat la umbra palmiemlui fără să viseze
măcar la aratul pământului pentru a obţine roade, nici să
sape în măruntaiele sale ca să-i smulgă comorile. Astfel,
minunile pe care le-a ivit geniul civilizaţiei, acest geniu
care nu este altul decât cel al necesitătii, nu ar exista si
omul nu ar fi atât de puternic, pentru ~ă nimic nu I-ar fi
constrâns să fie. Dimpotrivă, obligat să se adăpostească
de intemperii, să consolideze terenul mişcător pe care
dorea să construiască, să străbată rapid distanţele lungi ~i
pline de pericole, el a creat tot ce vedem în jur. A smuls
naturii toate secretele sale si el, nevolnicul si neînsem-
natul, a de~enit stăpânul şi i-egele tuturor. '
Iată de ce ţinuturile bogate au fost neglijate, de ce
mâna invizibilă care croieşte destinul omului 1-a împins
în regiunile ceţii şi frigului, de ce, în sfârşit, mari capitale
ale Europei sunt prost aşezate.
Eu presupun că aceleaşi raţiuni au condus la alegerea
capitalei României. Constat că era aproape imposibil să
alegi un loc mai puţin potrivit pentru construirea unui oraş
mare. Malurile Dunării sau poalele munţilor, iată locul pe
care arta, politica şi comerţul ar fi trebuit să-I desemneze
pentru capitala acestei ţări. Nu a trecut mult timp de când
Bucureştii se bucură de acest titlu uzurfat, căci se poate
spune despre el ceea ce Saint-Simon 3 punea despre
Versailles: Este un favorit fără merit. Abia în 1698,
Constantin Brâncoveanu a stabilit definitiv, aici, resedin-
ţa domnească. Înaintea lui, oraşul servea drept reş~dinţă
de iarnă pentru domnitor, şi aceasta începând cu domnia
lui Mircea cel Bătrân (1386-1418). Atunci nu era decât
43. Louis de Rouvroy, duce de Saint·Simon (1675-1755), s.:riitor
francez, autor al unor celebre Memorii ce acoperă o lungă perioadă de
timp (1694-1723).

74
 un sat mai mare, cu casele împrăştiate la întâmplare pe
malurile Dârnboviţei, râul cu ape gălbui care amintesc de
"blondul" Tibru al strămoşilor (flavus Tiberinus). Leagă­
nul oraşului ar fi, după unii, o movilă mică aflată la sud
de Bucuresti, într-unul din coturile Dâmbovitei, si domi-
nată de o bisericută închinată Sfântului Ath.anase, unul
din părinţii Bisericii din Orient. Dacă am da crezare unei
tradiţii, care, de fapt, nu se bazează pe nici un document se-
rios, ar fi existat, într-o epocă îndepărtată, un cioban pe
nume Bucur, care îşi aducea oile la păscut în împreju-
rimile colinei Sfântului Athanase si care ar fi construit aici
o colibă sărăcăcioasă, nucleul viitoarei capitale. Conform
tradiţiei, copiii săi şi-au luat numele de Bucureşti, forma
de plural de la Bucur, şi 1-au dat apoi oraşului întemeiat
de tatăl lor. Forma de plural a numelui -Bucureşti- este
justificată şi dintr-un alt punct de vedere, şi anume com-
punerea oraşului: o suprapunere de sate în mijlocul cărora
s-au rătăcit câteva case demne de un oras mare.
Unul dintre istoricii orasului Bucliresti, Dimitrie
Berindei44, se întreabă, nu fără motiv, dacă toat~ această
poveste cu ciobanul n-ar fi o amintire sau o imitaţie a
legendei despre Romulus. Ciobanii joacă un rol important
în istoria primitivă a popoarelor. Ei i-au adăpostit şi i-au
salvat pe Semiramis, Oedip, Cyrus, Romulus şi pe toţi
întemeietorii de imperii. Contrastul dintre condiţia umilă
a originii şi măreţia viitorului place mai mult poporului.
O altă tradiţie, care nu este nici ea sigură, dă o etimolo-
gie diferită numelui de Bucureştj. Turcii invadaseră
Valahia si cereau un tribut de 1O 000 de ducali si 500 de
copii. Mircea cel Bătrân îi bate la Rovine şi, î~ amintirea
acestei fericite victorii, puse să se construiască o biserică
sub hranml Buneivestiri şi un palat, pe locul care astăzi
se numeşte Bucureşti, adică "oraşul bucuriei" (Bucurie,
în limba română înseamnă joie [fr.]; este un cuvânt de
origine turcă [sic]). Dar care fusese numele initial al
acestui orăşel înzestrat de Mircea, tradiţia uită să spună.
Pare sigur totuşi că, încă din timpurile cele mai înde-
părtate acest colţişor de pământ, acoperit de păduri şi
mlaştini, a fost privit ca având o importanţă strategică şi
aici s-a construit un fel de "blokhaus", nu departe de locul
pe care romanii îl numeau Pinum. Era, mai degrabă, o as-
44. Dimitrie Berindei (1831-1884), arhitect român, autor al lucrării
.,Bucurescii. Studiă istorică" apămt în Re1·isw românii. Bucureşti. 1861.

75
cunzătoarc în ~:arc se refugiau locuitorii din împrejurimi,
pentru a scăpa de atacurile duşmanilor. Mai târziu s-au
defrişat pădurile, s-au desecat bălţile şi, încet, s-a ivit un
oras din aceste mâluri infestate care n-au fost niciodată
as~ate complet.
Istoria Bucureştilor până în secolul al XVII-lea este
foarte confuză. Atentia istoricului scade căutând în cro-
nici urmele acestui ~ras care, într-o zi, avea să devină
capitala ţării, dar care n'u era încă decât un popas neîn-
semnat pe drumul de la Dunăre la Târgovişte. Puţinele
amintiri pe care le-am putut aduna din cronici sunt amin-
tiri de sânge şi ruşine. În acele epoci dureroase, istoria
Bucureştilor, ca şi cea a României, nu este decât povestea
luptelor detef!llÎnate de ambiţia boierilor şi de tirania
domnitorilor. ln ce priveşte poporul, el nici nu contează.
Era doar un animal de povară sub jugul de secole, nema-
iavând de dat decât sânge şi sudoare pentru cei pe care
sorţii unui despotism luminat îi făcuseră stăpânii lor.
Vremuri mai bune vin totuşi pentru Bucureşti. Domnia
lui Mihai Viteazul este un fulger de lumină în istoria atât
de întunecată a românilor. Ne-au rămas puţine monumente
din acea vreme, printre care şi Mânăstirea Mihai- Vodă, a
cărei construcţie este atribuită unnătoarei întân1plări: ,,Mih~i
era ban al Craiovei, spune D. Berindei, când Alexandnr~'.
domnul Tării Românesti, l-a condanmat la moarte în urma
răspândirli zvonului că Mihai era fiul ultimului domnitor
al Valahiei, Pătrascu cel Bun46_ Prins de armasi si dus la
Bucureşti, din p~mnca domnului, ca să-şi ispăşea-;l·;,
pedeapsa, trecând prin faţa Bisericii Sfântul Nicolae
(după unii, Biserica Albă de pe Podul Mogoşoaiei), Mihai
se rugă şi îi promise lui Dumnezeu că va c~nstrui o bise-
rică şi o mânăstire, dacă va scăpa cu viaţă. Intr-adevăr, în
mod miraculos, el a scăpat cu viaţă, iar Mânăstirea
Mihai- Vodă există încă pentru a ne aminti de el''.
Într-o broşură despre mânăstirile româneşti, Ioan
Brezoianu47 scrie că Mânăstirea Mihai Vodă a fost con-
struită de Vlad Dracut48, fiul lui Mircea cel Bătrân si că
Mihai Viteazul, descendent din această familie, doar ;t re-
45. Alexandru cel Rău, domn al Tării Românesti (1592-1593).
46. Pătrascu cel Bun. domn al Tării Românest( ( 155-1-1557).
47. Ion B~ezoianu ( 11'!17-II!IL'I)', pedagog şi public-ist român. autor
al lucrării Mcinâ.wirile :isc· in.-hinctlt' si câlugârii lor ( llltll ).
48. Vlad Dra~ul. domn al Ţării Românesti (1436-1442; I+B-1447).

76
făcut biserica si mânaslirea si le-a înzestrat cu cinci
pământuri noi. 'Fiica lui Mihai. Florica, a sporit aceste
donaţii, ca şi jupâneasa Cap lea. La rândul său, Alexandru
Coconul49 i-a donal, în 1629, pământurile de la Bolintin.
Mânăstirea Mihai- Vodă a servit, mai târziu, de palat
domnesc. Prinţul Grigore Ghica50, primul domn pămân­
tean după plecarea fanarioţilor, a locuit aici vreme de
câţiva ani. Se mai păstrează încă amintirea unui s~lendid
bal dat aici în onoarea generalului Sebastiani 1, am-
basadorul Franţei la Constantinopol, sub primul imperiu.
Transfonnal mai târziu în spital militar, el a devenit, rând ~e
rând. sediul Şcolii de Medicină, fondată de prinţul Ştirbei 2,
şi re::;~.:din!a provizorie a Şcolii Militare. Mai târziu, s-au
mutat aici atelierele şi magaziile armatei; a fost chiar şi o
cazarmă. Cine stie care-i va fi destinatia viitoare? Situa-
rea sa este foarte pitorească. Constru'ită pe platoul din
Dealul Spirii, ea domină întreg oraşul. Pe cele două laturi
este protejată de terenuri: spre vest, dă într-o baltă mare
c·e îşi întinde vegetaţia ciudată până la baza zidurilor; din-
spre Dealul Spirii ajungi aici pe o balustradă dublă care
nu-i lipsită de o anumită originalitate primitiv~. Interiorul
se împarte în două şiruri de construcţii, separate de o
curte vastă, în mijlocul căreia se înalţă biserica. La stân-
ga se află prezbiteriul, la dreapta, cazarma. Odăile sunt
scunde şi prost luminate prin ferestrele cu grilaje. O
vegetaţie plăpândă aruncă puţină umbră peste curte. Toate

49. Alexandru Coconul, domn al Tării Românesti (1623-1627).

50. Grigore Ghica IV (c. 1765-1S34), domn al Ţării Româneşti
(1822-1828).
51. Fran~ois- Horace- Bastien Sebastiani (1772-1851), militar ~i
diplomat, se remarcă în bătăliile de la Arcole (1797) şi de la Verona
(1799) pentru care primeşte comanda unui batalion şi, respectiv, a unei
brigăzi; trimis în misiune diplomatică Ia Constantinopol, în Siria şi în
Africa de Nord (1802); înaintat general de brigadă (1803) calitate în
care comandă avangarda cavaleriei lui Murat în campania din 1805;
rănit în bătălia de la Austerlitz şi înaintat la gradul de general de divizie;
numit ambasador la Constantinopol (1806-1807); în campania din
Spania comandă un corp de arn1ată (1807-1810); în timpul campaniei
din Rusia se distinge în bătălia de la Smolensk (1812); este rănit în
bătălia de la Leipzig (1813 ); după abdicarea lui Napoleon se alătură
noului guvern şi este ales deputat în timpul celor O Sută de Zile; depu-
tat de Corsica 0899), ministru al marinei (1830) şi ministru de externe
(1831); ambasador Ia Neapole (1834) şi la Londra (1835-1840);
mareşa] al Franţei (1840), bărbat foane frumos şi elegant, fusese pore-
clit "Cupidonul Imperiului".)
52. Barbu Dimitrie Stirbei (1799-1869), domn al Tării Românesti
(1849-1853; 1854-1856). . .

77
 acestea au un aspect trist ~i vetust care-ţi strânge inima.
Dar dacă te uiti de la fereastră, totul se schimbă.
Orasul Bu~uresti se întif1.de sub ochii nostri ca o imen-
să pano'ramă ce reflectă până în zare cupolele metalice,
strălucind în soare ca jarul într-o masă de verdeaţă. Străzile
întortocheate şi capriciile arhitecturii sale, atât de dezolan-
tă pentru iubitorul de simetrie şi atât de obositoare pentm
pietonul care rătăceşte prin acest labirint, îi dau totuşi un
farmec în plus, dacă le priveşti de la distanţă, ascunse în
desişul vegetaţiei ce dă oraşului înfăţişarea unei întinse gră­
dini orientale. Noaptea, când luna plină şi albă îşi plimbă
razele paşnice peste acest tablou, estompând formele prea
îndrăzneţe, te cuprinde o uşoară melancolie şi înţelegi
atunci vraja stranie care îl leagă pe cel exilat de aceste
locuri, atât de diferite totuşi de patria natală.
Epoca lui Mihai Viteazul, vă spuneam, a fost una glo-
rioasă pentru Bucureşti. Acest domnitor şi-a stabilit
reşedinţa pe dealul din vecinătatea Mânăstirii Mihai- Vodă:
azi se numeşte "Curtea Arsă", pentru că a căzut pradă unui
incendiu teribil şi au mai rămas din ea doar ruinele pe care
s-au construit de curând o topitorie şi o fabrică de muniţii.
Numele de "Curtea" revine mereu în descrierile Bucu-
reştilor. Termenul este sinonim cu palat. Analogia între
palat şi curte nu poate fi înţeleasă decât dacă ne an1intim
de obiceiurile de altădată. Atunci, locuitorii oraselor, mai
ales cei bogaţi, nu trăiau în deplină siguranţă, f~d expu.:5i
mereu abuzurilor comise de către domnitori sau străini. In
locul caselor deschise, ei constmiau un fel de fortărete cu
zidurile exterioare foarte înalte şi groase, cu cel mult ~ fe-
reastră sau două, înguste şi prevăzute cu bare puternice, şi
cu o poartă solidă, protejată uneori de metereze. Interiorul
era o curte mare, înconjurată de clădiri şi formând un fel
de fortăreaţă apărată, uneori cu tunul de numeroşi servitori,
toti soldati. Mânăstirea Domnita Bălasa, care există încă în
B~cureştL la intrarea pe Podul,Calicil~r. ne poate da o iaee
despre acest gen de arhitectură, pe care îl regăsim şi la
Mânăstirea Radu- Vodă. Am locuit o vreme într-o casă
înălţată pe amplasamentul uneia dintre aceste vechi cita-
~ele medievale, aparţinând unui boier celebru, Dudescu.
In curtea împrejmuită azi cu scânduri mizerabile, se mai
văd urmele zidurilor foarte groase şi înalte, făcute din
cărămizi foarte mari. Ferigi subţiri, ca o dantelă de Ma-
lines, îşi amestecă graţia plină de viaţă cu această forţă

78
moartă. Se joacă cu briza, printre crăpăturile ruinelor, mar-
tare fragile dar eterne a ceea ce a fost.
Unul dintre cartierele care amintesc cel mai bine de
orasele noastre din Occident este cel numit Batiste. Este
mahalaua "Saint-Germain" a Bucurestilor. Aid străzile
sunt aproape drepte şi oarecum curate: Există puţine ma-
gazine, dar nici o urmă de fabrică sau de atelier; cele mai
multe case sunt izolate între curte şi grădină. Porţile sunt
apărate cu grilaje sau, în lipsa lor, cu garduri din scânduri.
Elementul aristocratic ar fi dominat aici, dacă privilegiul
de a reuni marile familii nu 1-ar avea Calea Mogoşoaia.
Aşa cum e, cartierul Batişte îmi displace categoric
pentru că e lipsit ccmplet de originalitate. Este o imitaţie
a oraşelor noastre occidentale şi atâta tot: ie.sos şi "hârtie
tocată" în loc de marmură şi piatră cioplită. Imi place mai
mult acea vizuină anonimă, în care mişună ţiganii, şi care
este primitivă şi poetică, în stare să-i facă să leşine pe
Callot53 sau Theophile Gautier54_
Numele de Batişte evocă un personaj care a lăsat amin-
tiri destul de triste în istoria României. Pe la mijlocul
secolului al XVII-lea, un italian pe nume Baptista Velleli
a sosit în Valahia în căutare de aventuri. Abil şi linguşitor,
el a stit~t să-şi atragă bunjvoinţa domnitorului Radu al
Xl-lea5:>. fiul lui Mihnea. In vremea aceea, românii călă­
toreau puţin sau chiar deloc. Era deci uşor pentru un
aventurier îndrăzneţ să-i orbească pe bătrânii boieri şi pe
domni cu poveştile sale de călătorii şi cu descrierea ţărilor
străine. Nişte cunoştinţe superficiale deveneau uşor
ştiinţă profundă; adăugând şi puţină şarlatanie, succesul
era asigurat. Baptista Velleli a înţeles repede a~este lucruri
şi curând domnul nu se mai putu lipsi de el. Il copleşi cu
bogăţii, iar Baptista îşi construi o locuinţă superbă, în-
conjurată de grădini imense, chiar pe locul unde se înalţă
azi cartierul ce îi poartă numele. Aen1l este aici foarte
curat, datorită terenului mai înalt; străzile sunt la nivelul
Mitropoliei. E greu de precizat amplasamentul reşedinţei
53. Jacques Callot (1592-1635), gravor francez, autor al unor cicluri
de acvafone inspirate de realităţile cotidiene sau de teatru (Capricii,
Ţiganii. Cerşetorii, Mizeriile războiului).
54. Theophile Gautier (1811- 1872), poet, romancier şi publicist
francez.
55. Radu Mihnea, domn al Tării Romănesti (1601-1602; 1611-1616;
1620-1623). ' .

79
 lui Velleli. Este posibil ca toţi arborii seculari care se găsesc,
ici şi colo, prin grădinile şi curţile cartierului să li făcut parte
din vechiul parc. Pe patul de moarte, Radu al Xl-lea l-a
recomandat pe Baptista Velleli fiului său, Alexandru Coco-
nul. Sub domnia acestuia, influenta lui Velleli a crescut
necontenit. El a fost amestecat în t~ate evenimentele poli-
tice ale epocii şi a jucat un rol important în ne~ocierile
pentru terminarea războiului cu sultanul Osman 6.
Sub domnia lui Alexandru Ilias57, influenta lui Velleli
ajunge la apogeu, dar marea sa ave~e avea să-Şi afle sfârşi­
tul în chiar cresterea ei. Totdeauna este un lucru delicat
pentru un străin 'să se amestece în treburile poporului de la
care a primit ospitalitatea. Singurul ~jloc pentru a justifi-
ca această imixtiune era să facă uitată sursa averii sale
dovedind devotament şi dragoste sinceră pentru ţara pe care
o slujea. Din nefericire, Baptista Velleli nu a înteles asta. El
a atras asupra sa furtuna care vuia de mult. Bătrânul
cronicar Miron Costin a relatat moartea acestuia în ter-
meni de o crudă violenţă, aproape intraductibilă. Înfuriaţi
peste poate împotriva favoritului, căruia îi atribuiau toate
!:lenoricirile lor, ţăranii 1-au somat pe domnitor să-I predea.
In zadar a încercat Alexandru Ilias să reziste acestei bru-
tale voinţe populare. El însuşi am~ninţat, a fost constrâns
să-1 predea pe tovarăşul de plăceri şi confidentul planurilor
sale politice. ţăranii 1-~u tăiat cu toporul în bucăţi, chiar
sub ochii domnului. In turbarea lor, n-au vrut să mai
rămână nici o urmă din acest venetic si i-au aruncat rămă­
şiţele Ia canal. Numai numele său a s~pravieţuit.
Cartierul Batişte, am mai spus, este o imitaţie a ora-
şelor noastre europene. Ai fi dezamăgit dacă ai căuta or-
dine şi o simetrie perfectă. Nici măcar două case nu
seamănă, iar eleganţa lor exterioară este contrafăcută.
Oman1entele din ipsos prost vopsite se sfărâmă la ploaie
sau la soare şi dau caselor neîngrijite un aspect foarte ne-
plăcut.
Leon J58, fiul lui Stefan Tomsa59, i-a urmat la tron lui
Alexandru Iliaş. Pe' vremea sa: dealul Mitropoliei era
acoperit de vii şi tot spaţiul din jur era nelocuit. Păşuni

56. Osman al II-lea (c. 1603-1622). sultan al Imperiului Otoman

(1618 -1622).
57. Alexandru.IIias, domn al Tării Românesti (1627-1629).
58. Leon Tomsa, domn al Tărli Românesti (1629-1632).
59. Ştefan To~şa, domn a!'Moldovei (1611-1615; 1621-1623).

80
 verzi se întindeau până la biserica de la Curtea Veche, în
apropierea pieţei. In timpul domniei lui Leon 1 a avut loc
o bătălie sângeroasă, chiar lângă zidurile Mitropoliei60,
pe terenul ocupat azi de grădina Bălăceanu şi de biserica
Sfânta Ecaterina. Era epoca luptelor duse de feudalii, încă
puternici, în1potriva Domniei, care tindea continuu spre ab-
solutism. Boierii care refuzau să se supună Domnului îşi
părăseau domeniile şi, uneori, chiar ţara. Preferau suferinţa
exilului decât aservirea. Domnul, lipsit de serviciile lor, era
constrâns să-i cheme înapoi, iar atunci accepta condiţiile
lor şi echilibru se instala din nou pentru o vreme. Leon 1
copleşea poporul cu impozite şi, cum poporul nu putea
plăti, îi obliga pe boieri să plătească pentru judeţele unde se
aflau domeniile lor. Atunci boierii fugeau şi ~ereau ajutor
străinilor, fructul amar al disputelor civile. In timpul lui
Leon 1, boierii fugari s-au întors în numărAmare şi 1-au
învins pe domn într-o primă confruntare. Inspăimântat,
acesta şi-a trimis în grabă, la 9iurgiu, soţia şi bogăţiile, cu
gând să-i urmeze mai târziu. Inainte însă, a mai încercat o
dată sorţii armelor. Bătălia s-a dat la poalele Mitropoliei. A
fost o luptă lungă şi sângeroasă. Boierii au fost învinşi, iar în
anlintirea acestei victorii, Leon a înălţat o cruce care se poate
vedea şi azi în curtea bisericii Slobozia, pe podul Beilic.
Astfel de cruci sunt numeroase în România si consti-
tuie unul din elementele de arheologie naţională. Ele
sunt de dimensiuni mari, sculptate într-un calcar dur,
într-un mod original. Este un gen de omamentaţie foarte
simplă, treabă, mai ales, de răbdare şi gust neinstruit.
Crucea de Ala biserica Slobozia poartă următoarea
inscripţie: "In numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului
Duh, eu, supusul lui Dumnezeu, lo, Leon Voievod, fiul
lui Stefan Voievod, am ridicat ceastă sfântă cruce în nu-
mele Sfântului Gheorghe pentru a-i închina bătălia pe
care am dat-o în acest loc împotriva boierilor fugari,
când au venit de peste munţi împotriva domniei mele în
anul Domnului 7139 (1631) luna august într-o marţi.
Domnul milostiv, la rugămintea Sfântului Gheorghe,
mi-a ajutat ca să-i supun sabiei mele; i-am bătut şi toţi
care au murit î~ luptă se odihnesc sub această movilă.
Crucea a fost ridicată la 20 februarie 7140, anul 1632 al
60. Numită "Bătălia din jos de rnânăstirea lui Mihai-Vodă", aceasta
s-a dat pe 23 august 1631 între trupele lui Leon Tom~a şi cele recrutare
din Transilvania de boierii răsculaţi, care sunt înfrânţi şi executaţi.

81
erei creştine". Pe spatele crucii, s-a adăugat, mai târziu,
următoarea inscripţie: ,,Dumnezeu atotputernic, chemân-
du-mă la domnia tării în anul 7173, anul lui Cristos 1666,
Io, Leon Voievod61, văzând această cruce ridicată de tatăl
meu, Leon Voievod, şi găsind-o în stare proastă, am refă­
cut-o si am construit sfânta biserică în numele sfântului
martir: marele Sfânt Dumitru".
· Conducătorul boierilor revoltaţi a fost aga Matei
Basarab62. El avea sub comanda sa pe Preda Brânco-
veanu, nepotul său, şi pe Radu logofătul, care au fost
prinşi şi n-au putut să se răscumpere decât în schimbul
unei sume considerabile. Apoi era Puşa Armaşul, care a
fost tras în ţeapă, Banul Andrei şi Preda Floricoiul, care
au căzut cu arma în mână. După bătălie, Matei s-a refu-
giat Ia Tismana, unde s-a baricadat cu oamenii săi şi s-a
apărat împotriva oştilor lui Leon, conduse de banul Bon
si de Nedelcu Boteanu, care I-au asediat zadarnic si au
pustiit de două ori Craiova. De aici, Matei a trec~t în
Transilvania, apoi s-a întors peste Olt şi a reuşit, în
sfârsit, să-I alunge pe Leon, care a fost mazilit de Poartă.
În vremea aceea, oraşul Bucureşti era mărginit la sud
de apele Dâmboviţei. Zona care se întindea pe malul
drept nu era locuită încă. Dl. Berindei, care continuă să
ne servească de ghid în cercetările noastre, ne spune şi
cauzele. Mai întâi starea mlăstinoasă a acestor locuri;
după aceea, lupta dintre Leon Şi boieri, luptă care nu se
putea desfăşura decât în loc deschis; apoi, un fel de lac ce
înconjura dealul lui Radu- Vodă şi tăia orice comunicaţie
cu oraşul când se umflau apele; în sfârşit, tradiţia spune
că spaţiul de pe malul drept al Dâmboviţei, peste drum
de Curtea Veche, forma o pajişte mare numită "Livezile
Gospodului", unde păşteau caii stăpânului. In împreju-
rimi, se înăltau colibele mizere locuite de săracii orasului,
un fel de ..~urte a miracolelor", de unde si vine nu'mele
de Podul Calicilor, dat cartierului din vecinătate.
Cele două dealuri pe care se află biserica Radu- Vodă şi
Mitropolia, despărţite de valea în care a avut loc bătălia lui
Leon 1, sunt foarte pitoreşti. De la înălţimea esplanadei
Mitropoliei ne bucurăm de o privelişte minunată. De o
parte, oraşul etalând mulţimea acoperişurilor metalice, a
61. Radu Leon, domn al Tării Românesti (1664-1669).
62. Matei Basarab, domn'ai Ţării Româneşti (1632-1654).

82
 flcşelor ~i cupolelor sale. De cealaltă parte, privirea se
odihnesle în valea surâzătoare a Filaretului, urmăreste
pantele' unduite care o delimitează şi se pierde la orizo~t,
acolo unde masa de verdeaţă se scufundă în albastru!
cerului.
Aspectul pe care-I prezintă Biserica Radu- Vodă este
simplu, dar foarte interesant. Este o adevărată mânăstire,
usor de transformat în fortăreată. Construită de Alexandru
ai II-lea63 (1568) ea a fost ab~donată în timpul lui Mihai
Viteazul (1592). La un moment dat, turcii făcuseră din ea
un fel de grajd pentru caii lor. O parte din edificiu a fost
transformată în pulberărie. Când Sinan Paşa a fost con-
strâns să se retragă din faţa lui Mihai, a aruncat în aer
pulberăria, desăvârşind astfel ruinarea mânăstirii. Radu,
fiul lui Mihnea, a refăcut constructia din temelii si a
închinat noua biserică si mânăstirea Sfintei Treimi. '
Cartierul unde este situată Mânăstirea Radu- Vodă
este foarte liniştit. Dâmboviţa îşi mână apele poluate de
lucrul tăbăcarilor. Bisericuta, a .cărei constructie este
atribuită lui Bucur, se înalţă. pe o movilă scăldată de ape
şi acoperită cu o vegetaţie deasă şi sălbatică.
Un pliu de pământ o separă de cealaltă movilă pe care
se află Mânăstirea Radu- Vodă. O alee pietruită duce până
sub un pridvor pictat cu un prost gust deplorabil. Sunt
mai ales doi copaci care ar face de râs şi firma unei câr-
ciumi de la tară. Curtea este închisă de clădiri întunecate
şi triste. Nu'este acea tristeţe gravă şi mistică a mânăsti­
rilor noastre gotice; nu are nici măreţia calmă a mânăs­
tirilor greceşti în care regăseşti întreaga poezie a naturii.
Arta Evului Mediu catolic a înţeles frumuseţea religioasă
a pădurilor şi a încrustat-o în piatra monumentelor sale.
O biserică sau o mânăstire din acea epocă, cu miile sale
de coloane înflorite în capiteluri încântătoare şi varia~e,
ca şi vârfurile unduioase ale copaciJor, erau o pădure. In
lipsa acestei arte rafinate, călugării Răsăritului au ales cu
grijă poziţia locuinţelor, iar natura le-a dăruit podoabe
graţioase şi sublime. Mânăstirea Radu- Vodă nu are nici
frumuseţile naturii, nici pe cele artistice. Ar reprezenta,
mai degrabă, specificul sumbru al misticismului creştin.
Plimbându-mă prin curtea rece, mă gândeam la acei

63. Alexandru al Il-lea Mircea domn al Tării Românesti (1568-1574;

1574-1577). , .

83
 asceţi despre care vorbe~te Ioan Climax, cei care, după o
viaţă de privaţiuni îngrozitoare, presimţindu-~i moartea,
îi întrebau pe confesorii lor: "Credeţi că Dumnezeu ne
iartă?". Acest creştinism nu este al blândului păstor care
fuge în munţi să aducă oaia rătăcită, a sfântului apostol
al iertării care-i spunea păcătoasei: "Ei nu te-au condam-
nat? Ei bine! eu nu te voi condamna nici atât".
Am sub ochi un plan al oraşului Bucureşti, făcut în
secolul al XVII-lea, şi care ne poate da o idee despre
înfăţişarea de atunc~ a acestui mare oraş, deja reşedinţă a
domnilor Valahiei. In centru se înalţă palatul d~mnesc,
mai mult o fortăreaţă decât o locuinţă obişnuită. In jur se
grupează casele boierilor, ca nişte sateliţi în jurul astrului
principal, apoi, vin cocioabele mizerabile din lemn, prost
aşezate, răsturnate unele peste altele în noroi şi servind
ca adăpost pentru muncitorii sortiţi lucrului manual. De-
numirea multor străzi actuale evocă locul acestor meserii
străvechi, precum şi natura lor. Există Uliţa Şelarilor,
care aminteste de vechiul obicei al boierilor de a umbla
mereu călar~ şi de a-şi împodobi caii cu şei superbe, bro-
date cu aur şi argint, în genul şeilor orientale; o stradă a
Tăbăcarilor, deoarece ţăranii români purtau şi încă mai
poartă un fel de sandale-opinci din piele tăbăcită şi legate
în jurul piciorului cu nojiţe; strada Cavafilor (negustori
de încălţăminte obişnuită) pare să aibă aceeaşi etimolo-
gie; strada Lăutarilor (cântăreţi ambulanţi de la ţară) este
un însemn al moravurilor locale, în care aceşti ţigani no-
mazi şi puţin sălbatici, joacă un rol important. Există apoi
strada Oţetarilor, strada Scaune, Lipscani- strada negus-
torilor de mărfuri cumpărate la târgui din Leipzig, etc.
Dincolo de casele muncitorilor, se înaltă mânăstirile, edi-
ficii grandioase, ţinând de palat şi biseri~ă: Mihai- Vodă şi
Radu- Vodă, despre care v-am vorbit, Sărindar, construit de
Matei Basarab (1635), Mitropolia, întemeiată de Constantin
Basarab64 (1650), sub îndrumarea şi supravegherea mare-
lui ban Dudescu, etc. Macarie, Patriarhul Antiohiei, a vizitat
Bucureştii în timpul domniei lui Constantin Basarab. El
ne-a lăsat o descriere interesantă65:

64. Constantin Serban, domn al Tării Românesti (1654-1658).

65. Însemnările 'acestei călătorii din 1654 aparţin lui Paul din Alep,
aflat în suita patriarhului Macarie (vezi Călători străini despre Tările
Române, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1976, voi. VI).

84
 "După amiază, am sosit în oraşul Bucureşti, celebra
reşedinţă a domnitorilor, din timpuri străvechi. Am trecut
pe la Mânăstirea Sfântul Gheorghe, cunoscută ca un
sanctuar închinat Sfintei Treimi şi locuită de un egumen
şi câţiva călugări supuşi patriarhului de la Ierusalim.
Acest oras este foarte mare si am aflat că, acum câtiva
ani, numfu.a 6 000 de case. Locuintele sunt din lem~ si
ciment, cu grădină şi curte, după m~da orientală. Străzile
sunt acoperite cu bâme groase În· loc de pavaj, ca în
Rusia. Locuitorii sunt un amestec din toate natiile si de
toate religiile. Există patruzeci de biserici şi ~ânăstiri.
Celebra Dâmboviţă curge prin centrul său. Ne-am dus
apoi la Curte, o clădire mare şi înconjurată cu un zid de
lemn. Această clădire era foarte deteriorată, dar ultimul
domn, Matei Vodă, a refăcut-o în întregime. Acum este
un edificiu uimitor de elegant şi încântă privirile; este
mult mai frumos şi mai plăcut decât Curtea de la
Târgovişte. Biserica se află sub patronajul "Adormirii
Maicii Domnului" (asa numesc românii sărbătoarea
Înălţării la Ceruri a Sf~tei Fecioare). Aici ne-am făcut
rugăciunile. După aceea am mers pe un deal' ce domină
împrejurimile oraşului. Domnitorul actual se îngrijea aici
de construirea unei mari mânăstiri si a unei biserici mi-
nunate, al cărei interior seamănă cu cel de la Curtea de
Argeş. Dar noua construcţie este din cărămidă, iar
vestibulul este împodobit cu douăsprezece coloane
monolitice, în cinstea celor doisprezece apostoli. Are
patru cupole şi o imensă galerie. Acoperişul din plumb
cântăreşte 40 000 de ocale. Ne- am făcut aici rugăciunile,
iar Preafericitul Patriarh a stropit cu aghiazmă, căci bis-
erica nu era· încă sfintită. Ea este închinată Sfântului
Constantin, care e si numele fondatorului său, si Sfmtei
Elena. (Este vorba despre Mitropolie). De aici, n~-am dus
la Mânăstirea Sfmta Ecaterina unde se află un egumen şi
călugării de la Muntele Sinai; apoi, la cea închinată
Sfântului Ioan Botezătorul (peste drum de Zlătari), la cea a
Sfmtilor Petru si Pavel, construită de Matei Vodă si închi-
nată' Mânăstirii Sfântului Munte (Muntele Athos); la
Mânăstirea Sărindar, închinată celor patruzeci de Muce-
nici si care tine de Mânăstirea Înăltării Sfintei Fecioare,
de la'Ianina. 'În sfârşit am vizitat o mlcă mânăstire purtând
numele de Sfântul Sava, şi închinată, cu tot ce-i aparţine,
mânăstirii cu acelaşi nume de la Ierusalim".

85
 Preocupat de pelerinajele sfmte, călătorul nostru nu se
ocupă decât de edificiile religioase. Asta pentJ.:U că religia
avea un rol însemnat în viata strămosilor nostri. In România,
ca şi în toată Europa creştmă, biserica era 'nucleul în jurul
căruia se formau, ca printr-un fel de cristalizare misterioa-
să, mai întâi satele, apoi oraşele. Părinţilor noştri le plăcea
să se adăpostească la umbra crucii. Nu ştiu nimic mai
emoţionant decât acest obicei constant al gândirii divine.
Astăzi, oraşele noastre sunt dominate de cupolele de
cristal ale coloşilor industriali. Aspiraţiile pământeşti ale
epocii noastre sunt reprezentate de aceste construcţii gi-
ganteşti care tind să înlocuiască peste tot sau măcar să
eclipseze edificiile religioase. Bineînţeles, eu nu fac
parte dintre cei care condamnă progresul material.
Dimpotrivă, cred că este o datorie sacră pentru fiecare
dintre noi ca, pe măsura puterilor sale, să facă pământul
mai frumos şi viaţa prezentă mai bună; căci, dacă eu cred
în purificarea sufletelor prin suferinţă, tot la fel cred şi în
perfecţionarea sa prin recunoştinţă. Dar n-aş vrea ca
farmecele drumului să ne facă să uităm scopul călătoriei
şi, întorcându-ne gândulla Cer - patria noastră - , să ne
concentrăm speranţele în acest spaţiu strâmt care
desparte leagănul de mormânt. Vai! moartea nu se opreş­
te deloc în faţa progreselor civilizaţiei noastre; n-am in-
ventat încă un procedeu care să ne facă nemuritori şi să
ne îngăduie să sfidăm, rară urmări grave, grozavele taine
ale infmitului. Ei bine, credeti-mă, oricât va fi de firavă
maşina umană, încât o simpiă adiere ar fi de-ajuns s-o
sfărâme, nu-i luaţi omului credinţa, nu-i smulgeţi crucea
de pe frontispiciul templelor, căci ea străluceşte ca o con-
solare şi ca o speranţă.
Bucureştii au multe biserici. Până de curând, ele apar-
ţineau mânăstirilor care, ele însele, depindeau de Locurile
Sfmte; acum aparţin ţărţi şi sunt întreţinute pe cheltuiala
Ministerului Cultelor. In general, aceste biserici sunt
mici. Numărul lor mare explică şi îngustimea spaţiului pe
care îl ocupă. Aproape fiecare stradă are biserica sa (sunt
cam 130). Ele sunt foarte simple şi oarecum asemănă­
toare. Un antreu, înconjurat de coloane din piatră, sculp-
tate într-o manieră destul de bizară, împodobit cu fresce
reprezentând scene sfmte, precedă templul. O tribună
interioară formează un pridvor sub care stau credincioşii.
Naosul este separat de sanctuar (altar) printr-un perete

86
 despărţitor aurit şi pictat cu figuri de sfinţi. Acest perete
este prevăzut cu trei uşi acoperite cu perdele c~e ascund
privirilor profane săvârşirea riturilor sacre. In timpul
slujbelor, perdelele se dau la o parte şi preotul apare în
penllmbra sfântului lăcaş ca o viziune a trecutului.
In Bucuresti se construieste mult, străzile se canali-
zează şi se pietruiesc cu gresie cubică, magazine elegante
oferă privirilor toate noutăţile luxului modem, există
chiar şi un pasaj acoperit cu sticlă66, susţinut de nişte
cariatide din fontă; petrolul lampant arde în felinarele
mari de sticlă, în locul lumânărilor de seu care se car-
bonizau la colţurile străzilor, acum cinsprezece ani; cu
mulţi bani, cu multă bătaie de cap şi veşnica luptă cu
servitorii, ai şansa să vezi un apartament aproape
locuibil. Si totusi, Bucurestii anului 1869 seamănă foarte
mult cu Bucur~ştii din 1669. Spaţiul în care se întinde
oraşul este imens şi sfidează orice preocupare din partea
unei edilităţi neputincioase. Centrul are totuşi aspectul de
oraş, cu rezerva că nici o stradă nu este dreaptă şi că
fiecare construieşte după capul său, o fantezi,ţ străină de
orice artă. Pe măsură ce intri în aceste cartiere, care si-au
păstrat numele de "mahala", regăseşti terenuri viTane,
acele ,,maidane" acoperite cu praf şi noroi (aceste două in-
grediente ale barbariei orientale fac casă bună împreună),
magherniţe dărăpănate şi iluminare printr-un geam mat în-
castrat în perete şi deci fix, grămezi de scânduri putrezire,
grădini uscate, curţi murdare, fântâni cu ghizdul din lemn
ros de umezeală, iar, în mijlocul tuturor acestora, copii goi,
porci, bivoli şi găini, fără a uita haitele de câini vagabonzi,
care mai mult latră decât muscă.
Câteva locuri publice de plimbare sunt frecventate de
multime. Celebră este Soseaua Kiseleff. Este numită astfel
în ru'nintirea generalului rus67 care a iniţiat transformarea
Bucureştilor. Promenada se compune dintr-un drum pavat
cu macadam, pe care trec indiferente care greoaie cu fân
trase de boi sau bivoli, caleşti elegante cu atelaje superbe,
birje de călătorie prăfuite şi greoaie, nenumărate droşti,
singurele vehicule de piaţă pe care le găseşti la Bucureşti,
căci, nu se ştie de ce, cupeurile sunt interzise aici. Nu

66. Pasajul Român aflat pe locul actualului magazin Muzica.

67. Pavel Dimitrievici Kiseleff (1788-1872), general rus. preşedin­
teleplenipotenţiar al divanurilor Moldovei şi Ţării Româneşti (1829
-1843).

87
 rareori vezi un echipaj care n-ar părea nepotrivit în Bois
de Boulogne, ţinut în loc de un şir de căruţe încărcate cu
legume, scânduri sau oale de lut. Acest fapt îi enervează
pe oameni. Dorobanţii din gărzile municipale se supără
şi ţipă la ţărani - acum câţiva ani îi şi loveau, dar ei
rărnân nepăsători. Aceşti oameni curajoşi, cu căciulă pe
cap şi îmbrăcaţi cu sarica din piele de oaie, coborâţi
parcă de pe Columna lui Traian, mergând firesc prin faţa
doamnelor din înalta societate, gătite cu panglici şi dan-
tele, prin faţa cavalerilor cu redingotă şi a lacheilor cu
livrea, creează un contrast izbitor. La intrarea în Sosea se
află o fântână arteziană care îşi v~să apa îngălbenită
peste ghizdul de piatră al bazinului. In dreapta şi în stân-
ga, sunt alei cu tei înmiresmaţi, desişuri de verdeaţă,
peluze de gazon insuficient udate şi, în spatele unei mici
văi, pe care nimeni nu o vizitează, un bazin înconjurat de
stânci artificiale care îi dau înfătisarea unui lac· căruia
nu-i lipseşte decât limpezimea. ' '
Orice femeie care se respectă trebuie să meargă o dată
pe zi, după-amiaza-în timpul verii, şi înainte de masă - în
timpul iernii, ca să-şi plimbe plictisul pe sub teii de la Şosea.
Este un asalt al toaletelor care te scuteste de orice comen-
tariu. Aici poţi admira măiestria croitor~selor franţuzoaice,
printre care Madame Briol68 a căpătat o faimă legendară
datorită modului în care a ştiut să împace exigenţele simpli-
tăţii cu fastul cerut de orientali. O pălărie vaporoasă şi o
rochie frumoasă nu sunt suficiente pentru a justifica tăcerea
care domneşte peste tot?
S-ar spune că româncele nu au altă inteligenţă decât
cea care se manifestă la vederea unei podoabe? Nimeni
nu este mai în măsură ca mine să afirme contrariul.
Cunosc multe dintre ele care au gust artistic şi cultivă cu
succes muzica şi desenul. Toate vorbesc cu eleganţă mai
multe limbi, sunt foarte interesate de problemele grave
pe care le pun politica şi filozofia, oferind soluţii cu atât
mai interesante şi mai neaşteptate cu cât spiritul lor nu
este mutilat în copilărie de prejudecăţile unui catehism
riguros. Citesc mult şi nu numai romane; toate capodo-
perele noastre le sunt cunoscute, iar dacă în lume nu par
mai serioase, dacă îşi păstrează comorile inteligenţei pentru
68. Casa de mode Brio) se afla în Pasajul Român.

88
cei puţini care ştiu să le aprecieze, credeţi-mă, este greşeala
bărbatilor.
D~ la rondul cu sens giratoriu, porneşte o alee în diago-
nală spre o grădină faimoasă în analele boemei bucureş­
tene: este Grădina Herăstrău. Acest cuvânt înseamnă
"ferăstrău", nume ciudat pentru o sucursală a oraşului
Paphos69. Dacă mă veţi întreba ce a adus faima Herăstrău­
lui, vă voi răspunde simplu: istorioarele. Lăsaţi închise
evantaiele doamnelor, n-am să le spun acum.
Acum treizeci de ani, Soseaua nu semăna deloc cu
cea de astăzi. Când treceai de bariera Mogoşoaia, o bârnă
mare şi mobilă, cu dinţi lungi, care bascula cu ajutorul
unui butuc la un capăt şi al unui lanţ de fier la '?elălalt,
ajungeai într-un câmp întins acoperit cu tufişuri. In stân-
ga era o casă mare, înălţată deasupra unui izvor care ţâşnea
pe sub o boltă la parter; apartamente frumoase ocupau
primul etaj. Aceasta se numea Cişmeaua Mavrogheni. În
dreapta, exact unde cloceşte apa verzuie a lacului, exista
un turn cu o moară de vânt. O cărare îngustă ducea peste
câinpie până într-un crâng, atât de nepotri~t numit pă­
dure. Era Băneasa. Pe vremuri, cea mai înaltă demnitate
nobiliară la români era cea de ban, femininul acestui cuvânt
este "băneasă". Or, pădurea despre care vorbim aparţinea
soţiei banului Dimitrie Ghica70, tatăl domnitorilor Grigore
şi Alexandru, care au domnit în Valahia după alungarea
fanarioţilor, al spătarului Constantin, primul soţ al principe-
sei Maria Bibescu71 si al banului Mihai, ministru de interne
sub domnia fratelui său Alexandru.
Băneasa era cândva locul de întâlnire preferat al bu-
cureştenilor. Veneau aici să asculte cucul cântând prima
oară si cereau acestui cântec monoton secretul vietii lor.
Bucmestii erau atunci într-adevăr "orasul bucuriei"; toti nu
visau decât să se distreze. Sub umbra deasă de la Băn~asa,
se petrecea atunci un spectacol pe care nu-l vom mai
revedea.
Boierii bătrâni veneau aici, în costumele lor atât de
pitoreşti şi somptuoase, încălţaţi cu papuci din piele gal-
benă şi botine de aceeaşi culoare, cusute de pantalonii
largi din caşmir roşu, numiţi "ceacşiri"; purtau un fel de

69. Aluzie Ia vechiul oraş Paphos din Cipru unde se afla un cele·
bru templu închinat Zeiţei Afrodita.
70. Dimitrie Ghica (1718-1803), mare ban.
71. Mariţica Bibescu (t 1859) soţia domnitorului Gheorghe Bibescu.

89
togă largă din mătase în culori ţipătoare şi un spenţer de
caşmir împodobit cu blănuri scumpe; la brâu, forn1at
dintr-un şal somptuos, îşi puneau pumnalul acoperit cu
aur şi cu pietre scumpe; pe cap aveau căciuli înalte îm-
blănite, cu un fes roşu care, după ultima modă, trebuia să
aibă forma unui caic. Acum şaptesprezece ani, când am
venit în Valahia, mai întâlneai încă mulţi bătrâni
îmbrăcati astfel. Ultimul dintre ei, dl. Stefănescu, a murit
de curâr{d. '
Tinerii purtau jambiere brodate ca amăuţii şi un fel de
tunică strânsă pe talie, împodobită cu galoane de aur.
Îmbrăcămintea femeilor nu era cu nimic mai prejos
faţă de cea a bărbaţilor, mai ales în ce priveşte originali-
tatea şi bogăţia. Peste părul bogat împletit, purtau cu în-
drăzneală un "işlic" din blană, împodobi~ cu un colier de
diamante fixat cu o agrafă din smaralde. In picioare, pur-
tau pantofi cu vârful încovoiat şi ciorapi ajuraţi, prinşi cu
o jartieră din panglici roşii. Suprema cochetărie era să
laşi capetele acestor panglici să se vadă de sub cămaşa
brodată, care ajungea până la gleznă. Ele purtau şi un
"anteriu", o togă largă de stofă, iar pe deasupra un ilie
brodat cu aur. Cordonul lor era de o bogăţie incredibilă:
imaginaţi-vă o brăţară mare strângând mijlocul. Cămaşa
fmă şi transparentă dezgolea, prin broderia elegantă,
goliciunea sânului. Un colier, cel mai adesea însă, o salbă
de aur, după moda bizantină, le atârna pe piept. În mij-
locul pădurii se întindea cortul princiar din pânză albă,
cu lambrechinuri si ciucuri de mătase rosie. O sofa
încăpătoare trona de jur împrejur. Aici s~ odihneau
boierii ieşiţi la plimbare. Tolăniţi pe un teanc de perne,
"beau" tutun de Medina din ciubuce de iasomie, cu
muştiuc de chihlimbar încrustat cu pietre preţioase, sau
trăgeau din narghilea de cristal. Li se aducea cafea
fierbinte cu zaţ, în ceşcuţe mici fără toartă (felegene),
puse într-un fel de păhăruţ din aur filigranat, numit
"zart". Câteva doamne se aşezau pe scaune din marochin
roşu susţinute de nişte grifoni de aur.
Bufonii de curte (soitari) înveseleau asistenţa cu glumele
lor deocheate, uneori grosolane sau obscene, ca jocurile
,,Karaghioz"-ului de la Constantinopol. Toată lumea vorbea
greceşte; era limba saloanelor, cum este azi franceza.
Mirosul florilor proaspete şi al frunzişului umed se
amesteca cu parfumul de mosc, cu esenţa de trandafir şi

90
 aroma bomboanelor turceşti, pe care era de bon-ton să le
porţi în cutiuţe de fJ.ldeş şi să le oferi galant doamnelor.
Pe peluză, dansurile nu mai încetau. Oamenii din
popor se amestecau fără pretenţii cu cei nobili, dansau
hora după muzica lăutarilor. Tineri călăreţi se dedau la un
joc destul de periculos; ei aruncau cu putere un fel de
suliţe fără vârf care se numeau djerit, joc împrumutat de
la arabi. Alţii, tolăniţi, asemeni lui Tityr72, sub umbra
stufoasă a fagilor, sub tegmine fagi, cântau la diferite in-
strume~te, printre ele naiul şi tamburina fiind la mare
cinste. In sfârsit orchestra domnească domina toate aceste
sunete. Ea er~ alcătuită din ţigani musulmani, îmbrăcaţi
turceşte şi cântând la clarinete, trompete, tobe mari îm-
brăcate în pânză roşie, ţambale, timpane şi dairele. Vă
închipuiţi ce vacarm asurzitor era.
Când au venit rusii, obiceiurile s-au schimbat, ca si cos-
tumele. Adio pitores~! Adio poezie! Astăzi, Băneasa ~u mai
este decât un loc pentru plimbări solitare, unde e bine să vii,
în dirninetile de vară, si să te bucuri de liniste si răcoare.
Printre c~ngile foşnit~are ale copacilor, câE.tă şi acum
păsările, dar nu le mai ascultă nimeni; oamenii au alte griji.
Să părăsim Băneasa şi Şoseaua; aceste două locuri de
promenadă sunt departe acum şi nu se poate ajunge decât
cu trăsura, ceea ce le face inaccesibile pentru cei săraci.
Locul lor de plimbare este Grădina Cişmigiu. Odinioară,
când numeroase canale aduceau apă limpede pe fiecare
stradă, exista un magistrat însărcinat cu supravegherea
canalelor si a fântânilor; acesta era numit "Marele
Cişmigiu". 'El locuia în cartierul unde se află grădina ce-i
poartă numele. Pe timpuri, în locul acestei grădini era o
mlaştină, pe care prinţul Ştirbei a transformat-o într-un
parc public. Balta a fost desecată, iar apa a fost strânsă
într-un lac care, din păcate, nu este îngrijit suficient;
lebedele care se plimbă aici au deseori pieptul murdărit
de spuma verzuie formată din mizeria adunată pe lac.
Parcul este străbătut de alei de nisip; o movilă de pământ
este aranjată într-un decor de stânci şi copaci cu frunzişul
veşnic verde; peluze netede, ron~uri de flori sădite după
un desen foarte ingenios, etc. In zilele de sărbătoare
cântă fanfara militară, iar în serile obisnuite, răsună
muzica lăutarilor. Toate acestea ţi-ar putea' oferi o minu-
72. Nume de păstor folosit de Virgiliu în poemele sale pastorale.

91
nată plimbare. AI fi de ajuns să se mai adâncească lacul,
să se desfunde canalul, care dă în Dâmboviţa, pentru a
împrospăta apa, să se ude mai des peluzele şi florile, să
se cureţe copacii din când în când; tot acest efort ar fi răs­
plătit din plin.
Cu această speranţă, să mergem acum să ne aerisim
în scuarul Sfântul Gheorghe. Acest loc de promenadă
este de dată mai recentă şi este deja plin de umbră şi flori.
El înconjoară biserica Sfântul Gheorghe-Nou, construită
pe locul unei vechi mânăstiri distruse de incendiul din
1847. Un grilaj elegant delimitează incinta, iar alei şer­
puitoare, umbrite de copaci, oferă iubitorilor de plimbare
clipe minunate. Cartierul este liniştit, iar locuitorii lui
sunt mai ales negustori sau mici proprietari. Un alt loc de
plimbare este grădina Filaret, lipsită de splendoarea de
altădată. Am găsit într-o carte veche, scrisă la 1821 de F.
R,73, următorul pasaj:
"Bucureştenii simpli, care nu se amestecă niciodată
cu nobilimea, se duc cu familiile în aceste grădini, pe
care proprietarii le ţin deschise pentru public, oferindu-i
vin si alte răcoritoare. O multime numeroasă vine aici să
se b~cure în zilele de sărbătoa,;.e şi să privească spectacolul
oferit de amăuţii călare într-un joc ce constă în aruncarea
suliţei spre adversar şi evitarea ei (djerit-ul arab). Jocul se
desfăşoară într-o vale de la poalele Mitropoliei. Este un
loc minunat, mai ales toamna, când strugurii sunt copţi şi
localnicii se plimbă prin viile de pe dealurile din jur.
Această vale care este o anexă a Episcopiei (numele vine
de la mitropolitul Filaret) dă într-un pavilion şi un superb
bazin împrejmuit de multe sălcii sub umbra cărora se
zăreste o fântână turcească foarte frumoasă".
Toate acestea s-au schimbat însă. Amăutii nu mai
mânuiesc decât ciubucele stăpânilor, ba mai dtult, aceşti
servitori, atât de frumos şi de strălucitor îmbrăcaţi, dispar
pe zi ce trece în favoarea lacheilor cu livrea. Pavilionul
nu mai există, bazinul nu mai e decât o baltă în care cântă
brotacii. Fântâna turcească, cu formele ei delicate, a fost
luată de aici. Dar ceea ce rămâne Filaretului este fata din
popor, cu costumul său pitoresc, pieptănată elegant, cu o
73. F. R[ecordon] - Lettres sur la Valachie, ou observations sur
cette provin ce et ses habitants, ecrites de 1815 d 1821, avec la relation
des derniers evenements qui y ont /ieu, Paris, 1821.

92
 frumusete delicată si cochetă, înfrumusetând cu mersul
ei mlădi~s drumurile prăfuite. ·
În afară de aceste locuri publice de promenadă pe care
tocmai le-am descris, Bucurestii numără încă o multime de
grădini în care găseşti răcoritoare, restaurante cu muzică şi
jocuri de artificii, fără a mai socoti şi distracţiile mai puţin
nevinovate. Dar, cum nu vreau să fac aici reclamă, n-arn să
indic nici una, cu atât mai mult, cu cât moda este schimbă­
toare şi stăpâneşte în fiecare an în alt loc.
Să vă vorbesc despre hotelurile bucureştene? Doar
două sau trei sunt locuibile. Mă multumesc să citez
Hotelul Hugues, proprietatea unui compatriot de-al nostru,
cu foarte bune conditii de curătenie si confort; Hotel
Concordia, mai mare,' dar mai puţin elegant; Hotel de
France, Hotelul Lazăr, Hotelul Otetelesanu etc. AI fi o
binefacere pentru oraş şi o excelentă afacere pentru
acţionari, dacă o companie străină ar construi la Bucureşti
un hotel de rangul Hotelului Louvre sau Grand Hotel.
Urmează apoi hotelurile de categorie modestă, în
care se foloseste veselă de cositor, farfurii ~de lut
smălţuite, feţe de masă pătate de vin şi sos, lenjerie de
pat care se schimbă o dată pe lună, şi în sfârşit, hanurile
si caravanseraiurile. Ah! Acestea sunt orientale si merită
~ă fie vizitate. Imaginaţi-vă nişte curţi mari, înconjurate
de construcţii cu un etaj l'au două, foarte asemănătoare
cu mânăstirile noastre. In coridoarele de lemn, care
stăpânesc peste tot, ajungi pe scări largi cu balustradă.
De-a lungul acestor coridoare se înşiruie cămăruţe ca
nişte faguri de stup, mai puţin mierea şi parfumul, şi care
servesc drept adăpost pentru călători. Ce se mănâncă
acolo, cum eşti servit, pe cine întâlneşti, în ce limbi se
vorbeşte, mai bine nu vă povestesc! Din păcate, hanurile
se civilizează, iar pe firmele lor începe să se scrie
"hotel", cu litere groase. Mde! hotel, ce mai vrei?
Mai coborâm câteva trepte şi ajungem la cârciumarii
care servesc în aer liber. Aveţi o sticlă de parfum la dum-
neavoastră? Foarte bine. Ne putem apropria. Localul este
tot ce poate fi mai primitiv în lume. Un butoi cu scân-
durile prost încercuite, iată încăperea. O masă de pământ
bătătorit în formă de vatră, reprezintă bucătăria. Îmi
imaginez că aşa arătau altarele pe care eroii din Iliada îşi
ardeau ofrandele sfmte. Un grătar plin de grăsime sfârâia
pe cărbuni. Ce se punea pe el'! Ah, chiar nu ştiu deloc.

93
 Tot ce pot să vă spun este că, într-o zi, împins de o curi-
ozitate fatală, am vrut să gust din această friptură ne-
cunoscută. Cu mult curaj şi energie, mi-am înfipt dinţii
în carnea aceea fibroasă ~i fierbinte, dar după asta, n-am
mai putut să-i mai scot. Ii invidiam pe naufragiaţii care
mâncau tălpile de la încălţăminte şi cărţile sfmte din
pergament! Ca şi Lucullus! Şi ei se mai plângeau!
Credeţi poate că asta e nec plus ultra în domeniul
hotelier? Vă înşelaţi. Se poate şi mai rău. Să vedeţi ce-am
păţit într-o zi. Mă plimbam printr-o pădurice de lângă
Biserica Sfântul Elefterie. Mi-era foame. Zăresc un fel de
grădină în care se vedeau, ici şi colo, nişte scânduri prost
rindeluite, aşezate pe nişte ţăruşi neciopliţi. O grămadă
de rumeguş era împrăştiată la intrare. Trebuie să vă spun
că ăsta-i semnul localurilor unde se mănâncă prost. Mă
apropii de un bătrânel, care dădea de mâncare unui câine
negru nişte bucăţi de pepene roşu, şi-i spun:
- Jupâne, poţi să-mi dai şi mie ceva de mâncare?
- Ce doresti?
-Ce aveti?
-Pui. .
- Atunci, un pui fript.
-Fie.
Mă aşez şi aştept. Aştept ca sora Ana şi nu vine
nimic. Auzeam în jurul meu lătrături, dar asta nu părea
suficient pentru pregătirea mesei. Nerăbdător si curios,
mă scol şi mă duc să văd ce se întâmplă. Îl găsesc pe
bătrânelul meu stând liniştit printre cojile de pepene, iar
soba era rece ca vârful Mont Blanc.
-Ei, ce-i cu prânzul meu?
- Prânzul dumitale?
- Da, puiul meu.
- Ah! da, puiul dumitale. Păi, aleargă după el!
- Cum, aleargă după el?
- Păi, am trimis câinii după el.
- Ce naiba vreţi să spuneţi?
- Vreau să spun că puii mei aleargă prin grădină şi,
când am nevoie de unul, dau drumul la câini, care mi-i
aduc de-o aripă.
- Şi dacă nu-l prind?
- Oh! se mai întâmplă, ca acuma; iată-i, se întorc fără
pui.
-Şi cum rămâne cu prânzul meu?

94
 ·- Oh! domnule, îmi pare rău, dar aveţi aici nişte pier-
sici; culegeţi câte vreţi.
Şi fără să se mai preocupe de soarta mea, bătrânelul
începu să-şi mângâie câinii.
O descriere a Bucureştilor n-ar fi completă dacă n-am
strec~ura un alineat despre ororile îngheţului şi ale noroiu-
lui. In fiecare an, acest subiect este la ordinea zilei, în
mod obligatoriu şi invariabil. Şi totuşi, este imposibil
să-1 faci să creadă pe cel care nu a văzut oraşul în această
perioadă a anului. Aţi văzut noroaiele din timpul
primăverii înfundând drumurile abandonate din vreun
ţinut îndepărtat, aţi blestemat băltoacele infecte din
satele pierdute la limita barbariei. Ei bine, asta nu-i
nimic! Acolo mergeaţi pe parchet de mahon, pe o peluză
englezească, pe nori capitonaţi. Nu aveaţi nici o pată,
eraţi curaţi ca rochia fecioarelor din Salency, în
comparaţie cu ce găsim aici. Limba franceză, atât de
caldă totuşi, nu are cuvinte care să exprime sentimentul
pe care îl încerci la vederea acestor băltoace mocirloase,
,,istmuri" cenuşii, a acestor cloace imunde, "alpi" mur-
dari, adâncuri întunecate, a acestor maluri perfide şi a
acestor viclene mormane de zăpadă. Ar trebui inventate
cuvinte noi sau să încarci paleta de culori fără nume încă.
Ascultaţi puţin, vă rog! O stradă ~gustă şi întorto-
cheată, este ceva obisnuit la Bucuresti. In centru, drumul
dispare sub noianel~ de zăpadă pe care localnicii le
aruncă de pe trotuar sau chiar este înlocuit de un puhoi
infect şi încremenit între două maluri de zăpadă cenuşie.
Nu există scăpare din această situaţie. Dacă puhoiul se
află în mijlocul străzii, pantele alunecoase se formează
de-a lungul caselor şi trecătorul este constrâns să se stre-
coare pe sub streşinile care îi toarnă din plin pe spate apa
îngheţată ce dă pe afară. Dacă puhoiul este pe marginea
străzilor, atunci drumul devine o pantă povâmită şi bietul
trecător, care deja a făcut eforturi supraomeneşti să nu
cadă, este obligat să se ferească din calea săniilor şi ve-
hiculelor care nu se sinchisesc de el; e adevărat că, prin
compensaţie, uneori, se răstoarnă chiar ele: legea sfântă
a Talionului!
De altfel, există situaţii şi mai drăguţe. O bucată de
drum îţi apare înainte, netedă şi înşelător de curată.
Porniţi cu~ încredere, fericiţi că puneţi piciorul pe ceva
rezistent. Insă drumul viclean vă ascundea un hău şi,

95
după două sute de paşi, vă veţi trezi brusc în faţa unei
prăpastii de netrecut. Degeaba priviţi în dreapta, în stân-
ga, numai apă noroioasă a cărei adâncime o măsuraţi cu
bastonul. Trebuie să faceti cale întoarsă si să căutati altă
ieşire, pe care, probabil, ~ici n-o veţi găsi. Este de~sebit
de plăcut însă, după ce ai trecut peste douăzeci de hăuri,
după ce ai escaladat douăzeci de munţi şi te-ai udat bine
la picioare până deasupra gleznelor, să ajungi, în sfârşit,
la capăt, iar între tine şi casa unde trebuie să intri să vezi
una dintre acele prăpăstii de netrecut. Dacă, din întâm-
plare, trece vreun sacagiu, îl strigi şi purtat pe butoiul
său, în chip de Bachus, ajungi la destinaţie. Dar nu toată
lumea are norocul să întâlnească un sacagiu în mo-
mentele critice.
Există unii care merg cu sania. Altă distracţie!
Sania saltă peste troiene, ca nişte berbeci în delir.
Măsuraţi unghiul pe care îl face vehiculul cu pământul
ascuns sub apa întunecată şi, ştiind câte ceva despre
legea gravitaţiei, vă irttrebaţi cu nelinişte dacă centrul de
gravitaţie mai este încă pe verticală. Surugiul, mai puţin
savant în comparaţie cu dumneavoastră, calculează prost
unghiul de reflexie şi îl transformă în unghi de incidenţă
(incidere, în latină, înseamnă "a cădea"). Ei, şi aşa aflaţi
cât de folositoare sunt cunoştinţele de matematică. Vai!
câte sănii n-am văzut lovite de nenorocire! Te consolezi
însă, admirând pitorescul situaţiei şi socotind că nu eşti
singurul care suferă. E ceva să vezi, de-a lungul străzii,
cum plutesc epavele acestor.naufragii pe uscat. Să auzi
atunci strigătele vizitiilor şi căruţaşilor impotmoliţi! Şi
cum aici nu există legea Grammont74, care protejează
animalele, să nu te miri că vezi adesea un biet animal în-
hămat la o povară mult peste puterile sale. Pe un drum
neted ar mai merge, dar pe aceste străzi denivelate, ca
nişte cocoaşe, înconjurate de băltoace, e chinul lui Sisif!
Atunci, pentru a îndemna bietele patrupede, toată lumea
începe să strige în cor. Este un concert înspăimântător,
dar, uneori, dă rezultate. Animalul speriat face nişte efor-
turi incredibile gemând, şi trece peste obstacol.
Credeţi poate că o asemenea stare de lucruri con-
darnnă lumea la izolare si că locurile de distractie sunt în-
chise, având în vedere imposibilitatea de a circula? Vă
74. Jacques Delmas de Grammont (1796-1862), general şi om
politic francez, iniţiator al unei legi de protecţie a animalelor (1850).

96
înşelaţi! Camavalul triumfă asupra îngheţului. Femeile şi
fetele înfruntă fără să crâcnească aceste pericole grozave.
Am văzut destule care au împins până la eroism pasiunea
pentru polcă şi acest delir al valsului. Trăsura era stricată,
caii inteligenţi lăsau impresia că sunt bolnavi numai să
rămână în grajduri, vizitiu! se prefăcea beat şi, pentru
prima dată în viaţa lui, minţea: nici o trăsură pe străzi.
Ce-i de făcut? O, ingenioase fiice ale Evei! Gătite pentru
bal era imposibil să iasă, dar şi mai greu să rămână pe
loc. Din nefericire, există servitori, scânduri si felinare.
Un lampagiu, cum se spunea pe vremea iui Villon,
mergea înainte cercetând drumurile pe care întunericul le
făcea şi mai periculoase; al doilea servitor punea o scân-
dură pe pământ, alţi doi sprijineau trecătoarele de braţ;
un al cincilea ridica poalele lungi ale rochiilor; un al
şaselea purta o altă scândură care o înlocuia pe prima şi
tot asa, schimbând când o scândură, când cealaltă, se
înainta, exact cum îşi rostogoleau egiptenii obeliscurile
până în mijlocul deşertului.
Toate acestea sunt adevărate. Orasul Bucuresti este
aşa cum vi l-am descris şi totuşi, te 'siniţi legat' de el.
Românii au o vorbă care seamănă cu un proverb:
Dâmboviţă, apă dulce,
Cine bea, nu se mai duce.
Unul dintre prietenii mei, adevărat parizian trup şi su-
flet, după ce a locuit şase ani la Bucureşti, îmi scria de la
Paris, unde se întorsese: "Mi-e dor de Valahia voastră şi pe
m:d11rile Senei visez la malurile noroioase ale Dâmbo-
\ ,·.. .. Cred că înţeleg motivul acestei melancolii ce apare
11. . ; i..:tul celor care au părăsit această ţară şi dorinţa tutu-
ror Je a se întoarce aici. Bucureştii, printr-un rar privilegiu,
satisfac dubla noastră dorintă de civilizatie. si libertate.
În ţările foarte civilizat~, la Paris, d~ e~emplu, există
în mod cert satisfacţii pentru spirit şi pentru simţuri, dar
sufletelor noastre le lipseşte ceva ce nu pot defini, dar
simt profund. Totul este făcut acolo într-un mod mai
curând artificial decât natural. Se preferă lumina gazului
în locul soarelui; oamenilor le place mai mult să calce pe
asfalt decât pe gazon; trăiesc în camere-cutii în care lu-
mina si aerul sunt măsurate cu o rară zgârcenie, în loc să
locuia'scă în apartamente spaţioase cu tavane înalte, cu
ferestre largi lăsând să pătrundă în valuri soarele şi aerul,

97
 aceste două elemente vitale. Mergeţi prin mulţime ca
printre umbre care pot să vă stâmească curiozitatea, dar nu
vă tulbură deloc sufletul, pentru că nici unul nu vă trezeşte
vreo amintire. Vă simţiţi singur în mijlocul mulţimii şi vă
spuneţi înfioraţi: Doamne! dacă aş muri aici, cine mi-ar în-
chide ochii? Cine m-ar însoţi pe ultimul drum? Nu ştiu dacă
vă mai amintiţi ultimul Clpitol din Vărul Pons15, intitulat
"Cum se moare la Paris". In ce mă priveşte, eu nu mă gân-
desc niciodată fără să mă treacă un fior de groază. O, Bal-
zac, pictor extraordinar al realităţii noastre crunte, cum mă
faci tu să iubesc această viată sălbatică!
Am spus viaţă sălbatică: dar nu am dreptate. Şi acolo
există mizerie, suferinţă, privaţiuni de orice fel pentru
trup şi mai ales pentru spirit, spiritul care are nevoie de
bucurie la fel, dacă nu chiar mai mult, decît trupul. Nu,
nu vreau să reiau reveriile lui Rousseau si să vă fac să
credeţi că prefer omul sălbatic, celui ci~ilizat. Primul
este nefericit de prea multă libertate; al doilea, de excesi-
va aservire. Dar, dacă ar exista o ţară în care să găseşti
deopotrivă avantajele civilizaţiei şi cele ale naturii, nu
ţi-ar plăcea să locuieşti acolo? Ei, bine! asta ne oferă
orasul Bucuresti.
intrati într:un salon, vă aflati la Paris. Mobilierul cel
mai eleg~t, toaletele cele mai ~odeme şi de cel mai bun
gust, conversaţiile în limba aleasă de cercurile noastre
cele mai aristocratice, lustrele strălucitoare, florile de pe
console, melodiile ce se revarsă peste marginile de pal-
isandru ale pianului sau ~;are curg graţioase de pe buzele
tinerelor fete, albumele pe care s-a jucat cu creionul un
Daumier76, Grandville77 sau Gavami78, până la invenţiile
noastre cele mai moderne: stereoscoape, psicografe, nume
barbare pentru a defmi lucruri amuzante sau ciudate.
Nimic nu lipseşte din ceea ce constituie civilizaţia în ce
are ea mai bun.

75. Unul dintre romanele lui Honon~ de Balzac din ciclul Comediei
umane; publicat în 1847.
76. Honon~ Daumier (1808-1879), pictor, litograf şi sculptor
francez, unul din marii caricaturisti ai secolului al XIX-lea.
77.Jean lgnace lsidore Gera~d. zis Grandville (1803-1847), dese-
nator francez, colaboratm: al revistelor ilustrate umoristice.).
78. Sulpice Guillaume Chevalier, zis Gavami (1804--1866), dese-
nator francez, colaborator al revistelor ilustrate umoristice, în special
Charivari.

98
 Părăsiţi salonul şi ieşiţi în stradă. Vă treziţi, pe deplin,
în Orientul viselor voastre, cu nopţi înstelate sau lumi-
nate de razele melancolice ale lunii care aici au o puritate
si o strălucire necunoscute tinuturilor noastre. În aceste
~opţi fermecătoare, libertat~a este deplină, nici o teamă
de a fi oprit la colţul străzii sau în desişurile cele mai în-
tunecoase ale grădinilor şi parcurilor publice, de acele
figuri sinistre care evocă obscuritatea periculoasă a
cartierelor murdare din vechile noastre orase.
În încheiere aş vrea să vă spun un cuvânt despre cimi-
tire. De puţin timp, morţii sunt duşi într-un teren mare şi
împrejmuit din afara oraşului, asemănător cimitirelor din
tările civilizate. Până acum câtiva ani, uneori chiar si azi,
~orţii se îngropau în curţii~ din jurul bisericilo~. Nu
cunosc o altă tară, unde moartea să fie tratată cu atâta
grijă ca la Buc~reşti. O să vedeţi mortul ca pe un lucru
straniu. El este împodobit ca o păpuşă de ceară, i se dă cu
ruj şi cu pudră, buzele i se acoperă cu o petală roşie de
trandafir sau cu o panglică roşie,· i se pune o~coroană pe
cap şi este dus cu faţa descoperită, culcat într-un sicriu
îmbrăcat într-un satin roşu şi alb şi peste care se află un
baldachin cu draperii albe, tivite cu frr de argint. Există ·
sute de cimitire vechi şi tot pe-atâtea biserici. Ele sunt ca
nişte curţi deschise tuturor trecătorilor şi uneori înconjurate
de căsuţe, locuinţele obişnuite ale prostituatelor.l\ţoartea şi
voluptatea sunt două surori apropiate la români. In aceste
curţi, nimic nu dezvăluie prezenţa morţii, dacă nu ar fi ici
şi colo câte o cruce de lemn sau de marmură, aplecată
pest~ părnântul moale sau, uneori, o inscripţie pe o pia-
tră. In rest, nici un copac care să acopere cu umbra lui
ce-a mai rămas din om, nici iarba binecuvântată ca să-i
acopere acest ultim pat cu o podoabă melancolică, nici o
floare care să crească din tărâna oaselor. Cîteodată vezi o
candelă agăţată de cruce: simbolul luminii misterioase
care revelă creştinului tainele vieţii viitoare. La începutul
sederii mele aici, toate aceste lucruri mă întristau si mă
gândeam cu un regret plin de nelinişte la cimitirele iăsate
în Franţa, unde se odihnesc toţi cei pe carei-am iubit şi
lângă care eu nu voi dormi ...
Astăzi, gândul meu se duce dincolo de această
temniţă întunecată în care se transformă trupul nostru de
carne. Nu aici este omul. Nu aici este cel căruia i-am dăruit

99
toată dragoslea din sufletul meu. El este în altă parte, mai
sus. Formă aeriană şi pură, el şi-a lăsat podoaba de o zi
sub iarba uscată si s-a înăltat în acele tărâmuri infmite,
unde moartea înseamnă viafă, timpul se cheamă veşnicie,
noaptea devine lumină, iar spaţiul se numeşte Dumnezeu!
1. Surugiu. Desen în creion de Carol Szathmari, c. 1860
 . --;. - -····.

2. Căruţa de poştă. Xilografie după un desen de Dieudonne Auguste

Lancelot, 1860

3. Călători urcând in căruţa de poştă. Xilografie după un desen de

Dieudonne Auguste Lancelot, 1860
4. Bucureştiul văzut de pe dealul Mitropoliei. Acuarelă de Barabas Miklos,
1832

5. Bucureştiul văzut de pe dealul Mitropoliei. Acuarelă de locotenentul

Ferel, 1856 ·
8. Panorama Bucure~tiului şi monumentele sale. Litografie după un desen de
inginer 1. R. Huber, 1866

9. Panorama Bucureştiului luată de la Filaret. Awarelă de Amedeo

Preziosi, 1868
1O. Panorama Bucureştiului luată din Turnul Colţei. Acuarelă de Amedeo
Preziosi, 1868

11 . Oâmboviţa la Radu-Vodă. Acuarelă de Amedeo Preziosi, 1868

14. Piaţă În Bucureşti. Acuarelă de Amedeo Preziosi, 1869

15. Târgui Moşilor. Acuarelă de Amedeo Preziosi, 1869

16. Târgui Moşilor. Acuarelă de Carol Szathmari

17. Târgui Moşilor. Acuarelă de Carol Szathmari

19. Târg. Pictură în ulei de Emil Volkers, 1872

20. Hanul lui Manuc. Litografie după un desen de Michel Bouquet, 1841
21. Hanul lui Manuc. Xilografie după un desen de Dieudonne Augusta
Lancelot, 1860

22. Teatrul Naţional. Litografie de Josef Pernet, 1860

 ~·

23. Mitropolia. Xilografie după un desen de Auguste Raffet, 1837

24. Biserica St. Gheorghe-Nou. Desen de Auguste Raffet, 1837

25. Biserica şi hamJ Sf. r.;/ieor:ahe-Nn" Yi·n')rafie dupii un desen de
'•lir.r 'C:_ :34.

26. Biserica Bucur. Acuarelă de locotenentul Ferel, 1856

27. Mânăstirea Radu-Vodă. Acuarelă de locotenentul Ferel, 1856

28. Biserica Bucur si mânăstirea Radu Vodă văzute de pe malul

Dâmboviţei. Desen şi '1aviu de Carol Szathmari, 1860
29. Biserica Sf. Spiridon. Acuarelă de Carol Szathmari, c. 1860
30. Marele foc din Bucureşti, la 1847. Acuarelă de Mustacoff

31. Biserica Batişte. Acuarelă de Amedeo Preziosi, 1869

32. Biserica Sărindar. Acuarelă de Amedeo Preziosi, 1869

33. Schitul Măgureanu. Acuarelă de Amedeo Preziosi, 1868

34. Bărăţia. Acuarelă de Amedeo Preziosi, 1868

35. Biserica Stavropoleos. Xilografie după un desen de Dieudonne

Auguste Lancelot, 1860
36. Mânăstirea Cotroceni. Litografie de G. Venrich, c. 1860

37. Podul Mogoşoaiei În dreptul Teatrului Naţional În timp ce

domnitorul Alexandru Ioan 1 se Îndreaptă spre Camera Legislativă.
Xilografie din revista L '11/ustration, 1862
38. Turnul Colţei. Xilografie după un desen de Charles Doussault, 1853
39. Tarafullui Ochi Albi. Acuareld de Carol Szathmari, c. 1860

40. Căluşari la Moşi. Acuarelă de Amedeo Preziosi, 1869

GHIDUL CĂLĂTORULUI
LA BUCUREŞTI
ÎN LOC DE INTRODUCERE
CĂLĂTORIILE ÎN ROMÂNIA

În România, poţi călători pe jos, călare, cu căruţa, cu birja,

cu braşoveanca, cu poştalionul, cu diligenţa, pe calea ferată
şi cu vaporul.
Călătoriile pe jos şi călare nu sunt cu putinţă decât la
munte. La şes, distanţele sunt prea lungi, loC!lrile populate
prea îndepărtate unele de altele, hanurile prea rare, încât
ar fi imprudent, dacă nu imposibil, să faci excursii mai
prelungite pe jos sau călare. De altfel, câmpia este de o
monotonie exasperantă şi călătorul ar muri aici de plicti-
seală, dacă nu de foame. România nu este frumoasă decât
în zonele sale muntoase, iar aici, fără nici o rezervă.
Visătorul şi artistul găsesc toate spectacolele încântătoare
care fac din munte un loc al poeziei: vârfuri înzăpezite,
stânci golaşe ori acoperite de o vegetaţie boreală, mari
păduri de pini ce se leagănă în bătaia vânturilor ca nişte
largi mantale de un verde întunecat, cascade mugind,
torenţi cu ape limpezi rostogolindu-se cu zgomot în albiile
lor de piatră şi, lucru specific în România, mânăstiri cu
acele cupole metalice străpungând desimea frunzişului şi
ale căror clopote sfinte Împrăştie rugăciunea în ecouri, la
răsăritul soarelui, ca si în ceasurile melancolice ale serii.
Trist lucru, Într-adevăr, să te gândeşti că un călător
european, care vine la Bucureşti atras de curiozitate sau
cu afaceri, nu cunoaşte din România decât partea cea mai
monotonă, cea mai aridă si mai urâtă. Acela care a construit
capitala acestei frumoas~ ţări într-un loc atât de urât nu
avea, în mod sigur, nici un strop de poezie în suflet, nici
cel mai mic simţ artistic.

103
 Când soseşti în România, vii prin Transilvania sau pe
Dunăre, ori pe calea ferată din nord. De la Sibiu şi de la
Braşov la Bucureşti există un serviciu de diligenţe nu
prea confortabile. Pe Dunăre funcţionează un serviciu de
vapoare cu aburi care, de la Viena sau de la Pesta, de
patru ori pe săptămână (din martie până în noiembrie),
duc călătorii la Giurgiu, un orăşel situat vizavi de Ruş­
ciuc şi care serveşte de port pentru Bucureşti. De la
Giurgiu la Bucureşti există o cale ferată de 67 km care
duce călătorul în două ore (de două ori pe zi iarna, de
patru ori vara). Calea ferată din nord trece prin Viena,
Lemberg, Cernăuţi, Iaşi, Roman, Galaţi, Brăila, Buzău,
Ploieşti, Bucureşti. Pe această cale, poţi ajunge de la
Viena la Bucureşti în patruzeci ~i opl de ore. O linie spe-
cială duce de la Bucuresti la Pitesti (108 km); această
linie trebuie prelungită până la fr~ntiera cu Austria, la
Orşova, trecând prin Slatina, Craiova, Tumu Severin şi
Vârciorova (Frontiera).
Aşteptând ca România să fie brăzdată în întregime de
linii ferate, ceea ce va mai dura, marile rute sunt
acoperite de diligenţe. Aceste diligenţe sunt asemenea
celor pe care toată lumea le cunoaşte, doar că ele sunt şi
cât se poate de lipsite de confort. Sunt ceea ce noi nu-
meam când va, în Franţa, patache 1.
Se pleacă aproape la oră fixă. Dacă vremea este uscată,
nu mai ieşi dintr-un nor compact de praf, care marchează
dmmul de la plecare până la punctul de sosire. Dacă vre-
mea este umedă, te scufunzi în noroi. Dacă e frig, îngheţi,
iar dacă e cald, te sufoci.
Mulţi preferă călătoria cu trăsura proprie care, cel
puţin, are avantajul de a te lăsa să mergi în voie.
Cei bogaţi au berline de călătorie la care înhamă patru,
şase sau opt cai. Aceşti cai sunt, de obicei, mici, cu as-
pect plăpând, dar merg ca vântul şi viteza vertiginoasă,
care vă antrenează ca într-un vârtej, nu este decât una
dintre cele mai mici plăceri ale călătoriilor în România.
Vizitiu! poartă un costum pitoresc: iţari şi vestă de lână cu
găitane roşii sau maro, jambiere împodobite cu ciucuri de
lână în culori vii, pălărie largă cu panglică; acest vizitiu
pocneşte rar din bici, dar, pentru a îndemna caii şi pentru
a avertiza asupra potecilor cotite din munţi şi din păduri,
1. Diligenţă fără arcuri.

104
 scoate un strigăt straniu, prelung, vibrant, care produce un
efect fantastic, mai ales în timpul nopţii. Pe vremuri, fie-
care familie bogată avea un amăut care stătea pe capră;
acesta avea pe cap un turban sau un fes, purta o fustă cu nu-
meroase cute, o vestă şi pantaloni de postav sau de catifea
roşie, toate acoperite cu fireturi de aur, jambiere asemănă­
toare, omate cu nasturi şi galoane de aur, un brâu hit de
piele aurită, plin cu pistoale cu mâner de argint, puiiUlale şi
iatagane cu mâner de fildeş, etc.; ei aveau în grijă ciubucele
boierilor, acele pipe lungi din leiilll de iasomie sau de
lămâi, ornate cu un mustiuc mare din chihlimbar încrustat
cu diamante şi acoperit ~u o pungă de catifea verde sau al-
bastră brodată cu ciucuri aurii. Aceste splendori ale luxului
oriental au dispărut aproape de tot. Ciubucele sunt înlocuite
de ţigara de foi, iar amăuţii de valeţii de casă cu livrea, une-
ori simplă, alteori pretenţioasă.
Cei care nu au trăsură închiriază o birjă, o braşovean­
că sau o cărută.
Bi1ja e un.fel de furgon şi pe care dl. Vail).ant2 a descri-
s-o .:ândva, într-o vreme în care România nu avea deloc
alt vehicul:
"Birja nu este dintre cele mai elegante, este chiar
veche şi, dacă a fost vopsită vreodată, nu te mai îndoieşti
deloc, dar stă bine pe cele patru roţi ale sale. Cele din faţă
sunt foarte înalte. Cu atât mai bine! suntem siguri că nu
ne vom răsturna si nu ne temem nici de noroi, nici de
pietre. Drace! iată una care nu va ajunge departe; îi
lipseşte o spiţă, iar celelalte scapără în butucul roţii. Nu-i
nimic: căldura a încins lemnul. Câteva frânghii bune şi o
căldare cu apă şi ea va merge până mâine. Atunci vom
găsi un rotar la Ploieşti. Dar să vedem învelitoarea: o
prelată! şi în ph.~s mai eşi găurită! Şi dacă plouă? ... Dacă
plouă în iulie? In rest, totul e perfect: osie solidă, oişte
rezistentă, mers uşor, lada destul de mare, lărgime bună
şi lungime co~odă. Haideţi! nu faceţi nazuri, va fi bine.
Să încărcăm! In fund - valizele, deasupra - păturile şi

2. Jean A. Vaillant (1805-1886)- profesor ~i lingvist, director al in-

tematului de pe lângă Colegiul Sf. Sava (1831-1834), autor al volumelor
Grammaire WJlaque a/' usage des Franrais (1836); Vocabular plimbăreţ
românesc- ji"anţozesc şifran{ozesc- românesc (1839); La Romanie ou
histoire, lan11ue, liuerature, orographie, statistique des peuples de la
langue d' or, ardelians, vallaques et moldaves, resumes sous le nom de
romans (1844); Les Romes. Histoire vraie des vrais Bohemiens (1857).

105
 pemele, de-a lungul două saltele bune, iar pe jos - un
covor; lângă perne, la dreapta - ciubucele, la stânga tu-
tunul, în ladă - ceai, zahăr, cafea, chifle si un curcan
enorm. Nu am uitat nimic? Nu, totul este ai~i; iată cheia
pentru roţi şi, pentru a le unge, untură topită şi păcură.
Aud caii. Iată-il... opt!. .. vom zbura! Repede, repede!
Vizitii, înhămati!".
Bi1ja sau b'i1j este un cuvânt rusesc care înseamnă
cărută de închiriat.
Brasoveanca este numită astfel de la Brasov, nume
pe care' românii îl dau oraşului Kronstadt d~ Transil-
vania. Ea este o adevărată casă ambulantă. Imaginaţi-vă
o imensă şaretă, lată de trei până lâ patru metri şi lungă
de opt până la zece metri; deasupra se montează, pe nişte
cercuri de lemn, un fel de leagăn mare sau de umbrar
care se acoperă cu o pânză de corabie; acesta formează
un fel de cameră. În fund se pune tot ce vrei, un menaj
complet: paturi, mobile, ustensile de bucătărie sau un
magazin întreg, un adevărat bazar. Toate astea umplu
cam două treimi din brasoveancă, ultima treime fiind su-
ficientă ca să încapă ze~e-cin.sprezece persoane aşezate
comod sau întinse în această arcă a lui Noe. La această
cărută imensă se înhamă un număr nedefinit de cai si
pom~şte la drum. Se merge încet, oprind la fiecare fân-
tână situată de-a lungul drumului, la fiecare han,
deshămând caii în fiecare seară, înainte de apusul soare-
lui, înhămându-i a doua zi de dimineată, când zorii fac
loc razelor de lumină ale zilei. '
Ca volum şi viteză, căruţa este opusul braşovencei.
Pe cât de mare este aceasta din urmă, pe atât de mică este
cealaltă; pe cât de înceată este braşoveanca, pe atât de
rapidă este căruţa. Una este mastodontul vehiculelor,
cealaltă este gazela lor.
Căruţa .seamănă bine cu o copaie pe patru roţi. În
adevărata cărută românească nu intră nici un atom de
fier: roti, oiste,' stifturi, toate sunt de lemn. În cărută se
pune u~ brai de fân, se înhamă patru cai şi ea porneşte ca
o săgeată. Călătorul stă lungit pe grămada de fân ne-
având nici un sprijin, nici pentru spate, nici pentru mâini,
şi obligat să facă adevărate minuni pentru a-şi păstra
echilibrul şi să nu cadă. La început eşti fermecat de
această viteză vertiginoasă care îţi dă o senzaţie asemă­
nătoare cu cea din montagnes russes, în zilele frumoase

106
de bâlci, dar curând, ricoşând din fiecare piatră, stând pe
vine fără nici un sprijin pentru corp, începi să simţi o
durere surdă în şale care, puţin câte puţin, devine as-
cuţită. Capul ţi se învârteşte, o nevralgie violentă îţi
zdruncină creierii; nu mai ştii unde te afli şi când ajungi,
esti dărâmat, înmuiat, consternat. O baie căldută si o
f;ecţie zdravănă te readuce la viaţă. · ·

O SCURTĂ PRIVIRE ISTORICĂ3

De la unire~ Principatelor, capitala României este oraşul

Bucuresti. Incă de la sfârsitul secolului al XVII-lea, el
era capitala Valahiei. con:stantin Brâncoveanu este cel
care şi-a stabilit definitiv reşedinţa aici, în jurul anului
1698. Capitalele anterioare ale Valahiei fuseseră Câmpu-
lung, Curtea de Argeş şi Târgovişte.
Inaintea lui Brâncoveanu, Bucurestii serveau de
reşedinţă de iarnă pentru domnitori, şi a·sti,i începând cu
domnia lui Mircea cel Bătrân. Pe atunci, nu era decât un
fel de sat mare, cu casele risipite la întâmplare pe
malurile Dâmboviţei, râu cu undele gălbui care aminteşte
de "blondul" Tibru al strămoşilor (jlavus Tiberinus).
Leagănul oraşului ar fi, după unii, o mică ridicătură de
pământ situată la sud de Bucureşti, într-unul din coturile
pe care le face Dâmboviţa, şi dominată de o capelă închi-
nată Sfântului Athanase, unul din părinţii Bisericii din
Orient. Dacă ar fi să credem în această traditie care, la
drept vorbind, nu se sprijină pe nici un docm~ent serios,
ar fi trăit cândva, un cioban pe nume Bucur, ce-şi păştea
turmele în vecinătatea colinei Sfântului Athanase si care
si-ar fi construit aici o colibă sărăcăcioasă, nucleul viitoarei
~apitale a României. Conform legendei, copiii săi şi-au luat
numele de Bucureşti4, forma de plural de la Bucur, şi 1-au
dat oraşului întemeiat de tatăl lor. Este, într-adevăr, pro-
nunţia numelui oraşului pe care noi îl numim Bucarest,
dar căruia românii îi spun literal Bucureşti, plural justificat,

3. Acest capitol este, cu foarte mici excepţii, identic primei jumătăţi

a capitolului VI, dedicat monumentelor ecleziastice bucureştene. din an-
terioara lucrare a lui ULYSSE DE MARSILLAC, De la Pesta la Bucw·esri.
4. Pentru mai multe detalii vezi PAUL CERNOVODEANU. "Origi~ea
mitică a Bucureştilor: legenda lui Bucur", Anuar al Arhivelor Municipiu-
lui Bucureşti, voi. Il/1998, pp. 9-26.

107
 dintr-un alt punct de vedere, şi de compunerea oraşului.
Bucureştii nu sunt decât o suprapunere de sate din care
s-au evidentiat câteva case demne de un oras mare.
Unul di~tre istoricii orasului Bucuresti, ·dl. Dimitrie
Berindei, se întreabă dacă to~tă această poveste cu cioba-
nul nu este cumva o amintire sau o imitaţie a legendei
despre Romulus. Ciobanii joacă un rol însemnat în isto-
ria primitivă a popoarelor. Ei i-au adăpostit şi i-au salvat
pe Semiramis, Oedip, Cyrus, Romulus şi pe toţi înteme-
ietorii de imperii. Contrastul dintre originea umilă şi
măreţia viitorului place mai mult în imaginaţia poporului.
O altă tradiţie, care nu este mai sigură, dă o etimolo-
gie diferită numelui de Bucureşti. Turcii invadaseră
Valahia si cereau un tribut de 10 000 de ducati si 500 de
copii. l'viircea cel Bătrân îi bate la Ravine,' î~ judeţul
Ialomiţa, şi, ca mărturie a bucuriei pe care i-a dat-o
această victorie, a pus să se construiască o biserică închi-
nată Buneivestiri şi un palat princiar, în locul care se nu-
meste astăzi Bucuresti, adică "orasul bucuriei"s. Dar care
era 'numele iniţial ai orăşelului î~zestrat de Mircea, iată
ce nu ni se spune.
Pare sigur totuşi că, încă din timpurile cele mai înde-
părtate, acest colţişor de pământ acoperit cu păduri şi
mlaştini a fost privit ca având o importanţă strategică şi
aici s-a construit un fel de "blokhaus", nu departe de
locul numit de romani Pinum. Era mai curând o ascun-
zătoare în care se refugiau locuitorii din împrejurimi,
pentru a scăpa de atacurile duşmanilor. Mai târziu, s-au
tăiat pădurile, s-au desecat bălţile şi, încet, încet, din
aceste mâluri infestate, care n-au fost niciodată asanate
complet, s-a ivit un oraş.
Istoria Bucureştilor până în secolul al XVII-lea este
foarte confuză. Atentia istoricului oboseste căutând în
cronici urmele acestui oras care, într-o zi, ~vea să devină
capitala ţării, dar care n'u era acum decât un popas
neînsemnat pe drumul de la Dunăre la Târgovişte.
Puţinele amintiri pe ~are le-am putut aduna sunt amintiri
de sânge şi ruşine. In acele vremuri dureroase, istoria
5. În română, cuvântul bucurie înseamnă literal· bon coeur; îl
regăsim în dialectul friulan cu accepţia de "veselie". În vechile cărţi
românesti, Dosoftei, Varlaam etc. bucuria are acelasi sens cu de bon
coeur. ~vec bonne volonte ["cu bunăvoinţă"]. Dato'răm această notă
amabilităţii dlui Hasdeu, (n. a.).

108
 Bucurestilor, ca si cea a României, nu este decât
poveste~ luptelor determinate de ambiţia boierilor şi de
tirania domnilor. Cât priveşte poporul, nici vorbă despre
el. Era un animal încovoiat sub jugul secular, care nu
avea decât sânge şi sudoare de dat, ca să trăiască cei pe
care soarta unui despotism luminat îi făcuse stăpânii lor.
Vremuri mai bune sosiră totuşi pentru Bucureşti.
Domnia lui Mihai Viteazul este un fulger de lumină în is-
toria atât de întunecată a românilor. Ne-au rămas puţine
monumente din acea vreme, cu excepţia Mânăstirii
Mihai- Vodă, a cărei zidire este atribuită următorului fapt:
"Mihai era banul Craiovei, spune dl. Berindei, când
Alexandru, care ocupa tronul Valahiei, îl condamnă la
moarte pentru că se răspândise zvonul că Mihai er.a fiul
ultimului domn al Valahiei, Pătrascu cel Bun. Prins si
dus la Bucuresti de către armasi, din ordinul domnito~­
lui, pentru a ~e supune condaiunării, Mihai trecea prin
faţa Bisericii Sfântul Nicolae (Biserica Albă de pe Podul
Mogoşoaiei, după unii autori; Sfântul Nicolae de pe
Podul Calicilor, după Fotino6, când avu ideea să facă un
legământ şi să promită Cerului că va construi o biserică
si o mânăstire, dacă va fi salvat. Si într-adevăr, în mod
iuiraculos, el a scăpat cu viaţă, iar Mânăstirea Mihai- Vodă
există încă pentru a ne aminti de el".
Dl. Ioan Brezoianu, într-o broşură despre mânăstirile
român esti, scrie că Mânăstirea Mihai- Vodă a fost fondată
de Vlad Dracul, fiul lui Mircea cel Bătrân si că Mihai
Viteazul, descendent din această familie, doar reconstruit a
biserica si mânăstirea si le-a liu.tstrat cu cinci domenii noi.
Fiica lui ·Mihai, Floric~, a sporit aceste donaţii, ca şi jupâ-
neasa Caplea. Alexandru Cuconul, domnitorul, i-a donat,
la rândulsău, (1629), pământul de la Bolintin.
Mânăstirea Mihai- Vodă a servit apoi de palat domnesc
şi prinţul Grigore Ghica, primul domn pământean după
plecarea fanarioţilor, a locuit aici timp de câţiva ani. Se
păstrează încă amintirea unui bal splendid care a fost dat
în onoarea generalului Sebastiani, ambasadorul Franţei
6. Dionisie Fotino ( 1769-1821 ), istoric şi literat, secretar al lui Ioan
Gheorghe Caragea, donun.:l Ţării Româneşti (I812); bănuit de acesta a
fi autorul unor pamflete la auresa lui, se refugiază în casa marelui boier
Iordache Filipescu unde redactează, în greceşte, Istoria veche a Daciei,
acum Transilvania, Valahia şi Moldova (1818). Autor al poemului ro-
mantic Noul Erotocrit (1818).

109
 la Constantinopol, sub Primul Imperiu. Transformat, mai
târziu, în spital militar, el a devenit, rând pe rând, sediul
Şcolii de Medicină, fondată de prinţul Ştirbei, şi reşe­
dinţa provizorie a Şcolii Militare. Mai târziu, s-au mutat
aici atelierele şi magaziile armatei; s-a făcut şi o cazarmă.
Cine ştie care-i va fi destinaţia viitoare? Amplasarea sa
este foarte pitorească. Construită pe platoul din Dealul
Spirii, ea domină ca un promontoriu tot oraşul. Pe cele
două laturi este protejată de terenuri: spre vest, dă într-o
baltă mare ce îşi întinde vegetaţia ciudată până la baza
zidurilor; dinspre Dealul Spirii ajungi aici pe o balus-
tradă dublă care nu-i lipsită de o anumită originalitate
primitivă. Interiorul se împarte în două şiruri de
consti;ucţii, separate de o curte vastă, în mijlocul căreia
se înalţă biserica. La stânga se află prezbiteriul, la dreap-
ta, cazarma. Odăile sunt scunde şi prost luminate prin
ferestrele cu gratii. O vegetaţie plăpândă aruncă puţină
umbră peste curte. Toate acestea au un aspect trist şi ve-
tust care-ţi frânge inima. Dar dacă te aşezi la fereastră,
totul se schimbă.
Orasul Bucuresti se întinde sub ochii nostri ca o imensă
panor~ă ce reflectă până în zare cup~lele metalice
strălucind în soare ca nişte cărbuni aprinşi prin vegetaţia
bogată. Străzile întortocheate şi capriciile arhitecturii
sale, atât de dezolante pentru iubitorul de simetrie şi atât
de obositoare pentru pietonul care rătăceşte prin acest
labirint, îi dau totuşi un farmec în plus, dacă le priveşti
de la distanţă, ascunse de verdeaţa ce dă oraşului aspectul
unei grădini orientale. Noaptea, când luna plină şi albă îşi
plimbă razele paşnice peste acest tablou, estompând
formele prea îndrăzneţe, te cuprinde o uşoară melancolie şi
atunci înţelegi vraja stranie care îl leagă pe cel exilat de
aceste locuri, atât de diferite totuşi de patria natală.
Epoca lui Mihai Viteazul, vă spuneam, este una glo-
rioasă pentru Bucureşti. Acest domnitor şi-a stabilit
reşedinţa pe dealul din vecinătatea Mânăstirii Mihai-
Vodă; azi se numeşte "Curtea Arsă", pentm că a căzut
pradă unui incendiu teribil şi au mai rămas din ea doar
ruinele pe care s-au construit de curând, o topitorie şi o
fabrică de muniţii.
Numele de "Curtea" revine mereu în descrierile
Bucureştilor. Termenul este sinonim cu palat. Analogia
între palat şi curte nu poate fi înţeleasă decât dacă ne

110
 amintim de obiceiurile de altădată. În trecut, locuitorii
oraşelor, mai ales cei bogaţi, nu trăiau în deplină securitate,
fiind expusi mereu abuzurilor comise de către domnitori
sau de străini. În locul caselor primitoare, ei construiau
un fel de fortărete cu zidurile exterioare foarte înalte si
groase, cu cel m~lt o fereastră sau două, înguste şi pre-
văzute cu bare puternice, şi cu o poartă solidă, protejată
uneori de metereze. Interiorul este o curte mare, înconju-
rată de clădiri şi formând un fel de fortăreaţă apărată de
servitori, toti soldati, si, uneori, cu tunul. Mânăstirea
Domnita Bălasa, ca~e e~istă încă în Bucuresti, la intrarea
pe Pod~l Cali~ilor, ne poate da o idee despr~ acest gen de
arhitectură pe care îl regăsim şi la Mânăstirea Radu- Vodă.
Am locuit o vreme într-o casă înălţată pe amplasa-
mentul uneia dintre aceste vechi citadele medievale,
aparţinând unui boier celebru, Dudescu. În curtea îm-
prejmuită azi cu scânduri mizerabile, se mai văd urmele
zidurilor foarte groase şi înalte, făcute din cărămizi
foarte mari. Ferigi subţiri, ca o dantelă de Malines, îşi
amestecă graţia plină de viaţă cu această fmfă moartă. Se
joacă cu briza, printre crăpăturile ruinelor, martore fra-
gile, dar eterne, a ceea ce a fost cândva.
Unul dintre cartierele care amintesc cel mai bine de
orasele noastre din Occident este cel numit Batiste. Este
mahalaua "Saint-Germain" a Bucurestilor. Aici' străzile
sunt aproape drepte şi oarecum cur"ate. Există puţine
magazine, dar nici o urmă de fabrică sau de atelier; cele
mai multe case sunt izolate între curte şi grădină. Porţile
sunt apărate cu grilaje sau, în lipsa lor, cu garduri din
scânduri. Elementul aristocratic ar fi dominat aici, dacă
privilegiul de a reuni marile familii nu 1-ar avea Calea
Mogoşoaiei.
Numele de Batişte evocă un personaj care a lăsat amin-
tiri destul de neplăcute în istoria României. Pe la mijlocul
secolului al XVII-lea, un italian pe nume Baptista Velleli
a sosit în Valahia în căutare de aventuri. Abil şi linguşi­
tor, el a ştiut să-şi atragă ~unăvoinţa domnitorului Radu
al Xl-lea, fiul lui Mihnea. In vremea aceea, românii călă­
toreau puţin sau chiar deloc. Era deci uşor pentru un
aventurier îndrăzneţ să-i orbească pe bătrânii boieri şi pe
domni cu poveştile sale de călătorii şi cu descrierea ţărilor
străine. Nişte cunoştinţe superficiale deveneau uşor
ştiinţă profundă; adăugând şi puţină şarlatanie, succesul

111
 era asigurat. Baptista Velleli a înţeles repede aceste lucruri
si, curând, domnul nu se mai putu lipsi de el.
· Îl copleşi cu bogăţii, iar Baptista îşi construi o
locuinţă superbă, înconjurată de grădini imense, chiar pe
locul unde se înalţă azi cartierul ce îi poartă numele.
Aerul este aici foarte curat, datorită terenului mai înalt;
străzile sunt la nivelul Mitropoliei.
E greu de precizat amplasamentullocuinţei lui Velleli.
Este posibil ca toţi arborii seculari care se găsesc, ici şi
colo, prin grădinile şi curţile cartierului să fi făcut parte
din vechiul parc.
Pe patul de moarte, Radu al XI-lea l-a recomandat pe
Baptista Velleli fiului său, Alexandru Coconul. Sub
domnia acestuia, influenta lui Velleli a crescut necon-
tenit. El a fost amestecat' în toate evenimentele politice
ale vremii şi a jucat un rol însemnat în negocierile de
pace cu sultanul Osrrian.
Sub domnia lui Alexandru Ilias, influenta lui Velleli
ajunge la apogeu, dar marea sa avere av~a să-şi afle
sfârsitul în chiar cresterea ei. Totdeauna este un lucru
deli~at pentru un străin să se amestece în treburile
poporului de la care a primit ospitalitatea. Singurul mij-
loc pentru a justifica această imixtiune era să facă uitată
sursa averii sale dovedind devotament şi dragoste sinceră
pentru ţara pe care o slujea. Din nefericire, Baptista
Velleli nu a înţeles asta. El a atras asupra sa furtuna care
vuia de multă vreme. Bătrânul cronicar Miron Costin a
relatat moartea acestuia în termeni de o crudă violentă,
aproape intraductibilă. Înfuriaţi peste poate împotriva fa-
voritului, căruia îi atribuiau toate nenoricirile lor, tăranii
1-au somat pe domnitor să-1 predea. În zadar a fucercat
Alexandru Iliaş să reziste acestei brutale voinţe populare.
El însuşi ameninţat, a fost constrâns să-1 predea pe to-
varăşul de plăceri şi confidentul planurilor sale politice.
ţăranii 1-auA tăiat în bucăţi cu toporul, chiar sub ochii
domnului. In turbarea lor, nu au vrut să mai rămână nici
o urmă din acest venetic si i-au aruncat rămăsitele la
canal. Numai numele său a 'supravieţuit. ' '
Cartierul Batişte, am mai spus, este o imitaţie a oraşe­
lor noastre europene. Ai fi dezamăgit dacă ai căuta ordine
şi o simetrie perfectă. Nici măcar două case nu seamănă
între ele, iar eleganţa exterioară este contrafăcută.
Omamentele din ipsos, prost vopsite, se sfărâmă la ploaie

112
 sau la soare ·Şi dau caselor neîngrijite (vai! există multe din
acestea) un aspect lepros, foarte neplăcut vederii.
Leon 1, fiul lui Stefan Tomsa, i-a urmat la tron lui
Alexandru Iliaş. Pe' vremea sa,' Dealul Mitropoliei era
acoperit de vii şi tot spaţiul din jur era nelocuit. Păşuni
verzi se întindeau până la biserica de la Curtea Veche, în
apropierea pieţei. In timpul domniei lui Leon 1 a avut loc
o bătălie sângeroasă, chiar lângă zidurile Mitropoliei, pe
terenul ocupat azi de grădina Bălăceanu şi de Biserica
Sfânta Ecaterina. Era epoca luptelor duse de feudali, încă
puternici, împotriva domniei, care tindea continuu spre
absolutism. Boierii care refuzau să se supună domnitoru-
lui îşi părăseau domeniile şi, uneori, chiar ţara. Preferau
suferinţa exilului decât aservirea. Domnitorul, lipsit de
serviciile lor, era constrâns să-i cheme înapoi, iar atunci
accepta condiţiile lor şi echilibrul se instala din nou pentru
o vreme. Leon 1 copleşea poporul cu impozite şi, cum
poporul nu putea plăti, îi obliga p~ boieri să plătească
pentru judeţele unde se aflau domeniile lor. Boierii au
fugit şi au cerut ajutor străinilor, fructul amar al disputelor
civile. Apoi s-au întors în numţr mare şi 1-au învins pe
domn într-o primă confruntare. lnspăimântat, acesta şi-a
trimis în grabă soţia ~i bogăţiile la Giurgiu, cu gând să le
unneze mai târziu. Inainte însă, a mai încercat o dată
sorţii armelor. Bătălia s-a dat la poalele Dealului
Mitropoliei; a fost o luptă lungă şi sângeroasă. Boierii au
fost învinsi, iar, în amintirea acestei victorii, Leon a
înălţat o ~ruce care se poate vedea şi astăzi în curtea
Bisericii Slobozia, pe podul Beilicului.
Astfel de cruci sunt numeroase în Romania si constitu-
ie unul din elementele de arheologie naţională. Ele sunt de
dimensiuni mari, tăiate într-un calcar foarte dur si omate cu
sculpturi originale. Este un gen de omamentaţie 'foarte sim-
plă, operă mai ales de răbdare şi gust neinstruit. Cru<;:ea de
la Biserica Slobozia poartă următoarea inscripţie: "In nu-
mele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, eu, supusul
lui Dumnezeu, Io, Leon Voievod, fiul lui Stefan Voievod,
am ridicat această cruce sfântă în numele Sfântului
Gheorghe pentru a-i închina bătălia pe care am dat-o în
acest loc împotriva pribegilor, când au venit de peste
munţi împotriva domniei mele în anul Domnului 7139
(1631) luna august, într-o marţi. Domnul milostiv, la
rugămintea Sfântului Gheorghe, mi-a ajutat ca să-i supun

113
 sabiei mele; i-am bătut si toti care au căzut în război zac
supt această movilă. Cn.icea ~ fost ridicată la 20 februarie
7140, anull632 al erei crestine".
Pe spatele crucii, s-a adăugat, mai târziu, următoarea
inscripţie: "Dumnezeul atotputernic, chemându-mă la
domnia tării în anul 7173, anul lui Cristos 1666, Io, Leon
Voievod: văzând această cruce ridicată de tatăl meu,
Leon Voievod, şi găsind-o în stare proastă, am refăcut-o
si am construit sfânta biserică în numele sfântului martir,
marele Sfânt Dumitru".
Conducătorul boierilor revoltaţi a fost aga Matei
Basarab. El avea sub comanda sa pe Preda Brâncoveanu,
nepotul său, şi pe Radu logofătul, care au fost prinşi şi n-
au putut să se răscumpere decât în schimbul unei mari
sume de bani. Apoi era Puşa Armaşul, care a fost tras în
ţeapă, Banul Andrei şi Preda Floricoiul, care au căzut cu
arma-n mână. După bătălie, Matei s-a refugiat la Tismana,
unde s-a baricadat cu oamenii săi şi s-a apărat împotriva
ostilor lui Leon, conduse de banul Bon si de Nedelcu
Boteanu, care 1-au asediat zadarnic şi au p·ustiit de două
ori Craiova. De aici, Matei a trecut în Transilvania; apoi
s-a întors peste Olt şi a reuşit, în sfârşit, să-1 alunge pe
Leon, care a fost mazilit de Poartă.
În vremea aceea, Bucureştii erau mărginiţi la sud de
apele Dâmboviţei. Zona care se întindea pe malul drept
nu era locuită încă. Dl. Berindei, care continuă să ne
servească de ghid în cercetările noastre, ne spune şi
cauzele. Mai întâi, starea mlăştinoasă a acestor locuri;
după aceea, lupta dintre Leon şi boieri, luptă care nu se
putea desfăşura decât în loc deschis; apoi, un fel de lac
ce înconjura dealul lui Radu- Vodă şi t~ia orice comuni-
caţie cu oraşul când se umflau apele. In sfârşit, tradiţia
spune că spaţiul de pe malul drept al Dâmboviţei, peste
drum de Curtea Veche, forma o pajiste mare numită
"Livezile Gospodului", unde păşteau c~ii stăpânului. În
împrejurimi, se înălţau colibele mizere locuite de săracii
orasului, un fel de "curte a miracolelor", de unde si vine
nu~ele de Podul Calicilor, dat cartierului din veci~ătate.
Cele două dealuri pe care se află Biserica Radu- Vodă
şi Mitropolia, despărţite de valea în care a avut loc bătălia
lui Leon 1, sunt foarte pitoreşti. De la înălţimea esplanadei
Mitropoliei ne bucurăm de o privelişte minunată. De o parte,
oraşul etalând mulţimea acoperişurilor din tablă, a t1eşelor

114
 şi cupolelor sale. De cealaltă parte, privirea se odihneşte în
valea surâzătoare a Filaretului, urmăreşte pantele unduite
care o delimitează şi se pierde la orizont, acolo unde masa
de verdeată se scufundă în albastru! cerului.
Aspec'tul pe care-I prezintă Biserica Radu- Vodă este
simplu, dar foarte interesant. Este o adevărată mânăstire,
usor de transformat în fortăreată. Construită de Alexan-
d~ al II-lea (1343)7, ea a fost 'abandonată în timpul lui
Mihai Viteazul (1592). La un moment dat, turcii făcuseră
din ea un fel de grajd pentru caii lor. O parte din clădire
a fost transfom1ată în pulberărie. Când Sinan Paşa a fost
constrâns să se retragă din faţa lui Mihai, a aruncat în aer
pulberăria, desăvârşind astfel ruinarea mânăstirii. Radu,
fiul lui Mihnea, a refăcut constructia din temelii si a
închinat noua biserică si mânăstirea Sfintei Treimi. ·
Cartierul unde este situată Mânăstirea Radu- Vodă
este foarte liniştit. Dâmboviţa îşi mână apele poluate de
lucrul tăbăcarilor. Bisericuta, a cărei constructie este
atribuită lui Bucur, se înalţă' pe o movilă scăldată de ape
~i acoperită cu o vegetaţie bogată şi sălbatică.
Un pliu de pământ o separă de cealaltă movilă pe care
se află Mânăstirea Radu- Vodă. O alee pietruită duce până
sub un pridvor pictat cu un prost gust deplorabil. Sunt
mai ales doi copaci care ar face de râs şi firma unei câr-
ciumi de la tară. Curtea este închisă de clădiri întunecate
şi triste. Nu este acea tristeţe gravă şi mistică a mânăstirilor
noastre gotice; nu are nici măreţia calmă a mânăstirilor
greceşti în care regăseşti întreaga poezie a naturii. Arta
Evului Mediu catolic a înţeles frumuseţea religioasă a
pădurilor şi a încrustat-o în piatra monumentelor sale. O
biserică sau o mânăstire din acea epocă, cu miile lor de
coloane înflorite în capiteluri încântătoare şi vari~te ca şi
vârfurile unduioase ale copacilor, erau o pădure. In lipsa
acestei arte rafinate, călugării Răsăritului au ales cu grijă
poziţia locuinţelor, iar natura le-a dăruit podoabe
graţioase şi sublime. Mânăstirea Radu- Vodă nu are nici
frumuseţile naturii, nici pe cele artistice. Ar reprezenta,
mai curând, specificul sumbru al misticismului creştin.
Plimbându-mă prin curtea rece, mă gândeam la acei
asceţi despre care vorbeşte Ioan Climax, cei care, după o
viaţă de privaţiuni îngrozitoare, presimţindu-şi moartea,
îi întrebau pe confesorii lor: "Credeţi că Dumnezeu ne
7. Corect 1568.

115
 iartă?". Acest creştinism nu este al blândului păstor care
aleargă în munţi să aducă înapoi oaia rătăcită, a Sfântu-
lui Apostol al iertării care-i spunea păcătoasei: "Ei nu te-
au condamnat? Ei bine! eu nu te voi condamna nici atât".
Am sub ochii mei un plan al oraşului Bucureşti, făcut
în secolul al XVII-lea, şi care ne poate da o idee despre
înfăţişarea de atunci~ a acestui mare oraş, deja reşedinţă a
domnilor Valahiei. In centru se înalţă palatul domnesc,
mai mult o fortăreaţă decât o locuinţă obişnuită; în jur se
grupează casele boierilor, ca nişte sateliţi gravitând în
jurul astrului principal; apoi, vin cocioabele mizere din
lemn, prost amplasate, răsturnate unele peste altele în
noroi şi servind ca adăpost pentru muncitori. Denumirea
multor străzi actuale evocă locul unor meserii străvechi,
precum şi natura lor.
Există Ulita Selarilor, care arr>inteste de vechiul obicei
al boierilor de 'a umbla călare şi de a-şi'împodobi caii cu şei
superbe, brodate cu aur şi argint, în genul şeilor orientale;
o stradă a Tăbăcarilor, deoarece ţăranii români purtau şi
încă mai poartă un fel de sandale-opinci din piele tăbăc­
ită şi legate în jurul gleznei cu nojiţe; strada Cavafilor
(negustori de încălţăminte) pare să aibă aceeaşi etimolo-
gie; strada Lăutari (cântăreţi ambulanţi de la ţară) este un
însemn al obiceiurilor locale, în care aceşti ţigani nomazi
şi puţin sălbatici joacă un rol important. Există apoi stra-
da Oţetarilor, strada Scaune, Lipscani-strada negustorilor
de mărfuri cumpărate la târgui din Leipzig, etc.
Dincolo de casele muncitorilor, se înaltă mânăstirile
edificii grandioase, ţinând de palat şi bis~rică: Mihai-
Vodă şi Radu- Vodă, despre care v-am vorbit, Sărindar,
construit de Matei Basarab (1653), Mitropolia, fondată
de Constantin Basarab (1650), sub îndrumarea şi supra-
vegherea marelui ban Dudescu, etc.
Macarie, Patriarhul Antiohiei, a vizitat Bucurestii în
timpul domniei lui Constantin Basarab. El ne-a lăsat o
descriere interesantă:
,,Pe la prânz, am sosit în oraşul Bucureşti, celebra
reşedinţă a domnitorilor, încă din timpuri străvechi. Am
trecut pe la Mânăstirea Sfântul Gheorghe, cunoscută ca
un sanctuar închinat Sfintei Treimi şi locuită de un egu-
men şi câţiva călugări supuşi patriarhului de la Ierusalim.
Acest oras este foarte mare si am aflat că, acum câtiva
ani, numfu.a 6 000 de case. Locuinţele sunt din lem~ şi

116
 ciment, cu grădină şi curte, după moda orientală. Străzile
sunt acoperite cu bârne groase în loc de pavaj, ca în
Rusia. Locuitorii sunt un amestec din toate natiile si de
toate religiile. Există patruzeci de biserici şi ~ână~tiri.
Celebra Dâmboviţă curge prin centrul oraşului.
Ne-am dus apoi la Curte. o clădire mare şi înconjurată
cu un zid din lemn. Această clădire era foarte deteriorată,
dar ultimul domn, Matei-Vodă, a refăcut-o în întregime.
Acum este un edificiu uimitor de elegant şi încântă priviri-
le. Este mult mai frumos şi mai plăcut decât Curtea de la
Târgoviste. Biserica se află sub patronajul Adom1irii
Maicii Domnului (asa numesc românii sărbătoarea Înăltării
la Ceruri a Sfmtei F~cioare). Aici ne-am făcut rugăci~ile.
După aceea am mers pe un deal ce domină împreju-
rimile oraşului. Domnitorul actual se îngrijea aici de con-
struirea unei mari mânăstiri si a unei biserici minunate, al
cărei interior seamănă cu cel d~ la Curtea de Argeş. Dar noua
construcţie este din cărămidă, iar vestibulul este împodobit
cu douăsprezece coloane monolitice, în cinstea celor doi-
sprezece apostoli. Are patru cupole şi o imensă galerie.
Acoperişul din plumb cântăreşte 40 000 de ocale. Ne-am
făcut aici rugăciunile, iar Preafericitul Patriarh a stropit cu
aghiazmă, căci biserica nu era încă sfmţită. Ea este închi-
nată Sfântului Constantin, care e si numele fondatorului
său, şi Sfmtei Elena. (Este vorba d~spre Mitropolie).
De aici, ne-am dus la Mânăstirea Sfânta Ecaterina
unde se află un egumen şi călugării de la Muntele Sinai;
apoi, la cea închinată Sfântului Ioan Botezătorul (peste
drum de Zlătari), la cea a Sfintilor Petru si Pavel, cons-
truită de Matei Vodă si închi~ată Mână~tirii Sfântului
Munte (Muntele Athos): la Mânăstirea Sărindar, închinată
celor Patruzeci de Mucenici si care tine de Mânăstirea
Înăltării Sfintei Fecioare, de 1~ Ianin~. În sfârsit, am vi-
zitat o mică mânăstire purtând numele de Sfâ~tul Sava,
şi închinată, cu tot ce-i aparţine, mânăstirii cu acelaşi
nume din Ierusalim".
Preocupat de pelerinajele sfmte, călătorul nostru nu se
ocupă decât de edificiile religioase. Asta pentru că religia
avea un rol însemnat în viata strămosilor nostri. În Româ-
nia, ca şi în toată Europa c'reştină, biserica ~ra nucleul în
jurul căruia se formau, ca printr-un fel de cristalizare mis-

117
 terioasă, mai întâi satele, apoi oraşele. Părinţilor noştri le
plăcea să se adăpostească la umbra Crucii. Nu ştiu nimic
mai emoţionant decât acest obicei constant al gândirii divine.
Astăzi, oraşele noastre sunt dominate de cupolele de cristal
ale coloşilor industriali. Aspiraţiile pământeşti ale epocii
noastre sunt reprezentate de aceste construcţii giganteşti care
tind să înlocuiască peste tot sau măcar să eclipseze edificiile
religioase. Bineînţeles, eu nu fac parte dintre cei care con-
damnă progresul material. Dimpotrivă, cred că este o datorie
sacră pentru fiecare dintre noi ca pe măsura puterilor sale să
facă pământul mai frumos şi viaţa prezentă mai bună; căci,
dacă eu cred în purificarea sufletelor prin suferinţă, tot la fel
cred şi în perfecţionarea sa prin recunoştinţă. Dar n-aş vrea ca
fannecele drumului să ne facă să uităm scopul călătoriei şi, în-
torcându-ne gândul de la Cer- patria noastră- să ne concen-
trăm speranţele în acest spaţiu strâmt care desparte leagănul
de mormânt. Vai! moartea nu se opreşte deloc în faţa progre-
selor civilizaţiei noastre. N-am inventat încă un procedeu care
să ne facă nemuritori şi să ne îngăduie să sfidăm, Iară urmări
grave, grozavele taine ale infinitului. Ei bine, credeţi-mă,
oricât de firavă va fi maşina umană, încât o simplă adiere ar
fi de-ajuns să o sfărfune, nu-i luaţi omului credinţa, nu-i smul-
geţi crucea de pe frontispiciul templelor sale, căci ea
străluceşte ca o consolare şi ca o speranţă.

HOTELURI

Sosind într-un or~ş, prima grijă a călătorului este să-şi

caute o locuintă. In Lettres sur l' Orient, scrise în 1835,
mareşalul Moitke8 spune: "Cel mai mare inconvenient
pentru călătorul european care soseşte în Valahia este ab-

8. Helmuth von Moltke (1800-1891), mareşa! prusac, şeful mare-

lui stat major (1857-1888), marele strateg al campaniilor împotriya
Danemarcei (1864), Austriei (1866) şi Fran1ei (1870-1871). In
tinerele a fost trimis în Orient, ca şef al misiunii militare prusace în Im-
periul Otoman (1835-1839), prilej cu care trece prin Bucureşti. Im-
presiile sale au fost adunate ulterior în volumul Lettres du Maree hal de
Moltke sur /'Orient (Paris 1872). Atent la apariţiile editoriale, Ulysse
de Marsillac se grăbeşte să reproducă fragmente din scrisorile lui
Moltke referitoare la România în mai multe numere din Le Journal de
Bucarest (nr. 189-I92/iunie 1872).

118
senţa completă a hotelurilor. Când ajungi, seara,
flămând, ud şi
pe jumătate îngheţat, nu găse~ti, cu oricâţi
bani, nici cameră, nici pat, nici de mâncare. Mi-a trebuit
un bilet din parte~ domnit<yUlui ca să fim primiţi într-o
casă particulară". Intr-un plan al Bucureştilor, publicat în
1842 prin grija colonelului Moret de Blaran1berg, figu-
rează patru "birturi" sau hanuri: Hanul Teatrului, Casino,
Hanul Leul de Aur şi Hanul Roşu9. Ceea ce găseai în
aceste hanuri era, în loc de pat, o platformă de scânduri
acoperite cu o scoarţă de l~ă, uneori o masă de lemn alb
şi o oglindă foarte mică. In ce priveşte hrana, era cât se
poate de primitivă.
Astăzi, Bucurestii numără 23 de hoteluri, din care
unele foarte confortabile şi foarte elegante.
Primul dintre ele, prin data întemeierii şi reputaţia sa-
reputaţie meritată - este Hotel Hugues. Situat în Piaţa
Teatrului, în centrul oraşului, la doi paşi de Palatul dom-
nesc, de principalele ministere, de locurile de promenadă
cele mai frecventate (cu excepţia celui de la Şosea), de
muzee şi de principalele sedii consulare, avfuld în faţă o
staţie de trăsuri şi de omnibuz, Hotel Hugues oferă călăto­
rilor 40 de camere, multe din ele dând în Piata Teatrului,
toate mobilate elegant şi bine îngrijite. Plăteşti pentru
cameră între 5 şi 15 franci pe zi. Pentru 15 franci ai un dor-
mitor, un salon şi o cameră pentru servitori. Restaurantul
se află la parterul hotelului. lama, se cinează într-o. sală
foarte frumoasă, lum}nată cu gaz, şi care dă· în întregime
spre Piaţa Teatrului. In timpul verii, cinezi într-o grădină
mică, dar foarte răcoroasă şi foarte plăcută. Fondatorul
hotelului, care i-a dat şi numele său, dl. Donat Hugues, şi
proprietarul actual, dl. Edmond Bourgeois, sunt francezi,
iar chelnerii, angajaţii hotelului şi restaurantului vorbesc
franceza, germana, italiana, româna şi maghiara.
Bucătăria este foarte bună. Poti comanda mâncăruri a la
carte, de la 4-5 franci până l~ 20 de franci şi chiar mai
mult. La Hotel Hugues, se pregăteşte bucătărie franţu­
zească, nemtească, rusească, italienească si românească,
după preferi~ţa consumatorilor. '
9. Pentru mai multe detal.ii vezi GEORGE POTRA, Din Bucurestii
de altădată, Editura Ştiin!ificâ ~i Enciclopedică, Bucureşti, 19Sl,
pp. 342-368; ID., Istoria hanurih"· lmcw-e.ytene, Ed. Ştiinţifică şi En-
ciclopedică, Bucureşti, 1985.

119
 Foarte aproape de Hotel Hugues, se află Grand Hotel,
cuprinzând -18 de apartamente sau camere, mobilate cu
multă eleganţă, şi un restaurant unde se serveşte mai ales
bucătărie frantuzească.
În colţul Pieţei Teatrului, se află Hotel Lazăr, după
numele proprietarului. El numără 31 de camere pentru
călători. Pe partea care dă în Calea Mogoşoaiei, găseşti
apartamente compuse dintr-un dormitor şi un salon, la
preţul de 11 franci şi 70 de centime pe zi. Hotelul are un
rest~urant unde poţi mânca ala carte, la preţuri moderate.
In Calea Mogoşoaiei, la mică distanţă de Piaţa
Teatrului, este Hotel Otetelesanu. Acesta este, mai
curând, o casă mobilată. Găsesti aici 36 de camere sau
apartamente cu 2 până la 20 de' franci pe zi. Poţi !nchiria
un apartament pentru o lună sau pentru şase luni. In acest
caz, faci cu proprietarul o înţelegere de bună voie. Hotelul
Oteteleşanu nu are restaurant, dar el se află în apropiere
de Hotel Hugues, de Grand Hotel şi de Hotel Lazăr.
Hotel de France nu are francez decât nwnele. Este situat
pe Calea Mogoşoaiei. Este convenabil pentru călătorii care
nu vor sau nu pot să cheltuiască mulţi bani. Preţul camerelor
este de 3-4 franci pe zi. Are un restaurant, o cafenea şi un
biliard.
Hotel de Pesth este situat tot în Calea Mogoşoaiei.
Are numai 9 camere care se închiriază doar cu luna, la
preţul de 40 de franci. Există o cafenea şi un restaurant.
Grădina este foarte frecventată vara, mai ales de germani
si de evrei. Muzica răsună în fiecare seară.
' Pe Calea Mogoşoaiei se află şi Hotel d' Orient, peste
drum de Grădina Episcopiei, nu departe de Palatul domnesc
si de Ministerul de Interne si cea al Afacerilor Externe. Are
28 de camere, la preţul d~ 2 până la 6 franci pe zi, şi un
mic restaurant.
Părăsind Calea Mogoşoaiei, intri pe strada Carol I sau
strada Franceză. Este cartierul comertului si afacerilor.
Aici se află Hotel Budisteanu, o clădi~e fo.ITte frumoasă
care numără 90 de camere şi apartamente mobilate. Este
un hotel în genul Hotelului Oteteleşanu, adică aparta-
mentele sunt închiriate pentru şase luni sau cu anul.
Găseşti aici camere de la 230 până la 1 400 franci; acestea
din urmă au si salon.
În centrUl cartierului afacerilor este situat Hotel
Concordia, cu o sucursală vizavi de primărie. Numără 90

120
de camere, de la 3 la 8 franci pe zi, restaurant, cafenea,
biliard. Clientela sa este recrutată îndeosebi din rândul
călătorilor comercianţi. Se găteşte bucătărie nemţească.
Hotel Concordia se află pe strada Germană (Uliţa
Nemţească).
Pe strada vecină, care se numeste strada Selarilor, se
află două hoteluri: Hotel Caracai, unde gă'seşti 50 de
camere, cu 2 până la 6 franci pe zi, un restaurant, o cafe-
nea-biliard şi un depozit considerabil de vinuri ungureşti
si altele; Hotel Fiesclzi, care numără 50 de camere, cu 2
până la 1O franci pe zi, restaurant, cafenea, biliard, etc.
Hotelul are şi o pensiune, trei franci de persoană, trăsuri
de închiriat, etc.
Să coborâm cu una sau mai multe trepte, dacă
binevoiţi. În cartierele excentrice, iată Hotel Patria, pe
strada Răzvan, unde găseşti 53 de camere la preţul de 2
până la 6 franci pe zi, cafenea, restaurant, biliard; pe strada
Moşilor, Hotel de Londres, cu 45 dt camere, cu 2 până la
8 franci pe zi, restaurant, cafenea, biliard; pe strada
Sfintilor, Hotel Moldo-Român, cu camere înlre unu si
pa~ franci pe zi; pe strada Bibescu, Hotel Avram, lângă
Mitropolie, hotel spaţios, coil:fortabil, cu camere de 2
până la 4 franci pe zi. Pe o străduţă vecină cu cartierul
afacerilor sunt trei hoteluri, cunoscute sub numele de
Gabroveni, Bulgaria şi Transilvania. Primul este
frecventat, mai ales de greci, al doilea de bulgari şi al
treilea de ardeleni. Găseşti aici camere cu 2 până la 4
franci pe zi şi restaurante unde se serveşte mai ales
bucătărie locală. Primul din aceste hoteluri are 20 de
camere, al doilea, 22, si al treilea, 30.
Tot în centrul com'ercial se află şi Hotel Simion, pe
strada Blănari. Are 30 de camere. Camerele cu două pa-
turi se închiriază, după caz, cu 4 şi 5 franci pe zi. Hotelul
are si un restaurant si o cafenea.
Cei mai puţin n~rocoşi vor găsi camere foarte mo-
deste şi o masă austeră, dar la preţuri foarte moderate, în
hotelurile Neubaer (strada Râureanu), Rusia (strada
Belvedere), Garni (strada Craiovei) si la Hanul lui
Manuc, lângă piaţa de legume şi fructe;' acesta din urmă
are o curte foarte pitorească şi care merită să fie văzută;
este într-un stil pur oriental.
Nu am vorbit deloc despre Grand Hotel du Boulevard
care nu este încă deschis, dar va fi cea mai mare construcţie

121
din Bucureşti. Şi-au propus să racă din el o instituţie
model.
Orice călător sosit la hotel trebuie să-si declare nu-
mele, calitatea, nationalitatea, locul de u~de vine, etc.
Aceste date sunt fuscrise într-un registru care este vizat,
în fiecare dimineaţă de către Poliţie.

RESTAURANTE .ŞI GRĂDINI

În afară de restaurantele hotelurilor despre care am vor-

bit, există în Bucuresti un mare număr de restaurante si
cafenele unde poţi servi masa. Cel mai însemnat este c~l
al dlui Guichard, pe strada Ştirbei Vodă, nr.l2. Este un
local francez foarte bine întreţinut. Serveşti aici prânzul
şi cina ala carte sau cu preţ fix. Acestea din urmă costă:
2,50 franci prânzul şi 3,50 franci cina, cu vinul inclus.
De asemenea,_ îţi poţi face un abonament lunar la preţuri
convenabile. In timpul iernii, se cinează într-o sală ele-
gantă sau în saloanele de familie, dacă doreşti. Vara,
mesele sunt aşezate într-o grădină mare şi plăcută, în mij-
locul căreia se înalţă un mare pavilion, unde te poţi adă­
posti dacă plouă. Lăutarii (menestreli ţigani) cântă aici în
fiecare seară. Restaurantul Guichard este frecventat mai
ales de membrii coloniei franceze si de către functionarii
români. Tot ca local francez vom cita şi Cafe du p~ssage,
W1de găseşti mai multe biliarde şi numeroase ziare care
compun un adevărat cabinet de lectură. Apropo de cabi-
netul de lectură, aceasta este o formă încă necunoscută la
BucAureşti, iar cafenelele o suplinesc insuficient.
In timpul verii, cea mai frecventată grădină este
Hrtschka (cum acest nume este greu de pronunţat de oa-
menii care nu sunt obişnuiţi de mici, românii 1-au simpli-
ficat rostind, pur şi simplu, Rafca; vom proceda şi noi ca
ei). Grădina Raşca este închisă, în timpul iernii, dar restau-
rantul este deschis. Bucătăria este acceptabilă şi preţurile
moderate; se joacă biliard, se bea multă bere şi se ascultă
muzică; clientela de iarnă este exclusiv germană. Dar vara,
schimbarea este completă. În fiecare seară, grădina este
iluminată si, în zilele de sărbătoare, iluminatul este strălu­
citor. O stea mare din sticlă multicoloră şi palmieri lle tablă
purtând globuri colorate în loc de fructe anunţă marile se-
rate. O alee, pe care patru persoane pot merge alături, face

122
 înconjurul grădinii; de-a lungul acestei alei sunt aranjate
bănci şi scaune; mesele luminate de o lumânare protejată
de un manşon de sticlă primesc consumatorii care pot,
după voie, să cineze sau să bea bere, limonadă etc. Două
orchestre sunt plasate în două locuri diferite ale grădinii.
Una este fanfara militară, cealaltă orchestra Operei. Se
cântă deseori muzică foarte bună; artisti ambulanti vin SI
ei să se facă auziţi aici. Dar marea atra~tie a grădinii Raş~a
este aceasta: femei elegante vin să-şi etaleze aici toaletele
splendide; se plimbă în jurul grădinii cu un devotament neo-
bosit Să privească şi s~ fie privite este scopul esenţial al
plimbărilor la Raşca. In materie de bărbaţi, societatea
cuprinde tot ceea ce Bucureşti are mai distins; în ce priveşte
femeile ... este puţin mai complicat.
Grădina Raşca este singura unde te poţi plimba ascul·
tând muzică. Dar mai există multe altele unde poţi să-ţi pe-
treci seara aşezat la o masă şi ascult~nd fie muzica origi-
nală a lăutarilor, fie muzica militară. In Calea Mogoşoaiei,
în afara grădinilor de la Hotel de Pesth şi Hotel de France,
vom cita grădina din vecinătatea scuarului de ia Episcopie;
apoi, în împrejurimile teatrului, pe strada Ştirbei Vodă,
Grădina Stavri şi Grădina Union: pe urmă, grădinile
Creţu, pe strada Negru Vodă, Giuvara, pe strada Şerban
Vodâ, Văraru, pe strada Călăraşi, Viişoara, pe strada
Piincipatele Unite, Anton, pe strada Gorgani, Şepcaru, pe
strada Lucaci, Alexe, pe strada Schitu Măgureanu, etc. In
toate aceste grădini, găseşti o bucătărie foarte puţin vari-
ată, dar nu scumpă, şi, întotdeauna, muzică.
Strada care duce de la Gara Filaret la Mitropolie este
toată plină de aceste grădini-restaurant, dar aici ele au un
aspect foarte special. Mâncarea căutată, cea care repre-
zintă baza esentială a meselor luate aici, este un fel de
cârnăcior foarte 'condimentat, care te ajută să suporţi mai
uşor poşirca cu care îl stropeşti, şi pe care îl mănânci,
aproape întotdeauna, cu o salată de ardei, alt fel preferat al
românilor, care îi dau un nume semnificativ de "ardei iuti".
Foarte aproape de Gara Filaret, se află două grădtiii­
restaurant: Restaurantul American si Restaurantul
Curcan. Nemtii frecventează, mai ales, ~estaurantele din
cartierul Izv~r: restaurantul Suisse, pe strada Mihail
Vodă, Ghintslel, pe strada Izvor, Feichtinger, pe strada
Apollo, Germania, pe strada Marilor, Puţul cu apă rece,
în strada cu acelaşi nume, etc.

123
 O menţiune cxccptională merită Restaurantul Tiru-
lui, pe strada Notagiu. Vom consacra un paragraf special
acestui Tir care este unul din localurile cele mai utile si
mai prospere din Bucureşti. Restaurantul este mai muh
decât o cârciumă obişnuită. Vara poţi servi aici meniuri
foarte convenabile, într-un mediu de verdeată si flori, si
- bineînţeles - ascultând muzică, punctată de zgomot~!
sec al pistoalelor.
Foarte jos pe scara valorii, se află ceea ce poporul nu-
meşte Grădinile cu dulap. Aceste "dulapuri" sunt nişte
leagăne de un gust foarte primitiv. Se găsesc vreo cinci-
zeci prin mahalalele oraşului. În zilele de sărbătoare,
mulţin1ea vine aici în număr mare. Leagănul este o
şarpantă lată şi grea de care sunt agăţate un fel de lăzi în
care amatorii, bărbati si femei, se asează, fără reticentă.
Clarinetul cântă, Iada 'grosolană trosneşte şi maşinăria
greoaie se învârte scârţâind din balamalele ruginite. Tre-
buie să vii aici ca să vezi poporul bucurându-se.
Acest capitol nu ar fi complet dacă nu v-aş vorbi despre
cârciumile situate în împrejurimile Bucureştilor.
Două dintre ele sunt celebre în analele galanteriei.
Amândouă se află într-un loc numit Ferestreu sau
Herăstrău (pentru că, aici, a fost o fabrică de cherestea).
Imaginaţi-vă două grădini, la câţiva kilometri de oraş. În
aceste grădini, chioşcuri deschise sau închise ad libitum;
într-o clădire vecină, closetele; peste tot, lăutari. Un
restaurant oferă amatorilor supeuri servite de chelneri
discreţi; aceste supeuri se prelungesc, de obicei, până
mult după miezul nopţii. La Herăstrău ajungi trecând pe
la Şosea. Dacă vrei să-ţi oferi aceleaşi plăceri fără să
mergi atât de departe şi fără să cheltuieşti atâţia bani, te
duci la Zamfir, altă cârciurnă celebră.
În timpul zilei, cele două grădini din Herăstrău oferă
un loc plăcut de plimbare unde poate să meargă toată
lumea.

STRĂZI ŞI VEHICULE

Orasul Bucuresti nu are mai mult de 200 000 de locui-

tori." dar este destul de întins pentru a găzdui un milion.
Lungimea străzilor sale este de 203 114 metri, din care
119 460 sunt pavaţi cu granit sau cu pietre mari de gresie.

124
 Spuneam, mai devreme, că românii îşi numesc capitala
~ucureşti şi adăugarn că acest plural este perfect justificat
lntr-ade~ăr, există cel puţin patru sau cinci oraşe în Bu-
cureşti. In centru, luând ca pilllct de plecare Piaţa Teatru-
lui, descoperim, în ciuda neregularităţii iremediabile a
străzilor, un oraş european: hoteluri elegante, magazine
bogate, locuinţe somptuoase şi, în mijlocul tuturor aces-
tora, o agitaţie de trăsuri şi pietoni care nu-l deosebeşte
cu nimic de cele mai mari orase din Occident. De la ora
opt dimineaţa şi până la ora do~ă după miezul nopţii, cir-
culaţia nu se opreşte. Puţin mai departe, în strada Lipscani,
numită asa în amintirea vremurilor când se aduceau aici
numai mărfuri din târg de la Leipzig, descoperi lUl vast
bazar în care se întâlnesc la un loc, într-o lungă înşiruire
de prăvălii, toate produsele industriei moderne, de la
coloniale~ drogherie, mercerie până la modă, flori, dan-
tele, etc. In acest cartier, se găseau cei mai mari cămătari
şi zarafi, ca şi cele mai importante bănci; Societatea Fi-
nanciară a României, Casa Poumay, Casa Gherrnany,
Casa Halfon, Bursa, Casa de Economii si Consernnatiu-
ni, Biroul General al Poştelor şi Telegrafului: etc., insti-
tuţii cărora le vom consacra un capital special. Pe măsură
ce te îndepărtezi de centrele de afaceri, ajungi în
cartierele liniştite unde~ s-a refugiat viaţa un pic monoto-
nă a vechiului Orient. In aceste mahalale, casele se află,
aproape toate, în mijlocul grădinilor, destul de prost în-
tretinute, trebuie s-o recunoastem. Unele sunt totusi
fo~rte frumoase, iar numărul caselor cu adevărat elegante
şi bogate din aceste cartiere r.reşte în fiecare zi şi-i dă
acestei zone a Bucureştilor un aspect încântător, care am-
inteşte puţin de Auteuil şi Passy sau dacă preferaţi,
Baden si orasele de distractii din Germania si Italia. Pe
cât de zgomotoase sunt stră~ile din centru, pe' atât de lin-
iştite sunt celelalte; aici, iarba creşte între pietrele din
pavaj ... când există pavaj.
Oraşul Bucureşti este împărţit în cinci sectoare care
se disting prin numele de culori. Aceste culori Silllt indi-
cate pe toate planurile oraşului. Există: culoarea galben,
unde locuieste mai ales aristocratia; culoarea rosie, care
este în centrul ora~'J 1 l.'i şi unde ~e găsesc cartie~ele ne-
gustorilor; culorile verde, negm şi albastru. Sunt patru
străzi principale care se numeau c!indva "poduri" şi căro­
ra li se spune acum "cale". Erau nurn;t~ .,poduri" pentru

125
 că erau acoperite de bâme şi scânduri, sub care se întin-
dea un lac mare de mocirlă care vara se transforma în
praf compact. Celelalte se numesc "străzi" sau "uliţe";
cele închise se numesc "fundături". Străzile principale
sunt: Podul Mogoşoaiei numit astfel după o proprietate
bogată din vecinătate şi care aparţine azi prinţului
Alexandru StirbeilO; este marea arteră a Bucurestilor, al
său Bulevai-d de Grand, un fel de strada Toledo sau
Ringstrasse, orice comparaţie e posibilă. Aici se află
Palatul domnesc, Teatrul cel Mare, Hotel Hugues, Grand
Hotel, Hotel Lazăr, Grădina Episcopiei, ministerele, etc.
şi ea duce către Şosea, principalul loc de plimbare.
Urmează apoi, în ordinea importanţei: strada Carol 1,
care se numea altădată şi căreia poporul îi spune încă
strada Franceză, strada Nemtească, strada Selari, strada
Lipscani, etc., care sunt prin~ipalele străzi 'ale negusto-
rilor; Calea Craiovei sau Podul Calicilor, Podul Târgului
de afară, care se mai numeste si Calea Mosilor, Calea
Tfu-govişte, care duce la Gara de Nord, etc. În
total sunt
658 de străzi, cuprinzând 25 000 de case, 300 de terenuri
numite de români "terenuri virane" sau "maidane", sase
piete publice, 60 de grădini publice, etc. '
'în centrul oraşului, s-a construit un bulevard; partea
care se întinde peste drum de Academie se numeşte
Bulevardul Universităţii; a doua parte, care porneşte din
Calea Mogoşoaiei şi trebuie să ajungă la Cotroceni, se
numeşte Bulevardul Principesa Elisabeta. Acest bule-
vard dublu este rezultatul unei idei fericite, dar pe care
execuţia a făcut-o deplorabilă. O revoltătoare neglijenţă
Iasă prima din aceste căi într-o stare de abandon, o ade-
vărată ruşine pentru capitala României. În ce priveşte a
doua parte, au avut ideea de a o construi în diagonală pe
prima ceea ce constituie asimetria cea mai frapantă,
scoasă în evidenţă şi prin faţada largă de la Grand Hotel
du Boulevard.
În timpul nopţii, toate aceste străzi sunt ilurninate cu
gaz. Acum cincisprezece ani, se foloseau candele de seu,
iar acum doi ani - petrollampant.
Mersul pe jos este foarte dificil într-un spaţiu atât de
vast. Toate familiile mai înstărite au trăsuri. Luxul
10. Alexandru B. Stirbei (1837-1895), fiul domnitorului Barbu
Dimitrie Ştirbei, om politic conservator, ministru în mai multe cabinete.

126
 echipajelor este mare şi nu totdeauna proporţional cu
averea. Se abuzează puţin de blazoane, pictate pe
panouri ~i pe livrele. Ele sunt adesea un rezultat al fan-
teziei, iar livrelele de un gust îndoielnic. Pe vremuri,
fiecare boier avea unul sau mai multi amăuti care se
aşezau pe capră sau în spatele trăsuri{; costu~ul lor îţi
lua ochii. Ambasada Franţei are încă drept garde-pavil-
lon un bătrân arnăut care, în zilele de mare ceremonie,
poartă un costum de catifea roşie împodobit cu şireturi
aurite şi care stă pe scaunul trăsurii consulului, unde îşi
etalează superbul arsenal de arme aurite şi argintate stre-
curate în centura lată. Prinţul domnitor are echipaje
foarte frumoase; casa lui poartă Iivreaua sobră şi bogată
a familiei de Hohenzollern.
Oamenii care nu au trăsuri găsesc în pieţele publice
505 de drosti trase de doi cai si care costă 1 franc cursa
(când nu d~păşeşte o jumătat~ de oră) sau 2 franci pe
oră. Drumul de la gară în oraş şi invers costă 2 franci.
O ordonanţă a poliţiei impusese proprietarilor de birje
să aibă mereu un anumit număr de cupeuri la dispoziţia
publicului, după caz, un franc şi jumătate cursa şi trei
franci pe oră. Câteva săptămâni, au fost văzute si erau
destul de elegante, dar apoi au dispărut. În g~neral,
românilor nu le place să se închidă în trăsurile lor; to-
tuşi, în zilele ploioase sau când ninge, o trăsură închisă
are farmecul său aparte. Viteza birjarilor ruşi, din care
cei mai mulţi aparţin oribilei secte a Iipovenilor (eu-
nuci), este proverbială. Principalele staţii de trăsuri de
piaţă sunt: Piaţa Teatrului, strada din vecinătatea
Grădinii Episcopei, piaţa din faţa Ministerului de
Finanţe, intersecţia cu strada Zlătari, Piaţa de legume
si fructe (actuala Piată a Unirii- n. tr.), coborârca de la
f...titropolie, etc. Proprietarii de trăsuri de piaţă sunt
supuşi la o taxă de 40 de centime pe zi, în beneficiul
casieriei municipale.
Cei care vor o trăsură cu luna găsesc unele elegante
la p;eţuri între 600 şi 1000 de franci pe lună.
In afara droştilor despre care am vorbit, există la
Bucureşti 250 de căruţe sau birje, pe care le poţi închiria
pentru un drum, cu ora sau cu ziua, după cum aranjezi cu

127
 proprietarul. Aceste trăsuri servesc mai ales pentru ex-
cursiile la ţară. Ele staţionează la Hanul Colţei.
Există la Bucureşti şapte omnibuze care îşi schimbă
itinerarul după zile şi anotimpuri. Acestea merg de obi-
cei spre gări, la Herăstrău, la Băneasa, la Izvorul de ape
minerale de la Dobroteasa. Ele staţ.ionează în Piaţa
Teatrului şi în Piaţa Sfântul Gheorghe. Preţul cursei este
fixat după cum urmează: Izvorul Dobroteasa, al doilea
rond de la Sosea si gările, 50 de centime; Herăstrău,
Băneasa şi Măgureie, 1 franc. Proprietarii de omnibuze
plătesc în comun o taxă de 24 de franci pe lună.
Este util poate să adăugăm că mai găsiţi aici şi 1
030 de căruţe cu un cal, folosite la transportul a tot
felul de obiecte: mobile, mărfuri. etc. Există si un ser-
viciu de camionaj organizat, căci aceste că~ţe sunt
prea primitive. Ele staţionează în Herasca, în Piaţa
Constantin Vodă, Sfântul Gheorghe, Piaţa Mare, în
Piaţa Mică, etc.
Ca să nu omitem nici un mijloc de transport, să
spunem că există 349 de şarete ale sacagiilor (sacale).
număr absolut insuficient pentru un oraş ca Bucureşti.
Concesiunea unui drum de cale ferată a fost încredin-
ţată unei companii engleze, care a pus deja şinele pe o
mare suprafată.
În timpui iernii, când zăpada abundentă acoperă
străzile, trăsurile sunt înlocuite de sănii. Săniile de piaţă
se închiriază în aceleaşi condiţii ca şi birjele. Ele sunt
un fel de cutii puse pe nişte patine lungi şi subţiri; se
acoperă cu o scoarţă de lână sau cu o blană; este loc
pentru două sau trei persoane sau mai multe, în afară de
vizitiu. Caii poartă nişte învelitori largi pe care le umflă
vântul si un sirag de zurgălăi care îi semnalizează de
departe: În lin.iştea nopţilor de iarnă, când sania alunecă
cu viteză mare pe zăpada îngheţată, în lumina palidă a
lunii, o plimbare cu sania are ceva fantastic.
Să mai adăugăm că tariful pe calea ferată este fixat pe
toate liniile după cum urmează:
-clasa 1 12 centime pe kilometru
- clasa II 9 centime pe kilometru
- clasa III 6 centime pe kilometru

128
CAFENELE ŞI COFETĂRII
Într-un capitol precedent am vorbit despre hotelurile şi
restaurantele din Bucuresti; acum este momentul să
adăugăm câteva cuvinte despre cafenele şi cofetării.
Cafenelelell, în sensul obisnuit al cuvântului, sunt
puţin cunoscute la Bucureşti. 'Românii au avut multă
vreme o reputaţie bine meritată de sobrietate. Când le
era sete, ei se mulţumeau să ceară un pahar cu apă şi o
linguriţă de dulceaţă; din când în când, luau şi câte o
cescută de cafea turcească, adică nefiltrată, foarte dulce
şi 'cu 'tot zaţul pe fundul ceştii. Când făceai o vizită,
primul lucru care îţi era oferit era dulceaţa, cafeaua şi ţi­
garea sau ciubucul, uneori şi narghileaua. Un mare lux
era etalat, cu această ocazie, în casele vechilor boieri; un
arnăut galonat cu aur vă aducea pe o tavă mare de argint
pahare de cristal pline cu apă proaspătă, chesele de
cristal cu dulceturi, niste farfurioare mici ca niste
cochilii, în care îţi puneai dulcea~a, iar într-un coşuleţ 'de
email erau linguriţe de argint sau aur. Acelaşi lux pentru
cutiile cu tutun si ciubucele cu mustiuc de chih1imbar si
cu o ţeavă lungă de iasomie sau ciieş, care-şi sprijineau
luleaua pe un mic platou de aramă pus pe covor.
Aceste obiceiuri se duc. De când călătoresc, românii
iau obiceiuri din străinătate, în detrimentul originalităţii
lor native care are farmecul său aparte. Astăzi, vi se ofe-
ră la Bucureşti, ca şi la Paris, ţigări de foi şi lichioruri.
Pe vremuri, nu existau aici decât cofetării. Acest cu-
vânt, uitat în dictionarele noastre, merită să fie citat.
Cafenelele nu erau cunoscute încă. Chiar azi, cofetăriile
sunt frecventate mai mult decât cafenelele, dar nu se
câştigă prea mult, căci şi aici se servesc lichioruri, cafea
şi chiar vin. Este adevărat că poţi alege între miile de pro-
duse variate de patiserie şi bomboane de tot felul care
umplu mesele şi vitrinele.
Cele mai cunoscute cofetării sunt:
Cofetăria fraţilor Capşai2, elevi ai lui Boissier de la
Paris. Găseşti aici o patiserie excelentă, bomboane de pri-
Il. Pentru mai multe detalii vezi GEORGE POTRA, "Din Bucurestii
de altădată", op. cit., pp. 219-232; ŞTEFAN IONESCU, .. Vechi cafen~le
literare bucureştene", Atelier Literar, septembrie 1976J pp. 33-34.
12. Pentru mai multe detalii vezi MARIA IONIŢA "0 casă de com-
ert bucuresteană- Casa Capsa (1868-1902", Studu SI matenale de lS-
to~ie mod~rn<l vol. Xl/1997, pp. 121-149; JD., .,6 casă de comerţ
bucureşteană- Casa Capşa- în competiţii interne şi intemaţioniile din

129
 mă calitate, vinuri fine si lichioruri variate; vara, servesti
aici îngheţat~ ~i ~erbet, 'începând cu ora 1O dimineaţa 'şi
până la miezul nopţii: iama, de fapt, în orice anotimp, la
Capşa se servesc supeuri şi răcoritoare pentru nunţi şi
serate. Cofetăria Capşa egte găzduită în două mici prăvă­
lii nedemne de reputaţia ace~tei case. Trotuaml din faţă
este foarte îngust şi circulaţia este stânjenită de mesele de
fier care sunt, în serile de vară, locul de întâlnire al elitei
bucurestene.
Cot'etăria F;alkowsky, în Piaţa Teatrului, este unul din
locurile cele mai frecventate de tinerii politici.:ni din Bu-
cureşti. Aici găseşti toate ziarele locale, iar oamenii avizi
de noutăţi se grăbesc spre aceste săli şi pe IH'~,·:uul vecin
pentru a afla ce s-·a petrecut dimineaţă în cabinetul
prinţului şi la consiliul miniştrilor. Pentru obişnuiţii aces-
tei cofetării politica nu are secrete. Câte ministere s-au
născut şi au murit aici, între două linguriţe de dulceaţă
sau două pahare de curac;ao! Un amator de tipuri umane
n-.1re decât să vină aici, işi va îmbogăţi galeria. Din feri-
cixe, politica nu-l împiedică pe dl. Fialkowsky să aibă o
cafea cu lapte foarte bună dimineaţa, produse de patiserie
proaspete tot timpul şi o gamă foarte bogată şi foarte
variată de bomboane si lichioruri.
Peste drum de Palatul domnesc se află Cofetăria Gio-
vanni; aici am văzut~pentru prima oară la Bucureşti
îngheţate napolitane. In fiecare seară, în timpul verii,
strada era agl.omerată de vehicule, trotuarul plin de oa-
meni pe care chelnerii abia reuşeau să-i mulţumească.
Casa Giovanni a rămas ceea ce putem numi, într-adevăr,
o casă onorabilă. Produsele sunt aici de prima clasă.
Mai există încă o multime de astfel de cofetării, dar
enumerarea lor ar fi prea l;mgă, fastidioasă şi inutilă.
Spuneam mai devreme că moravurile locale s-au
scltimbat de câtiva ani. Acestor schimbări le datorăm
numărul mare d~ cafenele, braserii, cabarele, altădată ne-
cunoscute în România. Trebuie să spun totuşi că aceste
localuri sunt frecventate mai ales de străini
Francezii merg, de preferinţ.'i, la Guichard şi la Caje
Brio!, în Pasajul Român. Am spus deja că aici se găsesc
m1.1lte ziare. Negustorii de diverse naţionalităţi frecven-

a doua jumătate a ~;ecolului al XIX-le~", '!fuzeul Naţiona/IX/19'.17, pp.

35-42; MARIA-MAGDALENA IONITA, Epoca de în,llorin· a Casei
Capşa (1868-1902). Fundatia Culturală D'ale Bucureşiilor, Bucure~ti,
1997.

130
 tează mai ales cafeneaua de la Hotel de la Concorde şi pe
cea de la Hotel Fieschi. Germanii merg la cafeneaua
Hrstchka. Grecii şi bulgarii au cazinourile lor. Nici una
din aceste cafenele nu are luxul marilor localuri din alte
părţi şi care reprezintă, în unele ţări, veritabile monu-
mente. Până acum, cafenelele din Bucuresti erau foarte
modeste. Jacques Labes a deschis, în strada Nemţească,
Casa Cerlenti, o cafenea mare, mobilată cu mult lux,
având trei biliarde şi un salon de lectură, unde găseşti
foarte multe ziare românesti sau străine.
S-a încercat introducer~a aici a cafenelelor cu muzică.
Un francez a cheltuit cândva mulţi bani pentru a atrage
publicul la Carusel (Grădina cu cai). Şi-a alcătuit o
foarte bună trupă de cântăreţi şi cântăreţe şi un mic corp
de balet. Toată lumea venea la seratele sale, lumea cea
mai aleasă. Cu toate acestea, rezultatele pecuniare au
fost slabe. Poate ar fi timpul ca afacerea să fie reluată cu
succes. Oraşul este mai populat; a renunţat la obice-
iurilor sedentare de altădată. Există de asemenea un
mare număr de străini care nu ştiu cum să-şi petreacă
seara - mai ales vara. Manejul plimbăreţilor'în jurul
meselor din grădina Hrstchka nu constituie o plăcere
unică. Ceea ce lipseşte Bucureştilor este o serioasă in-
stituţie de distracţii alese.

CERCURI ŞI CLUBURI
Am spus că nu există în Bucureşti un salon de lectură.
Nevoia se face cu atât mai puţin simţită cu cât găseşti
ziare în toate cafenelele şi cofetăriile şi pentru că exis-
tă, în afara acestora, un anumit număr de cercuri unde
se primesc principalele publicaţii periodice din Europa.
Cel mai vechi dintre aceste cercuri este Clubul
Ro~ân, fondat în casa Torok, în 1855, de către un grup
de bărbaţi de lume, avându-1 ca preşedinte pe Prinţul
Dimitrie Ghical3. Clubul Român este condus de un
comitet de doisprezece membri, din care un preşedinte,
13. Dimitrie Ghica (Beizadea Mitică) (1816-1897), fiul domni-
torului Grigore IV Ghica, om politic, prim-ministru (1868-1870),
ministru în mai multe cabinete, pre~edinte al Camerei Deputaţilor
(1871-1875), preşedinte al Senatului (1877-1888, 1895-1897), efor al
spitalelor civile, preşedinte al Crucii Roşii româneşti.

131
un vicepreşedinte şi un trezorier, aleşi pentru un an de
către ceilalti membri ai cercului. Pentru a fi admis la
Club, trebuie să fii prezentat de trei membri şi acceptat
prin vot de către comitet. Cotizaţia lunară este de 12
franci; altădată era de 24 de franci. Străinii sunt admisi în
saloanele cercului numai cu recomandarea unuia din mem-
bri. La Clubul Român găseşti un biliard, un cabinet de lec-
tură, un salon de conversaţie şi de jocuri; jocurile de noroc
sunt interzise. Există si un bufet. Numărul membrilor
variază între 70 si 100. '
Clubul Tiner~tului este înfiinţat de curând (21 octom-
brie 1867), dar a prosperat foarte mult. De doi ani este in-
stalat la primul etaj al Casei Resch, în Piaţa Tineretului,
foarte aproape de Hotel Hugues. Condiţiile de admitere
sunt asemănătoare cu cele de la Clubul Român. Cotizatia
este fixată la 160 de franci pc an, pentru membrii din
Bucureşti, şi la 60 de franci, pentru cei din provincie.
Taxa de intrare este de 50 de franci. Membrii Clubului
Tineretului sunt recrutati mai ales dintre tinerii dedicati
activitătilor liberale si doritori să continue traditiile st~­
dioase ~au să fie la ~urent cu miscarea stiintifici si lite-
rară a lumii civilizate. În afar~ ziarel~r ;i revi~telor,
clubul primeşte cea mai mare parte a publicaţiilor noi.
Biblioteca sa, care numără în acest moment 2 000 de vo-
lume, se îmbogăţeşte necontenit. Clubul Tineretului face
o primire amabilă şi atentă tuturor străinilor de marcă ce,
la recomandarea unuia din membri, doresc să petreacă
aici câteva ore citind ziare 'şi alte publicaţii. Numărul
membrilor Clubului Tineretului este în jur de 140.
Francezii rezidenţi în Bucureşti au avut fericita inspi-
raţie de a înfiinţa un Cerc neavând nici un scop politic, ci
doar destinat strângerii legăturilor de bună înţelegere
care trebuie să-i unească pe pământ străin. Orice francez
major, fără deosebire, poate face parte din Cerc. Este de
ajuns să plătească o taxă fixă de 10 franci şi o cotizaţie
lunară de 3 franci. Intrarea în acest Cerc este interzisă
străinilor, dar un membru poate introduce un prieten, după
ce, în prealabil, a anunţat unul din membrii Comitetului de
conducere. Comitetul este compus din şapte membri aleşi
pe un an şi cuprinde un preşedinte, un vicepreşedinte, doi
asesori, un secretar, un trezorier si un administrator.
Cercul francez îşi are sediul în clădirea Guichard, pe

132
strada Stirbei Vodă. În acest moment, numără cam 100
deme~bri.
Mai există la Bucuresti un cerc românesc numit
Clubul Uniunii Liberale. Titlul indică culoarea politică;
el reprezintă mai ales elementul democratic. Condiţiile
de admitere sunt aceleaşi ca la cluburile precedente.
Comerţul şi finanţele se reunesc la Cercul Bursei.

INSTITUŢII FINANCIARE

Termenul de Bursă ne obligă să vorbim despre instituţiile

financiare care se găsesc la Bucureşti. De câţiva ani, în
România, afacerile au cunoscut o dezvoltare pe care n-ai
fi bănuit-o acum douăzeci de ani. În lucrarea sa Etudes
diplomatiques et economiques sur la Valachie, publicată
în 18551 4 , dl. Thibault-Lefebvre scria: "Bancherii sunt,
în mare parte, evrei; câţiva sunt greci. Unii sunt în ace-
laşi timp şi bancheri, şi cămătari, şi comerc_ianţi, impor-
tatori şi exportatori, dar mai mult intermediari. Alţii sunt
bancheri si cămătari, doar un mic număr se multumeste
să facă afaceri bancare asa ca în Occident. B~nch~rii
mari, înzestraţi cu capitalu'ri importante, sunt rari. Puţin
lipseşte ca o cerere neaşteptată de 20 000 de franci să nu
creeze probleme. O asemenea sumă plătibilă în două zile
ar forţa principalii bancheri ai Valahiei să recurgă la toţi
confraţii lor şi toţi la un loc, n-ar putea s-o strângă decât
foarte greu, chiar şi la Bucure~ti. Dobânda este fixată
prin lege la 1Oprocente în domeniul civil şi la 12 procen-
te în domeniul comercial. Pentru scrisorile de credit
cerute la prezentare de către cele mai bune bănci din
Paris sau Londra, bancherii valahi iau 6 procente
dobândă pe sumele avansate, 1/2% comision pentru ei şi
1/3 % pentru bancherul corespondent. Micii bancheri şi
zarafii sunt cămătari de cea mai proastă speţă. Ei nu îm-
prumută decât pe termen scurt, cu ipotecarea mărfurilor
şi cu dobânzi care nu scad sub 24 %,. ba ating chiar 36-
40%".
Camăta nu a dispămt la Bucureşti şi ea depăşeşte cu
mult sumele indicate de dl. Thibault-Lefebvre. Vai de omul

14. Corect 1858.

133
 onest căzut în mâinile acestor Shylockl5 care îşi mai spun
creştini; îl wr jupui de piele şi-1 vor stoarce până la ultima
picătură de sange.
Din fericire, există acum în România bănci serioase,
perfect onorabile şi care tratează afacerile aşa cum se
obisnuieste în marile centre civilizate.
Cea ~1ai importantă este Banca României, fondată în
1865 prin act de concesiune decretat la Bucureşti de
prinţul Cuza şi constituită prin acest act în Societate
Anonimă. Decretul prinţului Cuza fiind revocat şi anulat
prin Legea din 6 iunie 1869, statutul băncii a trebuit să
fie modificat. Societatea Anonimă, constituită azi sub
numele de Banca României, are ca obiectiv să facă pentru
sine sau pentru terţi, atât în România cât şi în străinătate,
toate operaţiunile financiare, industriale, comerciale,
chiar şi imobiliare, şi orice întreprindere de lucrări pu-
blice. Ea a pornit cu un capital de 25 000 000 de lei sau
(la cota fixă de 25 de lei lira sterlină) de un milion de lire
sterline, reprezentat prin 50 000 de acţiuni de 500 de lei
sau de 20 de lire sterline fiecare. Capitalul poate fi mărit
prin emiterea de noi acţiuni, cu voia comitetului central
şi cu asentimentul Adunării generale a acţionarilor, până
la dublul capitalului iniţial. Durata Societăţii este fixată
la 35 de ani, începând cu 1 ianuarie 1869. Comitetul cen-
tral este compus din domnii James Alexander, sir William
R. Drake, Pascoe du Pre Gremfell, Lachlan Mackintosh
Rate si baronul Herman de Stern, la Londra; Charles
Mallet şi Casimir Salvador, la Paris; contele Eugene
Kinski şi Charles de Mayer, la Viena. Directorul general
la Bucureşti este dl. cavaler Adolphe de Herz. Banca are
ca asistenţi pe prinţul Ion Ghica16 şi pe dl. A. C. Green.
De la înfiinţarea sa, Banca României a luat parte la ope-
raţiuni importante, între altele la confecţionarea monedei
divizionare româneşti; ea răspunde de încasările pentru
toate căile ferate române, de compania podurilor de fier,
etc. În înţelegere cu Societatea franco-ungară de la Pesta,

15. Personaj principal din piesaNeguţătorul din Veneţia de William

Shakespeare sinonim cărnătarului zgârcit şi nemilos.
16.lon Ghica (1817-1897), om politic, guvernator al insulei Samos,
prim-minisb11 (1859-1860, 1866--1867, 1870-1871) şi minisb11, senator
şi deputat, director general al teatrelor, scriitor, membru al Societăţii
Academice Române (1874).

134
 ea a luat regia monopolului tutunului pentru întreaga
Românie.
O instituţie înfiinţată recent şi care ocupă deja un loc
important în lumea afacerilor este Societatea Financiară
a României, fondată la Bucuresti de N. Ghem1ani17 si
fiii, reprezentaţi de dl. Menelas Ghermani18; fraţii Hill~l
Manoach reprezentaţi de dl. J . .J. Manoach; S. Halfon19
şi fiii, reprezentaţi de Joseph Halfon; T. Mehedinţeanu,
T. .T. Negropontes, Jacques Poumay, Sf'.chiari Rodocanachi,
fraţii A. H. Elias, reprezentaţi de Jacques Elias. Capitalul
social este fixat provizoriu la suma de şase milioane de
lei, împărţit în 12 000 de acţiuni a 500 de lei fiecare.
Acest capital va putea fi mărit prin crearea şi emiterea de
noi actiuni, dacă desfăsurarea afacerilor Societătii o cere.
Operaţiunile Societăţii Financiare a Româ~iei con-
stau în:
1. Să sconteze orice efecte de comert, biletele la ordin
şi cu termen fix, asigurate de două semnături, din care cel
puţin una comercială, şi plătibile în România.
2. Să efectueze în contul altor Societăţi sau al per-
soanelor particulare orice fel de plăţi sau de încasări şi să
facă toate operaţiunile în contul celorlalţi.
3. Să primească în depozit orice fel de valori metalice
şi titluri oarecare şi să aibă conturi curente cu Societăţi
sau persoane.
4. Să cumpere şi să vândă efecte din străinătate.
5. Să angajeze pe lângă guvern sau primăriile oraşe­
lor din România orice împrumut, să contracteze orice
contribuţii, orice întreprinderi de lucrări publice, să exe-
cute orice cumpărături cu acest scop sau să se ocupe de
gestiune.
6. Să creeze sau să comanditeze orice fel de între-
prinderi, căi ferate, drumuri, canale, fabrici, mine, iluminat
şi orice alte activităţi industriale sau de utilitate publică.
7. Să cumpere şi să vândă imobile, atât în contul său cât
si în contul tertilor, să împrumute pe mărfuri, alin1ente,
iecolte, imobil~. · •

17. Nicolae Adam Ghermani (1791-1860), bancher.

18. Menelas Ghermani (183~1899). bancher, om politic, ministru
de finante (1888, 1889-1891, 1891-1895).
19. 'solomon Halfon (1790-1842), bancher stabilit în România
(1828) deschide o bancă Ia Bucureşti (1832), antreprenor al vămilor şi
salinelor munteneşti (1838).

135
 De la înfiinţarea sa, care datează abia de câteva luni,
Societatea Financiară a României a luat parte la opera-
ţiuni importante, între altele ea s-a angajat să plătească,
pensiile, în contul guvernului, pentru 25 de ani. Alte
operaţiuni importante vor fi efectuate în curând de către
Societate.
În afara acestor două institutii de credit, la Bucuresti
există mai multe Case de ban~ă importante, iar un~le
chiar de prim ordin. O vom menţiona pe cea a d-lui
Jacques Poumay, înfiinţată în 1853 şi care a ocupat foarte
repede un loc distinct printre instituţiile financiare se-
rioase. Ea a contractat împrumutul municipal de 10 mi-
lioane; a luat parte la toate operaţiunile importante făcute
în ultimii ani. Casele S. Halfon şi fiii, N. Ghermani şi fiii
sunt foarte vechi şi la fel de onorabile şi importante. De
aceea trebuie să corectăm afumatiile d-lui Thibault-
Lefebvre, afmnaţii prea categorice pentru a fi adevărate.
Credem că, în tintpul şederii sale în România, dl. Thibault-
Lefebvre nu a cunoscut decât pseudobancheri, căci, acum
treizeci de ani, ca si astăzi, existau aici bancheri seriosi si
care tratau afaceriie cu seriozitate. Casa Sechiari, Rdd;-
canachi si Darussi, al cărei sediu central se află la
Londra si la Marsilia si care are sucursale la Calcutta,
Bombay: Galaţi şi Brăila, tocmai a deschis o sucursală şi
la Bucureşti; este o casă de foarte mare importanţă. O
bancă nouă au deschis, la Bucuresti si la Viena, Fratii A.
H. Elias. Mai mentionăm si Casei~ F;·atii Hillel Ma~oah,
Stefan 1oannide, Zehende;·, etc. ·
' În afara acestor institutii, există la Bucuresti o
multime de bancheri, cămăt~, etc. care fac afaceri di-
vers~, unele foarte importante. .
În Etudes ... de Thibault-Lefebvre, citate mai sus, se
spune: "Variaţiile de schimb sunt stabilite la Bucureşti de
câtiva bancheri, cămătari si zarafi care se reunesc, din
c~d în când, într-o cafe~ea, la un pahar de lichior.
Această tavemă ţine loc de Bursă; se vorbeşte despre
orice, dar mai ales afaceri. Ofertele si cererile de actiuni
sunt raportate de bancherii care a~ făcut operaţi~nile
când şi cum au vrut ei şi, după spusele lor, s-a admis să
se oprească cursul de schimb. Nu-i greu de ghicit la ce
fraude obligă această clandestinitate. Cursul poate fi

136
influenţat chiar pe faţă de oferta sau cererea evidentă de
acţiuni pe care o face bancherul. Numărul cumpărătorilor
si vânzătorilor de actiuni este atât de mic, încât este de
~juns ca un individ să ofere sau să ceară 5 000 de lei pe
valorile ce se negociază ca să producă sigur o scădere sau
o crestere importantă.
în' această privinţă, lucrurile s-au schimbat mult. De
anul trecut, există la Bucuresti o Bursă unde se întâlnesc
comercianţii, capitalişti şi n~gociatori care se ocupă de
afaceri comerciale. Pentru a fi admis la Bursă trebuie să
plăteşti o cotizaţie anuală de 200 sau de 100 de franci,
după categoria căreia îi aparţine. Prima categorie
cuprinde Casele de Bancă sau de Comerţ care plătesc
patente de prima clasă; a doua categorie cuprinde Casele
supuse unei patente inferioare. Străinii pot obţine un
bilet de intrare gratuit, la cererea unuia dintre societari;
dar le este interzis să facă vreo operaţiune fără interme-
dierea agentului.
Bursa este deschisă în fiecare zi, afară de duminici si
sărbătorile mari, de la ora 12 până la ora două. Afaceriie
care se încheie aici sunt: cumpărarea şi vânzarea de aur
şi argint, acontul scrisorilor de schimb şi a biletelor la
ordin din România şi din străinătate, negocierea fon-
durilor publice, bunuri de tezaur, acţiuni sau obligaţiuni
indigene şi, în general, toate efectele sau valorile admise
în Bursele străine.
Toate operaţiunile încheiate la Bursă trebuie lichidate
cel mai târziu a doua zi la prânz, cu excepţia stipulaţiilor
contrare dintre părţile contractante.
Autorităţile publice şi persoanele particulare pot afişa
la Bursă orice stire, aviz, etc. de natură să intereseze
comerţul. Publi~aţiile autorităţilor sunt primite gratuit,
cele ale particularilor sunt supuse unei taxe de 10 lei la
fiecare 15 zile.
O bursă de mărfuri poate să se ţină în localul Bursei,
dar la alte ore decât cele rezervate pentru efectele publice.
Bursa este plasată sub conducerea unui comitet com-
pus din dnii Joseph Halfon, Adolphe de Herz, Jacques
Poumay, C. Derussi, Stefan Ioannide, Theodor Mehedin-
ţeanu, Jacques Elias, Menelas Ghermani şi J. J. Manoah.
Bursa se află pe strada Nemţească, nr. 3.

137
 TEATRE
Originea teatrului românesc nu se pierde în noaptea tim-
purilor. Multe persoane îşi mai amintesc de primele
reprezentaţii dramatice date la Bucureşti. De la invazia
fanarioţilor (greci de la Constantinopol trimişi în România
ca domni) limba greacă devenise limba şcolilor, a aface-
rilor şi a aristocraţiei. Doar poporul păstra ca o moştenirt::
preţioasă limba latină, dovada originii sale şi un princi-
piu Aal viitoarei sale renaşteri. . . ·
In 1816, un român transilvănean, venerabilul Lazăr20
a îndrăznit să introducă în învătământ limtu strărnosilor.
Exemplul său a fost um1at de P~tre Poenaru 2 1, .t. Heliade
Rădulescu şi alţii. Limba română şi-a intrat în drepturi în
România.
Înainte, nimeni nu visa la posibiiitatea de a avea un
teatru la Bucureşti. Capitala nu era atunci decât o aglome-
rare de sate pierdute într-o imensă mlaştină; raţele se
bălăceau acolo unde se găsesc acum casele cele mai ele-
gante şi, pe locul actUalului teatru, era o baltă verde în
care broscoiul îşi cânta cântecul melancolic, acompaniat
de orăcăitul broscuţelor gureşe. Noaptea toată lumea
rămânea acasă. Cei care vroiau totusi să se distreze trimi-
teau după ţigani la puşcărie (arsenal' transformat în închi-
soare); echipaţi cu nişte pachete lungi de cârpe înmuiate
în păcură, aprindeau acest soi de torţe greoaie şi alergau
în faţa caleştii boiemlui agitând flacăra şi împrăştiind
fumul şi duhoarea. Bieţii oameni nu ieşeau fără să aibă
cu ei o lumânare de seu închisă într-un felkar de tablă
pentru a-şi lumina dmmul.
Era destul de greu să mergi la un spectacol în asemenea
condiţii. bar nimeni nu se gândea la asta. Pe la 1820 totuşi,
s-a înfiinţat o societate care a date câteva reprezentaţii în
limha greacă; mai târziu, o mică operă nemţească şi, în
sfârşit, a luat naştere teatrul românesc.

20. Gheorghe Lazăr ( 1782-1823). cănu;ar ~i pedagog, profesor de

aritmetică ~i geometrie la şcoala românt>r.scâ tie la Sfintul Gheorghe,
Îl;!emeiet::>r al învăţământului superior ?r. limb română la Colegiul
Sfântul Sava (1818).
21. Petrache Poenaru ( 17~9-1875), secretar al cancelariei lu; Tudor
Vladimirescu (1821 ), profesor de fizică şi matematică Ia Co!C;giul Sfân-
tul Sava, director al Eforiei Scoalelor ( 1832-1850), inventator al tocu-
lui rezer1or, membru al Soci'etăţii Academice Române (1870).

138
 Crearea teatrului românesc la Bucuresti o datorăm ini-
tiativei lui Constantin Golescu22 si a lui I. Heliade Rădu­
iescu. Spirite luminate, mari patrioţi şi oameni de suflet, ei
au înfiinţat în 1827 o societate care avea ca scop, printre al-
tele, să formeze un teatru naţional (art. VII din statut). S-a
făcut apel către români pentru întreţinerea Societăţii Filar-
monice - era numele său. Apelul a avut ecou şi, în scurt
timp, s-a format un venit anual de peste 1 000 de ducaţi. Dl.
Constantin Manu23 a lăsat prin testament o sumă de 2 000
de ducaţi pentru Teatrul naţional. Dl. Constantin Rasti24 a
dat suma de 1 000 de piaştri ~entru tipărirea operelor dra-
matice. Dl. Ion Câmpineanu2 -peste 18 000 de piaştri în
mai multe rate, dl. Nicolae Danielopol şi-a luat sarcina tu-
turor cheltuielilor de garderobă.
Constantin Golescu pusese la dispoziţie cu generozitate
vastele saloane ale palatului său nou construit (astăzi este
Palatul Domnesc) pentru a pregăti aici tinerii artişti şi pentru
repetiţii. La 29 august 1834 a avut loc prima reprezentaţie.
S-a jucat Mahomet de Voltaire, tradus în versuri de Heliade.
Este interesant să reţinem numele primilor artişti care au
urcat pe scena românească: Nicolae Andronescu (Mahomet),
Jean Curie (Zopyre), Nicolae Diamant (Sei'de), Dimitrie
Costachi (Phanor), dna Raliţa Mihăileanu (Palmyre).
Succesul acestei încercări a fost mare şi a antrenat pe
toată lumea. Fiecare a vrut să contribuie la dezvoltarea

22. Constantin (Dinicu) Golescu (1777-1830), memorialist, mare

boier cu funcţii importante în administra~ia Ţării Romăneşti (ispravnic,
vei agă, hatman, şi mare logofăt); călătoriile în Europa i-au lărgit ori-
zontul cultural; revenit în ~ară, înfiin~ează o şcoală la moşia sa de la
Goleşti şi este unul dintre fondatorii Societăţii literare (1827); subven-
ţionează apariţia primului periodic românesc- Fama Lipschii- tipărit
în străinătate (1827) şi îl susţine pe Ion Heliade Rădulescu să îşi publi-
ce Curierul Romqnesc pentru care obţine autoriza~ia autorită~ilor (1829);
autor al lucrării Insemnare a călătorii mele, Constandin Radovici din
Goleşti,făcută in anul1824, 1825, 1826.
23. Constantin Manu (1777-1831), poet şi traducător; studii de
drept la Livomo; a fost judecător şi avocat; a făcut traduceri în româ-
neşte din La Fontaine şi Lamartine, şi în greceşte din Voltaire; autor al
romanului pastoral, în greceşte, Cleantes şi Avmcome (1801).
24. Constantin Rasti, traducător din Moliere, Vicleniile lui Scapin -
pusă în scenă de Societatea Filarmonică (1835)- şi Amanţii magnifici.
25. Ion Câmpineanu (1798-1863), militar şi om politic; membru al
Obşteştii Adunări unde a apărat interesele naţionale şi s-a opus modi-
ficărilor Regulamentului Organic (1834); se refugiază în străinătate pentru
a scăpa de persecuţii; la întoarcere este întemniţat timp de doi ani; candidat
la domnie (1842); iniţiator şi conducător al Societăţii Filarmonice (1833).

139
teatrului naţionaL Până la apariţia unor piese originale în
literatura română, s-au făcut traduceri. Ion V ăcărescu26 a
tradus Regulus, Hermiona, Britannicus, etc., Heliade
Rădulescu ·-Zaii·e, Amphytrion, Marino Faliero;Cei doi
Foscari, Grigore Alexandrescu- Alzire, Ion Rosetti27-
Heraclius, Avarul, C. Aristia28- Saul şi Virginia de
Alfieri, Ion Câmpineanu -Intrigă şi iubire, de Schiller,
Ion Voinescu29- Burghezul gentilom, Mizantropie şi
căinţă, Tinereţea lui Carol Il, Grigore Grădişteanu30-
Bolnavul închipuit, Constantin Rasti - Vicleniile lui
Scapin, Amanţii magnijici, Emanuel Florescu -Amorul
doctor, Ion Florescu31 -Gemenii din Bergam etc.

26. Ion (Iancu) Văcărescu (1792-1863), poet şi traducător;. a de~inut

func~ii administrative (comis şi ispravnic de Dâmboviţa, ,Jogofăt pentru
străini". preşedinte al Divanului judecătoresc, deputat); mare susţinător al
teatrului românesc pentru care a făcut mduceri din Racine (Britannicus),
August von Kotzebue (Grădinarul orb, Ceasul de seară); Friedlich W.
Ziegler (Ermiona), H. von Collin (Regulus), E. Scribe (Bertrand şi
Raton); wml dintre fondatorii şi susţinătorii Societă~i Filarmonicc (1833).
27. Ion (Iancu) Roser (1800--1866), traducător; a deţinut funcţii
administrative (paharnic, spătar, clucer, agă, logofăt, judecător, deputat
în Obşteasca Adunare); metnbru în Societatea Filarmonică (1833); tra-
duce Heraclius de Corneil)e (1831), Avarul de Moliere (1836), Don
Quijote de Cervantes (1840), Nebunul de la Peron de E. Scribe.
28. Constantin Aristia (1800-1880), scriitor, traducător si actor; a in-
terpretat diverse roluri în teatrul de Ia Cişmeaua Roşie·aldomniţei Ralu
r::aragea; ia parte Ia Eterie şi este mavrofor în "batalionul sacru" (1821};
profesor de limbile greacă şi franceză la Colegiul Sfântul Sa va; unul din·
rre fondatorii Societăţii Fii armoni ce ( 1833) l~ a cărei şcoală este profesor
de declamaţie; participă la revoluţia de la 1848; după exihll la Paris
revine în. ţară şi, împreună cu Costache Caragiali, organizează specta-
colul inaugural al Teatrului Naţional (1852); profesor de limba greacă la
gimnaziul Gh. Lazăr (1860--1865); traduce tragediile lui Vittorio Alfieri,
Saul, Virginia (1836) şi lliada lui Homer în două versiuni (1837, 1858),
29. Ioan Voinescu II (1812-1855), scriitor şi traducător, membru al
Societăţii Filarmonice (1833); ia parte la revoluţia de la 1848 şi esteminfs-
tru al Trebilor de Afară în guvernul provizoriu; memorialul Arabescuri. O
câlcitorie pe Dunâre în ghimie este un document valoros privind înfrân:
gerea revoluţiei şi supliciul la care au fost supuşi participanţii. Traduce
Mizantropie şi pocăin{ă de August von Kotzebue, Burghezul gentilom de
Moliere, Junetea lui Carol /1 de AL Duval, vodevilul Mademoazel Aise de
E. Arago si comedia Două bilete de Florian; tălmăceste în fnmtuzeste
Alexandru Wpuşneanu de C. Negruzzi şi Doinele lui V. Alecsandri.' '
30. Grigore Grădişteanu (1816-1893), traducător, membru al
Societăţii Filarmonice; ia parte la revoluţia de la 1848 şi primeşte
funcţia de director în Ministerul Trebilor Dinlăuntru; după ~xilul în
Franţa se angajează în lupta pentru unirea Principatelor; traduce
Domnul Pursoniac, George Dandin şi Bolnavul închipuit de Moliere.
31. Ioan Emanoil Florescu (1819-1893), militar, organizator al ar-
matei române pe principii moderne, general de divizie, ministru de

140
 Începutul a fost făcut. Teatrul românesc exista. A trecut
prin multe dificultăţi: rând pe rând persecutat, abandonat,
glorificat, etc. Dar el a învins şi este azi mai înfloritor ca
niciodată sub inteligenta conducere a dlui Pascaly32.
La începuturile existenţei sale, teatrul şi-a schimbat
de mai multe ori localul. Acum douăzeci de ani, l-am
văzut într-un fel de hambar mare situat unde se află acum
Strada Nouă. Ajungeai aici printr-o curte foarte murdară;
vestibulul era la acelasi nivel cu solul noroios, o scân-
dură era folosită ca să 'treci pragul. Lojele erau strâmte,
afumate, prost luminate de câteva lumânări; două sobe
mari de cărămidă răspândeau în sală mai mult fum decât
căldură; scena era mică si f'ară decoruri.
În iarna anului 1852 a fost inaugurată noua sală de
spectacol. Era foarte dichisită, proaspăt zugrăvită şi pole-
ită, dar era minunată, căci sala de spectacol de la Bucu-
reşti este una din cele mai frumoase din Europa, după
sălile monumentale. Locurile nu sunt făcute cu econo-
mie. Toată lumea se asează comod.
De douăzeci de an'i, am văzut aici pe rând companii
teatrale româneşti, italieneşti, franceze, germane şi chiar
bulgare. Se joacă spectacole de operă, opera - comică,
operetă, dramă, comedie, etc.
Printre artistii care au onorat scena românească, vom
cita pe Matei :Milo33, fraţii Caragiale34 , Mihail Pascaly,
război (1859, 1860-1861, 1862-1863, 1871-1876), prim-ministru (1876,
1891 ); traduce comedia Gemenii din Bergam de Flori an.
32. Mihail Pascaly (1830-1882), actor, traducător şi dramaturg; a
fost primul interpret al lui Hamlet în România (1861) detinând şi alte
roluri importante din dramaturgia universală (Don Carlos, Ruy Blas,
Faust, Hemani, Revizorul, etc); din dramaturgia natională a înscenat
Răz1•an şi Vidra de B. P. Haşdeu în care a jucat rolul lui Răzvan (1863);
traduce Amorul doctor de Moliere, Ruy Blas de Victor Hugo, Demonii
negri de Victorien Sardou. Don Juan de Marana de Al. Dumas,
Căpitanul cu nărav de Eugene Labiche, şi din multi alti autori francezi;
ia în concesiune Teatrul National (1871-1874, 1875-1877).
33. Matei Millo (181~1896), actor, traducător şi dramaturg; a in-
terpretat cu precădere dramaturgie naţională originală; V. Alecsandri a
creat special pentru el Cânticelele tomice; ia în concesiune Teatrul
National (1855-1866) şi este prim- societar al acestuia (din 1877); pro-
fesor de mimică ~i declamatiune la Conservatorul din Bucuresti ( 1864-
1866); traduce George Dandin şi Burghezul gentilom de Moli~re, Nunta
lui Figaro de Beaumarchais şi din al[i autori francezi; scrie piesele
Piatra teiului, Un poet romrtntic, Postelnicul Sandu Curcă, Baba
Hârca, Jianul căpitan de hoţi, Chiriţa la expoziţia de la Viena.
34. Costache Caragiali (1815-1877), actm si dramaturg; director
al Teatrului cel Mare (1852-1855, în primul an împreună cu
Wachmann); profesor de mimică şi declamaţiune la Conservator

141
 fratii Mihăileanu35 Stefan Velescu36 Dimitriade37
Bălănescu38, doamn,ele Ralita Mihăilean'u39, Maria Con~
stantinescu, Matilda PascaJyilo, Eufrosina Popescu41, Eu-
frosina Sarandi42 etc.
Teatrul românesc nu a însemnat doar traduceri. Ex-
istă un număr mare de autori originali; îi vom cita mai

(1867); autor al comediilor O repetitie moldrnoeneascti sau Noi si iar

noi, O soare la mahala, Îngâmfata plăpămiireasă sau Cucoană "sunt,
Doi corcari, Andreiaşul mamei şi dramele istorice Umbra lui Stefan cel
Mare şi Mihai Bravul şi Fiul plidw·ii sau moartea haiducufui Tunsu.
Jorgu Caragiali (c. 1826 -1894), actor şi dramaturg; a organizat tumee
prin tară cu trupa sa de teatru avându-i printre angajaţi pe tânărul Mihai
Eminescu şi pe I. D. Ionescu; autor de canţonete, vodevil uri şi comedii
precum Surdul, Moş Trifoi, Clanc·ea Admcatu, Chelnerul de la melul
Patrii, Neagu Pescaru la halul de la 24 Ianuarie, Băcanul la hal
masche, Aspirant la deputli{ie, etc.
35. Ştefan Mihăileanu (1821-1909), actor şi dramaturg; elev al şco­
lii de actorle a Societăţii Filannonice, a fost angajat în trupa teatrală a lui
Costache Caragiali; autor de monologuri şi drame istorice precum
Dragomir Rucăreanul, vulmrul mun(ilm; Mihai Bravul, Blestemul unui
bătrân {ăran murind, Danuhiul şi Bosjiwul. Fraţii lui, Costache şi Raliţa
au fost actori.
36. Stefan Vellescu (1838-1899), actor, traducător si dramaturg;
debutează de tânăr în trupa lui Costache Mihăileanu, ang~jându-se ul-
terior în cele ale lui Matei Millo. Th. Theodorini şi C. Demetriade; pro-
fesor de declamaţiune la Conservator unde i-a avut elevi pe Gr.
Manolescu, C. I. Nottara, I. Brezeanu si V. Toneanu; director de scenă
la Teatrul National (1883-1884) si s~bdirector al aceleiasi institutii
(1899); autor ~!lucrării teoretice D~spre declamariune, al drÎunei Radu
Basarab sau Banul Olteniei, al scenetei Blond sau brun, al comediei O
spaimă şi al volumului Schire din viaţa contimporană.
37. Constantin Dimitriade (1831-1885), actor, traducător şi dra-
maturg; a avut o tinereţe aventuroasă intrând într-o trupă italienească de
circ cu care pleacă în străinătate apoi devenind marinar, han1al, chelner.
translator şi comis voiajor; revenit în ţară se angajează în trupa lui
Costache Caragiali; profesor de declarnaţiune la Conservatorul din Iaşi
(1864); ia în concesiune Teatrul cel Mare din Bucureşti (1866-1867);
traduce Cursul de declama{izme de J. de Bastus şi piesele Don Juan de
Marana de Al. Dumas, Căpitanul negru de V. Sejour, Şamil de P.
Meurice, Acrohatul de O. Feuillet, Ludovic XI de C. Delavigne; autor
al dramelor Frarii din munte (în colaborare cu Eugeniu Carada), Vir-
tutea străbună si Blestemul.
38. Costache Bălănescu (1830-1888), actor şi traducător; elev al lui
Matei Millo; ia în concesiune Teatrul National din Iasi (1862-1864); di-
rector de scenă al aceleiaşi instituţii (din i879); a jucat şi în trupa lui Mi-
hail Pascaly participând la tumeele acesteia; traduce Lucia Didier de L.
Battu, Rocamhol de L. Thiboust si din alti autori francezi.
39. Ralita Mihăileanu, actritâ, sora l~i Stefan Mihăileanu.
40. Matilda Pascaly (tl873), actriţă, s~ţia lui Mihail Pascaly.
41. Eufrosina Popescu (1820-1900), actriţă.
42. Frosa Sarandi (1840-1904), actriţă.

142
întâi pe Matei Millo şi pe M. Pascaly; excelenţi actori şi
în acelaşi timp, autori remarcabili, apoi dnii. Asachi,
Constantin Negruzzi, Vasile Alecsandri, A. Urechia,
Haşdeu, Pantazi Ghica43, Obedenaru44, Grigore Ventura45,
etc. Piese de moravuri şi drame istorice, acestea sunt lu-
crările scriitorilor români, majoritatea în viaţă astăzi şi
care nu si-au spus încă ultimul cuvânt.
În ti~pul iernii, o trupă italienească de operă susţine
spectacole de patru ori pe săptămână: lunea, miercurea,
vinerea si sâmbăta. Bucurestenii au cunoscut astfel niste
artişti e~celenţi. Sub cond~cerea pricepută a lui B~n­
jamin Franchetti46, au avut ocazia să-i aplaude pe Enuna
Wiziack, Angelique Moro, Ponti dell' Armi, Amalia Fossa
Gruitz, Franz Steger, Patiemo, Milesi, Sparapani, Berto-
lazzi, etc.

43. Pantazi Ghica (1831-1882), scriitor şi publicist; participă la

revoluţia de la 1848 şi este comisar pentru propagandă în judeţele Pra-
hova şi Buzău; ia parte, ca voluntar, Ia Războiul Crimeii tenninându-1
cu gradul de căpitan; revenit în ţară intră în magistratură; este avocatul
Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice; prefect de Buzău (1866);
semnează cronici teatrale, muzicale, literare şi mondene în periodicele
vremii; autor de comedii precum ladeş, Furtuna, Ca la noi la nimeni,
şi de piese istorice precum Mircea cel Bătrân ori de dramatizări de ro-
mane precum Kirdjali de M. Czajkowski.
44. Mihail Georgiade Obedenaru (1839-1885), medic, diplomat şi
scriitor; student strălucit la Facultatea de Medicină din Paris; medic pri-
mar la spitalul de copii din Bucureşti; profesor la Facultatea de Medi-
cină din Bucureşti; secretar de legaţie la Roma şi Constantinpol apoi
ministru plenipotenţiar la Roma; membru corespondent al Societăţii
Academice Române (1873 ); autor al unor llucrări ştiinţifice precum La
Roumanie Economique, Corses et Albanais, La religion chez les peu-
ples /atins, Les Celtes de /'Europe orientale, Les Tziganes Roumains,
Religiosite des Roumains; adaptează şi Jocalizează comedia lui
Moliere, Amorul r(_octor. .
45. Grigore Ventura (1840--1909), gazetar, traducător şi dra-
maturg; practică avocatura şi este ales deputat de Galaţi; profesor la
Conservatorul de muzică şi artă dramatică; semnează pamflete dar şi
cronică teatrală, muzicală şi mondenă; a compus muzica de scenă pen-
tru Fântâna Blanduziei de V. Alecsandri; traduce Sappho de Fr. Grill-
parzer (în colaborare cu V. Leonescu), Cinstea ţărănească de G. Verga,
Alexandra de R. Voss; autor al comediilor de moravuri Copila din flori,
Prejudecăţi, O căsătorie în lumea mare şi al unor piese istorice precum
Maree/a, Peste Dunăre, Curcanii.
46. Benedetti Franchetti (c. 1825-1895), muzician italian, luptător
în trupele lui Garibaldi; vine la Bucureşti pentru a conduce corul operei
(1852); organizator al teatrului liric aducând ani de-a rândul trupe de
operă italiană şi mari sotişti pe scena bucureşteană.

143
 Printre numele ilustre care au onorat scena bu-
curesteană, cităm: doamna Ristori, domnisoara Carlotta
Patti: Levassor, Rave!, Dantemy, doamn~ Saint-Marc,
domnişoara Keller, Thalberg, Liszt, Wienawsky, Konsky
(cei doi frati), Alfred de Caston, etc.
În sala de spectacol din Bucureşti intră o mie de per-
soane. Sunt 26 de loje la parter, 24 de loje de clasa a doua
şi 26 la a treia; plus 104 de fotolii de orchestră, 223 de
staluri la parter şi 350 de locuri la galerie ("paradis").
Preţul locurilor este după cum urmează:

loje la parter şi el. a II-a 36 fr.

La italieni si el. a III-a 18
francezi · fotolii de orchestră 6
staluri la parter 2,50
galerie 1

loje la parter 24 fr.

el. a II-a 20

Teatrul el. a III-a 12

român fotolii de orchestră 3,50
staluri la parter, 139 cu 2,50
staluri la parter, 84 cu 1,50
Veţi observa că la Opera şi Teatrul francez, toate
stalurile de la parter au aceeaşi categorie; la Teatrul româ-
nesc, ele sunt înscrise în categorii diferite. De asemenea,
la Bucureşti veţi scăpa de băncuţele plasatoarelor de la
Paris, iar lojele sunt indivize, nefiind niciodată ocupate în
acelaşi timp de persoane străine unele de altele.
Artiştii străini care doresc să dea o reprezentaţie oare-
care la un teatru mare din Bucureşti trebuie să plătească
mai întâi pentru chiria sălii suma de 293 de franci şi 75
de centi. Plus o taxă fiscală de 18 franci si o taxă de 85
de fr~ci pentru fondul de întreţinere; în' sfârşit, o taxă
municipală care variază între 5 şi 50 de franci.
lluminatul pentru o seară costă 11 O franci; încălzirea,
27,50 franci; orchestra Operei italiene, 400; cea pentru
alte spectacole variază între 135 şi 200. Afişele costă 30
de franci şi mai sunt 160 de franci pent:r)I alte cheltuieli.
Conducerea se compune dintr-un director, preşedinte
si o comisie de cinci membri, numiti de Printul domnitor,
ia recomandarea ministrului Instru~ţiei pubiice. Această
comisie are sarcina de a trata cu conducerea trupelor, să

144
 supravegheze la buna ordine şi la întreţinerea sălii, să
perceapă taxe, să angajeze personal permanent ca: deco-
ratori, maşinişti, plasatori, etc.
Nici o reprezentaţie nu poate avea loc fără autorizaţia
expresă şi controlul directorului general, care poate să se
opună oricărui spectacol care atinge bunele moravuri sau
de natură să tulbure ordinea publică.
În afara sălii de spectacol despre care am vorbit, mai
există în Bucureşti o alta în care se dau reprezentaţii:
Sala Bossel, numită astfel după primul său proprietar.
Sala Bossel se află pe Calea Mogoşoaiei, nu departe de
Piata Teatrului. Este o veche sală de bal transformată în
sală de spectacole, puţin cam la întâmplare. Are 22 de
loje nu prea comode, 100 de staluri de clasa I şi 232 de
clasa a 11-a. Scena este mică, iar cabinele artistilor foarte
strâmte şi separate unele de altele prin ~işte pereţi
despărţitori prost îmbinaţi. Cheltuielile de închiriere, ilu-
minat şi încălzire pentru o seară, plus ~lte cheltuieli
mărunte, nu scad deloc sub 300 de franci. In ce priveşte
încasările, ele deyind de preţul locurilor care se poate
fixa după ureche. In mod obişnuit se plătesc 24 franci lojile,
3 franci stalurile din primul rând şi 2 franci al doilea. Un
fel de tribună care tine loc de galerie se plăteste cu un
franc intrarea. În 'Sala Bossel am văzut ~ompanii
franceze, nemţeşti şi româneşti. S-a jucat 0Jfeu în Infern
şi Hamlet. Pentru artiştii români este azilul splendorilor
decăzute sau al tinerelor speranţe. Pentru străini, este o sală
potrivită pentru concerte, şedinţe de hipnotism, exerciţii
de prestidigitaţie, etc.
Se simte într-adevăr necesitatea construirii unei a doua
săli de spectacol. E vorba să se construiască şi un circ-manej,
dar toate astea sunt doar în stadiul de proiect. Trupele
ecvestre care vin aci sunt obligate să-şi construiască un
circ din scânduri care costă între 10 si 15 000 de franci. Si
totuşi circul este o întreprindere rentabilă având în ved~­
re preferinţa pentru acest gen de reprezentaţii.
Menajeriile, panoramele şi orice fel demonsifaţii de
acest fel îsi au locul în Piata Constantin Vodă. In afara
chiriei pe~tru teren, întrepri.nzătorii au de plătit munici-
palităţii o taxă care variază între 5 şi 50 de franci pe z1.
Cel mai bun sezon pentru aceste spectacole, şi mai
ales pentru circ, este din 15 iulie- 1 octombrie.

145
 Sala Ateneului este rezervată în special pentru con-
certe. Amfiteatrul său cuprinde în jur de 400 de locuri,
împărţite în două categorii. Pentru prima, preţurile vari-
ază între 5-10 franci, iar pentru a doua, de la 2la 5 fran-
ci. Chiria s&Lii şi celelalte cheltuieli mărunte pot ajunge
până la 200 de franci.
Uneori se tin concerte în Sala Slătineanu, dar este mai
puţin potrivită,pentru aşa ceva. Costurile sunt aceleaşi ca la
Sala Bossel.
Artistii străini care doresc să aibă onoarea de a se face
auziti la· Curte trebuie să facă cerere, fie către maresalul
Curţii, fie către doamna de onoare a Principesei. '

BALURI

În timpul iernii, balurile publice sunt foarte numeroase47.

Acestea sunt organizate de diferite societăţi stabilite la
Bucuresti: Societatea Filarn10nică, Societatea de tir si
gimnastică, etc. Balurile au loc, de obicei în Sala Bossel
sau Slătineanu. De asemenea, se dau baluri de caritate în
Sala Teatrului Mare.
În timpul carnavalului, există bal mascat de două ori
pe săptămână în Sala Bossel şi în Sala Slătineanu. Spre
sfârsitul carnavalului, în fiecare sâmbătă, se tine bal mas-
cat ia Operă. Nu mai vorbim de o mulţi~e de serate
dansante de categorie inferioară care se ţin în douăzeci
de săli afumate, în care primează pitorescul, faţă de
bunul gust, şi morala cea mai puţin austeră.
Eşti admis la aceste baluri, chiar şi la Operă, în redin-
gotă şi mănuşi asortate; există unele unde eşti admis şi Iară
redingotă şi mănuşi. Singurul costum adoptat de lumea
bună este dominoul; bărbatii se maschează foarte rar.
În timpul iernii există r~uniuni mai mult sau mai puţin
dansante în foarte multe case particulare. Străinii care au
scrisori de recomandare sunt întâmpinaţi aici cu atenţie şi
gentileţe. Casele Oteteleşanu, Şuţu, Veisa, Grădişteanu, etc.
sunt renwnite pentru eleganţa seratelor lor. La Curte, există
de obicei tm mare bal, în ultima zi a anului, şi alte trei sera-
47. Pentru mai multe detalii vezi ADRIAN-SILVAN IONESCU,
Balurile din secolul al X/X-lea, Fundatia Culturnlă D'ale Bucurestilor,
Bucureşti, 1997. · '

146
te mai intime, în timpul carnavalului. Pentru a fi invitat aici
trebuie să fi fost prezentat Prinţului şi Prinţesei Domnitoare.
Străinii trebuie să solicite această onoare prin intermediul
consulilor.
Ceea ce deosebeste balurile din Bucuresti este marele
lux pe care îl etalează femeile şi mulţimea de uniforme şi
decoraţii.

PROMENADE

Principalele promenade din Bucureşti şi din împrejmimi

sunt: Băneasa, Sosea, Herăstrău, Filaret, Cismigiu, Grădina
Episcopiei, Grădina Sf'antul Gheorghe, Cotroceni, Panteli-
mon, Măgurele, Colentina, Mogoşoaia şi mânăstirile Cerui-
ca si Pasărea.
'Băneasa. Numim astfel un crâng situat la şase kilometri
de Bucureşti, pe drumul spre Transilvania. Iată eti.mologia
numelui acestei promenade.
Pe vremuri, cea mai înaltă demnitate nobilială la români
era cea de "ban". Femininul acestuia este "Băneasă". Or,
pădurea despre care vorbim aparţinea soţiei banului Dimi-
trie Ghica, tatăl domnitorilor Grigore şi Alexandru, care
au domnit în- Valahia după alungarea fanarioţilor; tatăl
spătarului Constantin, primul soţ al prinţesei Maria Bi-
bescu, si al banului Mihai, ministru de interne sub domnia
fratelui' său Alexandru48.
Băneasa era cândva locul de întâlnire preferat al locui-
torilor din Bucureşti. Veneau aici să asculte cucul pentru
prima dată şi cereau acestui cântec secretul vieţii. Atunci
Bucurestii erau într-adevăr "orasul bucuriei"; oamenii nu
intentio~au decât să se distreze. '
S~b umbra deasă de la Băneasa, se petrecea atunci un
spectacol pe care nu-l vom mai revedea.
Bătrânii boieri veneau aici în costumele lor atât de pito-
reşti şi de somptuoase. Erau încălţaţi cu papuci din piele
galbenă şi botine de piele de aceeaşi culoare, cusute de pan-
talonii largi din caşmir roşu numiţi "ceacşiri"; purtau un fel
de togă largă din mătase în culori ţipătoare şi un spenţer de
caşrnir împodobit cu blănuri scumpe; la brâu, format

48. Acest fragment se găseşte, identic, în capitolul VI din De la Pe sta

la Bucureşti, în volumul de fa!ă.

147
 dintr-un şal somptuos, îşi puneau pumnalul acoperit cu aur
şi cu pietre scumpe; pe cap aveau căciuli înalte îmblănite,
cu un fes roşu care, după ultima modă, trebuia să aibă
fom1a unui caic. Acum douăzeci de ani, când am venit în
Valahia, mai întâlneai încă multi bătrâni îmbrăcati astfel.
Tinerii purtau jambiere brodate ca arnăuţii şi' un fel de
tunică strânsă pe talie, în1podobită cu galoane de aur.
Îmbrăcămintea femeilor nu era cu nimic mai prejos
faţă de cea a bărbaţilor, mai ales în ce priveşte originali-
tatea şi bogăţia. Peste părul bogat împletit, purtau cu în-
drăzneală un "islic" din blană, împodobit cu un colier de
diamante fixat ~u o agrafă din smaralde. În picioare, pur-
tau pantofi cu vârful încovoiat şi ciorapi ajuraţi, prinşi cu
o jartieră din panglici roşii. Suprema cochetărie era să
laşi capetele acestor panglici să se vadă de sub cămaşa
brodată, care ajungea până la gleznă. Ele purtau şi un
"anteriu", o togă largă de stofă, iar pe deasupra- un ilie
brodat cu aur. Cordonul lor era de o bogăţie incredibilă:
imaginaţi-vă o brăţară mare strângând mijlocul. Cămaşa
fină şi transparentă dezgolea, prin broderia elegantă,
goliciunea sânului. Un colier, dar cel mai adesea o salbă
de aur, după moda veche bizantină, le atârna pe piept.
În mijlocul pădurii se înălţa cortul princiar din pânză
albă, cu lambrechinuri si ciucuri de mătase rosie. O sofa
încăpătoare trona de ju; împrejur. Aici se odi~eau boie-
rii ieşiţi la plimbare.
Tolăniţi pe un teanc de perne, "beau" tutun de Medina
din ciubuce de iasomie, cu mustiuc de chihlimbar încru-
stat cu pietre preţioase, sau trăgeau din narghilea de
cristal. Li se aducea cafea fierbinte cu zat, în cescute mici
fără toartă (felegene), puse într-un fel d~ păh~ţ din aur
filigranat, numit "zart". Câteva doamne se aşezau pe scau-
ne din marochin roşu susţinute de nişte grifoni de aur.
Bufonii de curte (soitari) înveseleau asistenţa cu glu-
mele lor deocheate, uneori grosolane sau obscene, ca
jocurile "Karaghioz"-ului de la Constantinopol.
Toată lumea vorbea greceşte; era limba saloanelor, cum
este azi franceza.
Mirosul florilor proaspete şi al frunzişului umed se
amesteca cu parfumul de mosc, cu esenţa de trandafir şi
aroma bomboanelor turceşti, pe care era de bon-ton să le
porţi în cutiuţe de fildeş şi să le oferi galant doamnelor.

148
 Pe peluză, dansurile nu mai încetau. Oamenii din
popor, amestecaţi fără pretenţii cu cei nobili, dansau hora
(acel chorus al anticilor), după muzica lăutarilor. Tineri
călăreţi se dedau la un joc destul de periculos; ei aruncau
cu putere un fel de suliţe fără vârf care se numeau djerit,
joc împrumutat de la arabi.
Alţii, tolăniţi asemeni lui Tityr sub umbra stufoasă a
fagilor, sub tegmine fagi, cântau la diferite instrumente,
printre ele tamburina şi naiul fiind la mare cinste. În
sfârsit, orchestra domnească domina toate aceste sunete.
Ea ~ra alcătuită din ţigani musulmani îmbrăcaţi turceşte şi
cântând la clarinete, trompele, tobe mari îmbrăcate în
pânză roşie, ţambale, timpane şi dairele. Vă închipuiţi ce
vacarm asurzitor era.
Când au venit rusii, obiceiurile s-au schimbat, ca si cos-
tumele. Adio pitores~! Adio poezie! ·
Astăzi Băneasa nu mai e decât un loc pentru plimbări
solitare, unde e bine să vii, în diminetile de vară, si să te
bucuri de linişte şi răcoare. Printre cr~ngile foşnito~e ale
copacilor cântă şi acum păsările, dar nu le wai ascultă ni-
meni; oamenii au alte griji.
De la Băneasa la Bucureşti se întinde o lungă alee de tei,
mărginită pe o parte a întinderii sale de copacii uriaşi ai unui
vast parc. Este promenada preferată a tuturor oamenilor cu
echipaje şi a celor care au patru, cinci franci de cheltuit pen-
tru o oră sau două cu trăsura. Această promenadă se nu-
meste Sosea. Acum treizeci de ani arăta cu totul altfel.
·La'ieşirea din Calea Mogoşoaiei vedeai o barieră for-
mată dintr-o bârnă mare şi mobil!i, Cll dinţi lungi, care bas-
cula cu ajutorul unui butuc la un capăt şi al unui lanţ de fier
la celălalt. Când treceai de barieră ajungeai într-un câmp
întins acoperit de tufişuri. La stânga se înălţa o casă m~e,
deasupra unui izvor care ţâşnea pe sub o boltă la parter;
apartamente frumoase ocupau primul etaj. Acest izvor se
numea Cişmeaua Mavrogheni. Li se atribuiau acestor ape
virtuti miraculoase; chiar si azi se celebrează aici, în fiecare
an, o'sărbătoare în timpul ~ăreia toţi bucureştenii vin să bea
din apa sfântă care vindecă. La dreapta, vizavi de
Cişmeaua Mavrogheni, era o moară de vânt.
Astăzi, după ce treci b2riera, vezi la dreapta şi la stân-
ga două şosele lungi; una dintre ele se numeşte Şoseaua
Bonaparte. Puţin mai încolo, la stânga este o grădină îm-
podobită cu o fântână monumentală datorită generozităţii

149
 prinţului Dimitrie Ghica; la dreapta, este unul din acele lo-
caluri pe care românii le numesc ,,hanuri" şi care seamănă
foarte mult cu caravanseraiurile turcilor; puţin mai încolo,
o grădină proiectată, acum câţiva ani, din ordinul dlui
Mihail Kogălniceanu, atunci preşedinte al Consiliului de
Miniştri; apoi două drumuri care se încrucişează, şi, în
sfârsit, Soseaua, Un bazin mare de piatră din centrul căruia
ţâşneşte' un jet bogat de apă, împodobeşte primul rond. Şo­
seaua se compune mai întâi dintr-o alee mare cu tei, având
la dreapta şi la stânga alte alei, iar după aceea un parc întins
împărţit în două de o alee principală. Dincolo de parc, se
văd, din ambele părţi ale Şoselei, vilele elegante ale prin-
ţului Ghica, ale dlor Gănescu, Kogălniceanu, Arion, Da-
nielopol şi Isvoranu. Mai departe, se întinde o vastă câmpie
a cărei monotonie nu este atenuată decât de Scoala
Agricolă, Grădina Brăiloiu şi cele două ,,Herăstrău" (Feres-
treu).
, Soseaua este locul de întâlnire pentru lumea bună. Orice
persoană care se respectă trebuie să vină aici cel puţin o
dată pe zi, de la ora două la ora patru, în timpul iernii, şi de
la şapte le zece, în timpul verii. Româncele etalează cel mai
mare lux la această promenadă; lux al echipajelor şi veşt­
mintelor. Străinul, neobişnuit să vadă o grădină transfor-
mată în sală de bal, este foarte surprins de această bogăţie
de bijuterii, dantele şi stofe scumpe. Duminica şi în zilele
de sărbătoare nu numai aristocratia venea la Sosea, ci tot
oraşul. Mii de trăsuri se adună aici astfel încât, in ciuda jan-
darmilor călare care încearcă să restabilească ordinea,
circulaţia este aproape imposibilă. Muzica militară se aude
într-un chioşc din apropiere; câteva persoane se plimbă pe
aleile alăturate unde se adună în jurul unui bufet de răcori­
toare, dar cei mai multi rămân în trăsuri, multumiti să vadă
si să fie văzuti. ' ' '
' Aceasta e~te Soseaua zgomotoasă si banală, dar merită
să fie vizitată, iai- dacă nu ea, măcar 'parcul înconjurător.
Sunt aici copaci înverziţi. alei stufoase, refugii misterioase
pline de umbră si răcoare, o grotă pe malul unui mic lac în
care se varsă un pârâu vecin, cu zgomot de cascadă. În
dimineţile de vară e răcoare, înmiresmat, poetic ... şi solitar.
V-am vorbit despre Herăstrău. Nu mai revin.
Să părăsim Băneasa şi Şoseaua. Aceste două promenade
se află departe şi nu poţi să te duci acolo decât cu trăsura,
ceea ce le face aproape inaccesibile săracilor. Locul de plirn-

150
 bare al săracilor este Grădina Cişmigiu. În vremea când o
apă limpede curgea prin numeroase canale pe toate străzile
Bucureştilor, exista un demnitar însărcinat cu suprave-
gherea acestor canale şi fântâni; se numea Marele Cişmigiu
(de la cişmea) şi locuia în cartierul unde se află acum gră­
dina care-i poartă numele. Cândva, în locul grădinii exista
o mlaştină. Prinţul Ştirbei a făcut din ea un loc public de
plimbare. Mlaştina a fost desecată, iar apa adunată într-un
lac care, din păcate, nu este întreţinut cu grijă. Lebedele
care plutesc pe acest lac au adesea pieptul murdar de spuma
verde formată de numeroasele impurităţi. Largi alei de
nisip, o movilă artificială împodobită cu stânci şi plantată
cu arbori pereni, peluze întinse, un rond de flori cu desene
complicate; în zilele de ~ărbătoare - muzică militară, iar în
celelalte seri- muzica lăutarilor, toate acestea ar putea con-
stitui o frumoasă promenadă.
AI fi de ajuns să se adâncească puţin lacul, să se îm-
prospăteze apa, desfundând canalul care dă în Dâmboviţa,
să fie lansate câteva gondole pe lac, să se ude mai mult
gazonul şi florile, să se cureţe copacii la timp. N-ar regreta
deloc osteneala dată.
Până atunci să ne aerisim în Scuarul Sfântul Gheorghe.
Această promenadă datează de puţini ani, dar este deja um-
broasă şi plină de flori. Ea înconjoară Biserica Sfântul
Gheorghe-Nou şi ocupă amplasamentul unei vechi mână­
stiri distrusă de incendiul din 1847. Un grilaj elegant pune
în evidenţă incinta, alei şerpuitoare mărginite de copaci
înalţi îşi oferă meandrele iubitorilor de plimbare. Cartierul
este liniştit şi locuitorii săi sunt mai ales negustori şi mici
proprietari.
Filw-et este o altă promenadă decăzută din vechea sa
splendoare. AB1 găsit într-o carte veche, scrisă în 1821 de
F. R.49, următorul pasaj:
"Oamenii din popor, care nu se amestecă niciodată cu
nobilimea, merg în familie la grădinile pe care proprietarii
le ţin deschise publicului şi îi oferă vin şi alte răcoritoare.
O multime numeroasă vine să se bucure, în zilele de sărbă­
toare, 'de spectacolul care prezintă exerciţiul călare al
amăuţilor (primii servitori ai domnilor greci şi valahi),
exercitiu care constă în lansarea unui fel de sulită către ad-
versar,şi evitarea ei urmărindu-se în goană; la fei ca la turci
49. F. R[ecordon]. Vezi nota 73, p. 92.

151
 (este djeritul despre care am mai vorbit); Acest joc se des-
făşoară de obicei într-o vale situată la poalele Mitropoliei,
Wlloc minunat mai ales toamna, când strugurii sunt copţi şi
localnicii se plimbă prin viile de pe dealurile din jur.
Această mică vale care este o anexă a Episcopiei (numele
vine de la mitropolitul Filaret) dă într-Wl pavilion şi un su-
perb bazin împrejmuit de multe sălcii sub umbra cărora se
zăreste o fântână turcească foarte frumoasă".
Toate acestea s-au schimbat însă. Amăutii nu mai
mânuiesc decât ciubucele stăpânilor, ba mai ~uit, aceşti
servitori, atât de frumos şi de strălucitor îmbrăcaţi, dispar pe
zi ce trece în favoarea lacheilor cu livrea. Pavilionul nu mai
există. Bazinul este doar o baltă în care cântă brotacii.
Fântâna cu formele ei delicate a fost mutată. O alta o în-
locuieşte, graţie generozităţii dlui George Cantacuzino50,
dar nu are originalitatea celei vechi. Dar ceea ce rămâne la
Filaret, ca şi în locurile de promenadă din vecinătatea oraşu­
lui sau în mahalele îndepărtate, este fata din popor cu cos-
tumul ei pitoresc, pieptănată elegant, cu frumuseţea-i fmă şi
cochetă, înfrumuseţând cu graţia sa deloc naivă drumurile
lllllgi, pe care picioarele ei ridică praful, şi barăcile ale căror
ferestre înguste şi joase servesc de cadru pentru mutrişoarele
cele mai proaspete.
O promenadă încântătoare, pentru că nu e banală şi a
căpătat foarte repede W1 aspect specific, este Grădina
Episcopiei. Dacă aş fi vanitos, aş aminti că eu am trasat
planul acestei grădini acum mai bine de zece ani în La Voix
de la Roumanie, care a precedat Le Journal de Bucaresr51.
Ideea aruncată, ca şi atâtea altele, în paginile vremelnice pe
care le ia vântul, a avut sansa să fie retinută si· iat-o tradusă
în fapt · ' ··
Plasată în centrul oraşului, în mijlocul străzii principale,
Grădina Episcopiei a devenit promenada preferată a oame-
nilor paşnici şi a copiilor. Un grilaj elegant o înconjoară,
fântâni arteziene susură, băncile îşi primesc oaspeţii obosiţi,

50. Gheorghe Gr. Cantacuzino, poreclit "Nababul" (1833-1913),

mare bogătaş şi om politic; magistrat; judecător la Tribunalul Ilfov;
consilier la Cunea de Apel apoi preşedinte al ei; primar al Capitalei
(1869-1870, 1913) preşedinte al Camerei Deputaţilor (1889-1890,
1890--1891, 1900--1901) şi al Senatului (1892-1895, 1913); prim-mi-
nistru (1899-1900, 1904-1907) si ministru în mai multe cabinete.
51. La Voix de la Rownanie şi Le Journal de Bucarest sunt periodicele
editate de Ulysse de Marsillac în intervalul 1861-1866 şi, respectiv,
1870--1876.

152
vegetaţia tânără este deja stufoasă, iar copacii sunt astfel
dispuşi, încât grădina pare ascunsă de o cortină de ver-
deaţă. Totul este liniştit, tăcut, solitar, ca în vechile par-
curi de pe domeniile senioriale. Ne exprimăm recunoştinţa
pentru Alexis Godillot şi pentru dibaciul său inginer,
dl. Alfred Berthon, cărora le datorăm acest dulce refugiu,
atât de preţios toamna, şi care va fi minunat în serile şi
diminetile de vară.
Am, citat locurile de plimbare cele mai frecventate din
Bucuresti. Mai sunt si altele totusi care merită atentia iu-
bitorilo; de plimbare,· care nu se tem de puţină sing~ătate.
Voi pomeni mai întâi de Colentina. Mergi prin strada
Herăstrău, un sfert de oră e de ajuns cu un vehicul nu prea
rapid. Colentina este o proprietate a familiei Ghica. Observi
aici un castel şi un frumos parc, dar ceea ce dă farmec
Colentinei este lacul său. Castelul şi parcul sunt abandonate.
Iarba creşte în curtea pustie şi pe aleile neumblate.
Mormintele familiei princiare a Ghiculeştilor au găsit aici o
solitudine nelipsită de măreţie. Este o asociere de ruine şi
vechi amintiri. Pe vremuri erau la Colentina serbări•strălu­
citoare. În aceste saloane, acum reci şi goale, pe aleile pustii,
se grăbea o mulţime gătită şi elegantă. Vechea boierime în
veştrnintele-i maiestuoase, diplomaţii şi ofiţerii străini ve-
neau aici să se bucure de cea mai fastuoasă ospitalitate.
Nimic din toate acestea nu mai există. Numai lacul îsi
întinde pânza de azur, unduită de vânturile din câmpie Şi
parfumată de miresmele crângului învecinat. Acest crâng ce
acoperă panta dealului este des şi de nepătruns, încântător în
timpul verii. E minunat să tf" od.U'1.'"!eşti şi să visezi aici ore în-
tregi, în timp ce luna urcă pe cer, iar liniştea coboară peste
câmpia solitară.
Intr-o altă parte a Bucureştilor, pe un platou foarte în-
tins, se înalţă Mânăstirea Cotroceni, care a servit până de
curând drept reşedinţă de vară pentru domnitorii României.
O rampă rapidă conduce călătorul pe platou. Acolo
unde platoul se înclină înspre valea vecină, se înalţă zidurile
de cărămidă ale unei vechi mânăstiri, mai curând o citadelă
decât un lăcaş de rugăciune. Sunt nişte ziduri f"ară ferestre a
căror albea\ă se detaşează pe albastru! unui frumos cer de
vară. O poartă mare, arcuită, permite intrarea într-o curte
tristă şi goală înconjurată de chilii, mânăstire tăcută unde
păsările cerului şi-au făcut casă. Printr-o altă boltă se
pătrunde într-o curte mai mare în mijlocul căreia se află o

153
 biserică construită, ca toate bisericile din Răsărit, în acel
stil bizantin greoi şi sumbru, un fel de tranziţie între so-
brieta}ea arhitecturii romane şi măreţia arhitecturii ogi-
vale. In stânga se zăreşte o scară monumentală care duce
în apartamentele alese pentru reşedinţa de vară a dom-
nilor români. La dreapta, o rampă lină care se ridică de-a
lungul zidului de apărare duce sub o vastă cupolă, care
servea, în timpul domniei prinţului Ştirbei, de sufragerie
de vară. De la înăltimea acestui chiosc, deschis din toate
părţile, te bucuri d~ o privelişte înc~tătoare. În jur câm-
pia se întinde spre orizonturi nemărginite; la picioarele
sale vezi şerpuind aleile umbroasc şi înmiresmate ale
parcului pe care printul Ştirbei a pus să-1 planteze şi care
este deja plin de arbori stufoşi. Mai încolo, Dâmboviţa
apare şi dispare ca nişte discuri argintii printre pomii
înalţi; şi mai departe, în mijlocul uriaşilor de verdeaţă, se
înalţă cupolele metalice ale oraşului Bucureşti. Nimic
mai proaspăt, mai calm şi mai plăcut decât acest tablou
care lasă să se odihnească privirea şi cugetul.
Mânăstirea Cotroceni a fost fondată spre mijlocul seco-
lului al XVll-lea de către prinţul Şerban Cantacuzino. Într-o
vreme, când familia acestuia era persecutată, el a căutat un
refugiu în pădurea deasă care acoperea atunci dealul
Cotrocenilor. A stat aici trei zile, expus celor mai mari peri-
cole, şi, plin de credinţă, a promis Fecioarei Maria că, dacă
îl va salva, el va construi un edificiu magnific în locul
capelei urnile care se adăpostea sub arbori. Dorinţa i-a fost
îndeplinită şi Providenţa l-a urcat pe tronul Valahiei. Cre-
dincios promisiunii sale, el a construit mânăstirea pe care o
vedem astăzi si a închinat-o Muntelui Athos. A înzestrat-o
cu mari bogăţii, astfel încât ea a ~evenit una dintre cele mai
bogate din Ţara Românească. In luna august, de Sfânta
Maria, mânăstirea era deschisă tuturor pelerinilor, se puneau
mesele pentru un ospăţ grandios la care erau pofti~ toţi cei
care veneau aici. Era una din obligaţiile in1puse călugărilor
şi care amintea de obiceiurile patriarhale ale vechii
Românii. Pe pajiştile înflorite, tinerii din înlprejurimi ve-
neau să danseze, în acordurile muzicii lăutăresti, dansurile
lor atât de pitoreşti şi naive.. În fiecare sâmbătă, călugării
erau obliga~ să pregătească colivă, pe care o înlpărţeau în
mod egal sărmanilor, în amintirea agapelor pe care le făceau
primii creştini printre mormintele tovarăşilor lor.

154
 La poalele dealului pe care este construită mânăstirea, se
întinde o vale încântătoare, udată de pâraiele limpezi care
coboară de pe dealurile vecine. Unul din compatrioţii noştri,
care onorează cel mai mult numele de francez, doctorul
Davila52, a venit aici să-şi ascundă fericirea pe carei-o ofe-
rea o soţie demnă de tot respectul. Casa doctorului este o
capodoperă de bun gust şi originalitate. Ea seamănă cu
acele vile sculptate, cu balcoanele ca o dantelă şi zidurile
ascuţite, încântătoare şi răcoroase adăposturi în care ele-
ganţa şi confortul se ascundeau sub aparenţa rustică. Să nu
credeţi că acest loc nu a fost ales rară un scop. Casa şi gră­
dina doctorului nu sunt decât un pretext pentru o
construcţie superbă ale cărei temelii sunt deja puse şi care
va transforma aceste locuri, cândva abandonate, într-o
minunată grădină botanică, în mijlocul căreia va fi o mena-
jerie cu animale indigene şi din străinătate. Visul doctoru-
lui este să amenajeze aici o miniatură a grădinii botanice
din Paris.
În 1853, îi scria prinţului Ştirbei: ,,Alteţa vo~stră a înzes-
trat ţara cu mai multe aşezăminte ştiinţifiee. Incurajat de
primirea binevoitoare a tuturor propunerilor de progres utile
ţării, vin astăzi să vă propun înfiinţarea unei grădini bota-
nice medicinale.
Dintre toate stiintele folositoare tinerilor, nu e nici una
care să-i intere~ze' în cel mai înalt grad şi care să-i
pregătească mai bine pentru studii serioase ca Botanica. Ea
nu e doar o stiintă distractivă; face memoria metodică, te
învaţă să observi,' înalţă spiritul şi oferă sufletelor sensibile
~a preţioasă în adorarea Creatorului.
In afară de incontestabila sa utilitate pentru instruirea
tineretului, o grădină botanică medicinală va aduce o im-
portantă îmbunătăţire aprovizionării cu plante a farmaciilor
din tară. Până acum, erau aduse cu mari eforturi din Ger-
mania şi, afară de cheltuieWe de import, plantele ajung

52. Carol Da vila (1828-1 884), medic militar, general, profesor de

chimie; inventator al picăturilor antiholerice care îi poartă numele; in-
spector general al Serviciului Sanitar al Armatei; fondator al Spitalului
Militar, al Scolii nationale de Medicină si Farmacie - viitoarea Facul-
tate de Medicină-· al Scolii Veterinare: al Institutului de Chimie, al
Societăţii Medicale, ai'Societăţii ştiinţelor naturale (împreună cu C.
Esarcu), al Societăţii Fizice-Naturale, al Societăţii de Hidrologie, al
Grădinii Botanice, al orfelinatului de băieti de la Pantelimon si al
Azilului Elena Doamna, a cărei conducere' o avea sotia sa, An~. n.
Racoviţă, m. 1874. ~ ·

155
 veştejite şi cu pierderea în parte a virtu!ilor lor tămădui­
toare. Sunt neplăcut impresionat văzând că România este
tributară unor ţări străine pentru produsele pe care le
posedă şi ea din abundenţă, în câmpiile şi în munţii săi.
Flora românească poate răspunde tuturor nevoilor
medicinii. Toate plantele care stau la baza ter!lpeuticii şi
care cresc în Europa se găsesc în România. Insă aceste
binefaceri ale Providenţei sunt împrăştiate şi nepreţuite.
Adunându-le, am săvârşi cele mai mari progrese ale
stiintei medicale. Chiar si farmacistii vor avea imense
avan'taje din uşurinţa cu' care vor, putea să-şi procure
plantele proaspete pentru fabricarea extractelor.
Pe de altă parte, preţul multor medicamente va scădea
obligatoriu prin adunarea la un loc a plantelor indispen-
sabile multor boli, iar umanitatea va fi prima beneficiară
a acestui proiect.
Fiecare mamă cunoaşte prin tradiţie plantele utile,
dar aceste tradiţii se vor pierde şi ar fi de dorit ca ele să
fie salvate şi completate de ştiinţă.
Dând un nou avânt studiului plantelor am vedea
generalizându-se interesul pentru botanică şi ar fi o
plăcere şi un câştig pentru toată lumea.
Elevii Scolii de Medicină vor studia în această grădină
plantele folositoare şi le vor strânge din împrejurimile
Bucureştilor, ca să aprovizioneze farmacia militară.
Oamenii de ştiinţă din Europa vor fi recunoscători pen-
tru bogăţiile botanice la care vor avea acces datorită unei ţări
destinate unui mare viitor.
O grădină botanică este absolut indispensabilă progre-
sului în stiinta medicală. Medicii, absorbiti de o multime de
probleme, uită să se mai întoarcă în templul ştiinţei: Vor fi
obligaţi, atunci când tinerii vor obţine noi progrese în
fiecare zi, (pe care medicii învechiţi în practica ştiinţei nu le
vor putea ignora) să se retragă în faţa noilor veniţi.
In afara acestor avantaje incontestabile, grădina botani-
că va fi pentru bucureşteni un loc de plimbare în care, pe
parcurs, fiecare va putea cunoaşte varietatea şi bogăţia flo-
rei româneşti, care este azi necunoscută şi împrăştiată pe tot
cuprinsul ţării".
Iată ce scria şi dorea doctorul Davila acum aproape
douăzeci de ani. Multe s-au întâmplat între timp.
Venerabilul prinţ Ştirbei, atât de inteligent şi devotat
intereselor ţării sale s-a dus să moară pe meleaguri

156
 străine53; prinţul Ghica a murit într-un exil pe care vicisi-
tudinile vieţii i I-au impus5 4 ; prinţul Alexandru Ioan 1,
care le urmase la tron, a dispărut si el într-o zi furtunoasă.
În mijlocul tuturor tulburărilor poli.tice, între invazii străine
şi schimbări continue de guverne, doctorul Davila şi-a ur-
mărit fără odihnă telul căruia si-a închinat viata; si iată că azi
grădina botanică ~xistă. Mai ~uit de două mii de' plante sunt
deja clasificate, iar în curând umbrare verzi se vor înălţa
acolo unde cândva era doar o mlaştină solitară. Spaţiul care
se întinde între Parcul Domnesc de la Cotroceni şi grădina
domnului Davi!a este deja amenajat cu alei de nisip, mărgi­
nire de arbori care vor creste repede sub cerul fecund al
României. În mijloc, un ba:zin hexagonal adună apele iz-
voarelor din vecinătate; un alt bazin este destinat cerce-
tărilor piscicole. Pe movila ce desparte cele două bazine, se
vor instala cuşti de fier pentru animalele sălbatice care vor fi
aduse aici. Mai departe, o poiană împădurită va deveni parc
pentru cerbi, iar o colină artificială va oferi pante rapide
acestor încântătoare animale care vor găsi aici răcoarea şi
umbra pădurilor natale. Ca şi la Paris, flora"şi fauna îşi vor
oferi un sprijin mutual, iar răgetele animalelor sălbatice,
boncăluitul cerbilor şi căprioarelor şi miile de strigăte ale
naturii vii se vor amesteca în adierile înmiresmate care se
înaltă în valuri din flori şi din coroanele copacilor.
In timpul verii, se pot face minunate plimbări la Mă­
gurele, la Mogoşoaia sau la mânăstirile din apropierea
Bucurestilor.
Măgurele este un castel înconjurat de un parc foarte
frumos, aparţinând dlui Oteteleşanu. Aici se ajunge cu
omnibuzul sau cu trăsuri particulare. Omnibuzul costă
doi franci, dus-întors. În ce priveşte trăsurile, trebuie să
te înţelegi cu birjarii; ei cer de obicei între 20-30 de franci
pe zi. Castelul şi parcul Măgurele este o reşedinţă luxoa-
să care n-ar fi nepotrivită în nici o ţară europeană. Dl. şi
doamna Oteteleşanu55 deschid parcul pentru public cu
cea mai mare bunăvoinţă. Poţi petrece zile încântătoare
hoinărind pe aleile umbrite, navigând pe lac sau odih-

53. Domnitorul Barbu Stirbei a murit la Nisa în 1869.

54. Domnitorul Alexandiu Dimitrie Ghica a murit la Neapole în 1862.
55.lancu Otetele~eanu (1799-1876),mare proprietar, vomic al Capi·
talei; a luat în concesiune salinele statului; creator al unui orfelinat de fete
la Măgurele şi al unui pension de fete; soţia sa, Elena, n. Filipescu,
m. 1888.

157
 nindu-te la umbra stejarilor înalţi. Castelul Măgurele a
fost martorul multor serbări. A primit vizita unor impor-
tante personaje; a rămas lăcaşul îndeletnicirilor nobile şi a
tradiţiilor anticei ospitalităţi.
Mogoifoaia aparţine prin{Ului Nicolae Bibescu56, vecină
cu o superbă reşedinţă a prin{Ului Alexandru Ştirbei57. Se află
aici una din cele mai frumoase păduri, devenite prea rare în
România, unde amatorii de singurătate pot visa în voie zile
întregi. Uneori se celebrează sărbători câmpeneşti, pline de
anima~e şi veselie (mai ales ,,Pogorârea Sfântului Duh").
Mânăstirile din vecinătatea imediată a Bucurestilor
sunt Cernica, locuită de călugări, Pasărea şi Ciorogdrla,
locuite de călugăriţe. Mânăstirile româneşti nu seamănă
deloc cu cele catolice. Sunt un fel de sătucuri formate din
sute de căsuţe grupate în jurul bisericii. Păduri mari le în-
conjoară, un lac în vecinătate şi grădini pline de flori bu-
cură privirea şi te îmbată de miros. Călătorul poate cere,
fără teamă, adăpost aici, căci este întâmpinat cu multă
simplitate şi familiaritate respectuoasă. Numai ceî care
au gusturi mai delicate trebuie să-şi aducă provizii, pen-
tru că mânăstirile sunt sărace şi se mănâncă prost aici.
Există obiceiul de a face daruri călugăriţelor care te găz­
duiesc sau călugărilor care te servesc.

MONUMENTE
Oraşul Bucureşti are puţine monumente. Totuşi numărul
caselor elegante creşte în fiecare zi. Este neplăcut faptul că
ele sunt împrăştiate, fără nici o rânduială, în cartiere dife-
rite; sunt niste tablouri frumoase fără ramă. Palatul
Domnesc nu este decât o casă de dimensiuni mari, fără nici
o pretenţie arhitecturală. Curtea domnitorului României
este acum foarte sin1plă, ca la mai toţi suveranii moderni.
Pe timpuri nu era aşa.
Vechii domnitori ai României aveau un costum maies-
tuos, dar foarte incomod. Purtau pe cap o căciulă cilindrică
din blană de zibelină tăiată pe înăl{ime şi având în partea su-

56. Nicolae Bibescu (1832 -1890), militar şi etnograf; fiul domni-

torului Gheorghe Bibescu; a fost ofiţer în am1ata franceză şi a luat parte
la campaniile din Afgeria; autor al unor lucrări de etnografie algeriană
publicate în Rel'ue des deux Mondes.
57. Palatul de la Buftea.

158
 perioară o bucată de stofă albă, marcă a demnităţii absolute.
Sub această căciulă, o calotă roşie ascundea puţinul păr pe
care nu-l rădeau. Ca vesminte, aveau o cămasă de mătase si
pantaloni largi roşii terinînaţi în nişte papuci de marochii-1
galben, apoi un fel de tunică lungă sau mai degrabă un an-
teriu până la călcâi şi strâns în talie cu un caşmir bogat.
Peste acest anteriu îşi puneau una sau mai multe şube de
blană scumpă, iar pe deasupra o pelerină mare cu mâneci
largi. Prin centură era trecut un iatagan sau un pumnal cu
mânerul şlefuit şi încrustat cu pietre scwnpe. Peste papuci,
o pereche de botine galbene din piele fmnte fmă.
Barba lungă era semn de înaltă demnitate. Principii o
purtau întreagă, le plăcea să fie lungă şi frumos aranjată, iar
pentru asta purtau mereu asupra lor un pieptene gros de
fildeş sau de baga; aveau şi un lung şirag de mătănii din
chihlirnbar pe care-I prefrrau între degete de dimineaţa
până seara.
Astfel înveşmântaţi, stăteau în palatul lor, aşezaţi pe di-
vane din lemn acoperite cu postav roşu sau covoare tur-
ceşti. O mulţime de demnitari, îmbrăcaţi aproape la fel ca
si domnitorul, erau în serviciul lui. '
' Primul se numea "postelnic". El servea de intermediar
între domn şi Marele Divan, compus din doisprezece boieri,
ale căror sfattiii erau apoi transmise domnitorului de către
postelnic şi care primeau pe aceeaşi cale decizia suveranu-
lui. Ca semn al demnităţii sale, postelnicul ţinea în mână un
baston mare negru terminat sus într-o măciulie de argint şi pe
care îl agita cu zgomot. El avea în subordine al!i postelnici.
Al doilea dregător era "cărninarul", confidentul dom-
nului şi secretarul său politic; nu purta baston negru. Venea
apoi "marele logofăt" sau paznicul peceţilor domneşti;
,,marele vistiemic" sau trezorierul; marele cămăras, a cărui
principală funcţie era de a cumpăra papuci şi haine'de blană
pentru domn şi familia sa; ,,marele" şi "micul paharnic",
cei care îi serveau băutura domnitorului la marile cere-
monii; "marele" şi "micul comis" însărcinat cu îngrijirea
cailor Alteţei Sale; "marele" şi "micul vomic" sau major-
dom; "marele hatman" sau general de cavalerie, etc., căci
dregătoriile domneşti sunt nwneroase.
Când mergea la plimbare, domnitorul era precedat de
zece soldaţi îmbrăcaţi în verde, sub comanda unui agă sau
prefect de poliţie, care agă trebuia să îngenuncheze şi să
sărute botina domnului când acesta urca pe cal; alai ului i se
alătura un corp de gardă format din douăzeci de soldaţi

159
 îmbrăcaţi în albastru şi optsprezece îmbrăcaţi în roşu, toţi
înannaţi cu muschete şi hangere.
Ca înaintaşi sau aprozi, erau întotdeauna la palat doi
vătafi ce aveau în mână un mic baston de argint de care era
ataşat jumătate de cot de galon de aur. În anticamere, în-
tâlneai tot timpul doi bufoni sau măscărici a căror ocupaţie
era să scuture un zurgălău de argint, să facă tot felul de
strâmbături, adesea indecente şi să râdă cu gura până la
urechi când domnitorul trecea dintr-o cameră în alta.
Luxul palatului se reducea la foarte puţine lucruri.
Carra58 povesteşte că pe vremea sa, domnul locuia într-o
casă veche, ale cărei ziduri erau văruite, iar ferestrele erau
lipite cu hârtie albă. Apartamentele erau foarte mari, dar nu
exista mobilă decât în dormitorul suveranului. Economia
casnică era împinsă până la ultima limită. La masa domnu-
lui, nu se schimbau şervetele decât la cincisprezece zile, iar
băutura era servită în pahare ciobite. Se păstra, pentru
ocazii speciale, porţelanul şi argintăria, foarte grea şi foarte
frumoasă care, în restul anului, rămânea închisă în cufere la
un loc cu toate catrafusele şi bijuteriile domnitorului.
Suverani de ocazie, aleşi dintr-un capriciu şi destituiţi fără
motiv, beii din Fanar nu se aşezau la masa puterii decât ca
evreii la masa de Paşti: în picioare, cu brâul pe şolduri, san-
dale în picioare şi bastonul în mână, călători grăbiţi ce
alunecau nu odată în propriul sânge.
Domnii Valahiei au avut mai multe resedinte la Bucu-
reşti. Palatul lor a fost pe Dealul Spirii, ~nde 'se află azi
cartierul militar; apoi a fost la Mihai- Vodă, despre care am
vorbit la începutul lucrării; pe urmă la Sfântul Sava, acolo
unde se vede azi Bulevardul Universităţii; pe Podul Mogo-
şoaiei, pe locul unde se află acum palatul dlui Nicolae
Lahovari59 si Sala Bossel; si, în sfârsit, unde se află azi.
Istoria acest-i..i palat nu este lipsită de interes. lat-o:

58. Jean Louis Carra (1744--1793), aventurier francez, preceptor al

fiilor domnitorului Grigore Ghica III, cu care a venit la laşi atunci când
acesta a primit tronul Moldovei în 1774; în 1776 se reîntoarce în Fran1a
şi devine secretar particular al cardinalului Edouard de Rohan şi biblio-
tecar la Biblioteca Regală; participă la Revolu!ia Franceză şi este ales
deputat în Conven!ia na!ională; adept al girondinilor este decapitat în
1793; autor al lucrărilor Histoire de la Moldavie er de la Valachie avec
une Disserration sur /' erat actuel de ces detLt provinces şi Essai parti-
cu/ier de politique, dans lequel on propase un parrage de la Turquie.
59. Nicolae Emanuil Lahovari (1812-1853), agă, colonel; so!ia Elena,
n. Dedulescu, rn. 1879.

160
 Pe la mijlocul ultimului secol, oraşul Bucureşti nu se
întindea spre Nord decât până în strada numită azi
Cişmeaua Roşie60_ Acolo unde se găseşte acum fântâna-
bornă care dă numele străzii vecine, în stânga Podului
Mogoşoaiei, era cândva un puţ care se numea "puţul cu
zale", numit aşa deoarece găleţile erau suspendate de
niste lanturi de fier.
' La mică distantă de barieră se înălta o casă construită
pe un vast teren. Ea aparţinea unui b~ier bogat pe nume
Colfescu. Sub domnia fanariotului Nicolae Mavrocordat
(1716), mitropolitul Antim61 a fost exilat. O legendă
populară povesteşte că acest Colfescu a fost însărcinat să-1
conducă dincolo de frontieră şi că, supunându-se unui ordin
secret, 1-a înecat în Dunăre. Adevărat sau nu, căci dovezile
istorice lipsesc, familia lui Colfescu a fost blestemată;
nimic nu i-a mai reuşit şi o mizerie îngrozitoare va lua
locul bogăţiei de altădată. Astfel a fost constrâns să-şi
vândă casa, pe care-a cumpărat-o Constantin Golescu.
Constantin Golescu, cunoscut sub numele de familie de
Dinicu, prescurtare de la Constandinicu, este tatăl gene-
ralului Nicolae Golescu62 si al dlui Stefan Goles~u63, care
au făcut parte din Guvemui provizoriu de la 1848 şi care au

60. Azi str. General H. M. Berthelot.

61. Antim lvireanul (c. 1660-1716), prelat, cărturar, tipograf şi
xilograf; chemat de domnitorul Constantin Brâncoveanu să se ocupe de
tipografia curţii căreia îi dă ~mare dezvoltare; sunt tipărite atât cărţi re-
ligioase cât şi laice precum lnvăţliturile lui Vasile Macedoneanul către
fiul său Leon, Gramatica slavoneascli, Floarea darurilor, Alexandria;
se călugăreşte şi ajunge egumen la Mânăstirea Snagov unde face o nouă
tipografie, foarte activă, imprimând lucrări în mai multe limbi; este făcut
mitropolit (1708); ctitor al mânăstirii care îi poartă numele, Antim
(1715); cade în disgraţia domnitorului Nicolae Mavrocordat care îl
cateriseşte şi îl surghiuneşte în Sinai, pe drum fiind asasinat de paznici.
62. Nicolae Golescu (1810-1878), militar şi om politic, general,
aghiotant al domnitorului Alexandru Dimitrie Ghica; prefect al poliţiei
( 1839); ministru de interne sub domnitorul Gheorghe Bibescu; par-
ticipă Ia revoluţia de la 1848 şi este membru în locotenenţa domnească,
împreună cu Christian Tell şi Ion Heliade Rădulescu; după exilul la
Paris revine în ţară în 1857; prim-ministru (1860, 1868), ministru de in-
teme şi de război; membru allocotenenţei domneşti de la 1866, împre-
ună cu Lascăr Catargiu şi colonelul Nicolae Haralambie; inspector
general al Guardiei Civice.
63. Ştefan Golescu (1 S09-1874), om politic; participă la revoluţia
de la 1848 şi este membru în guvernul provizoriu; după exil revine în
ţară şi se angajează în lupta pentru Unirea Principatelor; prim-ministru
(1861, 1867-1868), ministru de imerne, de e;xteme şi ad-interim la
justiţie în mai multe cabinete.

161
 fost de mai multe ori preşedinţi ai Consiliului de Miniştri.
In locul casei Colfescu, Constantin Golescu a construit o
locuintă foarte mare, cea mai mare din Bucuresti, la vre-
mea a~eea (1815). Astăzi este Palatul Domnesc.'
Se mai povesteşte că tatăl lui Golescu, venit în vizită
la fiul său, se miră de grandoarea clădirii şi îi spuse,
printre altele: "Dar fiule, cum vei putea să luminezi nişte
camere atât de mari?" Pe atunci, se foloseau doar lumâ-
nări de seu pentru iluminat. Fiul i-a răspuns: "Tată, eu am
construit pentru viitor".
Dacă venerabilul bătrân ar învia si ar veni să asiste la
unul din balurile de la Curte, ce-ar spu'ne oare despre mulţi­
mea lumânărilor de ceară şi a ghirlandelor de becuri cu gaz
care transformă noaptea într-o zi strălucitoare?
Constantin Golescu era un om remarcabil pentru
epoca în care a trăit. El se numără printre cei care au cbn-
tribuit cel mai mult la pregătirea României pentru un nou
destin. Sala care serveşte azi drept sală de mese pentru
marile dineuri de la palat, era destinată seratelor. S-a pus
aici un biliard, primul probabil care a fost văzut în aceas-
tă ţară. Când înceta jocul, se stătea de vorbă. Casa Goles-
cu era locul de întâlnire a elitei intelectuale a Valahiei.
Toţi străinii care treceau prin această ţară se bucurau aici
de cea mai bună primire şi se iniţiau în tradiţiile româneşti.
Una dintre pasiunile lui Constantin Golescu era mu-
zica. Se ştie ce talent deosebit au ţiganii pentru această
artă încântătoare şi grea. Dintre numeroşii ţigani pe
care-i avea, ca mai toţi boierii, Golescu i-a ales pe cei mai
talentaţi şi a alcătuit o trupă care, în scurt timp, a devenit
celebră. Datorită acesteia, vechile cântece românesti s-au
păstrat şi, în acelaşi timp, muzica europeană a fost 'desco-
perită şi românilor. Unul dintre aceşti ţigani s-a bucurat
de o mare reputaţie, devenind un virtuoz al naiului.
Conducătorul Eteriei, Alexandru lpsilanti64, a fost cuce-
rit de trupa lui Golescu şi a pus-o în fruntea batalionului
său sfânt. Când s-a organizat miliţia românească, aceiaşi
ţigani au fost îmbrăcaţi în uniformă şi au alcătuit prima
fanfară militară din România.

64. Alexandru lpsilanti (1783-1828), fiul lui Constantin lpsilanti,

domnul Tării Românesti (1802-1806; 1806-1807), ofiter în armata
rusă, ia parte la campariia antinapoleoniană şi îşi pierde braţul în lupta
de la Dresda (1813); comandantul Eteriei (1821).

162
 Vechii boieri unnau, fără să o ştie probabil, metoda
de educaţie a lui J. J. Rousseau. Fiecare din ei practica de
plăcere o muncă manuală. Constantin Golescu înfiinţase,
într-una din camerele reşedinţei sale, un atelier de tâmplărie
unde se amuza lucrând în timpul zilei.
Necazuri legate de avere îl constrâng să-si vândă casa
baronului Sachelarie65. Acesta o va ceda statului. În tim-
pul administraţiei generalului Kiseleff vor fi instalate aici
birourile Ministerului de Interne (Vornicia). Marele Vornic
era atunci Iordache Filipescu66, care avea titlul de vicepre-
sedinte al statului, presedinte fiind contele Kiseleff.
· Pentru că ruşii îşi 'stabiliseră corpul de gardă în locul
unde se înalţă azi Hotelul Hugues şi Casa Resch, unde chiar
noii-am văzut instalându-se din nou si atintindu-si tunurile
în 1853, românii şi-au stabilit sediul futr:una din dependin-
ţele casei Golescu, acolo unde se află şi acum corpul de
gardă al palatului şi unde era cândva un cabaret.
Printul Alexandru Ghica si-a stabilit resedinta în ace-
easi casă si a transformat car!le;a mare în sala'tronu'lui. Într-o
altă parte. a palatului a fost instalat Ministerul Afacerilor
Externe (Postelnicia).
În ti~pul domniei prinţului Bibescu, reşedinţa şefului
statului a fost mutată în palatul Brâncoveanu, la poalele
Mitropoliei. Vechiul palat nu mai era folosit decât pentru
receptiile oficiale.
În, timpul revoluţiei din 1848, aici şi-a avut sediul guver-
nul provizoriu format din domnii Heliade, TeU67 şi N. Goles-

65. Hristofor Sachelarie (? -1838), bancher şi consul al Prusiei la

Bucuresti.
66 .. Iordache Filipescu (1782-1854), mare vomic şi mare ban (1830);
candidat la domnie ( 1834); ministru al Trebilor Dinlăuntru în timpul dom-
niei lui Alexandru Dimitrie Ghica, a lui Gheorghe Bibescu (1847) şi a lui
Barbu Stirbei (1849-1854).
6i Christian Tell (1808-1884), militar şi om politic; intră în Miliţia
Pământeană de la înfiinţarea ei (1830) şi ajunge la gradul de maior;
membru al Societăţii Filarrnonice (1833) şi al societăţii secrete Frăţia
(1843) unde, împreună cu Dimitrie Bolintineanu, Nicolae Bălcescu,
Ion Ghica şi C. A. Rosetti, pregăteşte revoluţia de la 1848; membru al
guvernului provizoriu şi al locotenenţei domneşti împreună cu Ion
Heliade Rădulescu şi Nicolae Golescu; ridicat la gradul de general;
după înfrângerea revoluţiei trăieşte în exil, în Imperiul Otoman, ca
"oaspete" al Sultanului; revine în ţară în 1857 şi se angajează în lupta
pentru Unirea Principatelor; membru în Divanul ad-hoc; ministru al
Cultelor si Instructiunii Publice, de Război, de Finante si ad-interim la
Justiţie ui mai muite cabinete. · '

163
cu, având ca secretari pe C. A. Rosetti şi Ion Brătianu68.
Zidurile acestui palat, devenit sediul al guvernului,
au fost stropite de sângele poporului, tristă rouă sub care
încoltesc doctrinele vremurilor noi.
T~t aici, Omer Pasa69 a înlocuit locotenenta domneas-
că. Prinţul Ştirbei a' abandonat complet v~hiul palat,
preferând elegantul edificiu construit pentru el. Aici a in-
stalat batalionul model comandat de căpitanul Macedon-
ski70 şi de căpitanul Culoglu71.
Cât a fost caimacam, prinţul Alexandru Ghica a reparat
şi a mobilat palatul şi şi-a stabilit aici, din nou, reşedinţa.
In timful căimăcămiei, dnii Ion Manu 72, Emanuil Bă­
leanu 7_ şi 1. A. Filipescu 74 au instalat aici birourile secreta-
riatului guvernului interimar.

68. Ion C. Brătianu (1821-1891), om politic; intră în Miliţia Pă­

mânteană dar demisionează pentru a merge să studieze politehnica la
Paris; participă la luptele de stradă din capitala Franţei, la izbucnirea
revoluţiei de la 1848; revine în ţară şi se angajează în lupta revoluţionară
fiind unul dintre capii mişcării şi este ales secretar al guvernului provi-
zoriu; după înfrângerea revoluţiei a trăit în exil la Paris unde este impli-
cat în complotul de asasinare a împăratului Napoleon III, pentru care
este judecat şi încarcerat; revenit în ţară în 1857 se angajează în lupta
pentru Unirea Principatelor; membru în Divanul ad-hoc; după abdicarea
domnitorului Alexandru Ioan I contribuie la aducerea pe tron a princi-
pelui Carol I de Hohenzollern (1866); prim-ministru (1876-1878),
1878-1879, 1879-1881, 1881-1888), ministru de Finanţe, de Interne, al
Lucrărilor Publice, de Război şi ad-interirn la Externe, Agricultură,
Industrie, Comerţ şi Domenii în mai multe guverne.
69. Omer Paşa (1806-1871), (Michel Lanas), militar de origine
croată trecut la mahomedanism si intrat în armata turcească, comandant
al trupelor otomane trimise în ţara Românească (1848); muşir (mareşal);
generalissirn al armatelor turceşti în Războiul Crirneii (1853-1856).
70. Alexandru Macedonski (? -1869), militar cu studii de specialitate
în Rusia, la Kerson; comandant al unui batalion model înfiintat de domni-
torul Barbu Ştirbei; susţine candidatura la tron a lui Alexandiu Ioan I; ge-
neral; ministru de Război (1859); tată al poetului Alexandru Macedonski.
71. Emanoil Culoglu (? -1896); militar, colonel.
72. Ioan Manu (1803-1874), om politic; a deţinut funcţii importante în
administraţia Tării Româneşti precum prefect la Galaţi şi Giurgiu, director
în Ministerul Trebilor Dinlăuntru în vremea domniei lui Alexandru Dimitrie
Ghica, agă în timpul domniei lui Gheorghe Bibe.~cu; ministru de Externe îit
vremea domniei lui Barbu Ştirbei; membru în căimăcămia de trei, împreună
cu Emanuil Băleanu şi Ioan Filipescu (oct. 1858- ian. 1859).
73. Emanuil Băleanu (1793-1862), om politic; membru în comite-
tul legislativ mixt (moldo-muntean) pentru redactarea noilor coduri de
legi (1829-1830); comandantul Militiei Pământene din Tara Româ-
nească (1831); candidat la domnie (1842, 1958); secretar de 'stat (1843);
ministru al Trebi1ordin Lăuntru (1856); membru în căirnăcămia de trei
împreună cu Ioan Manu şi Ioan Filipescu (oct. 1858 -ian. 1859).
74. Ioan A. Filipescu (1808-1863), poreclit "Vulpache", om politic;
ministru de Externe şi logofăt al Dreptăţii în vremea domniei lui Barbu

164
 Aici a fost primit prinţul Cuza, la sosirea sa în Bucu-
resti, în 1859; tot aici, a abdicat 1a ll februarie 1866.
L~cotenenţa domnească compusă din generalul Nicolae
Golescu, colonelul Nicolae Haralambie75 si Lascăr Catar-
giu76 s-a aflat tot în acest palat, până la alegerea lui Carol 1.
Noul domnitor al României a fost primit aici la 10 mai
1866.
Palatul Domnesc din Bucuresti, construit de un sim-
plu particular, într-o epocă în car'e artele civilizaţiei erau
prea puţin cunoscute în România;. este departe de a
corespunde unei reşedinţe pentru suveranul unei naţiuni
de cinci milioane de oameni, Nici mt ne gândim .să-1
comparăm cu reşedinţele princiare ale altor state; simpli
milionari din zilele noastre I-ar considera nedemn de ei.
De câtăva vreme însă, palatul a·suferit o transformare, pe
cât a fost posibil, şi azi este un edificiu potrivit. pentru şeful
statului.
Fatada cu coloane si basoreliefuri - coloane de cără­
nudă Şi basoreliefuri d~ ipsos - este acoperită de un strat
gros vopsit în ulei de culoare gri. Sl::fada, care, mărginea
cândva partea sudică a palatului a dispărut şi îii locul .ei
se află o mică grădină.
Curtea.este luminată noaptea.de numerpase lampa-
dare cu gaz. Un' peron destul de înalt, prost protejat de o
marchiză îngustă de tablă, duce spre uşa mare, care des-
coperă, în mod ferţcit, noile decoraţiuni ale palatului.
Această usă este dublă si f(:>rmează un fel de tambJ,U' care
precedă v~stibulul. Eitţ din lemn de stejar. sculpla.t şi pre-

Stirbei; membru în căimăcămia de . trei împreună cu. Ioan Manu şi

Emanuil Băleanil (ocL 1!158-ian. 1859), caliiate·îrt care a sustinut Unirea
PrinCipatelor; priin·minisn'u (1859); ministru de Justiţie şi' Externe ·şi
ad·interim la Finanţe. în mai multe. cabinete; deputat. şi. vicepreşedinte :al
Camerei Deputaţilor(I863).. . .. . , . , .. ,
75. Nicofae Haralf!mbie.(I83I-1908), militar; intră îrtaVfiaţă îrt
1851; în 1864 este colonel; membru •allocotenenţei domneşri; împre'
ună cu Nicolae Golescu şi Lascăr Catargiu (1866); ministrU de Război
(aug. 1866--feb. 1867); demisionează din.armaţă (oct, 1Ş67) dax, este
rechemat în activitate peste 10 ani la izbucnirea Răzbqiului de Indepen-
denţă; general de brigadă; comandant al Corpului de Vest cu care iese
îrtvingător îrt atacul de la Smârdan (ian: 1878~. ·
76. Lascăr Catargiu (1823-1899), om politic; prefect de -Iaşi şi de
Galati sub domnia lui Mihail Sturdza; membru în Divanul ad-hoc;
membru în locotenenta domnească împreună cu Nicolae Golescu si
Nicolae Haralambie (i866); prim-ministru (1866, 1871-1876, 1889,
1891~1895), ministru de Interne şi ad·interim la Externe; preşedinte al
Camerei Deputaţilor (1888) şi senator (1895).

165
 văzută cu geamuri. Oglinzi mari, rară staniu, luminează in-
teriorul. Toate sculpturile din lemn vechi de stejar, care
constituie princifalele ornamente ale Palatului, sunt
opera dlui Stohr7 , un artist foarte renumit pe care prinţul
Carol 1 l-a adus din marele ducat de Baden si l-a instalat
la Bucureşti, într-un ateli~r foarte bine dotat, ·întreţinut pe
cheltuiala Alteţei Sale. In afara gărzii de onoare, un
elveţian în livrea domnească, un negru îmbrăcat într-un
elegant costum oriental şi câţiva valeţi de curte stau
mereu la intrarea palatului.
Holul este împodobit cu câteva tablouri reprezentând
imagini din Constantinopol şi peisaje din România. La
stânga se află camera aghiotanţilor, care serveşte şi de
sală de aşteptare; la dreapta, cabinetul mareşalului Curţii
şi b!J"ourile cancelariei princiare.
In fundul holului se află scara mare, marcată de o
draperie de catifea roşie cu franjuri aurii. În dreapta şi în
stânga ei sunt doi lupi mari din fier, produs al artei ber-
lineze. Scara este ascunsă de un covor de pluş roşu care
acoperă şi coridorul de sus în care se află marile aparta-
mente.
Înainte de a urca scara, vezi în stânga uşa unei mari
sufragerii, dar care nu e folosită decât pentru dineurile
oficiale. Sala este sustinută de un rând dublu de coloane,
iar în interior se găs~sc două bufete de stejar sculptat,
mobilă de stejar şi draperii din rips verde.
Scara este luminată de un felinar înalt de sticlă care se
aprinde de pe acoperiş. Când ajungi la primul etaj, afli, în
dreapta, Sala Tronului, o cameră foarte mare îmbrăcată în
catifea stacojie şi strălucind de ornamente aurii. Bolta are
desenată o frescă total nepotrivită. Tronul este foarte fru-
mos. Baldachinul este din catifea stacojie, cu draperii bo-
gate din acelaşi material; împodobite cu ciucuri grei de aur
si dublate cu satin alb. Interiorul baldachinului este din
~atin alb brodat cu stelute de aur. Un mare număr de lus-
tre aurite, oglinzi uriaşe; două sobe monumentale din fa-
ianţă omate cu o reţea de aur, sunt principalele decoraţiuni
ale acestei săli, care nu se deschide decât pentru balurile de
la Curte şi pentru marile ceremonii.

77. Martin Stohr (1819-1896). ebenistul Curţii Domneşti, apoi

Regale, a României, realizator al decorului sculptat şi al mobilierului
Palatului din Bucureşti şi al unor piese de la Castelul Peleş din Sinaia.

166
 În fundul Sălii Tronului, spre exteriorul curţii, se află
trei saloane: salonul albastru, decorat cu frumoase acua-
rele de Preziosi78, reprezentând privelişti din Constanti-
nopol; poţi admira şi două bufete Boule foarte frumoase;
salonul alb şi auriu, stil Ludovic al XV-lea, foarte elegant
şi nobil; salonul chinezesc ar merita el singur o întreagă
descriere. Tavanul este pictat în manieră chinezească şi,
pentru a imita cerul liber, artistul a pus grilaje aurite pe
nişte oglinzi care dau impresia w1ei deschideri în go1.
Vase mari şi cupe din porţelan de China, trepiede şi cutii
din sidef şi lemn de abanos împodobesc toate etajerele.
Pereţii dispar sub patru minunate goblenuri, foarte bine
păstrate şi cu un desen foarte original, asortat cu întreaga
ornamentatie a salonului.
Alături 'se atlă sufrageria destinată meselor, dar nu mai
mult de douăzeci de tacâmuri. Remarci aici o superbă co-
lecţie de desene: este ilustrarea operelor bi Goethe de
către Kaulbach7 9 . Dubla inspiraţie a artistului şi a poetu-
lui face din aceste dc!>ene veritabile capodopere.
Unnează apoi biblioteca. Este bogată ş\ cărţile sunt
bine alese. Cuprinde toţi clasicii literaturii universale.
Cabinetul de lucru al prinţului Carol 1 este decorat
sobru şi cu mult bun gust. Lambriurile de stejar ieşite din
mâna dlui Stohr sunt scoase în evidenţă de câteva tablouri,
printre care, pe un şevalet de stejar cu blazonul Casei de
Hohenzollern, portretul Alteţei Sale Regale, mama
Principelui României; alte portrete de familie, câteva al-
bume fac din acest cabinet de lucru un loc de refugiu al am-
intirilor din patria natală şi ale copilăriei Prinţului Carol. În
acest cabinet, ca şi în micul salon de alături, poţi admira
bronzuri artistice, panoplii, ornamente ciudate orientale,
tablouri reprezentând mai ales privelisti si scene din
România, opere ale artiştilor români. În a~est 'muzeu intim,

78. Amedeo Preziosi (1816-1882), pictor documentarist de mi-

gine malteză care a activat la Constantinopol; autor a două albume
litografiate, Stambortl- souvenir d'Orielll (1858) şi Souvenir de Caire
(1862); vizitează România în 1868 şi 1869 şi se află în suita principelui
Carol 1 pentru a imortaliza diverse imagini pitore~ti din timpul vizitei
domneşti prin tară; o suită de acuarele de mari dimensiuni a intrat în
coleqia domnitorului; un camet cu schiţe originale, intitulat La
Valachie par Preziosi, datând din 1869, se află în patrimoniul Muzeului
de Istorie şi Artă al Municipiului Bucureşti.
79. Wilhelm von Kaulbach (1804-1874), pictor gcm1an de scene
istorice.

167
 se află câteva opere remarcabile. Privirea se opreşte pe un
tablou frumos de Emil Volkers80 pictor din Diisseldorf;
este un peisaj românesc, arid şi gol: o trăsură trasă de nişte
cai iuţi îl poartă pe prinţ într-un nor de praf; există multă în-
drăzneală în mişcarea cailor şi o dispunere foarte pitorească
a numeroşilor călăreţi din escortă. O altă pânză reprezintă
calul favorit al prinţului, Erl Koenig (Craiul ielelor), nume
celebru în poezia germană.
Personalul Curţii şi al Casei regale este numeros şi ales:
mareşalul Curţii, marele scutier, şase aghiotanţi, din care
trei colonei si trei maiori, un secretar, etc.
Foarte simplu în viaţa privată, Prinţul Carol ştie, la
nevoie, să se înconjoare de tot prestigiul care se cuvine
unui suveran.
Pe vremuri, exista obiceiul ca domnitorii români să-i
primească, în fiecare duminică la prânz, pe funcţionarii
de stat şi pe toţi cei care-i fuseseră prezentaţi. Acest obi-
cei avea multe avantaje. Şeful de stat putea să-i cunoască
într-un mod mai intim pe funcţionarii de orice rang şi pe
străinii rezidenţi în ţară. Aceste primiri săptămânale ofe-
reau ocazia tuturor să se întâlnească şi să strângă legăturile,
aşa cum trebuie să se întâmple în această mare familie
care este natiunea. Printul Cuza a fost cel care a abolit
acest obicei.' '
Astăzi, Sala Tronului nu se0'eşte marilor recepţii
decât în împrejurări excepţionale. In timpul iernii, ea este
transformată în sală de dans, iar baldachinul domnesc nu
adăposteşte decât nişte ornamente florale.
Reprezentanţii politici acreditaţi pe lână Prinţul
României sunt primiţi conform unui ceremonia! stabilit
în luna ianuarie 1872 si care sună astfel:
,,Pentru a stabili pe.viitor un regulament constant pen-
tru ceremonialul de primire a domnilor Reprezentanţi şi
Consuli Generali la Palat; ca şi pentru ceremonialul de res-

80. Emil Yolkers (1831-1905), pictor documentarist şi animalier; la

invita{ia principelui Carol 1 face mai multe vizite în România
(1867-1869, 1871-1872, 1877-1878) pictând mai multe pânze cu
scene de târg (Târg, Ţărani in drum spre târg, Popas la fântână) sau
scene oficiale (Intrarea prinţului Carol in ţară, Vizita prin ţară a domni-
torului Carol, Vânătoare regală, Prinţul Carol 1 în .fi·wuea unui regi-
ment de cavalerie, Prinţul Carol/ În campania din Bulgaria); renumit
animalier a "porrretizat" mai mulţi cai domneşti; unele imagini pitoreşti
din România le-a publicat în revistele [1/ustrirte Zeitung şi Ueher Land
und Meer înso!ite de lungi texte explicative.

168
pectat la celebrarea zilei onomastice a unui suveran străin,
se dau publicităţii următoarele reguli.
CEREMONIALUL CURŢII
Primirea Reprezentanţilor şi Consulilor Generali
având caracter diplomatic
La sosirea sa, Reprezentantul diplomatic trebuie să
informeze Ministerul Afacerilor Externe, fie printr-un
secretar al Reprezentanţei, fie printr-o scrisoare, despre
sosirea sa şi să solicite ziua şi ora pentru a-1 vizita şi a-i
încredinţa copia scrisorilor de acreditare.
Ministerul Afacerilor Externe primeşte ordinele Alte-
ţei Sale pentru primirea solemnă la Palat.
După ce Alteţa Sa fixează ziua audienţei, Mareşalul
Curţii îl previne pe Ministrul Afacerilor Străine care, la
rândul său, îl informeaza pe diplomat.
În ziua fixată pentru audienţă, un aghiotant al Alteţei
Sale se duce cu două trăsuri de la Curte si cu doi valcti în
costum de gală la locuinţa diplomatului şi îl fOnduc~ la
Palat.
Aghiotantul îl urcă pe Şeful misiunii în prima trăsură
şi ia loc în stânga sa; ceilalţi membri ai Reprezentanţei
iau loc în a doua trăsură.
La Palat, garda prezintă onorul.
Diplomatul este primit la scară de către ofiţerul de
serviciu.
Aghiotantul îi introduce pe Reprezentant şi suita sa în
salonul de primire unde se i'lflii Mareşalul Curţii şi corpul
militar al Alteţei Sale. Aghiotantul de serviciu pe lângă
Alteţa Sa anunţă prinţului pe reprezentant prin numele şi
titlurile sale, după care diplomatul şi personalul său sunt
invitaţi să intre în apartamentul în care se află Alteţa Sa.
Ministrul Afacerilor Străine îl prezintă pe diplomat Alteţei
Sale. Diplomatul pronunţă câteva cuvinte şi remite scriso-
rile de acreditare Printului eliTe le înmânează Ministrului
Afacerilor Străine; el prezintă, după aceea, personalul său
Alteţei Sal.!.
Când Alteţa Sa îl concediază pe reprezentant, acesta
este condus, din r'oL, cu acelasi ceremonia! ca la sosirea
sa. În timpul primirii, Ministrul Afacerilor Străine stă în
stânga Alteţei Sale. Corpul civil ~i cel militar stau în spa-
tele Alteţei Sale.

169
 După înmânarea scrisorilor de acreditare şi terminarea
primirii la Alteţa Sa Prinţul, diplomatul va fi condus în apar-
tamentele Altetei Sale Printesa de către Maresalul Curtii,
care îl va preze~ta Alteţei S~e. ' ·
Farmular de proces verbal în Monitorul Oficial
al primirii oficiale a Reprezentantului (unei ţări trăine):
Ziua ... ora ... Domnul ... a fost primit la Palat cu cere-
monialul obisnuit, în audientă oficială.
Domnul ·... a avut ono~ea să înmâneze Altetei Sale
Prinţului, înconjurat de corpul civil şi militar, şi în prezenţa
Ministrului Secretar de Stat al departamentului Afacerilor
Străine, scrisorile de acreditare care îl acreditează pe lângă
persoana Alteţei Sale în calitate de Reprezentant.
La iesirea de la audienta oficială, Domnul ... a fost
primit de· Alteţa Sa Prinţes~, după care a fost condus din
nou la sediul Reprezentanţei cu ceremonialul desfăşurat la
sosirea sa.
Ceremonialul de respectat la celebrarea zilei onomastice
a unui Suveran străin
Reprezentantul sau Consulul General care doreşte ca
aniversarea onomasticii Suveranului să fie oficial sărbă­
torită comunică Ministrului Afacerilor Străine ziua şi ora
pentru Te Deum-ul cântat cu această ocazie.
Ministrul Afacerilor Străine, un aghiotant al Alteţei
Sale, General Comandant al Diviziei, ca si Prefectul de
Politie, asistă la serviciul divin. ·
fu aceeaşi zi, la ora unu şi jumătate după-amiază, Mi-
nistrul Afacerilor Străine, însoţit de un aghiotant domnesc,
se duce cu o trăsură de la Curte la reşedinţa Reprezentan-
tului sau Consulului G~neral care, în uniformă, primeşte
felicitările de rigoare. In lipsa titularului reprezentanţei
sau a Consulului General, această vizită este făcută de Se-
cretarul General al departamentului Afacerilor Străine".
Diplomaţii străini care sosesc în România cu scrisori
de acreditare pentru domnitor, trebuie să le înmâneze
Mareşalului Curţii, care primeşte ordine de la Alteţa Sa.
Străinii care nu au scrisori de acreditare si care doresc să
fie prezentaţi Prinţului sau Prinţesei, treb~ie să se adrese-
ze consulului lor, care cere o audienţă pentru ei mare-
şalului Curţii sau Doamnei de onoare a Prinţesei, urmând
ca audienţa să fie solicitată Prinţului sau Prinţesei.

170
 Nimeni nu are dreptul să dedice o carte sau altceva
Prinţului s3.u Prinţesei fără o autorizaţie prealabilă. La fel
se procedează şi cu orice obiect prin care ar vrea cineva
să aducă un omagiu suveranilor; trebuie să ceri autori-
zatie de la administratia Curtii. Această administratie
este formată din Mar~salul Curtii, seful de cabinet 'al
Prinţului Donmitor, m~ele scuti~r şi primul secretar al
Cancelariei domnesti.
Petiţiile adresat~ Prinţului sau Prinţesei trebuie depu-
se la Biroul de reclamaţii, care se află în curtea palatului,
lângă Corpul de gardă. Fiecare petiţionar primeşte o reci-
pisă şi un număr de ordine. Toate peti~iile trec prin mâi-
nile secretarului Consiliului de Miniştri, care are sarcina
să transmită răspunsurile, fie direct, fie prin ministere.
În fiecare duminică, de la ora unu la ora trei, Printul
primeşte, fără scrisori de audienţă, funcţionarii şi pers~a­
nelc importante care au fost prezentate.
În două registre depuse în salonul aghiotanţilor se în-
scriu semnăturile tuturor celor care, neputând fi primiţi,
doresc să facă cunoscut suveranilor faptul cj au venit să
le exprime omagiile lor. Aceste registre sunt arătate, în
fiecare săptămână, Alteţelor Lor.
Ţinuta impusă pentru audienţe este, pentru bărbaţi,
frac şi cravată albă; doamnele sunt primite în rochie lungă
şi cu pălărie.
Negustorii care doresc să obţină titlul de furnizori ai
Curţii trebuie să facă o cerere către mareşa!, care, după ce
primeşte ordine de la suveranii săi, eliberează petiţio­
narilor un brevet care îi autorizează să pună emblema prin-
ciară pe actele lor, facturi, etc.

Printre puţinele monumente pe care oraşul Bucureşti

le oferă vizitatorului trebuie să cităm turnul care domină
curtea Spitalului Colţea. Acest turn a fost construit în
1715 de către soldaţii lui Carol al XII-lea, regele Suediei,
refugiaţi la Bucureşti, după bătălia de la Bender. Din
punct de vedere arhitectural, nu prezintă prea mult in-
teres. Este o grămadă de cărămizi, între care sunt încas-
trate câteva ornamente de prost gust. De şapte-opt ani a
fost înălţat cu un pavilion de scânduri în jurul căruia este
un balcon ce serveşte ca punct de observaţie pentru pom-
pierii însărcinaţi să sernnalizeze incendiile.

171
 Foarte multă vreme, pe unul din malurile Dâmboviţei şi
dominând oraşul, puteai să vezi un fel de turn de lemn în-
făşurat în plăci de tablă, având în vârf un pavilion înconju-
rat de un balcon în care se plimbau, zi şi noapte, doi soldaţi
de pază. Acest pavilion, numit "Foişorul de foc" era am-
plasat pe acoperişul unei case mai mult decât modeste pe
care poporul o numea "agie" şi pe care noi am numit-o
Prefectura de poliţie. Foişorul servea ca punct de observaţie;
din vârful lui, soldatii semnalau orice incendiu care izbuc-
nea în oraş. La fiec~ sfert de oră, o santinelă striga: "Ce
vest~?" La care observatorul răspundea: "Bine, pace!"
In ultima vreme, un clopot atârnat la cazarma pompie-
rilor şi comunicând printr-un fir hmg de sâm1ă cu balus-
trada pavilionului servea la semnalizarea incendiilor şi îi
trezea, noaptea, pe pompieri, care se grăbeau la locul de-
zastrului.
Turnul ameninta însă să se dfufune. Când bătea vântul, el
zguduia toată clădirea agiei. Atunci I-au demolat. A fost în-
locuit cu Turnul Coltei.
Călătorii care so~esc astăzi în Bucuresti sunt foarte sur-
prinşi de aspectul unic pe care îl prezintă' acest oraş. Văzut
de departe, el seamănă cu o imensă grădină prin desişurile
căreia străbat vârfurile clădirilor înalte şi, mai ales, cupolele
rotunde acoperite cu tablă albă sau vopsite în diferite cu-
lori. Altădată, era acelaşi aspect. Numai casele înalte erau
mai rare, iar străzile mai înguste şi întortocheate. Străzile
erau acoperite cu bâme groase, deseori putrezite; acope-
rişurile caselor erau~din şindrilă; grădinile şi curţile erau în-
chise cu scânduri. Intr-un cuvânt, totul părea să facă din
oraş o pradă uşoară pentru incendii şi chiar au fost frec-
vente incendii în Bucuresti81, vreme de mai multe secole.
Istopa a păstrat amintirea· unora dintre ele.
In februarie 1719, în timpul domniei lui Constantin
Mavrocordat82, focul a cuprins ~Mânăstirea Cotroceni şi a
mistuit-o aproape în întregime. In aceeaşi zi, un teribil in-
cendiu a distrus cea mai mare parte a oraşului.
La 28 august 1804, în timpul domniei lui Constantin
Alexandru Ipsilanti, focul a izbucnit la Hanul Sfântul
Gheorghe şi a distrus complet cartierul comercial. Se con-

8L Pentru mai multe detalii vezi GEORGE POTRA, Din Bucu-

reştii de altădată, op. cit., pp. 177- 187.
82. Corect Ioan Mavrocordat, domn al Tă1iî Românesti (1716-1719)
şi al Moldovei (1743.:..)747). ' ' ·

172
semnează că mai mult de 2 000 de prăvălii au căzut pradă
flăcărilor.
În decembrie 1812, sub domnia lui Caragea Vodă, a
izbucnit uu violent incendiu care a distrus palatul voie-
vodal din Dealul Spirii. De atunci, clădirea ruinată este
numită Curtea Arsă.
În 1822, cartierul Cavafilor, un fel de bazar în care se
vindeau mai ales obiecte din Orient si care era situat în
apr~pierea Mânăstirii Sfântul Gheorgh~, a fost complet ars.
In 1823, a căzut pradă flăcărilor cartierul Beilicului.
Poporul a reţinut o faptă a domnitorului Grigore Ghica,
conformă cu moravurile vremii. Se spune că domnitorul
venise la locul incendiului iar oamenii din popor s-au
aruncat la picioarele sale. slrigând: "Măria Ta, Măria Ta,
ai milă de noi!""- Nu vă temeţi, copiii mei", a răspuns
domnitorul. Si dezbrăcându-si caftanul, luă o donită cu
apă şi o aruncă peste foc strigând: "Îndepărtează-te!"
Legenda spune că focul nu s-a mai extins în acel loc.
În 1835, focul a transformat în ruină tot cartierul cu-
prins între Spitalul Colţea şi Bărăţie (parohia catolică) şi
puşcăria care se afla atunci în piaţa Sfântul AIÎton unde este
azi piaţa capitalei (Piaţa Unirii, n. tr.).
Un mic monument construit în mijlocul acestei pieţe
aminteste de biserica ce se găsea cândva în curtea închisorii.
În l838, a ars Hanul Rosu, iar în anul următor, Hanul
Zamfir. ·
În sfârşit, în 1847, în ziua de Paşti, un copil care vroia să
tragă cu pistolul, după obiceiul vrerilii, a dat foc unui
acoperiş din şindrilă. În ziua aceea sufla un vânt puternic. În
câteva clipe, un linţoliu de flăcări s-a întins peste oraş. Nu
mai exista scăpare. Focul a fost lăsat să-şi desăvârşească
opera distrugătoare.
A durat trei zile. Douăs~rezece biserici, o mie opt sute
de case au dispărut în flăcări 3. Multe familii au fost ruinate.
În multe cartiere ale Bucurestilor, se mai văd si astăzi
urmele acestui teribil flagel. ' '
Într-un oras astfel construit si de atâtea ori distrus de in-
cendii, s-a înţ~les la timp nece~itatea de a opune cel puţin
vigilenţa unui pericol atât de redutabil. Mai de demult exista

83. Pentru mai multe detalii vezi PAUL CERNOVODEANU si

NICOLAE V ĂTĂMANU, .,<<Focul cel mare>> din 1847 oglindit în arhi·
va Califarov", Bucureşti - Materiale de Istorie şi Muzeografie,
XII/1997.

173
 un turn înălţat în colţul actualei pieţe Sfântul Gheorghe,
mai exact la intrarea în această stradă a Cavafilor, care si ea
va dispărea în flăcări. Foişorul a fost răsturnat de un Ura-
gan, în 1823, în timpul domniei prinţului Grigore Ghica.
Acest domnitor a pus să fie construit altul lângă mână­
stirea Constantin Vodă, în vecinătatea Prefecturii de Politie,
atunci situată în locuinţa episcopului de Buzău, în str~da
Franceză. De aici, ~ 1834, foişorul a fost transportat în piaţa
Sfântul Gheorghe. In sfârşit, în 1847, prinţul Bibescu a pus
să fie construit Ulmul care a fost demolat acum câtiva ani.
Înainte de organizarea actuală a pompierilor, 'serviciul
pentru stingerea incendiilor era format din vreo treizeci de
bi.irbaţi calificaţi care se numeau "tulumbc:e~i". Erau îm-
brăcaţi aproape ca amăuţii, costum pitoresc, dar incomod
pentru foc. Pe cap purtau o cască din cupru asemănătoare
cu fesul turcesc. Dacă focul izbucnea în timpul nopţii,
tulumbagiul de serviciu aprindea o lanternă în direcţia
focului; în timpul zilei, flutura un drapel roşu.
Metodele de salvare erau atunci foarte nepotrivite.
Principala preocupare a tulumbagiilor era să delimiteze
răul. Cam la atât se reduceau serviciile lor.
De la organizarea corpului de pompieri, incendiile au
produs mai rar mari dezastre. Zelul, activitatea şi devota-
mentul acestor oameni curajoşi sunt demne de toată lauda

PALATUL ACADEMIEI
Singura clădiredin Bucureşti care prezintă un aspect cu
adevărat monumental este palatul Academiei, situat
aproape în centrul oraşului, pe Bulevardul Universităţii.
Acest edificiu a costat în jur de un milion şi două sute de
mii de franci. A..rhitect a fost domnul Alexandru Orăscu84,
fostul decan al Facultătii de Stiinte din Bucuresti, astăzi
vicepreşedinte al SenatUlui. Palan;l Academiei fost în- a
ceput sub căimăcămia lui Alexandru Ghica (în 1856) şi a
fost terminat în timpul domniei lui Carol I. Clădirea a

84. Alexandru Orescu ( 1817-1894), arhi! ect. profesnr ele geometrie

des(;riptivă; a proiectat Palatul Universităţii (numit atunci Academie),
hotelul Bulevard, gimnaziul şi tribunalul din Ploiesti ~i a restaurat
Mitropolia din Iaşi; rector al Universitiiţii din Bucure~!i (1885--1894);
membru al Consiliului Permanent al Instructiunii; ministru al Cultelor
şi Instructiunii Publice (4- 26 aprilie 1876).'

174
fost înălţată pe amplasamentul fostei şcoli Sfântul Sava.
Mânăstirea Sfântul Sava a fost fondată intr-o epocă ne-
cunoscută de un român pios pe nume Andronache şi care
purta şi titlul de pârcălab sau şef al municipalităţii. El era
devotat Mânăstirii Sfântul Sava de la Ierusalim. Spre mij-
locul ultimului secol, pentru că biserica era în ruină, dom-
niloml Constantin Brâncoveanu a ordonat demolarea sa si
a înlocuit-o cu o altă biserică, si ea demolată, acum câtiv'a
ani. Pe locul viran, care se întinde de-a lungul trotuar~lui
bulevardului, se vede un fel de ladă din lemn, cu un aspect
rudimentar; ea marchează locul altarului bisericii distruse.
Neglijenţa în care se află bulevardul, ca şi tot ce 5e mror-
tează la el, este într-adevăr deplorabilă.
Construind noua biserică Sfântul Sava, Constantin
Brâncoveanu a vrut să anexeze aici si un local de scoală. El
a fost ajutat în această lucrare pioasă "ae un om din popor, un
simplu fabricant de lumânări, care se numea Sterie. Prima pi-
atră a edificiului a fost pusă la 20 iwue, anul 721785 de: la
face1ea lunlii, după modul de a socoti al Bisericii Răsăritene.
1n scoala de la Sfântul Sava, ca si în toate scoWe din
Român'ia, se învăţa în limba greacăB6'. Literanrra clasică şi
ştiinţele exacte erau studiate aici cu multă grijă: Şcoala de la
Sfântul Sava se bucura de o mare reputa~e în Orient şi ve-
neau să studieze aici de la Constantinopol şi Atena. Ar fi o
falsă impresie să-ţi închipui că vechii boieri erau jgnoranţi.
Dimpotrivă, mulţi dintre ei erau foarte instruiţi. 1n familia
Brâncoveanu, eruditia era ereditară. Văcărestii îsi trans-
miteau şi ei, ca pe ~ preţioasă moştenire, respectui şi păs­
trarea limbii nationale; tmuia dintre ei îi datorăm cea mai
veche gramatică româneascăB 7 . Banul Grigore BăleanuSS a
lăsat mai multe manuscrise traduse din greacă. Cfunpinenii,
care se aliaseră cu familia Cantemir, s-au distins întotdeau-
na atât prin erudiţia cât şi prin patriotismul lor. Radu

85. Anul 1709.

86. Pentru mai multe detalii vezi NICOLAE !SAR. Scoala natională
de la Sf Sava şi spiritul epocii (1818-1859), Editura Universită~i.
Bucuresti, 1994.
si Ienăchiţ:ă Văcărescu, Observaţii sau băgări de seamă asupra
regulelor şi orânduielilor gramaticii rumâneşti, Tipografia Episcopiei,
Rârnnic, 1787.
88. Grigore Băleanu, mare boier, ginere al domnitorului Şerban
Cantacuzino, s-a opus domnitorului Nicoale Mavrocordat şi a dus o
politică de alipire a ţării Ia Imperiul Habsburgic; a îndeplinit funcţiile
de postelnic şi mare ban; în timpul ocupaţiei austriece a fost adminis-
trator al Olteniei (17 16-1725).

175
 Golescu89 a fost un om foarte instruit; fiii săi Nicolae,
Gheorghe90 şi Constantin vorbeau şi scriau curent în grea-
că, latină, italiană şi în franceză. Gheorghe Slătineanu91 a
fost emulullui Ion Văcărescu în poezie. Ghiculeştii s-au
dovedit întotdeauna protectori generoşi ai literelor şi
artelor. Grădiştenii erau devotaţi ştiinţei până la dăruirea
de sine; Carol Grădisteanu a lăsat mostenire alor săi un
manuscris în limba greacă. Familia Creţulescu ocupă, de
secole, un loc eminent printre spiritele cele mai luminate
ale acestei ţări; nu mai vorbim de Filipeşti, Ştefăneşti, etc.
Familiei Bărcănescu îi revine, în parte, meritul de a fi in-
trodus limba română în scolile din tară. Au adus din
Transilvania un bărbat al cărui nume e~te si azi venerat de
către români, Gheorghe Lazăr, un profeso~ modest şi sim-
plu care a avut primul curajul de a preda în limba română.
El a fost angajat la Scoala Sfântul Sava prin protecţia ban-
ului Constantin Bălăceanu92 care-si iubea atât de mult
ţara şi limba, încât n-a vrut nici să studieze greaca.
După Lazăr, Ion Heliade Rădulescu a predat la Sfântul
Sava gramatica, geografia şi matematicile. Doi ani mai
târziu (1823), Ioan Pop93 a fost numit profesor de gramat-
ică, iar Theodor Palade9 4 a introdus în clasele elementare
metoda lancastriană. Au urmat apoi Eufrosin Poteca95.

89. Radu (Răducanu) Golescu (t după 1720), mare boier, simpati·

zant al austriecilor, lansează zvonul că trupele imperiale se pregătesc să
atace Bucureştii şi, astfel, îl face pe domnitorul Nicoale Mavrocordat
să se refugieze la Giurgiu (1716); caimacam în timpul absenţei dom·
nului; consilier imperial în timpul ocupaţiei austriece a Olteniei.
90. Gheorghe Golescu, fiul lui Radu (Răducanu) Golescu, mare
boier; a devenit un imponant geograf al sfârşitului secolului al
XVlll-lea, autor al unui ati as şi al unor hărţi foarte riguroase.
91. Iordache Slătineanu (t 1822). mare boier, traducător, a îndeplinit
funcţiile de paharnic şi mare vomic; traduce, după versiuni greceşti Istoria
lui Sofronim de Florian şi tragedia Ahilefs la Schiro de Meta~tasio (1797).
92. Constantin Bălăceanu (1776-1850). mare boier; a îndeplinit
func!iile de mare hatman şi mare ban, mare logofăt al trebilor Bise-
ricesti (1838-1847); membru în Divanul Judecătoresc (1836), efor al
case'lor făcătoare de bine (1836), deputat; s-a opus adoptării Regula-
mentului Organic; 1-a susţinut pe Gheorghe Lazăr la fondarea învăţă­
mântului în limba română.
93. Ioan Popp, profesor transilvănean; a predat gramatica şi limba
română la Colegiul Sfântul Sava.
94. Theodor Pallade, discipol al lui Gheorghe Lazăr, a folosit tablele
lanca~teriene ca metodă de predare a noţiunilor elementare în cursul pri-
mar, autor al lucrării Către roţi iubitorii de lumină patrioţi (1824).
95. Eufrosin Poteca (1785-1859), cleric şi profesor de filozofie;
călugării în 1812; trimis de Eforia Şcoalelor să studieze la Pisa şi Paris;

176
C. Moroiu96, S. Marcovici97, Petru Poenaru, Aristias,
Pavlidis98, Laurianu99, Aron Florian100, FerechidisiOI,
Constantin Brăiloiu 102, Alexandru Rac o viţă 103, etc.

la întoarcere predă filmiofia la Colegiul Sfântul Sava (1825-1832)

fiind, în acelaşi timp, şi directorul instituţiei ( 1825-1828); se retrage de
la catedră şi devine egumen al mănăstirii Motru (1832); publică un curs
de filozofie tradus după 1. G. Heinecke sub titlul Filosofia cuvîntului şi
a năravrlf"ilor şi este autorul Cuvintelor panighirice şi moralnice.
96. Constantin (Costache) Moroiu (1800-·1847), profesor; Eforia
Şcoafefor 1-a trimis la studii în străinătate, împreună cu Eufrosin Pote·
ca, Simion Marcovici şi Ion Pandele; la întoarcerea în ţară a predat
dreptul roman, dreptul civil şi comercial la Colegiul Sfântul Sava
(1825-1847); traduce piesa Văduva vicleana de Carfo Go!doni.
97. Simion Marcovici (1802-1877), profesor, scriitor şi traducător;
Eforia Şcoalelor 1-a trimis la studii în străinătate. împreună cu Eufrosin
Poteca, Constantin Moroiu şi Ion Pandele; la întoarcere predă matema-
tica, limba franceză şi retorica fa Colegiul Sfântul Sava; secretar intim
al domnitorului Gheorghe Bibescu; director al Eforiei Scoalelor
(1850--1852); membru în comisia documentară (1852); primar al
Capitalei (1855); autor al unui Curs de retorică (1834); traduce Viaţa
contelui de Comminj sau triumful virtuţii asupra patimii amorului de
Doamna de Tencin,lstoria lui Git Blas de Santilan de Lesage, Velisarie
de Marmontel.
98. Dimitrie Pavlidi (1795-1883 ), profesor, bursier al statului la
Paris; la întoarcerea în ţară a predat algebra şi trigonometria la Colegiul
Sfântul Sava (1883); traduce Elemente de trigonometrie de Lefebure de
Foun;:y.
99. August Treboniu Laurian (1810- 1881), istoric, filolog şi pro-
fesor ardelean; invitat la Bucureşti, de Eforia Şcoalelor pentru a prelua
catedra de filosofie a Colegiului Sf'antul Sa va (1842); pentru acest ctrrs
traduce Manual de filosofie lucrat după programa universităţii dela
Paris din 1840 de A. Delavigne (1846) şi Manual de filosofie şi de lite-
ratură jilosojică de W. Traug; editează Magazin Istoric pentru Dacia,
împreună cu Nicoale Bălce~~u (to-'15); membru al Asociaţiei Literare
(1845); participă la revoluţia de fa 1848 din Transilvania; la adunarea
de pe Câmpia Libertăţii de la Blaj dă citire programului revoluţionar
(mai 1848); este chemat la laşi pentru a reorganiza învăţământul
(1852-1858); se mută la Bucureşti şi este profesor de latină la Colegiul
Sfântul Sava; directorul Bibliotecii Nationale; membru în Consiliul
Permanent al instrucţiunii Publice; profesor de istoria literaturii clasice
la universitate (din 1864) şi primul decan al Facultăţii de Litere
(1864-1878); secretar (1870--1872) apoi preşedinte al Societăţii
Academice Române (1873-1876); autor al istoriei românilor (3 voi.),
al Dicţionarului limbei române (2 voi.) impreună cu 1. C. Massirn.
100. Aaron Florian (1805-1887), istoric, profesor şi publicist arde-
lean; invitat de Dinicu Golescu, predă limba latină la şcoala din Goleşti
(1827-1830); se mută la Şcoala centrală din Craiova (1830--1832) apoi
la Colegiul Sfântul s~va, nnde predă istoria (1832-1848); membru al
Societăţii Filarmonice (1H3.~); pa11icipă la revoluţia de la 1848 fiind
numit prefect al Judeţului Gorj; după infri\ngerea ei trece în Transil-
vania unde continuă lupta alături de ardeleni: redactor la Muzeul Naţional

177
 Toată generaţia de la 1820 până la 1850 a trecut prin
băncile acestf'i scoli venerabile si nu trebuie ca tinerii de
azi să uite că d~torează acestei generaţii independenţa şi
progresele patriei române.
Vechiul edificiu al şcolii de la Sfântul Sava a dispărut
în 1855; el a fost înlocuit cu vastul palat al Academiei, a
cărui primă piatră a fost pusă de prinţul Alexandru Ghica
în prezenţa· membrilor comisiei internaţionale venit aici
pentru a studia nevoile şi voinţa ţării şi care se compunea
din: baronul de Talleyrand Perigod, din partea Franţei,
domnul Hemy Bulwer, din partea Marii Britanii, domnul
Liehmann, pentru Austria, domnul de Richtofen, pentru
Prusia, Vasili pentru Rusia, cavalerul Benzi, din partea
Sardiniei şi Savfet Effendi, din partea Turciei.
hnprimeria Statului a fost instalată, pentru câtva timp,
la parterul clădirii netenninate, apoi s-au mutat aici Biblio-
teca Natională, Scoala de Arte Frumoase, Muzeul de Istorie
Naturală, de Arheologie şi Pictură, Senatul şi Universitatea.
Universitatea din Bucureşti cuprinde patru facultăţi:
Drept, Litere şi Filozofie, Ştiinţe, Medicină.
Facultatea de Drept cuprinde cursuri de: Drept roman,
Drept civil, Drept penal, Drept comercial, Economie poli-
tică, Drept constituţional şi administrativ.
Cursurile Facultătii de Litere sunt: Literatură latină,
Literatură greacă, Lit~ratură franceză, Filozofie, Istoria cri-
tică universală, Istoria şi literatura română, Drept adminis-
trativ, Retorică.

(1836), Telegraful român (1853) şi editor al României (1838), împre-

ună cu George Hill; director al Aşezămintelor Brâncoveneşti (1853);
profesor de istorie universală la Universitate (1864); vicepreşedinte al
Consiliului Permanent al Instructiunii; membru al Societătii
Academice Române (1870); autor al ~olwnelor Idee repede de istoria
printipatul!ti Tării Românesti; Manual de istoria Principatului
Ro";âniei; Pat;·ia, patriotul ş(patriotismul; Elemente de istoria lumii;
Mihai Il Bravul, hiograjia şi caracteristica lui; Vocabular franrezo -
românesc, în colaborare cu Petrache Poenaru şi George Hill.
101. Ştefan Pherekyde (1804-1887), jurist, doctor în drept la Pisa
(1829); primul avocat titrat din ţara Românească; profesor de drept
civil la Colegiul Sfântul Sava; specialist în Codul Caragea; consilier la
Curtea de Casatie.
102. ConstÎmtin N. Brăiloiu (1809-1889),jurist; obţine diplomă în
drept la Paris şi Geneva; profesor de procedură şi drept criminal la
Colegiul Sfântul Sava; traduce din greceşte Condica lui fpsilanci şi
Codul Caragea; magisrrat; ministru de Justiţie (1861, 1862).
103. Alexandru M. Racoviţă (1810-1843), jurist; magisrrat; profe-
sor de drept la Colegiul Sfântul Sa va.

178
 Facultatea de Ştiinţe: Calcul diferenţia! şi integral, Geo-
metrie analitică, Geometrie descriptivă, Fizică, Chimie, Meca-
nică, Tehnologie, Istoria naturală, Astronomie.
La 14 (26) decembrie 1869, a avut loc inaugurarea Uni-
versităţii. Încă din ajun, bulevardul a fost pavoazat cu nu-
meroase drapele în culorile naţionale. Porticul Academiei era
împodobit cu ghirlande din fnmze şi flori, aceeaşi decoraţie
aflându-se si la intrarea în Sala Senatului si în vestibulul mare
care o p~e. Scara mare de marmură 'era acoperită cu un
covor roşu. Sala de şedinţe a Senatului era împodobită cu
ghirlande de tul roz şi cu flamuri purtând stemele tuturor dis-
trictelor României. Pretutindeni se vedeau monogramele
Prinţului Carol şi ale Principesei Elisabeta104, încadrate de
coroane de flori.
La ora zece şi jumătate fanfarele militare au anunţat
sosirea Alteţelor lor. Au fost primite pe peron de către
ministri si de rectorul Universitătii. Printul era în haine de
oraş,' purtmd marele cordon al o~dinului Vultwul Roşu şi
mai multe decoraţii şi ordine între care Legiunea de Onoa-
re. Prinţesa purta o toaletă de cea mai elegantă simplitate.
Altetele Lor erau însotite de maresalul Curtii, domnul
Geo;ge Filipescu 105, Ş~belanul Prlnţesei, dl: Mavrocor-
dat, doamna de onoare Caterina Golescu si aghiotantii.
În momentul în care Alteţele Lor au luat loc pe tro~uri.le
care le fusese pregătite în mijlocul estradei prezidenţiale a
Senatului, mulţimea a invadat tribunele. Corpul diplomatic
şi consular ocupa banca ministerială, miniştrii luând loc pe
estradă, în jurul tronului; băncile senatorilor erau ocupate de
către toti vechii demnitari ai tării, toti fostii ministri ai
instrucţi~i publice, vechii efori, profesori em.'eriţi ai ~olilor
românesti, membrii Universitătii din Bucuresti si câtiva ai
Universităţii de la Iaşi, care se aflau la BucureŞti, 'preş~dinţii
corpului leg~slativ, preşedinţii Curţii de casaţie şi ai Curţii de
conturi, etc. In mijlocul hemiciclului se aflau membrii cleru-
lui, în frunte cu Eminenţa Sa Primatul României.

104. Principesa Elisabeta de Wied- Neuwied (1843-1916) doamna

(1869-1881) şi regina României (1881-1914), literală şi protectoare a
artelor; autoare de volume de poezie, proză, teatru şi memorialistică
semnate cu pseudonimul Cannen Sylva.
105. Gheorghe C. Filipescu (1839-1902), mare proprietar; adju-
tant al domnitorului Alexandru Ioan I; mareşa! al Curţii (1866-1874);
agent diplomatic la Sankt Petersburg (1874-1877).

179
 Mai întâi a fost celebrat W1 serviciu religios, apoi elevii de
la Conservator au cântat W1 imn. După aceea, dl. George
Mfuzescul06, ministrul fustruc~ei publice şi Cultelor, a luat cu-
vântul:
,,Majestate,
• Graţie deosebitei atitudini pe care Alteţa Voastră a dove-
dit-o permanent pentru instrucţia publică, acest izvor fecund
al oricărei libertăţi şi prosperităţi a unui popor, Universita-
tea capitalei României se află astăzi întregită de reWliunea
facultăţilor de drept, ştiinţe, litere şi medicină. Sărbătoarea
pe care o celebrăm cu această ocazie este o veritabilă sărbă­
toare naţională. Amintirea sa va fi scumpă tuturor inimilor
române, nu numai pentru că le va reaminti de inaugura-
rea templului ştiinţei, dar şi pentru că această sărbătoare
va fi fost onorată de prezenţa AlteJei Sale Prinţesa Elisa-
beta, graţioasa noastră suverană. Imi iau libertatea, Ma-
jestate, de a supune, cu cel mai profund respect, semnă­
turii Alteţei Voastre actul inaugurării, care va fi păstrat în
arhivele Universităţii ca o diplomă preţioasă, fiind o nouă
probă şi o dovadă nepieritoare a solicitudinii pe care
Alteţa Voastră, şeful suprem al instrucţiei publice şi suve-
ran al românilor, o are pentru tot ce poate contribui la ilu-
minarea si la întărirea natiunii noastre".
Urc~d pe scenă, mini~trul a depus în faţa prinţului actul
inaugurării Universităţii din Bucureşti, pe care Alteţa Sa 1-a
semnat pe biroul preşedintelui Senatului. Iată textul aces-
tui act:
Carol 1
Din graţia lui Dumnezeu şi voinţa naţională, Domn al
Românilor:
La toti de fată si viitori sănătate.
"Prin. această patentă princiară, Noi facem cunoscut
tuturor că astăzi, anul de graţie o mie opt sute şaizeci şi
nouă, luna decembrie 14 şi anul al patrulea al domniei
noastre, am vrut, în persoană, însoţit d~ iubita Noastră
soţie, prinţesa Elisabeta, în prezenţa Inaltului cler, a
reprezentanţilor marilor instituţii ale Statului, a reprezen-
tantilor Puterilor străine, a demnitarilor Statului si a cor-
pul~i profesoral, să inaugurăm Universitatea românească
106. George Mârzescu (1834-19ll), om politic; jurist; profesor de
drept civil la Universităţile din Iaşi şi Bucureşti; ministru al Cultelor şi
Instrucţiunii Publice (1869-1870, 1896-1897).

180
din Bucureşti. Ca urmare, Noi am semnat prezentul act,
întărit de pecetea noastră princiară.
Dată în Bvcureşti, la 14 decembrie 1869.
Carol"
Domnul George Costoforo107 (mai târziu, ministrul al
Afacerilor Străine), atunci rectorul Universitătii, a făcut,
în câteva cuvinte, istoricul Scolii Sfântul Sav~ si a amin-
tit tot ceea ce tânăra Unive;sitate, care o înlocuia, făcuse
spre binele ţării. Sărbătoarea s-a încheiat cu un splendid
banchet.

CABINETUL DE FIZICĂ

Facultatea de ştiinţe posedă un laborator de chimie, foar-

te bogat şi complet, perfect întreţinut, graţie conducerii
inteligente a dlui Alexe Marin 108, profesor la facultate, şi
un cabinet de fizică încredinţat grijii dlui Emanuel Baca-
loglul09, tot profesor la facultate şi licenţiat în fizică al
facultătii din Paris. '
Cabinetul de fizică este de dată recentă. El îsi datore-
ază existenţa generozităţii dlui Constantin Nic~lescu şi
dlui J. A. Filipescu, care, acum vreo douăzeci de ani, au
donat Colegiului Sfântului Sava diverse aparate. Aceste
aparate erau adăpostite într-un fel de pivniţă rece şi
umedă din vechea clădire, înlocuită acum de palatul
Universitătii. Mai târziu, vor fi mutate la liceul situat în
strada Măgureanu şi, în sfârşit, la Academie, unde ocupă
trei camere mari la etajul doi. Din 1864, s-au cheltuit în
jur de 20 000 de franci pentru repararea vechilor aparate

107. Gheorghe Costa-Foru (1821-1876), om politic; jurist; profesor

de drept civil; director al Eforiei Şcoalelor (1857); primul rector al
Universitătii din Bucuresti (1864-1871); ministru de Externe
(1871-1873); agent diplomatic la Viena (1874-1875); deputat şi senator.
108. Alexe Marin (1814-1895), profesor; studiază la Paris; con-
servator al cabinetului de fizică si al laboratorului de chimie de la
Colegiul Sfântul Sava (1850); p~ofesor de chimie la Facultatea de
Stiinte din Bucuresti (1868) si decan al acesteia.
' io9. Emanoii.Bacaloglu' (1830-1891), fizician; profesor de fizică
şi chimie la Şcoala de Medicină şi Farmacie din Bucureşti (1861), pro-
fesor de matematică la Colegiul Sfântul Sava; profesor de fizică la
Universitate (1863); iniţiator al Societăţii de ştiinţe fizico - naturale
( 1868) al cărei preşedinte a fost; membru al Academiei Române (1879)
vicepreşedinte al ei şi preşedinte al secţiunii ştiinţifice.

181
 şipentru a cumpăra altele noi, sumă, evident, insuficien-
tă.Cabinetul de fizică posedă totuşi majoritatea instru-
mentelor necesare pentru a ţine un curs complet. Remar-
căm aici, între altele, o maşină mare electrică după vechiul
sistem şi alta după sistemul Stoltz; baterii electrice mari
şi un electromagnet cu o putere de patru până la cinci mii
de kilograme; o foarte frumoasă maşină ek:ctromagne-
tică şi instrumente de optică complete şi foarte frumoase,
aparate de difracţie, de polarizare şi de ana!i?:ă spectrală.
Mai cităm o balanţă atât de precisă, încât este sensibilă la
o greutate de o zecime de miligram, o orgă .icustică, un
telescop, sistem Foucault, etc.

BIBLIOTECA

Dl. Petre Poenaru. fostul director al Instructiei Publice

din Valahia, a avut ideea înfiintării unei biblioteci
1:J~ionale la Bucureşti. Însărcinat Împreună cu prinţul
Ştirbei,. cu organizarea şcolilor, el a inserat în Regula-
mentul organic un articol care îi obliga pe locuitorii ma-
rilor oraşe să cedeze stan1lui bibliotecile lor, cu scopul de
a constitui nucleul unei viitoare biblioteci publice.
În România, ca şi în restul Europei, în timpul războa­
ielor din ~vul Mediu, ştiinţa se refugiase la adăpostul
Bisericii. In timp ce libertatea naţională se apăra în
spatele zidurilor înalte ale cetăţilor feudale, lumina sacră
se menţinea în aceste fortăreţe paşnice unde se concen-
trase toată viaţa intelectuală a timpului. ClerGl românesc
nu este deloc lipsit de importanţă în această vreme. Poate
într-o zi ne va fi dat sa dezvăluim câteva din aceste glo-
rii modeste. De altfel, o dovadă a culturii sale intelec-
tuale este grija pe care au avut-o episcopii de a strânge
cât mai multe cărţi cu putinţă în incinta mânăstirilor şi
legea care îl obliga pe fiecare cetăţean al metropolei să
doneze biblioteca sa pentru biblioteca metropolitană. Şi
asa, incet, încet, s-a adunat Ia Bucur~sti un tezaur literar
destul de important. În momentul în c~re a fost decretată
înfiinţarea bibliotecii naţionale (1834), numărul vol-
umdor donate se ridica la aproximativ douăsprezec<". mii.
Trebuie spus că toate cărţile de teologie şi pentru
liturghii- iar numărul lor era considerabil - rămâneau în

182
mâinile preoţilor pentru a fonna, la Seminar, o bibliotecă
ecleziastică.
Ceea ce i-a uimit, mai întâi, pe cei însărcinaţi cu
aranjarea noii biblioteci a fost numfuul mare de cărţi ital-
ieneşti pe care le conţinea, cărţi din toate domeniile: is-
torie, filozofie, stiintă, literatură, etc. Celelalte limbi erau
în minoritate. P~n~ a înţelege acest fapt, este suficient
să ne amintim că, în timpul Evului Mediu, comerţul
Levantului se afla în mâinile genovezilor, pisanilor şi
veneţienilor; că cea mai mare parte a călătorilor - chiar
si Cristofor Columb - era formată din italieni; că limba
italiană, cultivată. de altfel, de oameni de geniu - Dante,
Petrarca, Ariosto, Tasso, Boccaccio, Machiavelli, etc. -
avea deja o literatură înainte ca vreo altă naţiune din
Europa să-şi dispute această glorie; că, dacă limba ital-
iană era la modă la Curtea dinastiei de Valois sau a
Tudorilor, nu-i de mirare că era preferată şi în ţările din
Orient unde erai permanent în contact cu negustorii sau
călătorii italieni. Mai mult, universitătile italiene erau în-
floritoare, în vr.emea aceea şi românii îşf. trimeteau aici
copiii, precum făceau toate marile familii din Europa.
Ceea ce este astăzi limba franceză pentru lume, în ge-
neral, şi pentru România, în special, limba saloanelor şi
instrumentul universal al civilizatiei, era italiana atunci.
Toti boierii de altădată ai Romru;_iei vorbeau italiana si
ce~ mai mare parte a cărţilor cumpărate de ei erau scrise
în această limbă.
Pe lângă cărţile italieneşti, exista un mare număr de
cărţi latineşti şi, în cea mai mare parte, lucrări de juris-
prudenţă. S-a spus că naţiunea română este o naţiune de
jurişti, ceea ce este un pic adevărat; românul este avocat
de la natură, asta tine de strămosii lor, romanii.
Mai exista u'n număr important de manuscrise
preţioase scrise în limba slavonă.; căci în ura lor pentru
biserica latină, a fost o vreme când ortodocsii din Orient
s-au aruncat cu capul plecat în slavism, pentru a nu avea
nimic în comun cu Roma. Cea mai mare parte a acestor
manuscrise se află acum în biblioteca imperială de la
Sankt Petersburg: acolo se află, într-o oarecare măsură,
arhivele României; acestea au fost urmările nefaste ale
invaziei.
Toate aceste lucruri au fost adunate în incinta Mânăs­
tirii Sfântului Sava, devenită Sorbona· Bucureştilor. Mai

183
 târziu, s-a cumpărat biblioteca dlui Ştefan Bălăceanui!O,
foarte bogată în opere jwidice, dar mai modernă. Alte câte-
va achiziţii şi unele donaţii au îmbogăţit treptat biblioteca
naţională, astfel încât ea cuprinde azi în jur de 26618 cărţi
tipărite, 273 de manuscrise şi 411 stampe.
Cărţile tipărite se împart după cum urmează: agricultură
şi ştiinţă, 577; arheologie şi numismatică, 136; astronomie
şi astrologie, 181; biografie şi anecdote, 253; dicţionare şi
nomenclaturi, 830; enciclopedii, 581; epistolarii şi scrisori,
354; geografie şi etnografie, 524; gramatică şi retorică, 576;
istorie şi cronologie, 3 116; istode naturală, 853; itinerare şi
călătorii, 709; jurisprudenţă şi instituţii, 1 182; literatură şi
critică literară, 1 306; matematici si mecanică, 392; medi-
cină şi anatomie, 1 130; miscelaneu şi diverse colecţii, 705;
mitologie, 70; pedagogie şi educaţie, 522; periodice şi ziare,
1 544; filozofie, 104; fizică şi chimie, 335; poetică şi poezie,
1 174; politică şi regulamente, 914; poligrafie, 74; elocven-
ţă, 354; romane şi povestiri, 1 026; tehnologie, 392; teatru,
1 032; teologie şi elocvenţă sacră, 1 092.
Biblioteca este abonată la mai multe reviste si ziare străi­
ne, între ele Revue des Deux-Mondes, Revue co~temporaine,
Journal d' agriculture pratique, Journal des economistes,
Journal des savants, Revue de 1' Instruction publique, etc.
Manuscrisele sunt repartizate astfel: româneşti-Il;
latineşti -17; italieneşti- 7; franţuzeşti -1 ; greceşti- 20 1;
nemţeşti-3; bulgăreşti-7; ruseşti-!; arabe, persane şi
turceşti-22, în total-273 (270-n. tr.).
Secţiunea "stampe" conţine 411 lucrări, din care 28
de atlase geografice; 67 de tablouri istorice; 38 de
tablouri de călătorie; 4 albume cu expediţii militare; 1
atlas de anatomie; 34 de albume cu peisaje şi expediţii
ştiinţifice; 9 atlase şi tablouri arheologice şi numismat-
ice; 3 albume umoristice; 20 de albume de arhitectură si
planuri; 36 de atlase de istorie naturală; 13 planşe indus-
triale; 3 globuri mari şi 5 mici; 124 hărţi geografice; 3 al-
bume de muzică; 9 portrete de români transilvăneni
semnate de pictorul B. Iscovesculll; un album cu basore-

110. Ştefan Bălăceanu,logofăt; membru în comisia pentru redactarea

Regulamentului Organic (1831); efor al Scoalelor (1836); deputat.
11\. Barbu lscovescu (1 816--1 854): pictor; participă la revoluţia de
la 1848 din Ţara Românească, după a cărei infrângere trece în
Transilvania unde pictează portretele revoluţionarilor din Munţii
Apuseni: Avram Iancu. Petre Dobra, Adam Balint, Nicolae Solomon;
trăieşte apoi în exil în Imperiul Otoman unde devine un portretist de
mare prestigiu al înaltei societăţi şi al notabilităţilor turceşti.

184
liefuri; un album cu crochiuri de Iscovescu; 8 tablouri în-
răm,!lte şi blazon pe hârtie.
In octombrie 1864, dl Nicolae Creţulescu 112, atunci mi-
nistru al Instrucţiei publice, a promulgat, cu confmnarea
domnitorului, un regulament care instituie în România trei
categorii de biblioteci: 1. biblioteci didactice speciale pe
lângă fiecare şcoală primară sau secundară; 2. biblioteci co-
munale stabilite în fiecare oraş şi, mai târziu, dacă e posibil,
în fiecare sat; 3. două biblioteci centrale, una la Bucuresti si
cealaltă la Iaşi. Un comitet special era însărcinat cu supra-
vegherea întreţinerii acestor biblioteci. Acest comitet se
compune din rectorul universitătii, decani ai facultătilor, in-
spectori şcolari, conservatori ai bibliotecilor. '
O carte de onoare depusă într-una din sălile de lectură
contine numele tuturor care au făcut bibliotecii o donatie în
valoare de cel puţin zece ducaţi. '
Biblioteca din Bucuresti este deschisă în fiecare zi
pentru public de la ora 10 'dimineaţa până la ora 3 şi de
la 7 la 10 seara în cursul lunilor de iarnă, adică din oc-
tombrie până în martie; de la ora 9 dimineaţa până la ora
2 şi de la 6 la ora 9 seara, în timpul verii, adică din mar-
tie până în octombrie. Duminica şi în zilele 'de sărbă­
toare, sălile de lectură nu sunt deschise decât seara.
În lunile iulie şi august şi timp de zece zile de Paşti şi de
Crăciun, biblioteca este închisă.
Nimeni nu are voie să ia cu sine vreun obiect aparţi­
nând bibliotecii fără autorizatia comitetului. Această
autorizatie nu se acordă decât donatorilor înscrisi în
"Cartea de aur", profesorilor şi celor care vor depune preţul
lucrării împrumutate.

MUZEUL DE ISTORIE NATURALĂ

Acum douăzeci de ani, abia sosisem la Bucuresti. Curios să

cercetez în detaliu un oraş, atunci nou pentru mine, am
cerut să vizitez institutiile sale stiintifice. Am fost condus
într-un fel de pivniţă r~ce şi ume'dă u'nde vechimea rodea în
linişte câteva resturi de animale împăiate şi unde minerale

112. Nicolae Kretzulescu (1812-1900), medic şi om politic; prim-

ministru (1862-1863, 1865-1866), ministru al Justitiei, al Cultelor si
Instrucţiunii Publice în mai multe cabinete; ministr~ plenipotenţiar Ia
Berlin, Roma, Paris şi Sankt Petersburg; membru al Academiei
Române (1888) şi preşedinte al ei.

185
 rare se ascundeau sub un strat gros de praf, în nişte dula-
puri pe jumătate mucegăite. Nu mi-a fost greu să înţeleg
ceea ce îmi spunea un tovarăş de călătorie, atunci când am
ajuns la bariera Bucureştilor, şi pe care îl întrebasem:
- Cât e de-aici la Paris?
El mi-a răspuns: - Sunt trei secole.
Cu puţin timp Î.î unnă, am vizitat din nou galeriile de is-
torie naturală pe care nu le mai vftzusem de douăzeci de ani.
Cele trei secole au fost depăşite. In afară de cantitate, Parisul
nu are nimic mai elegant, mai proaspăt şi mai bine întreţinut
decât acest mic muzeu în care ochii şi spiritul se pot odihni
cu plăcere.
Galeriile de istorie naturală au fost mutate în aripa stân-
gă a palatului Academiei. Mineralogia ocupă o sală la parter;
zoologia, trei săli la primul etaj; botanica este reprezentată
printr-un foarte bogat ierbar, pe care-1 posedă Şcoala de
Medicină, şi prin grădina de la Cotroceni.
Să spunem, înainte de toate, căci aşa e drept, că excelenta
stare în care se găseşte astăzi Muzeul de Istorie Nanrrală din
Bucureşti este, în mare parte, opera domnului Ferrerati 113, fos-
tul director al muzeului. Animalele împăiate de domnia sa
par vii; aceste păsări zboară, lupul acesta se aruncă asupra
prăzii sale, acest crap le lasă gura apă vizitatorilor gunneţi.
In vitrinele cu minerale, aurul străluceşte, agatele lucesc,
opalul împrăştie o lumină lăptoasă, cristalul scânteiază.
Muzeul Zoologic cuprinde cincizeci şi CÎl}ci de specii de
vertebrate, printre care sunt câteva indigene. In rândul ~elor
exotice, se remarcă marele furnicar din Brazilia, sincterul,
paca, cangurul, etc. Un rozător specific României este tan-
recul (cricetus sitillus), animal dăunător agriculturii pentru
că roade rădăcinile si devorează vlăstarii; de altfel, ciudat
ca formă şi alură. Bi~olul, atât de rar în restul Europei, este
foarte obişnuit în România; aşa cum spunea Buffon 114 lap-
tele său este excelent şi produce o smântână delicioasă. El
este folosit mai ales la tracţiunea carelor încărcate, pe dru-
murile din cârnpiile pline de glod. Căprioara, cerbul, vul-
Il3. Carol Ferrerati, naturalist şi muzeograf; preparator al
Muzeului Zoologic din Torino; director al Muzeului Naţional din
Bucureşti (1860-1864); după despărţirea instituţiei în secţiuni speciali-
zate - Pinacoteca, Muzeul de Antichităti si Muzeul de stiintele naturii
- va fi conducătorul celei din urmă (din' Ji!64). · ·
114. Georges Louis Leclerc, conte de Buffon (1707-1788), natu-
ralist; autor al Istoriei naturale şi al Epocilor naturii; membru al
Academiei Franceze.

186
 pea, sunt des întâlnite în România. Se găsesc şi mulţi lupi
şi urşi. Vidra nu e rară pe aici; muzeul posedă un specimen
frumos, prins în lacul Cemica, din preajma Bucureştilor. Pe
câmpii, se găsesc mulţi arici, dar foarte puţini lilieci.
România meridională are puţine grote şi clădiri vechi pen-
tru ca aceste animale viclene să-şi afle adăpost. Rasa de cai
indigeni nu e frumoasă, dare bună şi viguroasă şi cu puţină
îngrijire, s-ar putea îmbunătăţi cu uşurinţă. Măgarii sunt
rari, mici şi plăpânzi. Nu există catâri.
Muzeul conţine 702 specii de păsări. Colecţia de păsări
indigene este aproape completă. Găseşti în România multe
dropii: dropia mare, foarte căutată de gurmanzi pentru fJ.le, şi
dropia mică sau "găina de Cartagina". Ibişii sunt obişnuiţi
în câmpiile noastre, mai ales: ibis falcinellus, de un verde
irizat. Dar nu există ibisul rosu si ibisul sacru. Fazanul este
o pa_:;ăre migmtoare care împ,od~beşte adesea mesele noas-
tre. In munţi, trăiesc mai multe specii de vulturi: vulturul
imperial, vulturul încălţat, vulturul cenuşiu şi vulturul ne-
gru. Printre păsările de noapte se numără: buba mare, buba
mijlocie, bufniţa, cucuveaua, etc. Sunt foarte mulţi corbi, ei
fiind "poliţia sanitară" la ţară; există vreo cmci specii. o pa-
săre încântătoare, rară în alte părţi, comună în România, este
dumbrăveanca al cărei penaj albastru ca cerul seamănă cu
un nor de fum azuriu printre ramurile copacilor. De două.ori
pe an, trec cocorii. În număr mare se află şi pitulicea. Barza
albă este una din podoabele obligatorii ale tuturor căsuţelor;
se cocoaţă pe acoperiş şi stă ca un simbol heraldic. Păsările
acvatice sunt foarte numeroase, unele chiar încântătoare:
lebede, lopătari, pelicani, egret~, etc.
Muzeul posedă 182 de specii de peşti. Colecţia indigenă
este aproape completă. România este foarte bogată în peşte
şi din punct de vedere al cantităţii şi ca varietate a speciilor.
Dunărea hrăneşte somnul, uriaşul peştilor de apă dulce; nu
rareori se prinde câte unul care măsoară până la patru metri
şi cântăreşte 300 de kilograme. Păstrăvii de munte sunt de-
licioşi. Un peşte specific României, şalăul (lucioperca san-
dra) are o carne foarte apreciată şi pe bună dreptate. Se mai
găsesc aici cinci specii de nisetru, de la care provine
caviarul, foarte căutat de români şi pe care-1 servesc ca ape-
ritiv. Nu există, în schimb, anghile.
N-am vorbit încă despre colecţia articulatelor. Va fi una
dintre cele mai bogate şi mai interesante, căci în România
sunt foarte mulţi fluturi şi coleoptere, aceste flori şi bijuterii

187
 vii, pe care Dumnezeu le-a răspândit din ablUldenţă în
natură.
Muzeul posedă şaisprezece specii de crustacee, din
care două sunt autohtone. Racii sunt în număr mare aici,
foarte delicioşi şi ating dimensiuni considerabile; unii
seamănă cu niste mici homari.
Dintre moluşte, muzeul nu are încă decât trei specii de
cefalopode exotice şi 178 de specii de gasteropode, din
care multe sunt terestre si acvatice autohtone. Există si 48
de specii de scoici, aproape toate mari. România po~edă
şi scoici de apă dulce, în special anadontha cignius, pe
care populaţia le consumă foarte mult în postul Paştelui.
Muzeul are 29 de specii de echinoderme şi 31 de
specii de polipi exotici.
Mai posedă 74 de exponate reprezentând sistemul res-
pira!or, circulator, nervos, muscular şi diverse schelete.
In domeniul paleontologiei, s-ar putea face în Ro-
mânia descoperiri extrem de interesante. Solul Olteniei
este format din aluviuni mai vechi decât cel al Munteniei.
S-au descoperit aici două maxilare de mastodont (angusti-
dentis) depuse la muzeu, ca şi 103 de fragmente de fosile,
printre care figurează: un maxilar complet de Elephas
primigenius; dinţi molari, colţi şi alte fragmente de
schelet; un molar de Elephas pigmeus şi partea anterioară
a craniului împodobit cu coarnele unui bour (bas urus).
Mai cităm, printre fosile, 40 de specii de gasteropode şi
19 de conchifera, toate găsite în Carpaţi.
Colecţia de mineralogie se compune din 2 187 de eşan­
tioane, culese din munţii Valahiei: marmură, aur, fier, cupru,
chihlimblar, cărbWle si o varietate foarte curioasă, cunos-
cută în stiintă sub numele de ozocherită si care nu-i altceva
decât o ~eară fosilă. A fost descoperită, pentru prima oară în
albia Argeşului, de domnul doctor Mayer, din Bucureşti.
După cum se vede, Muzeul de Istorie Naturală din
Bucureşti merită atenţia publicului şi stimulări serioase
din partea guvernului. Aceste colecţii nu se alcătuiesc în
van, ca o curiozitate, ci cu un scop foarte practic. A şti
înseamnă putere. Când vom cunoaşte bine toate bogăţiile
solului românesc, nu va mai trebui să căutăm departe
ceea ce avem la îndemână. Se vor exploata carierele de
marmură din Muntii Caraiman, ale căror vârfuri se văd la
orizont din Bucu~eşti; vom săpa în minele unde dorm
metalele preţioase şi huila, mult mai preţioasă; vom în-

188
suti bogăţia naţională. Or, pentru toate acestea, ce-ar tre-
bui? Putină muncă si multă bunăvointă.
Muieul de Istor'ie Natională se află sub conducerea
unui profesor de la Facultatea de ştiinţe, care primeşte în
plus o diumă. Directorul actual este dl. Grigore Ştefă­
nescull5 care a îmbogă~t muzeul cu mai multe exemplare
preţioase, mai ales din domeniul paleontologiei şi care se
ocupă activ de redactarea catalogului.
O "carte de aur" cuprinde numele celor care fac do-
naţii importante muzeului. Numele lor sunt afişate şi în
sălile muzeului.
Muzeul este deschis publicului în fiecare duminică, joia
şi în zilele de sărbătoare, de la unsprezece dimineaţa până la
ora trei după-amiaza. Străinilor le este permisă vizita în
fiecare zi, cu prezentarea unui permis eliberat de director a
cărui adresă se află în biroul de la muzeu.
Înainte de a intra în sălile muzeului, trebuie depuse um-
brelele, bastoanele si săbiile.
Este interzis fumatul în sălile muzeului.
Muzeul este închis din 15 iulie până în 15 august.

MUZEUL MONUMENTELOR ISTORICE

În sălile de la parter, în aripa stângă a palatului Acade-
miei, se află Muzeul Monumentelor Istorice. Acest muzeu
a fost înfiintat în 1864 sub domnia Printului Cuza, dl.
Nicolae Creţulescu fiind ministru al Instru'cţiei publice şi
Cultelor, iar dl. V. A. Urechia fiind director general în
acelaşi minister. Primele piese ale muzeului erau câteva
medalii şi tezaurul de la Pietroasa, a~arţinând Eforiei
Instrucţiei publice. 01. general Mavrosl 6, care poseda o
colecţie foarte bogată şi foarte interesantă, a donat-o cu
generozitate Statului; încă din acea zi, muzeul era înfiinţat.

115. Grigore Ştef"anescu (1838-1911), geolog; profesor de geologie

şi mineralogie Ia Facultatea de Ştiinţe din Bucureşti (1863); decan (1895,
1899, 1901) si rector (1897); membru în Comitetul Pennanent al
Instrucţiunii (!874); secretar general al Ministerului Cultelor şi
Instrucţiunii Publice (1877-1879); directorul Serviciului geologic (1882);
senator (1886, 1895, 1901); membru al Academiei Române ( 1876).
116. Nicolae Mavros (1782-1868), colectionar; secretar al domni-
torului Alexandru Şuţu (1819); inspector al ~arantinelor cu rangul de
general (1829-1851 ); donator al unei importante colecţii de numisma-
tică, arheologie, cerantică, sculptură. documente (1862) care vor forma
fondul Muzeului de Antichităţi.

189
 Muzeul Monumentelor Istorice cuprinde patru secţiuni:
1. Sectiunea ecleziastică; 2. Sectiunea numismatică; 3.
Secţiunea de arheologie; 4. O secţiurie conţinând obiecte de
natură diferită.
Secţiunea ecleziastică este foarte bogată şi foarte inte-
resantă. Majoritatea obiectelor ce o compun au fost găsite în
mânăstirile din ţară. Se remarcă mai întâi preţioasele exem-
plare de orfevrărie religioasă, între ele: o "panaghie" sau
dipticul pectoral, din argint aurit şi emailat sau translucid,
datând din 1521 şi provenind de la Mănăstirea Bistriţa,
judeţul Vâlcea; o cădelniţă de argint, atârnată de nişte
lănţişoare, datând din secolul al XV-lea şi provenind de la
Bistriţa; un potir de argint cizelat şi emailat, din 1641,
provenind de la Mănăstirea Căldăruşani; o pateră cu mânere
de argint aurit, cu medalii antice încastrate, 1641, de la
Mânăstirea Căldăruşani; o cruce mare pe un soclu de lemn
sculptat, lucrată în argint aurit cizelat; cădelniţe cu toartă,
lădiţe pentru uleiul sfânt (chivot), flabella sau repidia din
argint aurit, candelabre cu trei braţe (trikelion), cârje de
episcop, etc. Multe din aceste obiecte sunt din aur sau din
argint aurit şi împodobite cu pietre preţioase. Unele sunt
opera unor artişti autohtoni, altele au fost cumpărate de la
Veneţia, care era atunci marea producătoare a orfevrăriei
bizantine; altele, în sfârsit, au fost furate din Occident de
către turci, care le-au do~at sau le-au vândut României.
Obiectele brodate sunt foarte frumoase. Vom semnala
veşmintele sacerdotale de Ia Cotroceni, brodate de prinţesele
din familia Brâncoveanu; altele omate cu portretele donatorilor
si oferite bisericii de către Stefan cel Mare, domnul Moldovei;
patrafire, etole împodobite 'cu desene de mătase şi aur, cu perle
fine; covoare de pluş brodate şi splendide "epitaphion".
tablouri reprezentând punerea în mormânt a lui Iisus Cristos,
brodate cu aur, mătase şi perle.
O menţiune specială o datorăm bogatelor legături
care acoperă câteva evangheliare. Vom remarca un evan-
gheliar slavon manuscris, cu frontispiciu ornat cu miniaturi,
legat în argint aurit şi datând din 1519; un alt evangheliar
slavon, tipărit în Valahia în 1512 pe foaie velină, cu an-
teturile anluminate, legat în catifea albastră şi argint aurit;
un evangheliar greco-roman tipărit în 1673, la Bucureşti,
legat în aur cizelat, etc.
Vom remarca apoi alte manuscrise preţioase, între ele o
carte de evanghelii, donaţie a lui Petru cel Mare, şi câteva
incunabule româneşti.

190
 Secţia de numismatică posedă medalii din Dacia şi
din tările vecine, medalii ale lui Traian, monede bizan-
tine: etc. Ştiinţa numismaticii este reprezentată îp
România de către câtiva oameni devotati si talentati. Ii
vom cita pe dnii: Dimitrie S turza 11 7 , Dimitrie Ber~dei,
Laurianu, Cezar Bolliac. Acesta din urmă are o colectie
foarte frumoasă şi bogată de medalii de aur, argint· şi
bronz, pe care o arată bucuros amatorilor pe care şi-o
îmbogăţeşte în fiecare zi. Amatorii de numismatică vor
mai găsi o colecţie frumoasă de medalii şi monede la
Societatea Academică.
Secţia arheologică posedă ceva foarte rar şi preţios: este
Tezaurul de la Pietroasa. Acest tezaur a fost descoperit în
luna martie a anului 1837 de către doi tărani români, Ion
Lemnaru şi Stan Avram, care scoteau 'piatră din munţii
Valabiei, un Joc numit Istrita, situat în comuna Pietroasa.
Tezaurul se compunea la m'ceput din douăzeci şi două de
piese de aur curat, multe dintre ele erau omate cu pietre
scumpe şi cristale colorate: roşii, albastre, verzi, galbene şi
albe; nu mai sunt decât douăsprezece piese cântărind 17,100
kilograme şi ale căror cloazonaje de aur au av"ut gravate şi
pietre fme. Se atribuie aceste obiecte goţilor primitivi din
Dacia, din secolul al II-lea până în secolul al IV-lea, d. Cr.
Se distinge maniera de lucru sub influenţă bizantină. Tezau-
rul de la Pietroasa mai conţine azi douăsprezece obiecte:
1. o armilla simplă; 2. o armilla sau marele inel cu
închizătoare, purtând o inscripţie cu caractere runice; 3. un
disc mare, spart în patru bucăţi; 4. o aiguiere sau anoche
cu o singură toartă; 5. o pateră acoperită cu figuri în re-
lief şi cizelate, cu o statuetă reprezentând o femeie aşeza­
tă în umbo; 6. un colier sau grumăjer cu pietre încastrate;
7. o fibulă mare în formă de acvilă sau de erete, cu
cloazonaje, pietre încastrate şi pandelocuri; 8. o fibulă
asemănătoare, dar mai mică, în formă de ibis; 9. o a doua

117. Dimitrie A. Sturdza (1833-1914), om politic; secretar al

DivmJUlui ad-hoc al Moldovei (1857); secretar panicular al domnitoru-
lui Alexandru Ioan 1 si ministru al Cultelor si Instructiunii Publice
(1859) şi al Lucrărilor Publice (1861); devenit~ opozani înverşunat al
domnitorului Unirii va face pane din conspiraţia care a dus la abdicarea
acestuia pe Il februarie 1866; prim-ministru (1895-1896; 1897-1899;
1901-1904; 1907-1908), ministru de Externe, de Interne, de Finanţe,
de Război, Culte si Instructiune Publică, Lucrări Publice, ad-interim la
Agricultură, Industrie, Co~erţ şi Domenii în mai multe cabinete, bi-
bliofil si colectionar; membru al Societătii Academice Române (1871)
şi secr~tar al ei; a făcut multe donaţii ac~stui înalt for de cultură.

191
 fibulă asemănătoare cu precedenta; 10. o fibulă mică; 11.
un coşoctogonal din aur, cristale şi granate, ajurat cu
două torţi sub formă de leoparzi; 12. un alt coşuleţ
asemănător, dar cu douăsprezece feţe şi fără torţi; 13. mai
multe fragmente de aur, granate sau cristal, aparţinând
pieselor existente sau celor pierdute.
În Notice sur la Roumanie, publicată de Comisia prin-
ciară la Expoziţia de la Paris, în 1867, dl. Alexandru Odo-
bescul18 a inserat un articol foarte savant şi complet despre
tezaurul de la Pietroasa.
După acest tezaur, ceea ce există mai interesant Ia
Muzeul monumentelor istorice este modelul Bisericii
episcopale Curtea de Argeş, construită în 1520 de dom-
nitorul Neagoe Basarab; această reproducere din lemn
sculptat (şi aurită într-un mod foarte neplăcut) a fost exe-
cutată de dl.. K. Storck 119, după planurile şi desenele dlor
Reissemberger120 şi G. Burelli12I.

118. Alexandru Odobescu (1834-1895), scriitor şi arheolog; mem-

bru în Comisia Documentară (1860) însărcinat cu inventarierea monu-
mentelor istorice şi de artă din judeţele Dolj, Mehedinţi, Gorj, Vâlcea şi
Argeş; are iniţiali va de a se însoţi cu pictorul Henri Trenk în vederea
imortalizării acelor monumente; redactor al Re1•istei Române
(186i-1863); director în Ministerul Cultelor si Instructiunii Publice
(1862) apoi deţinător al acelui portofoliu şi ad inierim la Externe (1863);
comisar al pavilionului României la Expoziţia Universală de la Paris
(1867); director al Teatrului Naţional din Bucureşti (1875); secretar del-
egaţie la Paris (1881-1886); director al Şcolii Normale Superioare din
Bucureşti (1891); membru al Societăţii Academice Române (1870);
autor al nuvelelor istorice Mi/mea Vodti cel Râu şi Doamna Chiajna; al
eseului Pseudokynegheticos. t:'pistolti scristi cu gând sâfie Precuvântare
la cartea Manualul vânâtorului; al lucrărilor stiintifice Notice sur les an-
tiquites de la Roumanie, Istoria archeologiei 'şi L~ Tresor de Perrossa.
119. Karl Storck (1826-1887), sculptor; profesor de sculptură şi
perspectivă la Şcoala de Belle-Arte din Bucureşti (1865-1866;
1867-1887); autor al monumentelor spătarului Mihail Cantacuzino, al
Domniţei Bălaşa, al Anei Davila şi al frontonului Universităţii (distrus
de bombardamentele din 1944); a fost însărcinat cu executarea mache-
tei bisericii episcopale de Ia Curtea de Argeş pentru a fi prezentată în
pavilionul românesc de la Expoziţia Universală de la Paris (1867); tu.
crarea se păstrază astăzi la Muzeul Frederic Storck şi Cecilia Cuţescu­
Storck din Bucuresti.
120. Ludwig Reissenberger ( 1819-1895), arheolog, geograf şi me-
teorolog; profesor Ia liceul săsesc din Sibiu; autor al studiului Die his-
châfliche Klosterkirche hei Kurtea d'Argysch in der Walachei (1860).
121. Gaetan Burelly (1813-1896), arhitect; în timpul studiilor Ia
Paris a fost secretar al poetului Alphonse de Lamartine; invitat în ţara
Românească de domnitorul Gheorghe Bibescu a primit funcţia de efor
şi restaurator al monumentelor istorice; arhitect şef al Bucureştiului;

192
 Dl. Reissenberger a publicat, în gennană, o mono-
grafie foarte detaliată a Bisericii Curtea de Argeş; această
carte a fost tradusă în franceză 122.
În afara monumentelor pe care tocmai le-am pomenit,
există în muzeu (secţiunea arheologică) foarte multe
obiecte demne de admiraţie. Ceramica este reprezentată de
lămpi funerare, lacrimatorii, cărămizi romane inscripţio­
nate. Majoritatea acestor cărămizi au fost găsite pe am-
plasamentul castrelor romane care se întindeau de la Turnu
Măgurele la Caracal şi Turnu Severin. Inscripţiile cele mai
frecvente se referă la Legiunea I Italica şi la Legiunea a V-a
Macedonica. Statuete şi lămpi de bronz, o curioasă colec-
ţie de arme romane vechi, zale, săgeţi, tolbe de săgeţi, etc;
busturi din marmură, pietre funerare, basoreliefuri, etc.
completează secţiunea arheologică.
O secţiune de preistorie este în curs de înfiinţare. S-a
descoperit deja, în ţară, un mare număr de obiecte cu o
vechime urcând până în epoca de piatră.
O secţiune specială este consacrată obiectelor de
orice natură, având însă legătură cu istoria românească.
Poţi vedea costume populare naţionale, pentru bărbaţi şi
femei, cozi de iac ce serveau de stindard vechilor paşale,
un tron princiar din lemn sculptat şi aurit, provenind din
Biserica Sfântul Spiridon-Vechi, stindarde bisericeşti,
purtând de mult timp, şi cu mult înainte de Unire,
stemele reunite ale Valahiei si Moldovei.
Cu concursul si în numele Societătii Academice, dnii
v:
Al. Odobescu şi A. Urechia pregătesc un album ilustrat
al Muzeului Monumentelor Istorice.
Muzeul este deschis în fiecare duminică, joia şi în
zilele de sărbătoare, de la ora unsprezece dimineaţa la ora
două după-amiază. este închis, în fiecare an, de la 15
iulie la 15 septembrie.

MUZEUL DE PICTURĂ
Muzeul de Pictură sau Pinacoteca este instalat în unele
săli de la primul etaj al Academiei, nu departe de Muzeul
de Istorie Naturală. Ceea ce numim, puţin prea pompos,
arhitect al Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice; profesor de
arhitectură la Scoala de Belle-Arte din Bucureşti (1865-1867).
122. L" eg/ise du monastere episcopal de Kurtea d' Argis en Valachie,
Viena, 1867.

193
 poate, muzeul din Bucureşti, era pur şi simplu, acum
câţiva ani, o c•lecţie de tablouri care împodobea Sala de
consiliu a Eforiei Instructiunei Publice. Trimisi în stră­
inătate pe spezele statului', tinerii artişti îşi exp~imau re-
cunoştinţa prin donarea câtorva tablouri; alţii, doritori să
lase o amintire la Instrucţiunea publică, donau Eforiei un
tablou de familie sau câteva portrete istorice; şi astfel s-
a alcătuit colecţia pe care o avem astăzi.
Din punct de vedere pur artistic, colecţia este destul
de săracă, trebuie să recunoaştem. Din punct de vedere
istoric, interesul este mai mare. Cele mai interesante sunt
portretele: prinţul Ştirbei de pictorul Lecca123, profesorul
Lambru, prinţul Bibescu, Nicolae Brâncoveanu, domni-
torul Constantin Basarab Brâncoveanu, domnitorul
Alexandru Constantin Moruzi, Ion Văcărescu, prinţul
Constantin Ipsilanti, Ienăchiţă Văcărescu, banul Con-
stantin Bălăceanu, domnitorul Grigore Ghica al Valahiei,
Neofitul Duca, mitropolitul Dionisie, părintele Eufrosin
Potecă, domnitorul Matei Basarab, Constantin Obedeanu
din Craiova, Ionaşcu, episcopul de Buzău, prinţul
Alexandru Ghica, Florica fiica lui Mihai Viteazul, mitro-
politul Nifon, prinţul Carol 1, etc. Un dublu interes se
leagă de aceste portrete. Cele mai multe sunt făcute după
natură şi reproduc astfel tipuri al căror studiu nu este fără
folos pentru cei care ştiu să descopere sufletul oamenilor
după chipul lor. Toate reproduc fidel costumele de epocă
şi este interesant să vezi ce rapidă a fost schimbarea, în
acest domeniu, în România. Prinţul Grigore Ghica, ai
cărui fii trăiesc printre noi, poartă încă vechiul costum
greco-bizantin, haine lungi şi largi, potcap amplu şi
maiestuos, ceva oriental şi indolent care pare să excludă
orice idee de activitate. Bărbatii îmbrăcati într-un astfel
de costum nu sunt reprezentaţi 'decât culc~ ţi pe un divan,
fumând din pipa ornată cu diamante sau prefirând prin-
tre degete un şirag de chihlimbar. Prinţul Alexandru
123. Constantin Lecca (1807-1887), pictor; colaborator la Biblioteca
românească a lui Zaharia Carcalechi pentru care execută portrete de
domnitori din vechime; autor al portretelor litografiate ale unor ofiţeri
comandanţi ai proaspăt-înfiinţatei Miliţii Pământene (1831); profesor
de desen la Şcoala Centrală din Craiova (1834-1851) şi la Colegiul
Sfântul Sava din Bucureşti (1851-1859); autor de compoziţii istorice
precum Intrarea lui Mihai Viteazul in Alba Iulia, Uciderea lui Mihai
Viteazul, Dragoş Vodă la vânătoarea zimbrului, Întâlnirea dintre Bog-
dan cel Orb şi Radu cel Mare.

194
 Ghica, fratele celui de dinainte, este primul care a purtat
costumul european; seamănă cu o uniformă de general
rus, uniformă care a fost apoi modificată şi apropiată
treptat de uniforma franţuzească.
Ar fi de dorit ca galeria de portrete a Muzeului Naţio­
nal să se completeze metodic, astfel încât ea să înfăţişeze
portretul tuturor domnitorilor care s-au succedat la tron
de la întemeierea Principatelor până în zilele noastre, ca
şi al personajelor importante care au jucat un rol în isto-
ria ţării. N-ar fi un lucru imposibil. Obiceiul de a picta,
în biserici, portretul fondatorilor s-a păstrat totdeauna în
România. Or, nu există un domnitor, un boier din vechi-
me care să nu fi fondat vreun edificiu pios. Ar fi de ajuns
deci să copiem din biserici acele portrete care oferă cele.
mai serioase caractere de autenticitate şi să le aranjăm în
muzeul naţional în ordine cronologică. Ar fi o pagină de
istorie plină de interes şi foarte utilă scriitorilor filozofi
pentru care chipul şi costumul sunt adevărate revelaţii.
Complementar galeriei de portrete, am dori să se facă
loc şi reproducerii de scene istorice obligând pictorul să
urmeze întocmai, pe cât e posibil, tradiţiile naţionale sau
povestirile vechilor cronicari. Exigenţele artei sunt per-
fect compatibile cu indicaţiile cele mai riguroase ale re-
alităţii. Un tablou istoric nu trebuie să fie operă de ficţi­
une. Scoala modernă a înteles perfect acest lucru si ea nu
1-ar î~brăca pe Ludovic ~ XIV-lea în împărat r~man şi
cu o perucă pe cap; nici nu i-ar pune tiară papei Leon
care-1 opreşte pe Attila, deoarece ştie că tiara este o in-
venţie mai recentă; nu i-ar reprezenta pe Iisus şi pe dis-
cipolii din Emmaus serviţi de un paj îmbrăcat după moda
secolului al XVI-lea. Am dori deci ca, după modelul
acestei şcoli, muzeul din Bucureşti să se îmbogăţească cu
tablouri istorice, povestind în minunatul limbaj, al cărui
secret îl are pictura, vremurile de glorie ale patriei.
Muzeul actual este atât de sărac sub acest raport. Nu ve-
dem decât temele următoare: Jurământul lui Mihai Vi-
teazul de Walstein 124; Ultima noapte a lui Mihai Viteazul
124. Carol Wahlstein (1795-1863?), pictor, naturalist şi muzeo-
graf; profesor de desen la Colegiul Sfântul Sa va (1832-1851); conser-
vator al Muzeului Naţional (1834-1837); autor al manualului Elemente
de Deseniu si de Arhitectunl (1836--1857) si al lucrării stiintifice Ele-
mente de ornitologie (1853); autor de picturi cu tematică istorică, pre-
cum Jurijmântul lui Mihai Viteazul, şi religioasă, precum Cena
Domine, Invierea Domnului Cristos, Năframa Sfintei Veronica, Botezul
lui Clovis, Uciderea cu pietre a Sfântului Ştefan.

195
 de Th. Aman125; Intrarea lui Mihai Viteazul în Belgrad
de Lecca; Alegerea lui Alexandru Ioan I de către Aduna-
rea Natională a Valahiei în I857, de Th. Arnan; Bătălia
de la Stlistra dintre Mihai Viteazul si turci, de Th. Arnan;
Visul lui Mihai Viteazul de Con'stant, si Întoarcerea
prinţului Ştirbei de la Viena126; Depunere~ jurământului
pe Constituţie de către prinţul Carol Il27, etc.
Portretelor si scenelor istorice, am vrea, în sfârsit, să
le vedem ataş~te şi reproducerea celor mai fru~oase
peisaje din România şi a vechilor monumente. Călătorii
care coboară pe Dunăre, de la Turnu Severin la Giurgiu,
şi care, de aici, se îndreaptă spre Bucureşti, nu-şi pot face
decât o idee incompletă şi falsă despre România. Ei nu
văd decât plajele joase şi mlăştinoase, un drum prăfuit şi
un oraş care nu-i, la drept vorbind, decât o suprapunere
de sate prin care s-au rătăcit câteva case cu aspect urban.
România e frumoasă si muntii săi alcătuiesc o diademă
care îi încoronează fnintea c~ o rară frumusete. Pictorii
ar găsi aici o bogată recoltă de teme foarte potrivite pen-
tru a revigora repertoriul puţin uzat al pădurii de la
Fontainebleau şi din Alpii elveţieni. Adăugaţi la aceste
frumoase peisaje costumele atât de pitoreşti ale păstorilor
români, ale ţiganilor zdrenţăroşi, ale popilor şi călugări-

125. Theodor Arnan (1831-1891), pictor şi gravor; fondator, profe-

sor si director al Scolii de Belle-Arte din Bucuresti (1864-1891); autor de
corr{poziţii inspirnte de istoria veche- precum Ultima noapte a lui Mihai
Viteazul, Izgonirea turcilor la Călug{ireni, Mihai Viteazul wnremplând
capul lui Andrei Bathmy, Bătălia de la Pion in, Ştefan cel Mare şi apm-
dul Purice, Vlad Tepes si solii turci, Moartea lui Lăpusneanu- sau con-
temporană- precum Băiâlia de la Olteniţa, Bătălia de 'ta A/ma, Lupta de
la Sevastopol, Votul de la 24/anuarie 1859, Hora Unirii la Craiova, Con-
stituanta; portretist de mare abilitate preocupat de psihologia personajelor
a imonalizat chipurile unor imponante personalităţi ale vremii sale: Elena
Cu:a, Barbu Catargiu, Niwlae Mavms, general d1: Carol Davila, domn-
itorul Carol 1, sau a reconstituit chipurile unor domnitori din vechime,
destinate spitalului Sfântul Pantelimon ai cărui ctitori şi binefăcători fus-
eseră (Grigore Ghica /, Grigore Ghica Il, Mihai Racoviţă); alegoria
Unirea Principatelor glorifica marele eveniment la care asistase şi ale
cărui idealuri le împănăşea; peisajele, naturile statice, scenele câmpeneşti
şi de gen îi completează repenoriul plastic.
126. Acuarelă de Carol Wahlstein, actualmente pierdută. O xilo-
gravură după această lucrare a fost publicată în revista lllustrirte
Zeitung din Leipzig (nr. 594/18 November 1854); textul care însoţeşte
această ilustraţie aparţine tot anistului bucureştean.
127. Cunoscută şi sub numele de Constituanta, această pictură de
mari dimensiuni (121 x 199 cm) se află astăzi la Muzeul Theodor Arnan.

196
lor cu barbă mare şi haine lungi, şi veţi vedea că nu min-
ţim indicând ca fiind bogată sursa de inspiraţie pe care
România o oferă artistilor.
Vechile monume~te, nu prea numeroase, sunt lipsite
de varietate. Majoritatea o constituie bisericile. Totuşi
pictorul abil va descoperi, sunt sigur, ciudate efecte pic-
tând aceste edificii, cu o arhitectură adesea bizară, ca fiind
nelipsite de o anumită graţie primitivă. De altfel, istoria
este foarte interesată ca aceste edificii să nu dispară. Din
păcate, timpul îşi desăvârşeşte opera, iar ruina înlocu-
ieşte adesea monumentul pe care părinţii noştri I-au văzut
în toată strălucirea sa. Muzeul din Bucuresti are, în acest
sens, o colecţie pe care am fi fericiţi să ~ vedem dusă
până la capăt. Cele mai multe tablouri cu monumente
sunt opera domnilor Szathmaryl28 şi Trenkl29 care le-au
pictat cu o mare fidelitate. Vom menţiona Biserica Sfân-
tul Gheorghe-Vechi (înainte de incendiu), Biserica
Stavropoleos, clopotniţa de la Antim, Biserica Colţea,
Mânăstirea Văcăresti, ruinele din Herăstrău, biserica rui-
nată din Floreasca,'Biserica Sfântul Elefterie, Capela lui
Bucur, Mânăstirea Sinaia, etc. '

PICTORII ROMÂNI

După o vizită' la muzeu, amatorii de pictură ar face bine

să se ducă să vadă atelierele câtorva pictori renumiţi pe
care-i are oraşul Bucureşti. l-am sfătui, în special, să bată

128. Carol Szathmari ( 1812-1887), pictor şi fotograf; primul re-

porter fotograf de front din lume luând imagini cu tabere militare,
fortificatii, soldaţi şi generali ruşi, turci şi austrieci implicati în
prima etapă a Războiului Crimeii ce s-a desfăşurat la malurile Du-
nării de Jos (1853-1854); artist documentarist de mare acurateţe,
autor al unor cicluri de acuarele cu tipuri umane, costume şi monu-
mente de pe întreg teritoriul României, parte dintre ele cromolitogra-
fiate şi difuzate ca planşe separate sau legate în album; autor al
portretelor oficiale ale domnitorului Alexandru Ioan I şi doamnei
Elena Cuza; reporter de front în Războiul de Independenţă contri-
buind cu desenele sale la majoritatea revistelor europene: lllustrated
London News. Resboiul, lllustrirte Zeitung, Le Monde /Ilustre.
129. Henri Trenk (1818-1892), pictor şi caricaturist; 1-a însotit
pe Alexandru Odobescu în călătoriile de inventariere a monumente-
lor istorice şi de artă, executând acuarele cu vederea generală a edifi-
ciilor si detalii de ornamente; a ilustrat lucrarea La Tresor de Petro-
ssa de,Al. Odobescu; a colaborat la revistele umoristice bucureştene.

197
 la uşa dlor Arnan, Grigorescul30, Stăncescul31, Tattares-
cu 132, Lecca; vor afla o excelentă ospitalitate şi vor putea
să se bucure în voie la vederea unor lucruri foarte fru-
moase.
Dl. Theodor Arnan este un artist cu adevărat merituos.
Ce ne place la el, este că nu imită nici un maestru şi că,
nerecunoscând altă scoală decât a naturii, el încearcă
înainte de toate să fi~ original. Dacă ar trebui totuşi să-1
raportăm la o şcoală, n-am face-o decât pel"tru a descrie
mai bine maniera sa de lucru; l-am apropia mai mult de
Decamps.
Duşman al exagerărilor sistematice, dl. Arnan nu cade
în capcana imitaţiei. Este un original în felul său şi îşi ia
subiectele din istoria şi obiceiurile ţării sale. Nu veţi găsi
la el acei burghezi cumpliţi care dezonorează atelierele
atâtor pictori, nici acele veşnice reproduceri de privelişti
cunoscute, care sfârşesc prin a irita privirea, aşa cum şi
melodiile cele mai îndrăgite devin plicticoase când sunt
repetate de flaşnete.
130. Nicoale Grigorescu (1838-1907), pictor; mare peisagist şi
autor de scene câmpeneşti precum _Popas. Ciobânaş, Fatâ cu zestre,
Car cu boi, Han la drumul mare, Intoarcerea de la bâlci; admirabil
portretist a imonalizat atât chipuri anonime de !ărani, ţigani, evrei sau
combatanţi din războiul din 1877 cât şi ale unor personalităţi ale epocii,
precum Principesa Elisabeta; observator de front în timpul Războiului
de Independenţă, va executa compoziţii de mare forţă evocatoare pre-
cum Spionul, Vedeta, Dorobanţul, Gornistul, Atacul de la Smârdan, Pe
valea Rahovei, Convoi de prizonieri.
131. Constantin 1. Stăncescu (1836--1909), pictor, traducător şi
dramaturg; profesor de estetică şi istoria anei la Scoala Belle-Arte din
Bucureşti (1865-1899) şi director al ei (1892-IS99); unul din fonda-
torii Ateneului Român si constant conferentiar la tribuna acestuia; di-
rector al Teatrului Naţional din Bucureşti '(1887); a tradus piese de
teatru şi vodeviluri franţuzeşti; autor al comediei Bunul părinte, al
dramei Râzbunarea morţilor, al piesei istorice 13 Septembrie 1848 sau
Santinela Română; opera plastică este redusă la câteva portrete în căr­
bune sau sanguină (V. Alecsandri, Mihail Pascaly, Marei Mii/o, Elena
Cuza, Domnitorul Alexandru Ioan 1).
132. Gheorghe M. Tattarescu (1819-1894), pictor; profesor de
desen la Colegiul Sf. Sava (1859-1864) apoi la Scoala de Belle-Arte
din Bucureşti (1864-1892) al cărei dierctor a fost scurt timp (1891-
1892); a avut o intensă activitate de muralist decorând 52 de biserici;
autor al manualului Precepte şi studiij(1lositoare asupra proporţiunilor
corpului uman şi desene după cei mai celebri pictori (1865); autor de
compoziţii alegorice Deşteptarea României şi Unirea Principatelor;
portretele lui Nicolae Bălcescu şi Gheorghe Magheru au intrat demult
în conştiinţa naţională.

198
 Ceea ce se vede la dl. Arnan, nu am văzut nicăieri în
altă parte; şi totuşi, e plin de viaţă, de adevăr şi, prin ur-
mare, de farmec si armonie.
lată o plimba;e de seară pe Bosfor133. Soarele tocmai
coboară sub linia orizontului. Cerul este de un bleu pal,
o lumină blândă şi uniformă coboară pe toată această
scenă, calmă si reculeasă ca o rugăciune. O barcă alunecă
uşor pe undei~ limpezi şi liniştite. Şase tinere femei stau
în ea, în atitudini diferite, dar visarea pare să domine în
sufletul lor. Pictorul se află el însuşi la cârmă, într-o ati-
tudine plină de forţă şi graţie. Costumul. său, ca şi cel al
femeilor, este original şi bogat. Se vede bine că suntem
în Orient, pământul soarelui, unde orice lucru pare învă­
luit într-o lumină de strălucire. Stofele din care aceste femei
şi-au făcut turbanele, vestele brodate, caftanele elegante
şi până la covorul care atârnă în apă, sunt stofe bogate în
culori şi superbe ca aspect.
Aceste figuri, frumuseţi diferite, dar foarte încântă­
toare, sunt nişte portrete. Nu vreau să spun că dl. Arnan
a luat cele mai frumoase sase femei din Buc;;uresti. Oh!
nu! Pe lângă ele, am găsi altele care nu se deoseb~sc, dar
în această alegere de chipuri dulci, cu siluete graţioase şi
pure, există o mare armonie care a sedus artistul. Femeile
pe care le-a pictat dl. Arnan sunt doamnele Tătăranu,
Alexandrina Salmen, Eliza Marghiloman, Cecilia Blaram-
berg, Constanţa Filipescu şi Zoe Costescu.
Aceste doamne nu se vor supăra dacă, după ce am
vorbit despre ele, trec fără menajamente la un alt tablou
care este tot o reproducere de tipuri feminine, dar sub for-
me desăvârşite? Arta purifică totul şi pictorul are dreptul
să despoaie creatura umană de podoabele sale false pen-
tru a o reprezenta înveşmântată doar în graţie şi frumu-
sete.
'Suntem într-o baie turceascăl3 4 . O lumină albăstruie
se strecoară printre zăbrelele unei ferestre săpate în mij-
locul boltii. O căldură blândă învăluie formele încântă­
toare ale ~nor femei tinere care, după moda orientală, au
venit să petreacă liniştite câteva ore de deliciu. Ele sunt
aici, indiferente la privirile trecătorilor şi foarte ocupate
de toaleta lor. Pozează cu plăcere în faţa fiecăruia şi par
133. O barcă pe Bosjâr, pictură actualmente pierdută.
134. Baia turcească, ulei pe pânză, Muzeul Theodor Arnan.

199
 a spune tuturor "Puteţi citi în voie poemul frumuseţii
mele".- O, Suzane încântătoare, e pericol de moarte să
vă privesc prea de aproape!
Iată, lasciv întinsă pe un covor care scoate în evidenţă
albeaţa pielii şi eleganţa formelor sale, o curtezană 135
căreia pictorul, abuzând puţin de dreptul său, i-a dăruit
un extaz de voluptate. Este proaspătă, suplă şi plină de
viaţă. Dar e moleşitor, iar noi trebuie să ne smulgem
acestei stări de contemplaţie periculoasă pentTl! a trece la
alte tablouri. Acesta reprezintă o bătăliel36. In ultimul
plan, se pierd într-o perspectivă infinită ~leile şerpuitoare
ale unei păduri bătrâne de când lumea. In faţă, este prin-
să o încăierare. Printr-un siretlic de război, moldovenii
au prăbuşit asupra duşman.ilor nişte copaci uriaşi. Aceş­
tia, striviţi, se răsucesc în convulsii oribile, sângele curge
peste veşmintele sfâşiate şi pe feţele lor învineţi te. O rază
tristă luminează această scenă a morţii. Există o putere
uimitoare în această operă magistrală, al cărei loc este în
muzeul national.
Vă vo~ vorbi despre un alt tablou reprezentându-1 pe
domnul Valahiei, Vlad Ţepeş, care pune să Ii se bată în
cuie turbanele pe cap ambasadorilor turci ce au uitat să
salutel37. Atitudinea atribuită tiranului, expresia feţei sale,
sunt un amestec unic de curiozitate crudă şi ironie ofen-
satoare.
Într-un alt tablou, am remarcat un efect de lumină extrem
de ciudat; este reflectarea unui vast incendiu pe zăpada care
acoperă câmpiile. Tema tabloului este răpirea turcoai-
celor, la Rusciuc, de către soldatii lui Mihai ViteazuJl38.
Contrastul dintre frumuseţea în~păimântată şi asprimea
soldăţească, femei aproape goale smulse din harem şi
târâte pe zăpadă, soldaţi înnebuniţi de plăcere şi de răz­
bunare, era mai mult decât trebuia pentru a ispiti un pic-
tor. Şi suntem fericiţi că dl. Arnan a cedat unei inspiraţii
care ne-a înzestrat cu o capodoperă.

135. Oda/iscă, ulei pe pânză, 45 x 67 cm, Muzeul Theodor Arnan.

136. Bătălia de la Plonin, ulei pe pânză, 115,5 x 192 cm, Complexul
Muzeal National lasi, Muzeul de Artă.
137. Viad Ţepe~· şi solii turci, ulei pe pânză, 108 x 143 cm, Muzeul
National de Artă.
· 138. După băttllia de la Rusciuc, cunoscută Şi sub titlul Răpirea
cadânelor de ostaşii lui Mihai Viteazul, ulei pe pânză, 90 x 117,5 cm,
Muzeul Theodor Aman.

200
 Un bivuac de zuavi si de infanteristi în fata Sevas-
topoluluiJ39 a făcut onoa~e unui salon de la Paris. Un alt
tablou, pe aceeaşi temă Zuavii mergând prin tranşee140
poartă pecetea extraordinară a realităţii.
Dl. Arnan este un pictor obişnuit al frumuseţilor orien-
tale; ni le-a oferit nu o dată, fie îmbrăcate cu strălucitoare
originalitate specifică vieţii orientale, fie înveşmântate
doar în splendoarea formelor lor opulente şi planturoase.
Azi, el ne determină să asistăm la o scenă obisnuită din
haremuril41. O vânzătoare de bijuterii a venit să ofere
acestor frumoase sornnoroase podoabe hărăzite să le
sporească strălucirea frumuseţii. Una dintre ele, fără în-
doială novice încă, pipăie cu un sentiment de fericire ju-
venilă coliere de perle, brăţări masive care se împrăştie în
cascade de aur şi pietre nestemate. Celelalte, indiferente
sau, probabil, blazate, stau nonşalant întinse pe teancuri
de perne mulţumindu-se să ofere privirii trecătorului
semigoliciunea lor, înfrumuseţată de eleganţa costumelor
cu forme graţioase şi culori vii. Când spun în culori vii,
mă refer la in!enţia pictorului mai degrabă, decât la exe-
cuţia în sine. In realitate, nuanţele calde pe care le-a ales
sunt înecate într-un fel de atmosferă gălbuie care acoperă
tot tabloul cu un nor uşor în care se topesc toate celelalte
culori îndelung desmierdate pe paletă. Artistul a vrut să
atenueze strălucirea tonurilor stridente, a căutat motiei-
unea; poate şi-a depăşit intenţia.
Alături de haremul său se află un peisaj încântător.
Este doar un copac la marginea apei şi un pescar stând în
picioare pe mal; însă există, în această pânză atâta aer şi
lumină; peisajul se detaşează într-un conn1r atât de natu-
ral încât ai sentimentul unui lucru "văzut", de care te
desparţi cu regret pentru a vedea şi celelalte pânze. Eran1
obişnuiţi să-I vedem pe dl. Arnan mânuind cu îndrăznea­
lă mulţimea luptătorilor pe câmpurile de bătălie, oamenii
în timpul sărbătorilor oficiale; nu-i cunoşteam acest talent
de peisagist, fin, delicat şi poetic, pe care ni 1-a descoperit
într-un mod cu adevărat fermecător.

139. Vânători si zuavi in faţa Sevasropolului. ulei pe pânză, 55,5 x 81 cm,

Muzeul National de Artă.
140. Z~avi indreptându-se spre tranşee, ulei pe pânză, 55,5 x 81,5
cm, Muzeul National de Artă.
141. Teleleici in harem, ulei pe pânză, 103.5 x 162 cm, Complex-
ul Muzeal Na!ional laşi, Muzeul de Artă.

201
 Dl. Arnan este şi un sculptor la fel de talentat. El
sculptează în lemn cu o rară măiestrie; o să vedeţi în ate-
lierul sau lucruri încântătoare.
Şi aproape de acest atelier, dl. Arnan şi-a construit o
casă drăguţă, în stil pompeian; este o bijuterie care, doar
la o simplă privire, dezvăluie cuibul unui artist. Fericit
bărbatul care a găsit de tânăr ceea ce atâţia alţii caută în
van toată viaţa: norocul, mediocritas aurea, pacea şi sig-
uranta unui cămin si celebritatea.
Dl. Constantin Stăncescu este îndeosebi un pictor de
portrete. Procedeele mecanice cu ajutorul cărora se re-
produce azi atât de uşor figura umană nu vor înlocui
niciodată marea artă a portretului. Portretul nu este pur şi
simplu reproducerea trăsăturilor feţei. Această reprodu-
cere, oricât de fidelă ar fi, nu redă decât unul din elemen-
tele fiinţei umane: materia şi nu spiritul. Şi, lucru curios,
cu cât cineva are o fizionomie mai mobilă si mai in-
teligentă, cu atât portretul său fotografic este ~ai urât. Şi
asta se resimte: primul şi ultimul lucru pe care vi-I reco-
mandă fotograful este să staţi nemişcat. Reuşita este cu
acest preţ. Or, rămânând imobil, privirea se stinge, surâ-
sul se şterge, gândirea adoarme sub o mască. Fotografia
nu reprezintă decât o imagine fugitivă şi imobilă, falsă,
şi, prin urmare, incompletă. Dimpotrivă, portretul trebuie
să fie suma tuturor expresiilor care caracterizează un in-
divid si din care rezultă fizionomia sa adevărată. Asta
presup'une, evident, contribuţia unei mâini conduse cu
chibzuinţă şi nu procedeul brutal al unei maşini lipsite de
inteligenţă.
Portretul nu şi-a încheiat deci existenţa. Fotografia
nu-l va înlocui niciodată. Artistul, pe care o vocaţie se-
rioasă îl îndeamnă spre acest gen, este încă destinat unor
succese strălucitoare.
Atelierul dlui Stăncescu este plin de "studii de ~apete",
printre care unele sunt remarcabile. Iată o copie a lui
Rembrandt, terminată cu o minutiozitate fmă si având
aproape valoarea unui facsimil. Iată o schiţă după natură
făcută la Roma; este un copil bolnav; ochii săi măriţi de
febră au privirea confuză a celor care suferă, buzele în-
tredeschise se încreţesc de o nespusă durere, sufletul său
este aici, pe aceste trăsături slăbite; este foarte frumos.
Un cap de femeie bătrână, realizat după natură, tot la

202
 Roma, este plin de viaţă şi pare real. Este gata să vor-
beasc.ă, ascultati-o.
Dlui Stănce'scu îi place cărbunele şi-1 mânuieşte bine.
El a făcut astfel portretul bunicii sale; este o operă magis-
trală. Turbanul înfăşu~at în jurul capului, blana care îi
acoperă umerii îi dau o înfăţişare stranie care aminteşte
de frumoasele portrete ale lui Holbein.
Dedicând cea mai mare parte a studiilor sale portretu-
lui, dl. Stăncescu nu a neglijat celelalte genuri. Ne-a rămas
un foarte frumos tablou reprezentând moartea lui Alexan-
dru Lăpuşneanu. Cei mai buni judecători în acest domeniu,
domnii Gleyre142 şi Sebastien Comu143, maeştri iluştri
ai dlui Stăncescu, au semnalat această operă ca o compo-
ziţie de prim ordin.
Două medalioane făcute în Normandia reprezintă o
furtună pe câmp. Este vie şi reală ca natura. Dl. Stănces­
cu a schiţat şi o Venus jucându-se cu porumbeii. Este o
Venus pudică al cărei corp elegant şi graţios este acoper-
it, în parte, de un voal. Poza este încântătoare, iar peisajul
plin de prospeţime şi calm.
Ceea ce sochează, mai întâi, când intÎi în atelierul
dlui Tattares~u, este numărul mare de picturi în maniera
Şcolii italiene. Dacă nu aţi şti, aţi ghici imediat că dl.
Tattarescu si-a făcut educatia artistică în Italia. Atelierul
său este tot iuminat de acest~ culori vesele si de aceste lim-
pezimi de azur şi aur pe care paleta bumilui Dumnezeu
le-a dăruit din plin patriei lui Rafael şi Tiţian.
Cele mai multe tablouri de Tattarescu sunt studii si
studii de tinere fete. Nu-l blamăm pentru asta. Dimp~­
trivă. Ce poate fi mai bun decât această poezie a primelor
zile, încântătoare şi dulce muză care ne arată cu degetul
tot ce este divin în opera de creaţie? Vârsta fericită la
care nu ai altă grijă în suflet decât să iubeşti frumosul şi
să-I reproduci!
Iată o colecţie de portrete de femei, alese dintre fru-
moasele contadine din Albano, Frascati şi Sorrento. Pri-
viţi, vă rog, ce pur este acest sânge, ce proaspătă este
această camaţie, ce limpezi sunt aceşti ochi larg deschişi.

142. Marc-Gabriei-Charles Gleyre (1808-1874), pictor francez,

reprezentant al academismului; autor de scene de gen, religioase şi
istorice.
143. Sebastien-Melchior Comu (1804--1870), pictor francez, repre-
zentant al academismului; autor de scene de gen, religioase şi istorice.

203
 Iată fiinţe puternice şi frumoase care ştiu să iubească şi
să se bucure; da, ele sunt fiicele acelor eroine din timpuri
străvechi pe care le-au cântat Horaţiu şi Ovidiu şi care au
dat nastere celor ce au fost suveranii lumii. O undă de
însufleţire a trecut peste aceste chipuri; totul este viu şi
palpitant ca o inimă de optsprezece ani care bate as-
cultând cântecele serii în câmpiile Romei sau pe faleza
de la Posilippo ... Nu simţiţi mireasma portocalului?
După frumoasele fete ale Italiei, vin subiectele sacre.
Dragostea şi religia! Nu e nici o profanare alăturând
aceste cuvinte. Dumnezeu a făcut frumuseţea pe pământ;
către el se îndreaptă recunoştinţa noastră, când sufletul
nostru fermecat soarbe în valuri frumosul manifestat în
creatie.
[>lui Tattarescu îi place Guido Reni. Este un bun
model. A împrumutat de la el mai multe subiecte. Acest
Crist care moare pe cruce nu ne impresionează deloc, s-o
recunoaştem totuşi. Nu pentru că n-am înţelege figura în-
durerată a divinului supliciat. Acest trup flasc şi liniştit
nu este cadavru! desirat al lui Iisus; este o rece fantezie a
unui pictor neinspirat. Nu ne place nici această teatrală şi
cochetă ludită care pare că pozează pentru extaz, în loc
să se gândească să fugă, ascunzând într-un sac capul dez-
gustător plin de sânge al lui Holofem. Braţul lui Holofem
este ciudat, iar trupul său seamănă cu un copac de cu-
loarea cărnii, pe care toporul tăietorului 1-ar fi culcat pe
covor.
Dar priviţi în acest colţ acest cap divin, din care ţâş­
neşte gratia şi frumuseţea. Ce repede recunoşti maestrul
divin! Este Madona cu scaunul de Rafael. Mai sunt aici
câteva studii ale maestrului nemuritor. Este, desigur, ceea
ce dl. Tattarescu are mai bun.
De asemenea, îmi place această Sfântă Ecaterina, de
Schidone144. Este o copilă care pare că moţăie pe roata,
cu dinţi ascuţiţi, instrument al supliciului său. Intre aceas-
tă moarte oribilă şi acest chip surâzător, era imposibil să
redai mai bine ideea renasterii celeste. Această Sfântă
Cecilia este foarte drăguţă; poate prea mult. Turbanul său
este aranjat cu o artă desăvârşită, vioara sa e făcută cu
grijă. Veşmintele-i sunt pusi! la patru ace. E mult galben

144. Bartolomeo Schidone (c. 1570-1615), pictor şi gravor italian,

autor de scene religioase.

204
 în cadru; da, dar ce frumoase sunt această mână si acest
braţ! Ce pliuri naturale face mâneca acestei bluz~! Este
un studiu reusit si de un efect fermecător.
Un vechi Şi p~imitiv tablou al Şcolii italiene face con-
trast cu toate aceste mofturi. Se numeşte Spălătoresele.
La liziera unei păduri întunecoase se află o spălătorie.
Fete negre şi aspre storc rufele şi o bătrână, care seamănă
cu o vrăjitoare le supraveghează munca. Poate le şi bles-
temă. Nu se ştie prea bine, căci totul este negru şi sum-
bru. Dar e puternic, viguros şi demn de studiat.
Odihniţi-vă privirea pe această tânără care-şi arată
trupul gol, culcat pe iarbă. Este frumoasă şi voluptoasă.
Peisajul este mai estompat pentru ca atenţia este reţinută
de această întruchipare a frumosului în trupul Evei.
Deasupra, o copie mediocră a Încoronării Fecioarei.
Alături, două tablouri de dl. Tattarescu, în manieră bizan-
tină. Reprezintă un Crist şi o Fecioară, în culori bogate,
înotând într-o atmosferă fără umbre, dar arnândoi reci,
aspri în imobilitatea eternă a unei dogme care nu admite
schimbarea. Această serenitate impasibilă aie totuşi mă­
ro:!ia sa. Una oboseşte ochiul, dar cealaltă place minţii.
Salutaţi această Madonă de Murillo, pictorul mado-
nelor cochete.
Priviţi acest peisaj de Salvator Rosa, cu zări îndepăr­
tate, cu siluete misterioase.
Apoi opriţi-vă să admiraţi o copie redusă a unei lu-
crări importante a dlui Tattarescu: Deşteptarea Româ-
niei. Preferăm însă originalul, cel care se află, de multă
vreme, în posesia muzeului din Bucureşti.
Ideea tabloului este poetică. România, sub înfăţişarea
unei tinere şi frumoase femei, se trezeşte; este pe jumă­
tate îngenuncheată; la picioarele sale se văd lanţuri şi o
sabie ruptă; alături, stă în picioare un înger; cu o mână
îndepărtează voalul care acoperea fruntea ei, cu cealaltă
îi arată pe cer ştiinţa şi religia. În ultimul plan, se vede
Dunărea p!imbându-şi apele line pe ţărmul cârnpiilor
românesti. Intr-un colt, o asezare tărănească. Ar mai fi un
detaliu de criticat: profilul Îngeruiui nu este proporţional.
Partea superioară este prea proeminentă. Nu se ţine cont
de anumit~ nuanţe de culoare, de exemplu pe rochia
îngerului. In ciuda acestor defecte pe care am putea să le
corectăm uşor, Deşteptarea României este un tablou care

205
 face onoare dlui Tattarescu, în ce priveşte concepţia şi
executia.
Îi datorăm dlui Tattarescu încă un tablou: Agar rătă­
cind în deşert. Dl. Tattarescu se complace în culori
strălucitoare care sunt o sărbătoare pentru ochi. Paleta sa
nu cunoaşte culorile cenuşii, pensula sa are oroare de ob-
scur. El îşi scaldă personajele în multă lumină. Norii nu-
există pentru el. Aie darul de a vedea numai azurul,
carminul, culorile ambrei şi verdele strălucitor. Agar este
culcată pe o parte pe nisipul aprins al deşertului; fiul său
Ismael este căzut alături de ea, epuizat şi aşteptând moar-
tea. Un înger în alb apare în mijlocul splendorilor acestei
zile însorite. Cu o mână, o ridică pe Agar şi cu cealaltă îi
arată un izvor. Chipul sclavei alungate de acasă împreună
cu fiul său este marcat de suferinţă, mânie şi disperare;
ochii sunt mari deschişi şi exprimă, mai degrabă, spaima.
~u se ştie dacă ea înţelege bine promisiunile îngerului.
In ~rice caz, ea nu a scăpat încă de teroarea morţii.
In portretul doamnei Seicaru, aceleasi culori vii; rochia
mov, evantaiul alb, pel~rina tot albă.' Dl. Tattarescu a
redat cu o mare fidelitate expresia seducătoare a mode-
lului său. Tabloul este viu şi asemănarea perfectă.
Dl. Lecca s-a dedicat, de multă vreme, picturii isto-
rice. Colecţia sa de tablouri ar putea servi drept o ilus-
trare a istoriei României. Ne vom multumi să amintim
aici de Bătălia de la Călugăreni. Ne-a relatat-o cu această
izbucnire de culori care-i place, cu acea mişcare pe care
ştie să o împrăştie în compoziţiile sale, această reprodu-
cere conştiincioasă urmând pas cu pas indicaţiile croni-
carilor. Mihai Viteazul este în mijlocul alor săi, pe calul
său roşcat; stindardele flutură deasupra capului său; în-
vălmăşeala este desăvârşită: caii se cabrează, capetele
luptătorilor se rostogolesc sub lovitura iataganului, arma
turcilor atunci, dar şi a creştinilor, trupurile alunecă pe
coasta abruptă a dealurilor de la Călugăreni, moartea
planează deasupra acestui câmp de luptă. Acest tablou
reprezintă o dramă şi o epopee. .
Dl. Grigorescu nu mai trebuie să facă proba talentu-
lui său. În toate ţările lumii şi în faţa marelui public, el ar
fi apreciat în cel mai înalt grad. Dl. Grigorescu are o
execuţie foarte uşoară şi rapidă, ca majoritatea artiştilor
adevăraţi. Buffon afirma că geniul înseamnă o îndelungă
răbdare; noi suntem foarte tentaţi să credem exact con-

206
trariul. Acolo unde nu este spontaneitate, acolo unde
creaţia artistică sau literară nu ţâşneşte de sub piciorul lui
Pegas, este greu de crezut că există un adevărat tempera-
ment de artist sau de poet. Avem aroganţa de a nu preţui
versurile facile produse cu greutate.
Dl. Grigorescu abia termină. Ai spune că-i place să
arunce pe pânză o schiţă îndrăzneaţă, lăsând spectatorul
să-i termine gândul. De asemenea, tablourile sale, fără
excepţie, nu pot fi privite prea de aproape; trebuie să le
priveşti de la distanţă; iar când te afli în punctul potrivit,
este minunat. Aici nu găseşti zgomot, nici risipă de com-
poziţie: un omuleţ în picioare, o bătrână stând pe o scară
ruptă, o fetiţă sprijinită de perete, asla-i tot; iar acest tot
este fem1ecător.
Priviţi, de pildă, această tânără ţărancă ce se joacă cu
pisica; ea lasă să-i cadă fusul până la nasul motanului;
acesta vrea să-I prindă cu ghearele, dar tânăra îl trage re-
pede înapoi, iar pictorul scrie în partea de jos a tabloului
său: "La amândouă le place jocul". Această mică bijute-
rie aparţine dlui D. Filitti.
Iată o altă tânără, aşezată printre flori. Poza este im-
posibilă şi, în orice caz, ciudat reprezentată. Rochia sa
lungă pare să nu conţină nimic, încât am putea spune de-
spre ea:
C'est l'etui d'une perle fine
La robe de Mimi Pinson.
Dar ce cap frumos! Puteţi să-I priviţi de aproape, căci
pictorul l-a desăvârşit cu multă dragoste. Nu-ţi poţi ima-
gina ceva mai graţios decât această gură mică, veritabil
cuib de sărutări, nici mai fermecător decât acesti ochi,
atât de limpezi, încât par să dezvăluie inocenţa, şi atât de
plini de seducţie, încât i-ai crede obişnuiţi în maşinaţiile
amorului. Fericitul posesor al acestui "cap" fermecător
este dl. Germani.
Dl. Alexandru Lahohary a devenit posesorul unei alte
pânze foarte frumoase, reprezentând o lăptăreasă reze-
mată de un zid. Ea stă în picioare, aproape în aceeaşi ati-
tudine ca şi fata cu ulciorul spart, dar cu o expresie mai
puţin uimită şi revelatoare. Vasul cu lapte este la picioa-
rele sale. După cum vedeţi, nu e mare lucru. Dar opriţi-vă,
studiati naturaletea acestei atitudini, farmecul acestui
chip tânăr, care ~u are nimic vulgar, ci reprezintă o fată

207
 din popor; priviţi-i îmbndmintea şi pieptănătura, atât de
bine potrivite şi spuneţi dacă nu există aici toate calităţile
cerute unui pictor de soi.
Îmi place foarte mult şi această femeie torcând care
aparţine dlui Kogălniceanu; acest vânzător de lămâi care
aminteşte vag de "păduchiosul" lui Murillo şi care apar-
tine dlui V. A. Urechia, dar mai ales această bătrână care
~ârpeşte nu ştiu ce boarfe, stând sub o ghirlandă de
zdr~nţe atârnate la uscat pe o funie.
Intr-un mod pe care, cu siguranţă, nu l-aş numi mai
elevat, căci eu preţuiesc mai mult "pocitaniile" lui Teniers
decât portretele impunătoare ale lui Rigaud, dar într-un
alt gen, dl. Grigorescu a făcut un portret în mărime natu-
rală bătrânului ban Constantin Năsturel Herescu, mort în
1753. Acest tablou, care a fost cumpărat de Eforia Spi-
talelor Civile, este pur şi simplu o operă de prim ordin
care ar putea împodobi orice mare galerie, şi nu ex-
agerăm afinnând acest lucru, deoarece avem de partea
noastră opinia cunoscătorilor care privesc şi judecă. Toţi
sunt de acord că dl. Grigorescu n-a făcut nimic mai bine
ca acest tablou. Mai semnalăm si un buchet de flori de
câmp, care aparţine Prinţesei Domnitoare şi care prezin-
tă talentul dlui Grigorescu sub un nou aspect. Aceste
flori, care se revarsă dintr-o simplă oală de lut, sunt mi-
nunate şi foarte pline de viaţă; le miroşi, le admiri şi-i
ceri pictorului să completeze şi să multiplice acest buchet
pe care l-a făcut atât de frumos.
Dl. Grigorescu a realizat încă multe tablouri dar ar
dura prea mult să le trecem în revistă. De altfel, noi nu
scriem o monografie a picturii româneşti. Scopul nostru
nu a fost decât să rezumăm miscarea artistică din ultimii
ani145. ·
Există în Bucuresti si amatori remarcabili. Ne amin-
tim de câteva portrete În creion de dl. Emanuel Creţu­
lescu, printre care unul al venerabilului domn Asachi;
excelent desen, corect, suav, delicat. Dl. Alexandru Flo-
rescu aparţine şcolii "maeştrilor" (acheveurs). Avem în
faţa ochilor două portrete realizate de el: unul îl repre-

145. Pentru mai multe detalii vezi ADRIAN-SILVAN IONESCU,

"Cronica plastică în ziarele bucureştene de limbă franceză ale lui
Ulysse de Jv!arsillac", Studia Universitatis Babeş-Bolyai, Historia,
3/1997; ID., lnvărâmântul artistic românesc 1830-1892), Ed. Meridi-
ane, Bucureşti, 1999, pp. 96, 101, 109, 133, 154.

208
zintă pe spătarul Constantin Ghica, iar celălalt pe prin-
ţesa Elena, soţia prinţului Grigore Ghica, fost domnitor
al Moldovei; este o acuratete si minutiozitate incredibilă.
Fiica dlui Florescu, doam~a' Cater~a Polizu, pictează
nişte pasteluri foarte frumoase. La salonul din 1870, am
văzut un tablou minunat al prinţesei Alexandrina Con-
stantin Ghica; reprezenta un copil aşezat pe un scaun, cu
capul dat pe spate şi cu picioarele încrucişate cu nepă­
sare. Ne va fi permis să denunţăm talentul graţios al
doamnei Elena Catargi, născută prinţesă Ghica, care pic-
tează admirabil florile şi le descrie ca pe cel mai poetic
univers?
Nu vom încheia acest studiu fără să vorbim despre un
veritabil artist pe care afacerile 1-au răpit artei: dl. Tapon-
nier, directorul Societăţii Financiare a României, este un
pictor talentat al peisajelor marine; i-am văzut tablourile,
demne să figureze în colecţiile cele mai alese.

CORPURILE LEGISLATIVE

Înainte de a părăsi palatul Academiei, putem vizita sala

de şedinţe a Senatului care ocupă cea mai frumoasă parte.
Această sală era destinată, în mintea creatorilor Acade-
miei, solemnitătilor universitare, stiintifice si literare. Aici
au loc distribuU:ea premiilor, rece'pţiil~ academice, etc.; şi
ar fi fost drept ca această sală să nu aibă altă destinaţie.
Ar trebui să se construiască un palat pentru a găzdui Sen-
atul şi Camera Deputaţilor. Dt ce nu s-ar cumpăra, în
acest scop terenul din faţa Academiei? Este un cartier
central şi totodată cel mai liniştit; ar fi multe avantaje
dacă s-ar reuni cele două corpuri care constituie repre-
zentarea naţională, iar palatul Academiei ar rămâne în în-
tregjme consacrat ştiinţei.
In acest moment, Senatul este găzduit la Universitate,
iar Camera Deputaţilor la Mitropolie. Acestea sunt două
localuri insuficiente şi nu prea demne de măreţia repre-
zentanţilor naţiunii. Decorul este lipsit de gravitate, plin
de fleacuri. Prea multă poleială şi prea puţine opere de artă.
Camera Deputaţilor este compusă din 157 de mem-
bri, după cum urmează:
Corpul electoral este împărţit, în fiecare judeţ, în
patru colegii. Din primul colegiu fac parte toţi cei care au

209
 un venit financiar inferior sumei de 300 de ducaţi, până
la 100 inclusiv. Din al treilea colegiu fac parte comer-
cianţii şi industriaşii care plătesc statului un impozit de
80 de piaştri. Sunt scutite de impozit, în acest colegiu,
toate profesiunile liberale, apoi ofiţerii în retragere, pro-
fesorii şi pensionarii de stat.
Aceste trei colegii aleg în mod direct: primele două -
un deputat fiecare, şi al treilea - după cum urmează:
Bucuresti, 6; Iasi, 4; Craiova, Galati, Ploiesti, Focsani,
Bârlad,' Botosani. fiecare câte 3; Pitesti, Bacău, Brăila,
Roman, Tumil Severin, fiecare 2; în t~tal, 58.
Fac parte din al patrulea colegiu toţi cei care plătesc
Statului un impozit, oricât de mic ar fi, şi care nu sunt
cuprinşi în categoriile de mai sus. Acest colegiu alege un
deputat de judeţ.
Senatul se compune din 66 de membri, fără a-l socoti
pe moştenitorul tronului, mitropoliţii şi episcopii dio-
cezelor care sunt senatori de drept. Moştenitorul tronului
este senator la împlinirea vârstei de optsprezece ani, dar
nu are drept deliberativ decât la douăzeci şi cinci de ani.
Membrii Senatului sunt aleşi câte doi pe judeţ: unul
de primul colegiu compus din proprietarii de terenuri din
judeţ, care beneficiază de un venit financiar de 300 de
ducaţi, cel puţin; celălalt, de către al doilea colegiu al
centrelor administrative compus din proprietarii de irno-
bile cu un venit anual de 300 de ducaţi, cel puţin.
Universitătile din Bucuresti si din lasi trimit fiecare un
membru 1~ Senat ales duitre' profesorii universităţii re-
spective.
Deputaţii sunt aleşi pe patru ani; senatorii pe opt ani;
aceştia din urmă se schimbă la fiecare patru ani, trăgând
la sorţi un membru pentru fiecare judeţ.

AUTORITĂŢILE PUBLICE

Consiliul de miniştri se compune din şapte membri, purtând

titlul de Secretariat de Stat cu departamentele următoare:
1. Interne; 2. Justiţie; 3. Afaceri Străine; 4. Război; 5.
Culte şi Instrucţie Publică; 6. Finanţe; 7. Agricultură; 8.
Comerţ şi Lucrări publice.
Birourile acestor ministere sunt situate în Calea Mo-
goşoaiei, exceptând Ministerul Lucrărilor Publice, ale

210
 cărui birouri se află în palatul răposatului prinţ Constan-
tin Ghica, la intrarea Grădinii Cişmigiu.
Prefectura de Poli~e este tot pe Calea Mogoşoaiei.
Conform legii, toţi străinii trebuie să ceară un permis de
şedere, care le este eliberat pe baza paşaportului.
Paşapoartele sunt indispensabile; trebuie vizate la fron-
tieră; la intrare, viza este gratuită; la ieşire, se plăteşte o
taxă de 84 de centime.
La Prefectura de Poliţie, viza este gratuită. Toate per-
soanele fără ocupaţie sau fără mijloace de existenţă tre-
buie să dovedească la frontieră că detin suma de 150 de
ducati, fără de care nu sunt lăsati să i~tre în tară.
P~liţia capitalei are în subordinea sa: ·
1. O companie de jandarmi, al cărei efectiv cuprinde
120 de oameni, din care un sergent major, un furier, opt
sergenţi şi şaisprezece caporali, comanda~ de un căpitan,
un locotenent si un sublocotenent.
2. Un escadron de jandarmi al cărui efectiv numără
165 de oameni, din care un sergent major, un furier, opt
sergenţi şi şaisprezece brigadieri, comandaţi de un căpi-
tan, un locotenent si un sublocotenent. '
3. Şapte sute de. sergenţi de oraş, având un şef, un ad-
junct şi zece ofiţeri. Aceşti sergenţi sunt împărţiţi în cinci
companii care îndeplinesc serviciul de zi şi de noapte în
sectoarele capitalei, după cum urmează:
Pentru serviciul de zi
- comisia roşie: 1 ofiţer, 1 revizor şi 36 de sergenţi
-comisia verde: 1 ofiţer, 1 revizor şi 27 de sergen~
-comisia albastră: 1 ofiţer, 1 revizqr şi 17 de sergenţi
- comisia neagră: 1 ofiţer, 1 revizor şi 11 de sergenţi
Pentru serviciul de noapte
-comisia roşie: 1 ofiţer, 4 revizori şi 95 de sergenţi
- comisia galbenă: 1 ofiţer, 5 revizori şi 93 de ser-
genţi
- comisia verde: 1 ofiţer, 3 revizori şi 96 de sergenţi
- comisia albastră: 1 ofiţer, 5 revizori şi 88 de ser-
genţi
-comisia neagră: 1 ofiţer, 5 revizori şi 82 de sergenţi
Jandarmii fac parte din armata permanentă. Ofiţerii
intră la avansare pe listele armatei de linie. Subofiţerii şi
caporalii se recrutează din armată; sunt aleşi dintre cei
care au doi ani de serviciu ·si care stiu să citească si să
scrie. Ei sunt puşi sub autoritatea ministrului de ră~boi,

211
 iar în ce priveşte disciplina, dotarea şi contabilitatea, sunt
supuşi ordinelor sale.
Cât despre serviciu, toate corpurile militare sus-nu-
mite sunt la dispoziţia şi în subordinea imediată al pre-
fectului de poliţie.
Ofiţerii şi sergenţii jandarmeriei sunt auxiliari ai
poliţiei judiciare. Cu oamenii din subordine, ei menţin
liniştea în pieţe şi alte locuri publice şi constituie o mână
forte în executarea reglementărilor municipale; menţin
ordinea şi în gări, unde trebuie să stea permanent; exe-
cută ordinele de aducere si arestare emise de autoritătile
competente; conduc deţin"uţii, care sunt încredinţaţi gar-
dianului de către procurorii şi judecătorii de instrucţie, la
locurile care le sunt destinate; execută patrulările de
roapte în capitală şi menţin buna ordine în sălile de spec-
tacol, de bal şi în alte locuri publice.
Ofiţerii fac un serviciu de douăzeci şi patru de ore la
Prefectura de Politie, având în subordine un anumit
număr de jandarmi,' atât pentru paza deţinuţilor trimişi la
parchet, cât şi pentru contravenienţi.
Sergenţii de oraş, atât cei de noapte, cât şi cei de zi,
sunt plătiţi de municipalitate, în jur de 60 de franci pe
lună; brigadierii primesc 70 de franci; şefii de brigadă,
200; adjunctul comandantului, 330 şi comandantul, 440
de franci.
Uniforma jandarmilor călări se compune dintr-o cască
cu penaj alb, o tunică albastră cu revere roşii, pulpane
dublate cu rosu, răsfrânte în afară si închise cu un nasture
în genul uniformei gărzilor franc~ze, eghileţi şi epoleţi
~albeni, pantaloni din tricot gros, alb, cizme de călărie.
In ţinută obişnuită, ei îşi scot eghileţii şi penajul căştii.
Serviciul de poliţie se desfăşoară sub conducerea pre-
fectului de poliţie al capitalei, care primeşte o retribuţie
anuală de 18 000 de franci, împărţiţi în 750 franci pe
lună, salariu fix, si 750 ca diumă lunară. El este numit de
domnitor la rec~mandarea ministrului de interne. Este
asistat în efectuarea serviciului de: un director, un secre-
tar de cancelarie, un trezorier, un translator, doi sefi de
birou, doi subşefi, doi arhivari, şase expedit~ri, un
funcţionar care înregistrează intrările şi un altul pentru
ieşiri, doi expeditori adjuncţi, un gardian pentru postul
de arest, etc. ·

212
 Fiecare din cele cinci sectoare ale orasului are un
comisar de poliţie, care primeşte 360 de fran~i pe lună ca
salariu fix şi 130 de franci cu titlul de diumă; un direc-
tor, un adjunct, un funcţionar la registratură şi doi expe-
ditori.
Bucureştii au patruzeci şi două de subcomisari, plătiţi
din bugetul Ministerului de Interne cu 150 de franci pe
lună şi 130 de subcomisari pentru cartierele de la peri-
ferie plătiţi de municipalitate cu 60 de franci pe lună.
Pe vremuri, comisarii şi agenţii de poliţie aveau o
uniformă care, prin culoarea gulerelor şi reverelor indi-
cau comisariatul de care aparţineau. Astăzi, uniforma lor
este aceeaşi pentru toate comisariatele: albastră, cu guler
roşu brodat cu fir argintiu şi revere roşii.

BISERICILE
(Biserici ortodoxe)

În vremurile de demult, România, numită âtunci Dacia,

era locuită de triburi sălbatice la care conceptele reli-
gioase erau, fără îndoială, profund alterate. Într-o epocă
necunoscută, Zamolxis a fost legislatorul lor şi le-a dă­
ruit un cult şi idei dogmatice. Discipol al lui Pitagora, el
i~a învăţat metempsihoza. Dacii credeau, aşadar, dacă nu
în nemurire, cel puţin în supravieţuirea sufletului după
moarte. Ei adorau mai multe divinităţi, al căror nume
este pomenit de Herodot. Aveau un "Geniu" protector a
cărui amintire se regăseşte în această inscripţie gravată
pe o piatră din ruinele de la Alba Carolina, în Transil-
vania:
Coelesti Augustoe
Et Aesculapio Augusto
Et Genio Carthaginis et
Genio Daciarum
Volus Terentius
Prudens Uttedianus
Leg. Augg.
Leg. XIII. Gen. Leg.
Aug. Pro. Proet.
Provincioe Retioe.

213
 Tradiţiile au păstrat amintirea acestui Geniu antic.
Numai că ele 1-au alterat. Conform acestora, "Baba
Dochia" este geniul viselor urâte, al coşmarurilor.
"Baba Dochia" are o statuie cioplită în stâncă în
Muntele Ceahlău din Moldova. Ea este reprezentată în-
conjurată de dou~eci de oi, iar un izvor ţâşneşte din
măruntaiele sale. Inainte de a simboliza teama, ea sim-
boliza fecunditatea.
Nu se ştie epoca în care creştinismul a pătruns în
Dacia; găsim totuşi la Conciliul din Niceea doi episcopi:
unul al sciţilor, celălalt al goţilor. Ori, în acea vreme,
goţii stă~âneau în această ţară. Unul din episcopii lor,
Ulphilas 46 a tradus Biblia în limba sa, in jurul anului
360. La puţin timp după aceea, apare numele de Nicolae,
episcop de Milcov, care-şi spunea apostol al dacilor.
Schisma lui Photius147 (858), desăvârsită de Mihail
Cerularie148 (1054), se întinde si în Tările Române. În
1234, Papa Grigore al IX-lea îi 'scrie 'regelui Bela149 să
purceadă la unirea grecilor ortodocşi cu Biserica de la
Roma. Dar acest plan nu a fost îndeplinit. Totuşi, valahii
abandonaseră pentru o vreme cultul lor, în secolul prece-
dent, la îndemnul papei Inocenţiu al III-lea care nu
consimţise la aleKerea şi ungerea regelui Ioan 150, doar cu
această conditie. In 1411, au fost făcute noi tentative de
unire. Ioan A~an 151, ţarul Valahiei, ginerele lui Andrei al
II-lea, regele Ungariei, vroia să-şi supună poporul legilor
Bisericii latine. Nenorocirile de familie care I-au lovit
una după alta 1-a determinat să creadă că cerul se opune
planului său şi atunci a continuat schisma.
Până la domnia lui Radu cel Mare152, în jurul anului
1493, Valahia nu a avut decât un singur prelat autohton.
Acest domnitor, în timpul unei călătorii la Constantino-

146. U1fi1as sau Wu1fi!as (t 381 a. Cr.), episcop got al Dunării de

Jos, al Bibliei în limba poporului său.
traducător
147. Photius (c. 820- c. 895), patriarh al Constantinopolului (858-
867, 877-886).
148. Mihail Cerularie (c. 1000-1059), patriarh al Constantinopo-
lului (1043-1059); a produs schisma dintre biserica bizantină (onodoxă)
şi cea wmană (catolică) (1054).
149. Bela IV, rege al Ungariei (1235-1270).
150. Ioniţă Caloian, ţar al imperiului româno-bulgar (1197-1207).
151. Ioan Asan II. ţar al imperiului româno-bulgar (1218-1241);
în timpul domniei sale imperiul asăneştilor a atins apogeul puterii şi
maximu1 extinderii teritoriale.
152. Radu IV cel Mare, domn al Ţării Româneşti (1495-1508).

214
 pol, aflând că patriarhul oraşului, Nifon 153, era în închi-
soarea de la Adrianopol din ordinul sultanului Baiazid al
II-lea a cerut şi a obţinut graţierea sa. Drept recunoştinţă,
Nifon a acceptat să-I urmeze pe domnitorul valah în ţara
sa şi să organizeze Biserka naţională. Episcopiei Arge-
şului, singura atunci, i-a a adăugat Episcopiile de Râmnic
şi Buzău, şi le-a pus sub jurisdicţia Mitropoliei din
Bucureşti. Din această perioadă, organizarea Bisericii
românesti nu a suferit decât usoare schimbări.
Ro~ânii um1ează şi azi ritul grec ortodox, acela pe
care I-au transmis crestinilor din Orient, mai întâi sectantii
lui Photius, iar mai târziu, cei ai lui Mihail Cerularie. Ei
resping simbolul de la Niceea, completat de cel de la Con-
stantinopol, formula filioque. Ei nu admit procesiunea
Sfântului Spirit (Sfântului Duh). Este unica dogmă esen-
ţială prin care ei se deosebesc de latini. Câţiva scriitori au
pretins că ei negau existenţa Purgatoriului. Dar atunci,
cum se explică respectul lor pentru morţi şi rugăciunile
care le fac pentru ei? Deşi admit eficacitate~ maslului, ei
n-au recurs niciodată la acest sacrament. Ei se împărtăşesc
cu cele două Sfmte Taine [pâinea şi vinul], ca şi pe vremea
primei Biserici, şi administrează sacramentul Euharistiei
copiilor după botez; acesta se face prin scufundare în apă,
şi nu prin infuziune ca în Biserica Catolică.
Ei ţin patru posturi mari şi abstinenţa lor este mult
mai riguroasă decât cea a Bisericii latine. Nu au voie să
mănânce nici peşte, nici lactate, nici ouă etc.
Veneraţia românilor pentru icoanele sfinţilor merge
până la adoraţie. Aceste icoane nu pot fi altfel decât pic-
tate, cel puţin chipul şi mâinile; conturul nu este permis
decât pentru veşminte. Cele mai sărace familii au, într-un
colţ al casei, câteva icoane, ferecate în argint şi, uneori,
în aur. Este talismanul venerat de care nu se lipsesc
niciodată şi care asigură locuinţelor calmul şi fericirea.
Clerul se împarte în două clase: laic şi regular. Preoţii
laici au dreptul de a se căsători, dar nu şi pentru a doua
oară. O ignoranţă aproape generală a alterat multă vreme

153. Nifon (t 1508), patriarh al Constantinopok.J!ui, destituit şi

exilat la Adrianopol de sultanul Baiazid; la cererea domnitorului Radu
cel Mare, este eliberat şi devine mitropolit al Ungro-Vlahiei organizând
biserica din Ţara Românească.

215
consideraţia cuvenită acestora. Ei nu pot accede la
demnităţi ecleziastice, acestea fiind rezervate călugărilor.
Aceştia ţin de legea Sfântului Vasile, ca toţi clericii
din Răsărit. Viaţa lor este foarte austeră, dar cu puţin
folos. Ei nu contribuie în nici un fel la binele tării, nici
prin predicare, nici prin publicarea de cărţi, ~ici prin
munca câmpului.
Costumul preoţilor şi al călugărilor este cam la fel. Ei
poartă un fel de togă neagră numită "rasă" şi pe cap o
tacă sau un "potcap", fără cu te, de catifea, fetru sau din
lână simplă neagră. Episcopii şi călugării acoperă aceaş_tă
tacă cu un voal negru. De aceea se numesc "vlădică". Işi
lasă barbă şi păr lung. Ornamente sacerdotale au fost îm-
prumutate de la vechea Curte a Bizanţului. Vasele sacre
păstrează formele lor primitive.
Seful suprem al Bisericii Ungro-Vlahe este Arhie-
piscopul Mitropolitan de la Bucureşti, care poartă titlul
de Primat al României. El trebuie ales dintre episcopii de
dioceze. El este inamovibil, ca şi episcopii eparhiilor, cu
excepţia cazului în care există acuzaţie de crimă. De el
depind Acei trei episcopi de Râmnic, de Argeş şi de
Buzău. In practicarea cultului, fiecare episcop este asis-
tat de arhimandriţii diocezei, un protosinghel, un ecle-
siarh, un arhidiacon, un consiliu de preoţi, un econom,
preoţi şi diaconi, egumenii sau stareţii mânăstirilor şi
protopopul eparhiei. Urmează apoi secretarul şi ajutorul
său pentru oficialităţi, dascălii, arhondarii de la mână­
stiri, eclesiarhul însărcinat cu mobilierullăcasului sfânt,
şi economii particulari. '
Mitropolitul şi episcopii eparhiilor trebuie să fie aleşi
dintre membrii clerului autohton, cunoscuţi pentru pietatea
lor ~xemplară, instruirea serioasă şi capacitatea dovedită.
In Bucuresti, cultul ortodox are nouăzeci si sase de
biserici. Cele mai importante sunt: . '
Mitropolia, situată pe un deal, de unde poţi admira o
panoramă superbă, pe de o parte întreaga privelişte a
oraşului Bucureşti, pe de alta câmpia întinsă până la
Văcăreşti şi Filaret. Aici se află palatul mitropolitului şi
Camera Deputaţilor.
Construcţia Mitropoliei din Bucureşti 154 a fost înce-
pută în 1656 de către domnitorul Constantin Şerban

154. Pentru mai multe detalii vezi G. 1. IONNESCU-GION,

Istoria Bucuresr:ilor, Bucureşti, 1998, pp. 127-142.

216
 Ioan155 şi restaurată în 1834 de mitropolitul Teodor şi
prinţul Alexandru Ghica. Pe unul din pereţi sunt pictaţi
fondatorii, Constantin Cantacuzino şi Radu Ioan,
purtând în mâini biserica; sunt îmbrăcaţi amândoi în
hai~e lungi aurite şi poartă coroana pe cap.
In curtea Mitropoliei este o clopotniţă pe jumătate în
ruină, iar pe clopotniţă sunt sculptaţi patronii Mitropo-
liei, Sfintii Constantin si Elena, cu o tiară de cardinal îm-
podobită. cu şnururi îm'pletite, terminate cu ciucuri; este
acoperământul pe care-I purtau cândva episcopii
Valahiei; de asemenea, erau îmbrăcati, la vremea aceea,
cu sutană. Fanariotii sunt cei care a~ introdus costumul
actual. Vechiul co~tum a fost păstrat de clerul român
ortodox din Transilvania.
Biserica Sfântul Gheorghel56 a fost fondată în 1670.
Era înconjurată de o mânăstire cu ziduri foarte înalte şi
foarte solide care o transformau la nevoie, într-o
fortăreaţă. Ea a fost distrusă aproape în întregime în in-
cendiul din 13 martie 1847. Apoi a fost reconstruită,
căpătând mai multă eleganţă şi omată fiind-cu fresce in-
teresante de pictorul Lecca. Biserica este înconjurată de
o grădină frumoasă, loc de promenadă pentru locuitorii
din cartierele vecine.
Biserica Curtea Veche datează din vremea lui Mircea
cel Bătrân, care a domnit în secolul al XV-lea. A servit
multă vreme pentru "ungerea" domnilor Ţării Româneşti.
Această ceremonie se desfăşura cu pompă tipic orientală,
împrumutată de la Curtea Constantinopolului. Ultimul
domn al Valahiei care a primit ungerea sacră este prinţul
Gheorghe Bibescu.
Biserica Cretulescu este situată în Calea Mogosoaiei,
lângă Palatul D~mnesc. Ea se află sub hramul Î~ălţării
Sfintei Fecioare la Ceruri. Această biserică a fost fondată
în 1722 de marele vomic Gheorghe Creţulescu 157 şi soţia
sa, prinţesa Elisabeta, fiica lui Constantin Brâncoveanu
155. Constantin Serban (t 1682), domn al Tării Românesti
(1654--1658) şi pentru foarte scurt timp, al Moldovei (1659, 1661). ·
156. Pentru mai multe detalii privind bisericile bucureştene vezi G.
I. IONNESCU-GION, op cit. pp. 145-205.
157. Iordache (Gheorghe) Kretzulescu (1680-1746), mare boier;
vomic în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu, cu a cărei fiică
era însurat, apoi mare vomic în timpul domniei lui Ioan Mavrocordat
(1717).

217
 Basarab; a primit o zestre bogată şi, de la fondarea sa, ea
a fost întreţinută de familia Creţulescu. Biserica posedă
podoabe sacerdotale şi cele mai frumoase vase sfinte din
Bucureşti. Pe pereţi sunt pictate portretele principalilor
membri ai familiei Cretulescu, fondatori si binefăcători
ai bisericii. Costumele ior, foarte bogate, s'unt de o mare
fidelitate istorică. Familia Cretulescu este una din cele
mai vechi si cele mai nobile din România; membrii săi
si-au vărsat nu o dată sângele pe câmpurilc de luptă, pen-
tru apărarea patriei lor. În vremurile de pace, ei au încu-
rajat ştiinţele şi artele şi au luat parte activ la adminis-
trarea ţării. Această familie este reprezentată astăzi de
dnii Constantin Creţulescul58, deputat, fost preşedinte al
Consiliului de Ministri, Carol Cretulescu 159, fost ministru
şi primar al oraşul~i Bucureşti, 'Nicolae Creţulescul60.
actualul ministru al lucrărilor publice, fost preşedinte al
Consiliului, generalul Dimitrie Creţulescu, fost comandant
al primei divizii militare. Pl. Emanuel Creţulescul61,
fost consul al României la Paris, aparţine unei ramuri co-
laterale a acestei familii.
În 1859, Biserica Cretulescu a suferit o schimbare ra-
dicală. Ea a fost pictată din nou de dl. Gheorghe Tattares-
cu. Un edificiu important a fost construit în Calea
Mogoşoaiei; după aceea, o altă construcţie a fost înălţată
pe o stradă paralelă.
Biserica Sărindar este numită astfel fiind a patru-
zecea biserică ridicată de domnitorul Matei Basarab, în

158. Constantin Al. Kretzulescu (1809-1884), om politic şi publicist;

deţine diverse funcţii în serviciul administrativ şi în justiţie; membm în
Divanul ad-hoc; prim-ministru (1859, 1867), ministru al Cultelor şi
Instructiunii Publice (1859) si al Justitiei (1867); membru de onoare al
Societâtii Academice Româ~e (1871):
159. Scarlat Kretzulescu (1810-1873), om politic şi militar; s-a în-
rola! în armata rusă însă apoi a trecut în Miliţia Pământeană (1831)
ajungând la gradul de colonel; demisionând din am1ată a intrat în viaţa
politică şi a condus Depanamentul Credinţei în timpul domniei lui
Alexandru Dimitrie Ghica; primar al Bucureştilor (1871-1872).
160. Dimitrie Kretzulescu (1810-1874}, militar; s-a înrolat în ar-
mata turcească înaintând până la gradul de locotenent-colonel şi par-
ticipând la Războiul Crimeii (1853-1856); este primit în am1ata
română cu gradul de colonel (1859); prefect al Capitalei (1859-1860);
ia pane la lovitura de stat din Il februarie 1866; este înaintat la gradul
de general de divizie (187 1).
161. Emanuel Kretzulescu (1836-1908), diplomat; consul şi ministru
plenipotenţiar la Paris; pictor an1ator.

218
 1634. Este situată în Calea Mogoşoaiei, la intrarea în
Bulevardul Printesa Elisabeta; ea a fost restaurată recent.
Din cauza amplasării sale şi a mărimii, este preferată
pentru celebrarea nunţilor şi uneori pentru funeralii somp-
tuoase. Acum câţiva ani exista şi un cimitir, de jur împre-
jurul bisericii. Cea mai mare parte a momlintelor a dispărut
sub pavajul curţii, după ce au fost scoase osemintele,
adunate acum în osuarul bisericii.
Biserica Sfântul Nicolae este situată într-o străduţă care
duce din strada Doamnei în strada Lipscani. Construită
în ultimul secol, ea a fost distrusă aproape în întregime
de un cutremur de pământ, la 14 octombrie 1802; recon-
struită în 1804, cu puţine resurse ea a fost refăcută după
un nou plan şi decorată cu eleganţă, acum câţiva ani.
Biserica Doamnei se află în fundul curţii înguste care
dă în Calea Mogoşoaiei printr-un fel de culoar foarte
murdar, vizavi de Grand Hotel du Boulevard. A fost con-
struită 1683 de doamna Maria, sotia lui Serban Canta-
cuzino Basarab. De aici si numele bisericii si al străzii.
Biserica Toti Sfintii este situată în Calea'Mosilor si a
fost construită de pre~tul Fiera (1696). În 1726;M.itropo-
litul Daniel 162 reface lăcasul.
Biserica Coltea datează din secolul al XVI-lea. A fost
construită de marele spătar Mihail Cantacuzino163. A
fost precedată de construirea turnului de către soldaţii lui
Carol al XII-lea164, edificiu distrus la cutremurul din
1803. Biserica este înconjurată de vastele clădiri ale
unuia dintre cele mai frumoase spitale ale Bucureştilor.
Biserica şi spitalul depind de Eforia Spitalelor Civile
care le întreţine cu cea mai mare grijă.
Biserica Olteni a fost teatrul unui trist eveniment în
1821. Câţiva arnăuţi refugiaţi aici, au fost asediaţi de turci,
care au ciuruit biserica cu gloanţe şi au masacrat pe
nefericiti. Ea a fost reconstruită în totalitate sub domnia
lui Grig'ore Ghica.
În strada Academiei, se află o bisericută numită Bise-
rica dintr-o Zi. A fost construită din lemn', în 1702 si în-
chinată Sfântului Nicolae. În 1825 a ars într-un incendiu.

162. Daniil (t 1732), episcop de Buzău (1716-1720) şi mitropolit

al Ungro- Vlahiei (1720-1732), cărturar.
163. Mihail Cantacuzino (t1716), mare boier; spătar în timpul dom-
niei lui Constantin Brâncoveanu; cărturar; fondator al Spitalului Colţea.
164. Carol XJI (1682-1718), rege al Suediei (1697-1718).

219
 A fost reconstruită din cărămidă prin grija stolnicului
Stanciuc si terminată în 1828.
Sfânt~! Spiridon-Nou este cea mai frumoasă biserică
din Bucureşti şi poate din România, cu excepţia catedra-
lei Curtea de Argeş. Ea se află în Calea Beilicului sau
Şerban Vodă. Turnuleţele sale elegante şi delicate se văd
din toate punctele orizontului. Zidurile sunt acoperite cu
marmură şi fresce (acestea din urmă sunt opera lui Tatta-
rescu). Parchetul ceruit îi dă înfătisarea unui salon. Pe
unul din pereţi, se văd agăţate steag~ri şi bastoane de co-
mandă, amintiri din vremea în care beii fanarului, după
ce primeau investitura la Constantinopol, veneau ca să
primească sfânta investitură în Biserica Sfântul Spiridon.
Biserica actuală nu datează decât din 1858. Ea a înlocuit
o altă biserică, fondată în 1766 de Scarlat Ghica 165 si a
cărei constructie a fost terminată de fiul său, Alexandru
Ghical66, în 1768.
Biserica Domniţa Bălaşa este amplasată în strada
Craiovei. A fost construită în 1751 de domnita Bălasa,
fiica lui Constantin Brâncoveanu si sotia lui' Eman~el
Lambrinol67. ' ·
În luna ianuarie 1838, un cutremur de pământ a dis-
trus-o aproape în întregime. Prinţesa Safta Brâncoveanu,
născută Balş, a pus să fie reconstruită şi a înzestrat-o. Pe
pereţi se văd portretele Brâncovenilor, fondatori şi dona-
tari ai bisericii. O dată cu banul Grigore Brâncoveanu 168
s-a stins ilustra familie a Basarabilor si Brâncovenilor.
Biserica Domnita Bălasa nu se v~de din stradă. Un
zid foarte înalt şi f~arte g~os închide curtea în această
parte. Incinta curţii este înconjurată de căsuţe care ser-
vesc drept adăpost pentru familiile sărace; biserica se
află în mijloc. Aceste clădiri sunt vestigii vii ale modului
de a construi de altădată, în Bucuresti. Casele erau când-
va adevărate fortăreţe înălţate împ~triva duşmanilor din
interior sau din exterior sau împotriva ciumei.
165. Scarlat Ghica, domn al Moldovei (1757-1758) si al Tării
Româneşti (1758-1761; 1765-1766). ' '
166. Alexandru Ghica, domn al Tării Românesti (1766-1768).
16 7. Manolache Lambrino, mare boier; mare logofăt (1731) şi
mare ban (1735).
168. Grigore Brâncoveanu (t 1827). mare ban, pretendent la tronul
Ţării Româneşti (1822); cărturar; fondator al spitalului Brâncovenesc
(demolat în 1984).

220
 O altă biserică ridicată în conditii asemănătoare este
Sfântul Spiridon-Vechi. Ea se află în, vecinătatea Liceului
Sfântul Sava şi este construită în mijlocul unei curţi în-
conjurate de cocioabe care găzduiesc oamenii săraci. Privind
dinspre strada Brâncoveanu, ai spune că sunt zidurile
unei închisori. Nimic mai trist decât această biserică şi tot
ce o înconjoară.
Pe malul opus al Dâmboviţei se găseşte Biserica
Sfinţii Apostoli, înconjurată tot de locuinţe foarte prost
întretinute. Ea a fost construită în secolul al XVII-lea de
către' domnitorul Stefan Cantacuzino.
Întorcându-ne' în Calea Mogoşoaiei, descoperim o
vastă piaţă goală, cândva ocupată de o veche mânăstire,
iar astăzi folosită pentru spectacolele de circ, panorame,
menajerii, etc. care-i dau aspectul unui loc de târg. În
fundul acestei pieţe se află o biserică, foarte mică şi inte-
resantă, care se numeşte Stavropoleos. Această biserică
merită să fie văzută. Ea este împodobită cu sculpturi tăia­
te în piatră foarte dură, cu o mulţime de ornamente foarte
ciudate, dar nu lipsite de farmec. Biserica a fost construi-
tă în 1724 (de ieromonahul si arhimandritul Ioanichie -
n. tr.). '
Pe partea opusă a pieţei, nu departe de râu, se vede o
vasră incintă închisă cu scânduri. In centru se află Bise-
rica Sfântul Ioan care nu are nimic remarcabil.
Urcând Calea Mogoşoaiei, aflăm Biserica Zlătari,
restaurată şi împodobită cu fresce de Tattarescu. Aici este
uns mitropolitul Bucureştilor în ziua de Bobotează.
Mânăstirea care o înconjoară este ocupată, în mare parte,
de birourile Ministerului Cultelor.
Mai amintim bisericile Radu-Vodă si Mihai-Vodă,
despre care am vorbit în studiul istoric ce precede această
lucrare; Sfântul Alexe, Amzei, Antim; două biserici pur-
tând numele de Biserica Albă, una în Calea Mogoşoaiei,
cealaltă în strada Bateriilor (azi Postăvari- n. tr.); două
biserici cu numele Cărămidari; Biserica Icoanei,
Mavrogheni, la intrarea în Sosea; Sfânta Vineri, celebră
pentru miracolele sale; Sfântul Elefterie, unde oamenii se
roagă pentru pace în casă, etc.
Bisericile româneşti sunt construite, după cum am
văzut, în stil bizantin. Iată ce spunea dl. Dimitrie Berin-
dei, în Revista Română, 1862:

221
 "Istoria Bisericii româneşti, strâns legată, de-a lungul
secolelor, de Biserica Orientului, relatiile românilor cu
Imperiul, forma tradiţională a bisericil~r, cu abside semi-
circulare, adoptate în vechile edificii ale ţării, toate acestea
ne fac să credem că stilul bizantin a fost folosit în exclu-
sivitate, în arhitectura religioasă. Ar fi fost greu, într-ade-
văr, ca un alt stil să prevaleze, atunci când Orientul era
vatra strălucitoare a civilizaţiei.
Frecvenţa edificiilor religioase nu trebuie să uimeas-
că într-o ţară în care sentimentele pioase erau atât de
puternice. Existenţa naţională şi credinţa se confundau în
inima românilor. Arhitectura religioasă a putut deci să se
dezvolte încă din primele secole ale convertirii la creş­
tinism.
Din nefericire, dacă unele clădiri au o vechime foarte
mare, ele au fost de cele mai multe ori reconstruite sau
restaurate fără respect pentru tradiţie, iar cele care au
rămas încă intacte datează din secolul al XVIII-lea.
Planurile clădirilor din România prezintă trei tipuri:
tipul pătrat, reproducere în mică parte a formei adoptate,
în general, în Grecia, la Muntele Athos, în Bulgaria, etc;
tipul mixt, combinaţie a planului pătrat şi a anumitor
forme din bazilica antică; în sfârşit, planul în cruce cu
abside şi altar în semicerc, în interior, şi rotunde sau poli-
gonale, în exterior. Acest ultim tip, foarte rar în Orient,
pare a fi tradiţional în România, şi datează, dacă nu din
primele secole de dezvoltare a artei bizantine, cel puţin
dintr-o epocă foarte îndepărtată.
Tipul pătrat admis în Orient este foarte rar la noi, abia
dacă îl aflăm în câteva edificii, ca Sfântul Nicolae al
Voievozi/ar, Curtea de Argeş, Sfântul Dumitru din Cra-
iova, Sărindar din Bucuresti, etc.
Tipul caracteristic arhitecturii noastre religioase este
cel care prezintă forma de cruce, simbolul credinţei, pe
care o regăsim în Biserica Sfântul Iacob şi Sfântul Ioan
de la Ierusalim, în biserica principală a mânăstirii Sfânta
Lucia, de pe Muntele Athos, şi în Germania, în bisericile
care dovedesc introducerea arhitecturii bizantine pe ma-
lurile Rinului, adică în vremea lui Carol cel Mare.
Studiind forma exterioară a edificiilor religioase din
România, descoperim modificările succesive care le în-
depărtează de arta bizantină şi le pun în raport cu nevoile
locale, cu climatul ţării şi gustul locuitorilor. Aceste ten-

222
dinţe sunt clare în toate construcţiile din epoca străluci­
toare a lui Radu cel Mare şi a lui Neagoe Basarab. Toate
construcţiile, cum am spus deja, au suferit mari transfor-
mări. Printre cele care continuă tradiţia, Curtea de Argeş
ne demonstrează, într-o manieră triumfătoare, localiza-
rea, ca să spunem aşa, a sti~ului bizantin".

ALTE BISERICI
În România sunt tolerate toate cultele, în afară de isla-
mism; această excludere se datorează, mai degrabă, unui
motiv politic, decât religios. Biserica catolică română
este înfloritoare în Ţara Românească, aproape în toate
etapele istoriei sale. Incă din 1241, de la venirea lui Radu
Negru în Principat, întâlnim în jurul lui demnitari tran-
silvăneni, care profesează catolicismul. El însuşi cons-
truieşte o biserică latină la Curtea de Argeş. Mai târziu,
către 1376169, Dan al II-lea1 70 permite "Fraţilor Mi-
noriti" să se stabilească în Valahia si să-si. construiască o
biserică si o mânăstire. În secolul 'al XV~lea, socul cer-
turilor rehgioase care agitau lumea creştină se ~esimte şi
în Valahia. Episcofii latine au fost fundate, una la
Milcov, de Nicetas 7 1, cealaltă la Curtea de Argeş, de
către Mircea. Episcopii titulari nu locuiau însă în oraşele
capitalei de dioceză. Cea mai mare parte a lor locuia în
Ungaria, mulţumindu-se să vegheze de la distanţă. Ioan
Ros a 172, călugăr dominican, fiind propus pentru
Episcopia de Milcov, se dovedi mai zelos sau mai puţin
prudent. El veni în dioceza sa şi începu o propagandă
apostolică care nu avu alt rezultat de~ât propriul martiriu.
A fost masacrat de valahi, în 1455. In acea vreme, furia
împotriva latinilor era foarte mare. Cu câţiva ani mai
înainte se încercase, la Conciliul de la Florenta, să se
refacă legătura dintre Orient şi Occident. Vlad Dracul
169. Corect 1369.
170. Corect V1adislav 1 (Vlaicu Vodă), domn al Tării Românesti
(1364--<:. 1377) care a consim!it la înfiin!area unui epis~opat catolic de
Argeş.
171. Nicetas (Niketas sau Nichita Romanul), episcop în Moesia
Superioară (c. 380-420), fondator al episcopiilor Argeşului şi Milco-
vului, martirizat din ordinul regelui got Atanaric.
172. Ioan Rosa, predicator şi episcop catolic al Moldovei (c.
1452-1455).

223
 tnm1sese ca reprezentanţi ai Bisericii Ortodoxe a
Valahiei, pe cei doi mitropoliţi din Bucureşti şi Târgo-
vişte. Ei au asistat la Conciliu sub numele de arhiepi-
scopi ai Nicomediei şi Amasiei şi, în această calitate, au
semnat actul de unire. Dar la întoarcere, poporul i-a în-
tâmpinat foarte rău. Îi privea ca pe nişte apostaţi, iar
unirea, departe de a fi desăvârşită, se afla într-o situaţie
mai grea ca niciodată. Din ură pentru Biserica de la
Roma au fost arse toate cărtile si manuscrisele latine,
sursă preţioasă de informaţii i'stori'ce pe care nimic nu va
mai putea să o înlocuiască. Preoţii catolici erau
batjocoriţi de toţi, iar când îşi ţineau slujba undeva, oa-
menii din popor le sfărâmau altarul şi pângăreau apoi
rămăşiţele. Această stare de lucruri a durat puţin şi când,
spre mijlocul secolului al XVI-lea, papii au trimis, în
aceste ţinuturi, câţiva călugări din "Frăţia lui Iisus",
aceşti misionari zeloşi au fost întâmpinaţi cu respect, dar
n-au putut face aproape nici o convertire. De atunci,
Biserica latină s-a bucurat mereu de protecţie specială şi
chiar a fost înzestrată de domnitori. Ea se află azi sub pa-
tronajul Imperiului Austriac şi este administrată de
Episcopia de la Nicopole, in partibus. Episcopul
locuieşte la Bucureşti şi este asistat, în exerciţiul prerog-
ativelor sale spirituale, de mai mulţi preoţi francezi, ital-
ieni sau germani, şi o comunitate a Fraţilor Minoriţi. De
asemenea, există la Bucureşti un pension al ti!_lerelor,
condus de călugăriţele numite Dames anglaises. In afară
de asta, Valahia are câteva sate bulgăreşti sau sârbeşti
toate catolice şi deservite de preoţi ai acestui rit.
Clerul catolic se întreţine din produsele obţinute din
lucrarea pământurilor care le-au fost concesionate în
ţară, de-a lungul timpurilor, dintr-o subvenţie de la îm-
păratul Austriei şi de la Guvemullocal, dintr-o alocaţie
anuală din activitatea de răspândire a credinţei şi din
donatiile credinciosilor.
T~ei biserici ~unt consacrate cultului catolic în
Bucureşti. Prima este capela Episcopului; a doua, aceea
a "Doamnelor englezoaice", şi a treia, biserica mânăstirii
"Fraţilor Minoriţi". Aceasta din um1ă serveşte de paro-
hie. Aici se ţin predicile de duminică, în limba germană
şi română, uneori şi în maghiară.
Biserica parohială din Bucureşti a fost fundată în
1666. Arsă în 1690, ea a fost reconstruită în 1812. Dis-

224
 trusă din nou, de incendiul din 1g4 7, biserica parohială a
fost restaurată în 1850. Este o clădire modestă, fără o
arhitectură deosebită si fără nici o valoare. Numele aces-
tei biserici este Bărdtia. În Istoria Bucurestilor, dl.
Dimitrie Berindei dă u~ătoarea etimologie pe"ntru acest
nume: "În vremea când a fost construită această biserică
(1666), puterea turcilor era foarte mare în Ţările
Române. Preoţii catolici au crezut că cel mai bun mijloc
de a-şi proteja biserica ar fi s-o pună sub protecţia turci-
lor. Ca urmare ei au cerut si au obtinut de la sultan un
berat special. De aici numeie de bis'erica beratului, care
i-a fost atribuită de popor; cuvântul bărăţie sau beraţie
nu este decât o usoară alterare fonetică".
N-ar fi mai 'simplu să amintim că, în maghiară,
cuvântul Baratzia înseamnă parohie? Se ştie că cei mai
mulţi preoţi care slujesc în această biserică sunt unguri.
Ei aparţin ordinului Franciscan al reformei Sfântului
Ioan Capistran.
Capela episcopală nu este decât un salon modest.
care face parte din apartamentele episcopului.
Instituţia "Sfânta Maria" (Doamnele englezoaice) are
o capelă foarte frumoasă şi întreţinută cu multă grijă.
Ungurii şi germanii frecventează Bărăţia; francezii
, merg, de preferinţă, la capela "Doamnelor Sfintei
Maria"; italienii, la "capela episcopală."
Biserica Evanghelică Luterană, a cărei primă conumi-
tate se pretinde că datează din anul1550, nu furnizează do-
vezi reale ale existenţei sale decât începând cu anul 1726.
Primul act care îi acordă exercitarea liberă a cultului său da-
tează din 1751. El se datorează domnitorului Grigore Ghica,
al cărui generos exemplu a fost urmat şi de succesorii săi.
Membrii acestei comunităti se reunesc într-un frumos
templu, construit pe un plan foarte simplu şi foarte ele-
gant, dominat de o fleşă ascuţită şi zveltă. Interiorul este
foarte bine întreţinut, mult mai bine, regretăm că o
spunem, decât Biserica parohială catolică.
Biserica Evanghelică Reformată sau Calvinistă şi-a
stabilit sediul la Bucuresti între 1690-1692, atunci când
partizanii prinţului Raco~i 173 s-au refugiat în_ Valahia. Ea
a stat multă vreme fără templu şi fără pastor. In 1821, sub

173. Gheorghe Rakoczy Il (1621-1660), principe al Transilvaniei

(1648-1660).

225
 domnia lui Alexandru Şuţu 17 4 , a fost construită o capelă
mică, nu departe de Biserica luterană. Această capelă a
făcut loc apoi unui edificiu în stil romano-bizantin, a
cărui severă nuditate simbolizează net dogmele lui
Calvin. Această biserică ţine de Consistoriul Evanghelic
Reformat din Transilvania.
În strada Vergului, se află o capelă mică bulgărească,
tinând de Biserica ortodoxă din Orient.
. Armenii au o biserică în cartierul locuit de ei.
În secolul al XI-lea, invaziile perşilor au forţat un
mare număr de armeni să se refugieze în Polonia. şi
Moldova. Noi emigrări mult mai mari, au avut loc în
1342, 1418 si 1606. Comertul Levantului a atras alti ar-
meni dinspr~ Constantinop~l. Ei s-au stabilit în va.iahia
de Jos si în Moldova de Jos.
~enii se bucură de toate drepturile politice în
Valahia şi sunt trataţi ca indigeni. Aceste privilegii
datează din vremea colonizării. In Moldova, nu le-a fost
recunoscut statutul de "indigeni" decât după Convenţia
din 18 august 1859.
Orasul Bucuresti numără în jur de 300 de familii de
armeni,' iar orasut" Pitesti, vreo douăzeci. În Moldova.
sunt mai numer~şi. Exi~tă în jur de 1 800 de familii răs­
pândire în două oraşe. .
Armenii care locuiesc în Moldova vorbesc între ei
limba patriei natale. Cei care locuiesc în Valahia vorbesc
n1rca. Dar acestia din urmă scriu cu caractere armenesti,
aşa cum majoritatea israeliţilor stabiliţi în Principiile
scriu germana cu caractere ebraice.
Aproape toţi rezidenţii în România se ocupă de co-
merj sau industrie. Puţini sunt cei cu profesiuni liberale.
In Bucureşti, armenii locuiesc, majoritatea, într-un
cartier numit "mahalaua armenească". Ei au păstrat câte-
va obiceiuri orientale. Fără a fi retrase ca turcoaicele,
armencele ies totuşi puţin. Ele au ceva din nepăsarea fe-
meilor orientale. Se laudă, pe bună dreptate, cu frumu-
seţea lor, o frumuseţe robustă şi viguroasă care aminteşte
de rasele puternice. Le plac bijuteriile şi, pentru a se îm-
podobi, caută cu plăcere culorile strălucitoare şi stofele
bogate. Cartierul armenesc are un aspect liniştit care

174. Alexandru Sutu, domn al Moldovei (1801-1802) si al Tării

Româneşti (1806, 18i8_:_1821). ' '

226
odihneşte ochii. Departe de centru, ai impresia mai cu-
rând, că te afli deja la ţară. Fiecare casă este înconjurată
de o grădină foarte bine îngrijită. Străzile sunt puţin
frecventate şi, în timpul verii, verdeaţa, copacii care le
mărginesc răspândesc răcoare şi mireasmă.
Biserica se înalţă în mijlocul acestor străzi liniştite ca
şi un gând divin într-un suflet nevinovat. Ea este încon-
jurată de o curte mare care serveşte şi de cimitir. Am spus
mereu că moartea, în România, nu are nimic lugubru. La
armeni, ca şi la români, cimitirul este un simplu câmp
pentru odihnă, care nu inspiră deloc acele gânduri sum-
bre şi triste obişnuite prin părţile noastre. Soarele se
joacă pe marmura mormintelor şi muşchiul nu are timp
să crească pe ele fiindcă aceste morminte sunt :vizitate în
fiecare zi de prietenii celor care se odihnesc aici.
Până în 1781, nu exista aici decât o biserică de lemn,
săracă si rustică, o clădire asemenea templelor primitive.
În zilei~ noastre, s-a construit biserica de cărămidă care
există si azi. Exteriorul nu are nimic remarcabil. Este sti-
lul biz~ntin modificat, asa cum îl aflăm în' toate bisericile
din România. BisericaA ~re două uşi, una pentru bărbaţi,
cealaltă pentru femei. In biserică, bărbaţii şi femeile stau
separat. Primii ocupă partea naosului, de lângă altar; fe-
meile ocupă un spaţiu rezervat în partea din faţă a bise-
ricii şi o tribună largă susţinută de coloane.
Această biserică a fost restaurată acum câtiva ani cu
mult gust, prin grija Epitropiei care are în sar~ină intere-
sele generale ale comunităţii. Această epitropie sau tutelă
se compune din doisprezece membri, aleşi de compatrio-
ţii lor. Ei răspund de întreţinerea bisericii şi a şcolii şi în-
deplinesc funcţia de judecători de pace. Cităm printre
membrii săi: dnii Kaprel Atzemoglu, Hovsep Ciakirov,
Gabetra Agoş-Oglu, Garabet Pilibos-Oglu, Esteran
Hondik, Navasart Aritonovici, Hagi-Takor Artinian,
Manuk Levontian, Ovanes Portorian, Megherdici Dilan
şi Haciatur Megherdici. Am observat, în biserica arme-
nească, trei tablouri semnate de domnul Lecca si care
merită cele mai sincere elogii. Reprezintă F~cioara
ţinându-1 pe Pnmcul Iisus în braţe, un Sfânt Iacob şi un
Sfânt Grigore. Domnul Lecca a înţeles perfect caracterul
picturii religioase, păstrând şi bunele tradiţii ale artei
profane.

227
 De asemenea am n.:m;m.:al un Crist legat de stâlpul
flagelării. Este o pictură aspră şi sălbatică a cărui princi-
pal merit este că ea provine de la Ierusalim.
Lustre elegante, altare aurite din abundenţă, orna-
mente ciudate şi bogate, fac din biserica armenească un
monument demn de a fi vizitat.
Armenii sunt de cult ortodox oriental. Şeful suprem
al Bisericii lor se numeşte Gatoygos; el locuieşte la
Ecttmiazin, în Armenia. Mai au şi patriarhi la Constan-
tinopol şi Ierusalim. Cultul lor se deosebeşte puţin de cel
al românilor. Episcopii lor poartă mitre asemănătoare cu
cele ale episcopilor catolici; este mitra vechilor perşi.
Preoţii lor au o bonetă rotundă acoperită cu aur şi pietre
preţioase şi un colier bogat din acelaşi material, toate
amintind de podoabele sacerdotale ale mozaismului
antic. În timpul oficierii slujbei, se agită nişte bastoane
de argint prevăzute cu steluţe şi clopoţei al căror sunet se
îmbină cu sunetul liturghiei. Aceste bastoane se numesc
kişot- "kichotz".
Lângă biserică se află o şcoală de băieţi, în care se
predă limba franceză, armeană şi limba română. Ea
numără în jur de douăzeci de elevi. Veniturile Bisericii şi
ale şcolii se ridică la aproximativ la 140 ducaţi pe an.
Israeliţii au în Bucureşti paisprezece locuri de întâl-
nire şi mgăciune; ceea ce între noi fie spus, răspunde su-
ficient reproşului de intoleranţă pe care evreii îl aduc
românilor. Cel mai frumos dintre aceste edificii se înaltă
în strada Sfânta Vineri. A fost construit după model~!
frumoaselor sinagogi israelite din Viena şi Pesta. Cele-
lalte temple sau sinagogi evreieşti sunt situate pe străzile
următoare: Moşilor, Potcovari, Negru Vodă, Mămulari,
Sticlari, Dudeşti, Sinagoga, Palestina etc. Pe strada Pa-
lestinei sunt trei sinagogi; pe strada Sinagogii, două; pe
Sticlari, tot două. Aceste nume de "strada Palestina" si
"Sinagoga" dovedesc pe deplin că israeliţii sunt num~­
rosi în Bucuresti.
· Pentru a c~mpleta aceste informaţii asupra cultelor
profesate în Bucureşti, adăugăm şi pe cei vreo patruzeci
de anabaptişti, care se adună într-o căsuţă situată nu de-
parte de Dâmboviţa, râu în care ei săvârşesc botezul şi în
care se aruncă neofiţii, chiar şi în timpul iernii.
Mai există în Bucureşti şi câţiva reprezentanţi ai res-
pingătoarei sectei a lipovenilor (eunuci).

228
ZILELE DE SĂRBĂTOARE lN CARE
NU SE LUCREAZĂ

Joi, 31 decembrie 1868, primarul Bucureştilor publica

următorul anunt:
"Un mare n~măr de comercianţi din capitală, uitând
sau neglijând dispoziţiile date de lege în ce priveşte
închiderea magazinelor în zilele de duminică şi de sărbă­
tori, reamintim că toţi contravenienţii vor fi supuşi pe-
depselor prevăzute de lege, dacă nu ţin cont de acest
ultim avertisment. Toate magazinele trebuie să fie închi-
se duminicile şi sărbătorile, cu excepţia celor care vâJ!d
alimente, care pot fi deschise, dar numai după slujbă. In
România, sărbătorile legale sunt: prima zi a Anului Nou,
Boboteaza, Sfântul Ion Botezătorul, Întâmpinarea Dom-
nului, Bunavestire, Paştele (două zile), Sfântul Gheorghe,
1O Mai 175 (Ziua naţională, aniversarea ~legerii prinţului
Carol 1), Sfinţii Constantin şi Elena, Inălţarea, Sfinţii
Petru si Pavel, Schimbarea la Fată, Adormirea Maicii
Domm.ilui, Nasterea Maicii Domn~lui, Înăltarea Sfintei
Cruci, Sfântu( Dumitru, Intrarea Maici(Domnului în
Biserică, Sfântul Nicolae, Crăciunul (două zile)".
Poate credeţi că acestea sunt singurele sărbători în
care nu se lucrează. Vă înşelaţi. Nicăieri în altă parte, cu-
vintele cârpaciului lui La Fontaine nu par mai potrivite
ca la români:
" ... Et monsieur le cure/De quelque nouveau saint
charge toujours son pr6ne." (şi preotul încarcă mereu
predica sa cu vreun sfânt nou).
Nicăieri nu se poate spune cu mai mult adevăr decât
aici: "On nous ruine en fetes." (Ne ruinează cu sărbăto­
rile).
Avem în medie o sărbătoare pe săptămână, ceea ce face
can1S2 pe an. Adăugând şi duminicile, sunt 104 zile de săr­
bătoare, adică mai mult de trei luni din douăsprezece. Dacă
ne gândin1 că ajunul şi ziua a doua a acestor sărbători sunt
zile scurte de lucru, o să vedeţi unde ajungem.
Unele din aceste sărbători au motivarea lor si ele au
un farmec particular în România, farmec pe car~-1 regă-

175. Ziua na\ionalil a României din 1866- când principele Carol 1

de Hohenzollem a păsit pe pământul !ării peste care fusese chemat să
domnească- şi până in 1947.

229
 sim SI m vechile obieeiuri care le însotesc. Ne vom
mulţ~mi să· vorbim despre cele mai interesante:
Crăciunul, Boboteaza si Pastile.
România începe să piardă unele din vechile obiceiuri.
Străinul care, în ultimele săptămâni ale lui decembrie ar
trece pe străzile Bucureştilor ar putea să se creadă trans-
portat pe bulevardele Parisului sau cel puţin pe străzile
comerciale ale marilor orase occidentale. Magazinele îsi
pun cele mai frumoase p~doabe. În spatele vitrinel~r
strălucitoare este o încântătoare abundenţă de bijuterii,
giuvaiere, cufăraşe, obiecte de artă şi lux, foarte multe
jucării şi bomboane în cutii mai bogate şi mai scumpe
decât o mobilă utilă. Continuă tentaţie pentru ochii bo-
gatului şi poate pentru inima săracului,

"Une loi qui d'en bas semble injuste et mauvaise

Dit aux uns: Jouissez; aux autres: Enviez!"
(O lege care, de jos, pare nedreaptă şi urâtă
Spune unora: Bucuraţi-vă; altora: Râvniţi!)
Este vorba sfâşietoare a părintelui condamnat la o
muncă sterilă:
"Rien que dans leurs jouets que de pain pour les
miens!"
(Numai în jucăriile lor câtă pâine pentru ai mei!)

Din fericire, în România, se remarcă rar aceste miz-

erii pe care le provoacă o civilizaţie inumană. Bogatul dă
bucuros, iar săracul este puţin pretenţios. O mare sobri-
etate de o parte, iar tradiţiile patriarhale de cealaltă ex-
plică această situaţie, care, sperăm noi, se va menţine
încă pentru multă vreme.
Precum în vechile familii crestine se lua din tortul
regilor partea pentru săraci, numită partea lui Dumnezeu,
tot aşa, în România, pomul de Crăciun cu ramurile
încărcate de daruri este destinat celor care suferă.
Pomul de Crăciun este un obicei de import. El tinde
să înlocuiască unele traditii locale, care au farmecul lor.
Jud~caţi singuri! '
In Biserica Răsăriteană, posturile sunt dese şi severe.
Adventul a păstrat aici toată rigoarea primitivă. Postul
ţine patru săptămâni. În ajunul Crăciunului, străzile se
umplu de copii care merg din casă în casă pmtând sfin-

230
 tele icoane. Ei întind icoana cu fata blândă a Fecioarei
Maria si a Pruncului Iisus ca să fie sărutată de credinciosi,
mai al~s de către bolnavii ~are speră să fie vindecaţi.
Apoi, în ziua de Crăciun, încep să plimbe pe străzi un fel
de teatru ambulant pe care îl numesc aici ,,Vicleim". Este
un fel de cadru împodobit cu draperii de mătase cu fran-
juri aurii, panglici colorate şi care reprezintă, cu mai
multă sau mai puţină fidelitate, grota binecuvântată în
care s-a născut Iisus. Pe vremuri, Vicleimul era cel mai
mare eveniment vreme de două săptămâni de la Crăciun.
Exista Vicleimul domnesc, care era plimbat noaptea, es-
cortat de torţe şi însoţit de garda de onoare compusă din
arnăuţii domnitomlui, înarmaţi cu iatagane şi pistoale şi
îmbrăcaţi în costumul lor bogat din stofă roşie cu găitane
de aur. Acest Vicleim splendid era purtat numai la palat-
ul domnitorului şi la marii boieri. Acolo, aveau loc repre-
zentatii care aminteau de "Misterele" noastre din Evul
Medi~. Păpuşi lucrate artistic întmchipau toate scenele
întmpării şi naşterii Cuvântului. Vedeai îngeri venind din
cer, ciobanii părăsindu-şi stânele şi îndreptându-se spre
iesle, Magii aducând darurile lor preţioase Şi simbolice.
Despre aceste damri, cineva ne povestea, în această
dimineată, că cinci boabe din tămâia oferită lui Iisus de
către M~gi sunt păstrate la Muntele Athos.
Procesiunea Vicleimului prilejuia o serie de atitudini
care ne par caracteristice. În vremea aceea româncele
trăiau mai retrase decât azi. Influenta Orientului sau mai
degrabă a tradiţiilor primitive era î~că foarte puternică,
iar gineceul era la mare cinste. Era foarte greu pentm cei
tineri să se întâlnească şi, adesea, doi logodnici se cunoş­
teau abia înainte de căsătorie. Nopţile celor două săptă­
mâni de Crăciun erau prielnice întâlnirilor. Tinerii în-
drăgostiţi, îmbrăcaţi cu haine de împmmut, se amestecau
în cortegiul Vicleimului şi intrau astfel în familii unde se
întreţineau o clipă cu iubita. Totul era cast şi pur în aces-
te întâlniri, desfăşurate la adăpostul unui gând pios.
Obiceiul Vicleimului .s-a păstrat în România, dar el a
degenerat. Reprezentaţiile pioase, inspirate de scrierile
Evangheliei, au fost înlocuite de comedii profane, uneori
groteşti, alteori chiar indecente.
Un obicei care a rămas nealterat, pentru că e simplu,
este acela care constă în plimbarea unei stele mari de hâr-
tie colorată, prevăzută cu un felinar aprins. Totul se pe-

231
 trece noaptea, de la Crăciun până Ia Bobotează. Este
Steaua Magilor. Copii străbat străzile purtând această
stea si bucurându-i cu cântecele lor pe credinciosi.
Î~ Ajunul Anului Nou, curţile boierilor răsun~u când-
va (obiceiul n-a dispărut de tot) de pocnetele de bici ale
vizitiilor care salutau astfel noul an; bucătarii loveau cu
pisălogul în pivele de aramă; ţăranii loveau în brăzdarele
plugurilor. Era modul lor de a-şi cere darurile. Urările de
Anul Nou se numesc, la români, "colindă".
Sorcova este o crenguţă cu flori artificiale, împo-
dobită cu panglici şi rămurele aurii şi argintii cu care se
merge din casă în casă, în semn de noroc. Cu vârful aces-
tei crenguţe se atinge faţa oamenilor, urându-le ani înflo-
ritori si zile "tesute" din aur si mătase.
uri alt obicei, care a dispărut de tot la oraş, dar pe
care îl mai întâlnesti la tară, este Vasilca, ca si cum ai
spune "Vasilică". Vasile~ este pur şi simplu u'n cap de
porc spălat cu grijă şi împodobit cu cele mai strălucitoare
bijuterii. 1 se agăţau de urechi cercei cu briliante, iar
fruntea îi era împodobită cu un colier de pietre preţioase;
apoi era pus pe un platou de argint plin cu grâu aurit şi
era plimbat de la o familie la alta ca o garanţie a bogăţiei.
Sărbătorile Crăciunului se prelungesc până în 7 ia-
nuarie, ziua Sfântului Ion. Steaua Magilor se stinge atunci
şi "Vicleimurile" sunt puse la adăpost până în anul urmă­
tor. Ultima din solemnităţile pioase ale celor cincispre-
zece zile este botezul apelor.
În Biserica catolică, sărbătoarea Epifaniei se cele-
brează pentru a comemora un triplu eveniment, o triplă
manifestare, căci în asta constă sensul cuvântului Epi-
fanie. Se celebrează în acelaşi timp revelaţia făcută Mag-
ilor de către steaua misterioasă care a apărut în Orient,
revelaţia făcută discipolilor lui Iisus de către porumbelul
sfânt care se aşează pe fruntea blândului Stăpân, în mo-
mentul în care Ioan îl botează în apele Iordanului, şi, în
sfârşit, revelaţia făcută fariseilor şi bogătaşilor care au
văzut miracolul nuntii din Cana.
În Biserica Răsâriteană, concepţia care pare că le
cuprinde pe celelalte două este cea a botezului lui Cristos
şi de aceea sărbătoarea Epifaniei se numeşte Boboreaza,
cuvânt care înseamnă "botez".
Ajunul este o zi de post drastic. Noaptea îşi are obi-
ceiurile misterioase şi simbolice. Fetele îşi pun în sân o

232
rămurică de busuioc sfinţit; ele aşteaptă miezul nopţii şi
apoi se aşează în faţa unei oglinzi pentru a-şi afla sorti-
tu!. La ultima bătaie a orologiului, cele care urmează să
moară în timpul anului nu văd decât o figură palidă; cele
care se vor mărita văd în oglindă imaginea celui care le
este sortit ca sot.
Pentru unei~ oglinda este mută, dar somnul le este
mai favorabil şi, în visele din timpul nopţii, le apare sor-
titul.
Altele, si mai norocoase, văd cerul deschizându-se si,
în adâncuriie de azur, zăresc tabloul complet al viitorului
care se desfăsoară sub ochii lor.
Dimineaţa, clopotele sună din plin sub cupolele horn-
bate specifice bisericilor răsăritene. Mulţimea se îmbul-
zeşte în faţa peretelui înalt aurit, pus în valoare de picturi,
care separă altarul de naos. Fiecare credincios are cu sine
o sticluţă, o carafă sau un vas oarecare pentru a primi apă
sfmţită. Această apă se păstrează de-a lungul anilor şi nu
se alterează niciodată. După aceea, preoţii se îndreaptă,
într-o procesiune, spre râul din apropiere. Pe malul
îngheţat se înalţă un pavilion împodobit cu 'draperii şi cu
steaguri în culorile naţionale. Preoţii intonează rugăciu­
nile de binecuvântare, apoiA se face o copcă în gheaţă şi
se aruncă o cruce de lemn. In ciuda prezenţei mulţimii şi
a frigului aspru, câţiva bărbaţi goi se aruncă în apă pen-
tru a scoate crucea; cel care o fiduce la mal primeşte o
răsplată de o sută de piaştri. In momentul în care se
aruncă crucea în râu, tunul bubuie pe colinele învecinate,
iar în oraşele unde nu există t'..!!l, se trag focuri de puşcă.
Pe vremuri, amăuţii din garda domnească obişnuiau să
se aşeze în rând, în marea curte a palatului şi, la semnal,
ei îşi descărcau pistoalele în pământ. Uneori gloanţele
ricoşau şi mai întotdeauna se petreceau accidente grave.
Astăzi sărbătoarea Bobotezei prilejuieşte o trecere în
revistă a trupelor, când domnitorul trece prin Piaţa
Teatrului, în mijlocul mulţimii avide mereu de spectacole
militare.
Biserica românească a păstrat majoritatea obiceiu-
rilor creştinismului primitiv. Sărbătorile din Săptămâna
Sfântă şi din Săptămâna Paştelui, mai ales, ne duc înapoi,
în acele epoci îndepărtate când religia era principala pre-
ocupare a popoarelor, iar sărbătorile Bisericii erau ale în-
tregii naţiuni.

233
 :;!
În ajunul Paştilor, la miezul nopţii, toate clopotele
încep să bată puternic, iar loviturile de tun răsună pe
dealurile din jurul oraşului. Toate bisericile sunt lumi-
nate. Cântece de sărbătoare se înalţă din toate părţile, iar
în pridvorul fiecărei biserici se săvârşesc ceremoniile im-
puse de liturghia creştină.
După terminarea serviciului divin, toată lumea se
răspândeşte pe străzi; fiecare duce o lumânare aprinsă şi,
în întunericul nopţii, este un spectacol ciudat şi unic,
aceste mii de puncte luminoase rătăcind sub cer, ca şi
cum ar vrea să înlocuiască stelele absente.
Apoi răsună tobele şi trompetele, în tăcerea nopţii,
muzica militară îsi face auzite fanfarele vesele care se
unesc cu sunetele "clopotelor, bubuitul tunului şi al mus-
chetelor. După aceea totul se scufundă din nou în linişte
si întuneric.
' Dimineaţa, oraşul este tăcut, parcă ar fi mort. Toată
lumea doarme. Nici o trăsură pe străzi. Către prânz, viaţa
reîncepe şi, timp de trei zile, sărbătorile nu se mai opresc
decât pentru a o lua de la capăt a doua zi, şi toate astea
până duminica următoare, "acea duminică pe care
catolicii o numesc "Quasimodo", iar românii "Duminica
Tomii".
În timpul acestor zile de sărbătoare, este interesant să
studiezi diferitele clase sociale ale Bucurestilor. La So-
sea, este aceeaşi exhibiţie de toalete, aceleaşi echip~je,
aceleaşi figuri aristocratice pe care le vezi tot anul, doar
că un număr mai mare de birje alunecă printre trăsurile
cu blazon şi, alături de feţele blazate ale bogătaşilor care
nu se mai distrează pentru că au făcut-o deja din plin, se
văd şi chipuri foarte vesele şi mândre că se găsesc, din
întâmplare, în mijlocul acestei "lumi frumoase" care, de
obicei, trece prin faţa lor ca o viziune a fericirii ... Vai!
feri~ire! Cum minţi adeseori sub grimasa ta elegantă!
In Grădina Cişmigiului este o altă societate. Burghe-
zia a adoptat această promenadă, încântătoare dimineaţa
şi insuportabilă seara. Vezi: aici chipuri foarte drăguţe şi
toalete foarte cochete. Visătorul solitar, care stă pe o ban-
că şi priveşte, îşi poate oferi, fără multă osteneală, spec-
tacolul uneori amuzant, alteori trist, al comediei umane.
Ce nazuri fac aceste fiice ale Evei, care au aerul că nu
văd pe nimeni, dar care ştiu atât de bine cine sunt cei care
privesc. Et fugit ad salices. Ce figuri stupide fac domnii,

234
care sunt numiţi curtezani şi care roiesc în jurul femeilor
precum fluturii de noapte în jurul lămpii. O să vă ardeţi,
domnilor. Feriţi-vă! Şi apoi, acestea sunt fetiţele care se
experimentează în cochetărie. Nu sunt fetiţe, spunea
Alfonse Karr176, acestea sunt femei mai mici. Si în tot
acest timp, arborii încearcă să înverzească, fără a reuşi
prea mult, iar peluzele sunt smălţuite de floricele albas-
tre.
După Şosea şi Cişmigiu, urmează Grădinile popu-
lare. Sunt prea numeroase ca să le mai numim, dar ce
distractie aici! Aici trebuie să te duci dacă vrei să stii cât
de puţin îi trebuie omului pentru a fi cu adevărat fericit.
Aceste enorme bala1~soare, numite "dulapuri", nu şomea­
ză deloc, vă asigur. In sunetele tobei şi ale unui clarinet
strident, vedeţi tinere fete şi băieţi oferindu-vă voluptatea
unui raliu infernal, aruncându-şi picioarele în gol cu o
bucurie care le îmbujorează chipurile strălucitoare.
Pe iarba bătătorită, se află o bucătărie în aer liber;
masa este pusă pe pământ şi se formează grupuri-gmpuri
în jurul unei farfurii uriaşe cu cârnăciori•afumaţi şi ouă
roşii, cele două ingrediente importante ale ospăţului de
Paşti.

DANSURILE ROMÂNEŞTI

Nu ştiu cine a spus primul că dansul este poezia mişcării.

Cuvântul este frumos şi-1 stăpânesc, dar eu adaug că dan-
sul este mai mult decât atât: este una din manifestările
gândirii unui popor, este una din formele limbajului său.
A studia dansurile nationale înseamnă deci a studia obi-
ceiurile popoarelor î~tr-una din revelările lor cele mai
desăvârşite. Dansul almeelor nu este oare imaginea vie a
senzualismului profund pe care-I diviniza Orientul?
Tarantela nu este simbolul perfect al bucuriei zburdalnice
a copiilor din Neapole şi Sicilia? După cum valsul în doi
timpi pune în evidenţă senzualitatea sentimentală a
Germaniei, iar menuetul, solemnitatea manierată a Fran-
ţei aristocratice.

176. Alphonse Karr (1808-1890), scriitor francez; pamfletar şi

umorist de forţă; fondator al revistei satirice Les Guepes (1839).

235
 Poporul român are dansurile sale, simboluri graţioase
sau triste ale istoriei sale si ale destinului său. Dansul cel
mai cunoscut este hora, ~cel chorus al anticilor. Este un
cerc în care dansatorii, tinându-se de mâini, se miscă
încet, legănându-se într-~n fel de melancolie obosită şi
cântând melodii duioase, cântece de dragoste sau de jale.
Hora este dansul unui popor oprimat. Pare că, forţat să
simuleze bucuria în faţa stăpânului, el se adună într-o
frăţie strânsă, întorcând spatele spectatorului pentru a-şi
ascunde faţa, şi conspiră astfel lăsând impresia că joacă.
[ ... ]
Brâul este un fe! de farandolă care întregeşte sensul
cuvântului "horă". In cercul tainic de adineauri, gurile
s-au apropiat; s-a vorbit despre sclavie şi ruşine; s-a spus
că toate astea trebuie să sfârşească şi că poporul este
puternic când e unit. Acum, cercul se rupe; dansatorii se
prind de brâu, formează un lanţ puternic, fruntea lor se
ridică, par a înfrunta duşmanul. Remarcaţi, vă rog, prin-
tre altele, legătura dintre cuvântul românesc "brâu" şi cu-
vântul braier care are acelasi sens în limba romanică din
secolul al XI-lea. Truverii 'aveau o vorbă: să tai omul
jusqu' al neu de/ braier, adică să-I spinteci până la
catarama curelei. Nimic mai firesc de altfel decât aceste
legături între două limbi surori, purtând acelaşi nume:
româna si romanica.
Chindia este dansul serii. Chindia, în româneste în-
seamnă crepscul (apusul soarelui). Ziua s-a ;fârşit.
Secerătorul a aruncat în C'lflll său snopii mari pe care i-a
legat. Soarele îşi împrăştie razele de aur în splendorile
apusului. Adierea răc?roasă a pădurii îmblânzeşte aerul
fierbinte din câmpie. Inainte de a se întoarce în aşternu­
tul aspru din căsuţele lor, muncitorii se adună pe aria înAcă
acoperită de paiele rămase după secerat şi dansează. Işi
pun mâinile pe umeri unul altuia, formând astfel un lanţ
viu şi imprimă trupurilor mişcări rapide; ai spune că se
bucură cu frenezie. Braţele şi picioarele se agită cu o
plăcere nebună. Cu un ultim chiot salută soarele care
apune şi apoi se duc la culcar~ până a doua zi, când, bu-
curoşi, reîncep viaţa plină de trudă.
Birul greu este un dans simbolic. Dacă aţi citit istoria
veche a acestei ţări, aţi văzut că birurile plătite de acest
popor erau într-adevăr o povară îngrozitoare. Cu

236
 sigurantă există o semnificatie dureroasă în această denu-
mire stranie dată unui dans.· În "birul greu" dansatorii se
adună ca şi cum ar strânge dările impuse. Ei au aerul că
ar căuta ceva cu care să hrănească această gură nesătulă
pe care o cască lăcomia celor mari.
Raţa este un dans vesel, un dans de copii fericiţi.
Dansatorii imită mişcările lipsite de graţie ale raţei. Aşa
cum copiii noştri cântă, aşezaţi în cerc: "Nu mai mergem
la pădure, laurii-s tăiaţi" sau ca majoritatea popoarelor
primitive, şi românii cântă dansând. Nu mai căutaţi
vreun sens în aceste melopee naive, căci nu e decât un
mod mai bun pentru a marca pasul. Iată ce spun ei dan-
sând raţa:
"Raţa ici, raţa colea
Raţa paşte papura
Si rătoiul
Si rătoiul
Ustu~oiul.
Rata iese din tufan
cu' bobocii dolofani,
Cu bobocii,
Cu bobocii,
Dolofani.
Raţa iese din pădure
Cu bobocii plini de mure
Cu bobocii,
Cu bobocii,
Plini de mure".
Sunt cuvinte intraductibile, ele nu au sens decât prin
armonia onomatopeelor care se rostesc.
Bătuta este un cancan mai apăsat. Flexarea genun-
chilor, răsucirea trupului, mişcările bruşte şi calculate,
toate acestea se execută cu un brio admirabil si nu vă voi
ascunde faptul că virtuosul părinte La Hire,' profesorul
nostru de morală, ar fi tare furios dacă ar vedea ceea ce
noi vedem în fiecare seară de vară, sub umbrarele tainice
ale căsutelor din Bucuresti.
Pipe;·ul nu este mai simplu decât "bătuta". Acest dans
este jucat numai de bărbaţi. El pare a descinde direct din dan-
sul coribanţilor. Este o ţopăială nemfrânată pe care bărbaţii o
execută după prea mult rachiu sau vin tulbure!. Trecând pe
lângă vreo cârciumă, ve~ auzi uneori nişte chiote sălbatice.

237
 Nu vă speriaţi, este vreun petrecăreţ care dansează "piperul".
Acest joc este ,,la bamboula" a românilor.
Să mai pomenim şi Ţigăneasca şi Românca, dansuri
care sunt mai curând nişte ceardaşuri ungureşti puţin
modificate.
Zoralia este un joc remarcabil prin vioiciunea cu care
dansatorii grăbesc pasul. Mocăncuţa (dansul ciobanilor)
seamănă oarecum cu tarantela; se dansează în doi, bărbat
şi femeie, ţinân~u-se de mână şi executând paşi şi figuri
pline de graţie. Insă dansul cel mai interesant din Româ-
nia este cel al Călusarilor.
În săptărnâna ~are precede sărbătoarea Pogorârii
Sfântului Duh, în România si mai ales la Bucuresti, se
celebrează o sărbătoare erni~amente natională, n~mită
Moşi pentru că ea a fost instituită pen~ comemorarea
morţilor. La ieşirea pe la bariera numită "Târgui de afară"
se întinde o câmpie mare care se pierde la orizont între
dealurile Colentinei, de o parte, si în cele din Dudesti, de
cealaltă parte. În primele zile ale. acestei săptămâni,' până
vineri, această câmpie este acoperită de corturi şi frun-
zare sub care se vând tot felul de obiecte: vase de lemn
numite "doniţe" (de la dona - căci se dădeau de pomană
săracilor), coşuri de toate formele, obiecte de menaj şi
jucării pentru copii. Toţi bucureştenii şi cei din împre-
jurimi se duc la acest târg anual. Mulţimea de pietoni şi
de echipaje nu poate înainta. decât la pas şi cu mare greu-
tate. Altădată, în seara. de joi, se organizau baluri, spec-
tacole, lumini şi focuri de artificii, într-un loc special
amenajat. Invitaţiile erau făcute de prefectul de poliţie al
capitalei. Domnitorul şi Curtea sa, toţi marii demnitari ai
ţării veneau aici, iar femeile făceau paradă de eleganţă şi
lux. Astăzi lucrurile se petrec mai simplu. Nu mai e nici
un bal, nici spectacol, dar mulţimea este aceeaşi.
Printre obiceiurile legate de Moşi, unul dintre cele
mai ciudate este dansul "Călusariior".
Toată lumea cunoaşte po~estea scuturilor sacre pe
care Numa Pompiliusl77, rege legendar al Romei; a or-
ganizat religia romană.) le încredinţase în paza salienilor.
"Ecce levi scutum versatum leniter aura
Decidit."
177. Numa Pompilius (c. 715c.-672 î.Cr.)

238
 ("Atunci purtat uşor de o boare de vânt, un scut cade
din cerul întredeschis"). Regele ridică darul zeilor si îi
dădu numele de anei/a, pentru că era tăiat de jur împre-
jur şi ochiul nu zărea nici un colţ. Apoi îl încredinţează
Salienilor al căror nume vine de la "a sări" (a sa/tu no-
mina docunt) şi pe care Numa îi recunoscuse deja
"dându-le arme şi cânturi cu un ritm anumit." (Ovidiu-
Fastele III. 370 si urm.).
Numele de "căluşari" n-ar fi, după unii etimologişti,
decât o alterare a cuvintelor collis salii, salienii colinei
(consacraţi zeului Marte). Alţii afirmă că acest cuvânt
este doar sinonim cu salieni, dar că îşi are originea în
sanscritul kal- a dansa, a sări; de unde românescul cal,
animal care sare, italienescul caval/o si francezul cheval,
care au aceeaşi etimologie. În limba ţigănească, un idiom
derivat din sanscrită, kal înseamnă "a sări". Călusarii
înseamnă deci "săritorii'' si săritura este într-adevăr
partea esenţială a dansului lo'r. Nu există oare o identitate
între "cal" si saf, acesta din urmă nefiind decât forma în-
dulcită a celui dintâi?
Oricare ar fi originea cuvântului, totul indică o identi-
tate absolută între călusarii din România si salienii vechii
Rome. Ca şi salienii, că.Iuşarii sunt în număr de doispre-
zece. Seful lor se numeste "vătaf', cel al salienilor se
numea' vates. Aceste două nume vin probabil de la san-
scritul vata sau vatsa care înseamnă învătătură, stiintă
(de unde şi verbul românesc "a învăţa"). · ' ·
S-a crezut multă vreme că acesti călusari imită în
dansul lor răpirea Sabinelor. Pare 'mai probabil că ei
reprezintă numai dansurile sacre în cinstea "ancilei".
Fiecare dintre dansatori este înarmat cu un baston lung şi
puternic care ţi11e locul scutului primitiv. Unul dintre ei o
face pe mutul. In ipoteza reprezentării răpirii Sabinelor,
acesta ar fi personificarea tăcerii impuse romanilor însăr­
cinaţi cu răpir~a tinerelor venite la sărbătoarea născocită
de Romulus. In cealaltă ipoteză, ar fi tradiţia secretului
impus paznicilor ancilelor.
Nu trebuie totuşi să căutăm o semnificaţie riguros
istorică fiecărui gest al căluşarilor. Este evident că, de-a
lungul secolelor, tradiţia s-a alterat şi că în forma primi-
tivă s-au amestecat superstiţii şi cutume noi. Astfel, la
munte, în timpul executării dansului, unul dintre ei se
culcă pe pământ, iar ceilalţi sar peste trupul lui. Este o
credinţă populară, la ţăranii români că, dacă un preot
trece peste trupul unui bolnav, acesta se vindecă; şi cum

239
 salienii aveau un caracter sacerdotal, călusarii se bucură
de un privilegiu asemănător. ·
Căluşarii formează o trupă în care nu eşti admis decât
după trei ani de probe. Pentru a fi mai uşori, ei se supun
unui fel de antrenament care constă într-o dietă riguroa-
să, în timpul căreia se consumă mult usturoi.
Ei se leagă strâns pe pulpe cu o jartieră de piele îm-
brobodită cu clopoţei şi au pinteni la cizme.
Statutul lor este ciudat. Poporul crede că ei se închină
zeilor Infernului, lui Hades si Pluton. În româneste, in-
fernul se numeste "iad". Călu'sarii trăiesc într-o co~uniu­
ne strânsă, iar t~upa lor se desfiinţează atunci când moare
unul dintre ei.
La sate, dansul lor se completează cu răpirea unei fete
tinere şi sunt obligaţi să revină vreme de nouă ani în acel
loc ca să danseze cu aceeasi fată, altfel amenintati cu
pedeapsa de a fi răpiţi de iele (un fel de femei-~ătări,
care amintesc de anticele "driade" şi care nu pot întâlni
un bărbat fără să nu-l lase paralizat; sunt un fel de perso-
nificare a reumatismului).
Costumul actual al călusarilor este cel al tăranilor din
Transilvania. Cândva, purtau un fel de tu~ică scurtă,
înlocuită de cămaşa pe care o poartă azi pe deasupra pan-
talonilor; pe cap aveau o căciulă ascuţită, galerius, de
care mai aminteşte vag cea pe care o poartă mutul.
Erudiţii vă povestesc multe lucruri pe seama căluşa­
rilor. Eu mă voi multumi să remarc o coincidentă destul
de stranie. În Bretag~e. există un dans aproape identic cu
al căluşarilor. Se numeşte redanduo. Voi adăuga că şi cu-
vântul salii înseamnă dansator, în idiomul breton, care
nu-i decât o rămăsită celtică. Am fost uimit adeseori de
legăturile care există între limba română şi limba celţilor.
Aceasta se explică prin originea comună; şi unul şi
celălalt din aceste idiomuri se trag din sanscrită; sunt
fragmente mpte din Verbul primar; nu este deloc surprin-
zător că ele reproduc aceeaşi notă.

LĂUTARI!

Era iarna anului 1851. Locuiam la Paris si nici nu visam

atunci că-I voi părăsi vreodată. Într-o sea~ă, unul din pri-
etenii mei îmi spune: ":Vreţi să vă prezint câţiva tineri

240
 valahi care tocmai au sosit?" Vă mărturisesc cu umilinţă
că numele de valahi nu reprezintă în mintea mea nimic
deosebit. Stiam în mod vag că geografii nostri situau
Valahia printre provinciile Imperiului Otom~, că toate
dicţionarele geografice repetau care mai de care; "Bucu-
resti, oras mare, foarte murdar ... " asta era tot si acest tot
er~ foart~ puţin lucru. .
Am acceptat cu nerăbdare oferta amicului meu şi,
după un moment, au intrat la mine patru tineri a căror
figură m-a impresionat: plete negre şi bogate, ochi
catifelaţi şi adânci, ten închis, frunte largă şi, când au
vorbit, un accent muzical şi dulce: erau aici semne de
rasă incontestabile. l-am văzut mereu de atunci si dese-
ori îmi cântau cântece melancolice din tara lor, ~are mă
cufundau în infmite visări. '
Un an mai târziu, soseam în Valahia, şi eram primit
de dl. Nicolae Nicolescu, atunci prefect în Tumu Seve-
rin; cea mai cordială ospitalitate! Când se însera, ne
duceam să stăm aproape de ruinele turnului lui Sever.
Luna lumina cu razele ei blânde. Dunăreâ, care curgea la
picioarele noastre; doi masivi de piatră, ultimele rămăşiţe
din e_odullui Traian, îşi reflectau umbra în apele fluviu-
lui. In spatele nostru se întindeau vastele câmpii ale
Valahiei. Pe malul opus se zăreau pantele line ale dea-
lurilor diit Serbia. După nu multă vreme venea o trupă de
cântăreţi ambulanţi care se aşezau lângă noi şi ne cântau,
acompaniaţi de instrumente, acele cântece pe care le
auzisem prima oară la Paris.
Mi-a plăcut întotdeauna muzica naţiol}ală, expresie
annonioasă a întregii istorii a unui popor. Imi place mai
ales muzica lăutarilor pentru că are un caracter cu totul
deosebit. Se ştie că lăutarii aparţin acelei mari şi vechi
rase ai căror urmaşi se găsesc pretutindeni: Gypsies din
Anglia, zingari din Italia, gitanos din Spania, caraques
din sudul Franţei, bohemiens din Europa centrală se
numesc aici "ţigani". Din cercetările specialiştilor rezultă
că ei ar fi rămăşiţele unor triburi hinduse, alungaţi din
ţara lor din vremuri foarte îndepărtate. Păstrând-o de-a
lungul secolelor, ei ne-au adus tradiţia melodiilor antice
în care regăsim ecouri din Ramayana şi Mahabharata.
Aceasta ar fi originea cântecelor lăutarilor. Melodiile lor,
ciudate ca formă, dar profund duioase şi melancolice,

241
 încât ne fac să plângem, se trag direct din liturghiile sacre
închinate lui Vişnu conservatorul sau Şiva distrugătorul.
Fericit cel care cunoaşte acest lucru şi ştie să separe
muzica primitivă a lăutarilor de importurile de tot felul
care au alterat-o de-a lungul timpului!
Ar trebui să ştim în ce epocă au venit lăutarii în
România pentru a determina influenţa pe care muzica lor
a suferit-o în această ţară. Dl. Filimonl78 a publicat
odată, în Buciumul, un articol interesant asupra acestei
probleme. El observa, pe bună dreptate, că muzica lăuta­
rilor a suferit patru influenţe diferite. Mai întâi va supor-
ta influenţa cântecului ecleziastic, care era, în forma pri-
mară, cântecul gregorian, modificat după schisma
Bisericii Orientale. Mai târziu, elementul turcesc va con-
tribui foarte mult la alterarea muzicii lăutăreşti. Apoi au
venit beii din Fanar care, la rândullor au introdus un sis-
tem nou şi, în sfârşit, muzica europeană care aproape i-a
şters orice caracter original.
Sunt, desigur, fapte regretabile. Din punct de vedere
al ştiinţei muzicale, se poate accepta cu plăcere introdu-
cerea unui sistem bazat pe regulile unei mai bune armo-
nii decât cele pe care doar instinctul le inspiră lăutarilor
de altădată; dar din punct de vedere al originalităţii, ar
trebui să deplângem modernizarea unei instituţii de zece
ori seculară. Căci aceşti lăutari sunt descendenţi'ai rapso-
zilor, aezilor şi barzilor din timpurile antice.
Mi-ar plăcea ca vechiul costum al lăutarilor să se
păstreze. E adevărat că acest costum nu este chiar foarte
vechi. Cascheta plată şi pantalonii au fost modificaţi, dar,
apelând la tradiţie, ar putea să reînvie portul atât de
pitoresc şi poetic, aşa cum îl prezintă Matei Millo în Bar-
bu Lăutaru. Acesta ar fi de preferat costumelor mo-
derne cu care se împopoţonează atât de caraghios lăutarii
de azi.
Când vedeai trecând prin sate câte patru, cinci din
aceşti cântăreţi nomazi, cu cămăşi lungi de mătase şi an-

178. Nicolae Filimon (1819-1865), scriitor si memorialist; avizat

cronicar muzical colaborând Ia periodicele "Naţionalul, Revista
Carpaţilor, Independenţa, Buciumul; autor al numelei Nenorocirile lui
unui slujnicar sau Gentilomii de mahala, al memorial ului de călătorie,
Excursiuni în Germania meridională. Memorii artistice, istorice si
critice, al volumului de nuvele Mateo Cipriani, Bergamo, Slujnicarii Şi
al romanului de moravuri Ciocoii vechi şi noi.

242
 terie t1v1te cu blană, cântându-si cânLecele când triste,
când vesele, te simţeai în plină· poezie. Iar astăzi, când
vezi domnii cu pălărie rotundă şi redingotă dansând val-
suri de Strauss sau cavatine de Verdi, crezi că te afli în-
tr-o cafenea de pe Champs-Elysees.
Instrumentele de care se servesc adevăratii lăutari
sunt vioara, cobza si naiul. Vioara (viola, lăuta, dibla),
introdusă în Europa' în vremea Cruciadelor, este de ori-
gine orientală. Printre vechile miniaturi indiene s-a găsit
un instrument care are aceeasi formă. Nu este deci, cum
am crede, un import modem'allăutarilor. Este o tradiţie
pe care ei au păstrat-o. "Corzile viorilor lăutarilor, spune
dl. Filimon, poartă denumirile următoare: rasr coarda
pentru sol, neva pentru re, seba sau saba pentru la, şi tot
neva pentru mi." Dacă nu mă înşel, toate aceste nume au
o formă sanscrită; nu mă interesează semnificatia lor.
Cobza este un fel de mandolină destul de grosolană
pe care o folosesc pentru acompaniat. Cele patru corzi
principale sunt denumite la fel ca cele ale viorii (cobza
are însă zece corzi). Naiul, denumit şi "mfiscalagiu", nu
este altceva decât flautul lui Pan. Sunetele sale înalte îm-
prăştie un cântec sălbatic peste munţi şi câmpie, dar
într-un apartament, îţi ia auzul.
Un alt instrument ciudat al lăutarilor este canonul.
Este probabil vechiul psalterion al evreilor. Are o formă
pătrată şi o mulţime de corzi şi este folosit tot pentru
acompaniament. Este foarte straniu să regăseşti în mâi-
nile lăutarilor instrumentul de care s-a servit David ca să
potolească furia lui Saul.
Trebuie să adăugăm şi alte instrumente pe care le
folosesc nu numai lăutarii, ci si tăranii si mai ales
ciobanii. Cimpoiul este instrumentul predilec't al bulgari-
lor stabiliti în România; buciumul, un corn mare din
lemn de cireş sălbatic, este folosit pentru chemarea tur-
melor din munte; fluierul, un fel de flaut sau clarinet cu
sunete ascuţite; cavalul, un oboi cu sunete line şi grave şi
ti/inca sau fluieraşul. Instrumentul de percuţie, pe care îl
găsim în orchestrele populare evreieşti şi la ţiganii no-
mazi care umblă cu ursul prin sate, nu este altceva decât
tamburina bască, numită aici daira. Putem adăuga la
aceste instrumente populare drâmba cu care se amuză
copiii. Oamenii din popor ştiu să cânte dintr-o frunză

243
 tinută între buze; este ceea ce se numeste cântatul din
irunză. ·
Dl. Vasile Alecsandri, unul dintre scriitorii cei mai
cunoscuţi din România, a strâns cu grijă şi a publicat un
mare număr de cântece populare româneşti. Exemplul
său a fost urmat, în Transilvania, de dl. M. Marienescu 179.
Aceste culegeri de poezii populare ale românilor
cuprind specii literare diferite: cântece bătrâneşti, doine,
hore, colinde, zicători şi proverbe, ghicitori.
Cântecele bătrâneşti sunt balade sau mici poeme
care prezintă fapte eroice în legătură cu vechii domnitori,
boieri sau alţi eroi ai ţării sau cu acea categorie de tâlhari
patrioţi, numiţi haiduci, şi care, asemenea acelor outlaws
din Scoţia, au luptat în codrii şi munţi împotriva jugului
domnitorilor fanarioţi, impuşi Principatelor de către Poar-
ta otomană. Baladele sunt alcătuite din versuri scurte,
rimând într-un mod mai mult sau mai puţin arbitrar, dar
au mai mult farmec poetic decât cele mai frumoase
balade populare ale altor popoare.
Doinele sau cântecele de dor sunt cântece de dra-
goste aprinsă ale căror versuri se interpretează în melodii
pline de melancolie. Aproape întotdeauna ele au ca in-
troducere un vers cu rol de invocatie, referindu-se la o
frunză de plantă. Un cântec de drag~ste va începe totdea-
una cu "frunză verde rosmarin" (floare purtată de tinerele
fete de la ţară); cu "frunză verde lemn uscat", dacă
poezia este tristă, etc.
Horele, care se cântă pe melodie de dans, într-un ritm
vioi, sunt cântece de bucurie proslăvind băutura, plăce­
rile u~oare şi, uneori, alunecând spre obscenităţi incredi-
bile. In timpul verii, sub un umbrar special construit în
fata cârciumilor, lăutarii si mai ales cobzarul sau inter-
pr~tulla mandolină cântă duminica, pentru ţăranii aşezaţi
la masă în faţa unei ulcele de tulburel aceste glume de-
ocheate care provoacă ilaritate în rândul auditoriului ex-
179. Anastasie Marian Marienescu (1830-1915), scriitor, filolog,
istoric, folclorist şi etnograf; autor al volumelor Poezia poporală.
Balade culese şi corese, Poezia poporală. Colinde culese şi corese,
Cult păgân şi creştin, Descoperiri mari în povestele (basmele)
românilor, Sărbătorile şi datinele române vechi, Viaţa şi operele lui
Petru Maior, Negru Vodă şi epoca lui, ţara Severinului sau Oltenia,
Novăceştii; membru al Societăţii Academice Române (1877).

244
citat de băutură, în timp ce tinerii dansează în curte
strânsi într-un cerc.
C~lindele au mai ales caracter religios; se cântă de
tineri adunaţi în cete, în timpul Crăciunului, Anului Nou
sau de Pasti, mergând din casă în casă. Ele sunt intitulate:
"Ieslea", :,Magii şi steaua", "Florile dalbe de măr", "În
grădina raiului" sau "Pluguşorul", "Bogătaşul", "Calul
badelui" etc. Refrenele acestor colinde, prin cuvintele lor
şi prin imaginile pe care le sugerează au un caracter
specific arhaic.
În sfârşit, zicătorile şi ghicitorile sunt un fel de şarade
din două-trei versuri care se spun în jocul "de-a ghicitul".

IGIENĂ ŞI SĂNĂTATE

Deşi oraşul Bucureşti este situat la porţile Orientului,

deşi construcţiile, străzile şi pavajul nu dovedesc un grad
foarte avansat de civilizaţie, spitalele capitalei României
pot fi comparate cu instituţiile ţărilor celotmai civilizate.
Printre medici sunt multi care au obtinut, în străinătate,
titluri importante (titlul,de intern la,spitalul din Paris),
unii fiind socotiti printre medicii de elită.
În Bucureşti: ma/aria este aproape la fel de răspân­
dită ca si la Roma. Călătorii abia sositi sunt deseori atinsi
de acce~e de febră. După patru sau c~ci zile de febră este
şocant să te vezi palid, slăbit, descurajat, inactiv, fără să
vrei, apatic, nepăsător; dai înapoi de la o plimbare prea
lungă, nu ai poftă de mâncare ... Pe scurt, febra te-a afec-
tat atât moral cât si fizic. Trebuie deci să te tratezi încă de
la primul acces d~ febră.
Adeseori, un străin sănătos, care soseste în Bucuresti,
nu are febră, dar este atins de o slăbiciu~e, de o uso~ă
paloare, scăderea poftei de mâncare, dezgust pentru ~un­
că sau pentru plimbare. Este momentul în care malaria,
încă neputincioasă pentru a provoca febra, nu produce
decât "debilitatea miasmatică". Străinul trebuie să bea
atunci vin tonic de chinină. Alteori febra rămâne ascun-
să sau se manifestă în alte forme ca: nevralgia, tusea şi
deranjamentele stomacale. Icterul miasmatic nu e rar.
Febrele pernicioase atât de frecvente la Roma şi în Africa

245
sunt abia observate la Bucuresti. Rezisti mai bine febrei
dacă mănânci fripturi şi bei un vin roşu.
Schimbările bruşte de temperatură sunt foarte
frecvente în Bucureşti. După căldura excesivă de peste
zi, în timpul nopţii aerul se răceşte adesea. De acea
străinul trebuie să aibă grijă. Dimineaţa îţi pui un parde-
siu, în timpul zilei rămâi în redingotă, iar seara îţi pui din
nou pardesiu! sau schimbi redingota cu un palton scurt.
Vă vom da adresa câtorva medici foarte buni, dar
vom adăuga că unii dintre ei îşi schimbă domiciliul din
când în când. Veţi găsi însă totdeauna adresa în orice far-
macie.
Dr. Kalinderu 180 (fost intern la spitalele din Paris):
str. Colţea nr. 21.
Dr. Marcovicil81, profesor (fost intern la spitalele din
Paris): str. Brezoianu nr. 21.
Dr. Obedenaru, profesor (fost intern la spitalele din
Paris); vorbeşte italiana şi franceza; str. Colţea nr. 37
Dr. latropolu182, str. Colţea nr. 39.
Dr. Theodori183, profesor (vorbeşte germana şi en-
gleza), Hotel Steriade.

180. Nikolae Kalinderu (1835-1902), medic şi publicist; studiază

în Franţa; medic extern (1858) apoi intern (1863) la Paris unde îşi ia
doctoratul ( 1870); bun prieten al lui Leon Gambetta; revenit în ţară este
medic primar al spitalelor Eforiei (1874) şi apoi la spitalul Brânco·
venesc (1878); director general al ambulanţelor de la Tumu Măgurele
în timpul Războiului de Independenţă (1877-1878); profesor la
Facultatea de Medicină din Bucureşti (1887); membru corespondent al
Academiei Române; membru al Academiei de Medicină din Paris
(1889); deputat şi senator.
181. Alexandru Marcovici (1835-1886), medic; studiază la Paris
unde îşi ia doctoratul (1864); revenit în ţară este numit medic al poliţiei
sanitare; profesor de medicină legală apoi de terapeutică medicală la
Scoala Naţională de Medicină (1868); profesor de anatomie la Şcoala de
Belle Ane din Bucureşti (1865-1866); medic primar la Spitalul Colţea
şi la Eforie (1868); medic al palatului domnesc; membru în Consiliul
Medical Superior şi efor al Spitalelor Civile; deputat şi senator.
182. Panait Iatropolul (1833-1876), medic şi primar; studiază la
Paris unde îşi ia doctoratul (1860); revenit in ţară este numit medic de
arondisment în culoarea Galben din Bucureşti (1862); medic ginecolog
al Capitalei (1863); medic primar la Spitalul Colentina (1866-1876);
director interimar la Direcţia Generală a Serviciului Sanitar; primar al
Capitalei (1868-1869); pentru scun timp a fost profesor la Facultatea
de Medicină; fondator al revistei România Medicală (1875) si colabo-
rator la Monitorul Medical; deputat. '
183.luliu Theodori (1834-1919), medic militar, general; studiază la
Berlin unde îşi ia doctoratul (1858); medic de regiment clasa Il (1859);
medic de regiment clasa 1 (1860); medic de divizie (1863); de corp de

246
 Dr. Felixl84, profesor (vorbeşte germana), Strada
Stelea nr. 4.
Dr. Triantaphilidis 185; vorbeşte germana şi greaca;
str. Pensionatului nr. 21.
Dr. Fialal86 (vorbeşte germana şi maghiara) str.
Mosilor nr. 48 (excelent oculist).
Medicii sunt găsiţi acasă mai ales la ora mesei (la 11
şi la 7). Publicul le lasă puţin timp pentru a sta acasă,
deoarece, pentru cea mai mică indispoziţie, există obi-
ceiul ca bolnavul să nu se deplaseze, ci să cheme medicul
acasă.
Dentisti
1. B. Youngl8 7, dentist american, strada Mogoşoaia
nr. 25.
Dr. Lempartl88, str. Franceză nr. 11.

annată (1872); inspector general de brigadă al Serviciului Medical al

Annatei (1897); profesor de psihologie şi terapie generală la Facultatea
de Medicină (1869); membru în Consiliul Sanitar Superior; medic al
Casei Regale (1884).
184. Iacob Felix (1832-1905), medic de orig_ine cehă; studiază la
Praga şi la Viena unde îşi ia doctoratul ( 1858); se Slabileşte în România
(1858); profesor de igienă la Şcoala Naţională de Medicină din
Bucureşti (1860); colaborator al doctorului Carol Davila în organizarea
Serviciului Sanitar civil (1861-1864); medic şef· al capitalei
(1865-1892); director general al Serviciului Sanitar al României
(1892); în timpul Războiului de Independenţă a condus spitalele mili-
tare din Tumu Măgurele şi a organizat etapele pentru transportul
răniţilor peste Dunăre (1877-1878); decan al Facultăţii de Medicină
(1883-1887); membru al Academiei Române (1880).
185. Emanoil Triandaphilidis, medic de origine greacă; studiază la
Viena unde îşi ia doctoratul (1848); medic ginecolog al Capitalei
(1853); medic primar la Spitalul Brâncovenesc (1859); medic al Casei
de Sănătate din Bucureşti (1871-1872); vicepreşedinte al Societăţii
Stiintelor Medicale.
' i 86. Ludovic Fialla (1831-191 0), medic de origine maghiară; stu-
diază la Viena, unde îşi ia doctoratul (1856); se stabileşte în România
(1857) unde este numit medic primar al Spitalelor Eforiei; profesor de
Anatomie la Scoala Natională de Medicină din Bucuresti (1866-1872);
chirurg primar al Spitalelor Civile; în timpul 'Războiului de
Independenţă a fost şeful spitalelor temporare ale Crucii Roşii de Ia
Tumu Măgurele (1877-1878); autor al unui volum de memorii intitu-
lat Reminiscente din Reshelul Româno-Ruso-Turc, anu/1877 si rolul
Soâetăţii .. Cnicea Roşie" În timp de pace şi de reshel (1906). ·
187. l. B. Young, dentist de origine americană; studiază la New
York unde îşi ia diploma în stomatologie; se stabileşte în România
(c. 1870); dentist al Curţii Domneşti (1871).
188. David Lempart, dentist de origine austriacă; studiază la Viena
unde îşi ia diploma în stomatologie (184 7) după care se stabileşte în
România; dentist al Capitalei (1853-1862); oferea consultaţii gratuite
fetelor orfane de la Azilul Elena Doamna (1864).

247
 -Doctori pentru pus ventuze
OI. Ardeleanu, Calea Mogoşoaiei nr. 25.
OI. Tiss, str. Germană nr. 15.
Farmacii
Cele mai bune farmacii sunt următoarele:
- Eitel189, în faţa platoului de la Episcopie (Grădina
Episcopiei) Calea Mogoşoaiei nr. 67.
- Zurner190, vizavi de pasaj, Calea Mogoşoaiei nr. 48.
- Thei1191, în fata Teatrului National.
- Frank192, str. Patria nr. 10 (lfutgă Hotel Patria).
Un specialist în aplicarea bandajelor este dl. Travisani;
vor~eşte franceza şi locuieşte la Spitalul Colţea.
In Bucuresti există o Casă de Sănătate (Sanatoriu),
unde străinii s~nt admişi în condiţii avantajoase, Aceasta
se află pe str. Teilor.
Ca în toate orasele mari din Orient, există si în Bu-
cureşti medici şarl~tani. România fiind situată fu centrul

189. Friedrich Eitel, farmacist de origine austriacă; studiază la Pesta

unde îşi ia diploma (1829); se stabileşte în Ţara Românească (1830);
proprietar al spiţeriei .,Salvator" din Bucureşti (1842-1864); membru în
comisia însărcinată cu elaborarea farmacopeii româneşti (1859-1862);
Scarlat Eitel, fiul precedentului, diplomatia Viena (1863); proprietar şi
girant al spiţeriei .,Salvator" (1864) şi, poate, al Farmaciei Curţii (1876).
190. Friedrich Ziimer (1828-1911), farmacist sas; s-a stabilit în
Tara Românească unde începe studiile (1844); diplomat la Viena
(1855) după care revine în ţară şi fondează spiţeria .,Sf. Cruce" din
Buzău (1858) pe care o vinde în acelaşi an şi cumpără farmacia
"Esculap" din Bucureşti pe care o conduce câţiva ani (1859-1865);
cumpără farmacia .,La Cerbu" pe care o conduce până la retragerea din
activitate (1870-1902); membru în comisia farmaceutică (1866);
fondator şi vicepreşedinte al Societăţii Farmaciştilor Români.
191. Iosif Theil, fam1acist de origine austriacă; studiază la Viena
unde obţine diploma (1861); se stabileşte la Bucureşti unde obţine
dreptul de liberă practică (1864).
192. Andreas Frank (1815-1900), farmacist sas; studiile primare şi
le face la Mediaş apoi lucrează ca asistent farmacist la Sibiu, Cluj,
Braşov, Adjud; obţine diploma la Pesta (1842); se stabileşte în ţara
Românească (1846); arendează farmacia "Leul de aur" apoi "Coroana
de aur" din Bucureşti (1848); cumpără fam1acia "Ursul" pe care o con-
duce aproape 50 de ani (1849-1897); membru în colegiul farmaceutic
(1850); membru în comisia de elaborare a farmacopeii româneşti
(1859-1862); militează, alături de dr. Carol Davila, pentru înfiinţarea
Scolii de Farmacie (1856); membru în comisia de stabilire a taxei
farmaceutice (1862); membru onorific în comisia afiliată Consiliului
Medical Superior (1865); membru în consiliul de igienă a Capitalei
(1872, 1877); fondator al Clubului Farmaciştilor din Capitală (1895) şi
al Asociaţiei Generale a Corpului Farmaceutic din România (1899) al
căror preşedinte a fost.

248
Europei, între ţările Orientului şi cele occidentale, este
firesc ca aventurierii şi aşa-zişii specialişti din toate părţi­
le să se întâlnească la Bucuresti.
Pentru persoanele care n~ au posibilităţi materiale
pentru a beneficia de tratament la domiciliu (şi pentru
gospodine) există spitalele. Pentru a fi primit aici, te
prezinţi dimineaţa între orele 8 şi 9 şi eşti ~consultat de
medicul însărcinat cu consultaţiile gratuite. In funcţie de
gravitatea bolilor sau de numărul paturilor libere, ţi se
acordă gratuit o consultaţie (chiar şi medicamente) sau
eşti internat în spital. Singurul defect al spitalelor bucu-
reştene este lipsa totală a surorilor de caritate.
Dacă părăseşti capitala, ca să te duci în provincie, ai
face bine să iei cu tine o mică brosură intitulată Febrele
mlaştinilor, un mic ghid util pentru cei care se află în
localităti unde nu există medic. Cărticica este scrisă de
dr. Obedenaru, în vânzare la "Ulrich" si la "Graeve" (în
faţa Teatrului), la preţul de 75 de centime.
Ape minerale. La toţi băcanii se vinde apă minerală
de masă feruginoasă şi sodică numită Bor't:is; este ceva
într~ apa din Spa, Oredaz şi Pouges.
In Bucureşti există un izvor de apă minerală ferugi-
noasă (mai puţin gazoasă decât cea din Spa), apă excelen-
tă pentru combaterea anemiei şi slăbiciunii care urmează
acceselor de febră.
În timpul verii, de dimineaţă, este foarte multă lume
la izvor. A devenit chiar promenada la modă pentru mon-
deni şi pentru leneşi. Izvorul se află la Dobroteasa, Calea
Văcăreşti. Pentru a ajunge aici poţi lua ornnibuzul din
Piaţa Teatrului sau de la Sfântul Gheorghe. Poţi merge şi
cu birja. De două ori pe săptămână se oferă luxul unei
muzici militare.
Aici este locul unde poţi studia mica burghezie. Ma-
mele care au mai multe fete de măritat nu lipsesc nici-
odată. Este în acelaşi timp un "Longchamps", o sărbă­
toare de târg şi o promenadă de oraş cu ape minerale. Ca
promenadă, trebuie să mărturisesc, este încă un loc cam
primitiv. În ce priveşte însă toaletele exagerate, chiar ţipă­
toare, care se etalează aici, acestea nu au nimic primitiv.
Să completăm lista principalilor medici din
Bucuresti:
Dnii G. Alexianu, str. Colţei nr. 60; George Atanaso-
vici, str. Artei nr. 3; G. Bacaloglu, str. Stelea, 11; Ştefan

249
 Capşa, str. Moşilor nr. 51; Gh. Cariagdi, str. Craiovei 16;
Carol Davila, Cotroceni; Jacob Felix, str. Stelea; Ludwig
Fialla, str. Moşilor 48; Androcles Fotino, Calea Mogo-
soaia; Teofil Gliick, str. Biserica Brezoianu; Hirsch, str.
Lipscani, pasajul Hagi Tudorachi; Panait Iatropol, str.
Colţei, 39; Petre Kereszteny, str. Romană, 2; Nicolae
Măldărescu, str. Măgureanu, 2; Alexandru Marcovici,
str. Brezoianu, 23; John Parker Mawer, str. Scaunelor; N.
Negură, Calea Mogoşoaiei; C. Nica, str. Carol 1; M.
Obedenaru, str. Coltei, 37; Eduard Patzelt, str. Calvină;
Gh. Polizu senior, st~. Calomfirescu; G. Polizu junior, str.
sfintilor, 53; Petre Protici, Calea Mosilor, 73; G. Romni-
cean'u, str. Diaconisilor, 6; M. Rosenthal, str. Carol 1, 23;
Ilarian Rousseau, str. Germană; lgnaţ Seligmann, Calea
Şerban Vodă, 5; Emanuel Severin, str. Dreaptă, 14; Alexan-
dru Şuţu, Calea Moşilor, 101; Steiner, str. Spaniolă;
Iulius Theodori, Cişmigiu, intrarea Rosetti, 7; Mihail
Trandafirescu, str. Scaune, 63; Theodor Trandafirescu,
Spitalul Colţea; Emanoil Triandaphilidis, str. Pensiona-
tului; Nicolae Tumescu, Calea Mosilor, 55; Stefan
Văleanu, Calea Vergului, 45; Eduard Vignoli, str.' Piaţa
Amzei, 7; Vasile Vlădescu, str. Polonă, 27; Dimitrie
Ziseos, Lipscani, hanul Filipescu.
Principalii dentişti sunt: Dnii Burghardt, str.
Măgureanu; David Lempart, str. Carol 1; Young, Calea
Mogoşoaiei.
Principalii veterinari sunt: Dnii Hoewet, str. Poşta
veche, 5; Lucas Wolfgang, str. Stirbei Vodă; Witkobsky,
str. Dionisie. '
Principalele farmacii sunt: cele ale Dlor Bruss Frie-
drich (La Speranţă) Calea Mogoşoaiei; Bruss Joseph, str.
Serban Vodă; Ciura Aurelius, str. Lipscani; Eitel (Farma-
~ia Curţii) vizavi de Piaţa Episcopiei; Frank, str. Patria;
Thies J oseph, Calea Mogoşoaiei; Gustav Graef, Calea
Mosilor; Carol Kladny, str. Serban Vodă; Franz Kessler,
str. Carol 1; Kleber, str. Colt~i; Leonhard, Calea Mosilor;
Nierescher Friedrich, Cal~a Mosilor; Amold Zeides,
Gorgan; Julius Rissdărfer, str. C~ol 1; Johann Sattfelv,
str. Fereasca; Cari Schuster, Calea Mogoşoaiei; F. Theil,
Calea Mogoşoaiei; Witting, Calea Craiovei; Fr. Ziimer,
Calea Mogoşoaiei; Franz Zeidner, Calea Mogoşoaiei.
Principalele moaşe sunt: Doamnele Ardeleanu, Calea
Mogoşoaiei; Buresch, str. Scaunelor; Louise Găllner,

250
Calea Mosilor; Catherine Leonhard, str. Mihai Vodă;
Elise Aun~r. str. Belvedere; Zinner, str. Academiei;
Theresa Kraus, Calea Mosilor.
La Bucuresti se află ~ai multe stabilimente de băi.
Băile Diana, strada Politiei, sunt întretinute cu multă
grijă. Preţul unei băi este de 2 franci. Pe ~ceeaşi stradă se
află si baia rusească. Pentru a afla ce sunt băile rusesti nu
putem decât să-i trimitem pe cititorii noştri la amu~anta
şi pitoreasca descriere pe care o face Alexandre Dumas
în a sa Călătorie în Caucaz. Se găsesc, de asemenea, băi
ruseşti în cartierul numit Jigniţa. Băi turceşti sunt pe
calea Beilicului (strada Şerban Vodă) iar băi evreieşti pe
calea Văcăresti.
În timpul ~erii se încearcă a se face băi în râu. Nu tot-
deauna se reuşeşte pentru că râul se pierde, uneori, înain-
te de a ajunge în Bucureşti şi nu ne trimite decât câteva
firişoare de apă gălbuie pentru a ne asigura că el, totuşi,
există pe undeva. Cel mai important stabiliment de acest
gen este la Grădina cu cai. Acolo se găsesc cabine foarte
comode pentru băi calde şi o mare ~aracă de scânduri
pentru băi reci, aşezată chiar în râu. In roate aceste sta-
bilimente sunt duşuri de care românii sunt foarte amatori.

EFORIA SPITALELOR CIVILE

Caritatea crestină a fondat în România un mare număr de

instituţii de binefacere. Cea mai importantă dintre aces-
tea este Eforia Spitalelor Civile. Această instituţie cu-
prinde spitalele Colţea (fondat în 1715 de spătarul Mihai
Cantacuzino) şi Sfântul Pantelimon (fundat de prinţul
Grigore Ghica 1.). Intemeietorii le-au dotat generos. Mai
târziu, alte persoane pioase au sporit fondurile Eforiei,
dar din respect pentru memoria primilor fondatori, prin-
tre membrii Eforiei există totdeauna un membru al fami-
liilor princiare Ghica şi Cantacuzino. În prezent, sunt
prinţul Dimitrie Ghica şi dl. Grigore Cantacuzino193,
cărora li se alătură un efor-medic, doctorul Carol Davila,

193. Grigore Cantacuzino (1825-1903), om politic; magistrat la

Curtea de Apel ~i apoi la Curtea de Casatie; senator şi deputat; efor al
spitalelor; director general al teatrelor (1884-1898); a tradus piesele
Adrienne Lecouvreur şi Lupta între femei de E. Scribe, Domnişoara de
Belle-Ille de Al. Dumas.

251
 inspector general al Serviciului sanitar al armatei ro-
mâne.
Până în vremea Regulamentului Organic (1831) Efo-
tia se comeunea exclusiv din descendenţii familiilor
fondatoare. In 1847, sub domnia lui Gheorghe Bibescu,
o nouă lege va hotărî drepturile şi obligaţiile Eforiei. În
sfârşit, în 1864, în timpul lui AL 1. Cuza, Eforia se bu-
cură de o existenţă proprie sau, mai degrabă, va reintra în
deplinătatea drepturilor sale care fuseseră alienate de
legile anterioare.
Venitul actual al Eforiei este în jur de două milioane
de franci. El rezultă din exploatarea pământurilor, pădu­
rilor, viilor, din chiriile pe imobile etc., care fac parte din
domeniul acestei institutii.
Instituţiile care depin'd de Eforie sunt: spitalele Colţea,
cu 120 de paturi, Filantropia, cu 160, Spitalul de Copii,
cu 90 de paturi, Maternitatea, 37 de paturi, toate patru în
Bucuresti, sanatoriul Colentina, la intrarea în Bucuresti,
cu 185 'de paturi, sanatoriul Sfântul Pantelimon, 120 'de
paturi şi sanatoriul Mărcuţa (pentru alienaţi mintal)
având 145 de paturi. Eforia mai are un spital la Ploieşti,
cu 61 de paturi, şi un altul la Craiova căruia i se acordă
o subventie anuală de 15 000 de franci.
Tot d~ Eforie ţine şi Azilul Elena Doamna (de la Co-
troceni) pentru fetele orfane, şi Azilul Pantelimon pentru
băieti.
fu spitalele eforiei sunt primiţi bolnavi indiferent de
sex, religie sau etnie, fără nici o deosebire. Ei sunt îngri-
jiţi, în grădinile mari şi salubre, de către medicii cei mai
renumiti din tară.
Nu~ărul 'bolnavilor îngrijiţi în spitalele Eforiei se
ridică la aproximativ 15 000 pe an. Să adăugăm acestei
cifre şi numărul persoanelor, indiferent de sex, care pri-
mesc consultaţii şi medicamente gratuite în dispensarele
anexate institutiilor Eforiei. Numărul acestora urcă la
mai mult de 3i 000 în fiecare an.
Spitalul Colţea, situat în centrul capitalei posedă trei
servicii preţioase. Aici se ţin şi cursuri pentru studenţii la
medicină. Tot aici se află si o farmacie centrală, în afara
celor speciale anexate fiecărui spital, un laborator de chi-
mie care poate rivaliza cu unele din Europa, în ce priveş­
te dotarea.

252
 Amfiteatrul anatomo-patologic beneficiază de con-
ditii excelente; există săli de disectie, altele destinate cur-
surilor ţinute de profesori, un ~uzeu, etc. Aceste săli
sunt decorate cu tablouri anatomice care usurează studi-
ul pentru elevi. '
Sanatoriul Pantelimon se află la mică distantă de
Bucureşti, pe o colină ce domină o vastă câmpie întinsă.
Noul edificiu a fost construit în 1868. Regele Carol 1 a
pus prima piatră la 27 iulie a acestui an, aclamat de o
mulţime numeroasă. Clădirea are, într-adevăr, un aspect
monumental; amenajarea interioară este de asemenea
completă.
Azilul Elena Doamna este o instituţie care face onoa-
re României. Iată originea ei:
Către sfârsitul ultimului secol, a murit la Bucuresti un
prelat venerabil, mitropolitul Filaretl94, care a lăsat prin
restament o avere considerabilă pentru orfanii din ţară.
Imprejurări nefericite au împiedicat realizarea dorinţei
sfântului prelat. Dar vrerea sa trebuia împlinită într-o zi
pentru că era o dorinţă sfântă pe care toţi erau interesaţi
s-o respecte. Mai târziu, Regulamentul Organic a stabilit
reguli foarte înţelepte cu privire la soarta acestor biete
fiinte abandonate. Dar si acum buna intentie n-a dat
roade şi, până în 1860, ~u era nimic mai pr~car şi mai
trist decât soarta copiilor aflaţi la uşile bisericilor sau în
pragul caselor.
Cu aproximaţie, se aflau în Bucureşti cam douăzeci
~e copii abandonaţi în fiecare lună. Aproape unul pe zi.
Intr-un an, asta însemna cam două SIJte patruzeci şi peste
două mii în zece ani - tristă armată a mizeriei, destinată
în mod fatal suferinţei şi viciului. Instituţiile private de
caritate îi adunau şi îi adună încă pe unii dintre aceşti
copii. Unii erau crescuţi în familie şi ajungeau chiar să
fie adoptaţi. Dar cei mai mulţi rămâneau într-o stare de
plâns şi ajungeau într-o zi doar un rebut al societăţii.

194. Filare! Il, prelat şi cănurar; arhiereu la Râmnicu-Vâlcea

(1775); episcop de Râmnic (1780); iniţiază tipărirea multor cărţi bise-
riceşti (Cazania, Molltvelnicul, Psaltirea, Evanghelia, Penricostarul,
Triodul, Liturghia) precum şi volumul lui Ienăchiţă Văcărescu Ohser·
vaţii sau hăgări de seamă asupra regulilor şi orânduielilor gramaticii
româneşti; mitropolit al Ungro-Vlahiei (1792-1793) demnitate din
care demisionează; moare după 1795 lăsând o mare avere pentru îngri·
jirea şi educarea copiilor orfani.

253
 Alţii, cei care nu mureau de foame sau de frig, erau
încredinţaţi unor doici interesate, ale căror îngrijiri erau
departe de angajamentele solemne luate.
A Se impunea de urgenţă reglementarea acestei situaţii.
Incă din 1860, se intenţiona punerea bazelor unui aşeză­
mânt în care să fie adunaţi cât mai mulţi copii abando-
naţi. Prinţul Cuza a avut o iniţiativă generoasă în această
privinţă. El şi-a găsit un colaborator devotat în persoana
doctorului Davila care, în aşteptarea deschiderii ·unui
aşezământ mai mare a primit la el vreo patruzeci de or-
fani. Era într-adevăr un lucru emotionant să vezi acesti
copii găsindu-şi o familie într-o casă bogată şi un adăpost
pe care mamele lor denaturate li-1 refuzaseră. Iar astăzi,
când vedem pe înălţimile Cotrocenilor "palatul copiilor
săraci", ne amintim de sămânţa de muştar a evanghelis-
tului devenită un copac mare, pe ramurile căruia veneau
să c_:fute păsările cerului. .
In 1862, providenţa a adus-o aici pe Elena Cuza, în-
truchiparea bunătăţii, generozitatea simplă şi blândă care
făcea binele fără ostentaţie şi care nu profita de înalta sa
poziţie decât pentru a-i ajuta pe cei aflaţi în suferinţă. De
atunci a fost întemeiat azilul şi orfanii puteau să spună în
sfârşit: "Avem mame iubitoare şi un adăpost deasupra
capului".
La 29 iulie 1862 prinţul Cuza a pus prima piatră a
azilului, într-o atmosferă de mare solemnitate. De atunci,
instituţia aceasta a prosperat mereu. Este astăzi una din
gloriile acestei ţări.
Azilul Elena Doamna se află în administrarea Eforiei
Spitalelor Civile. Prinţesa Elisabeta a vrut să continue
pioasele tradiţii ale I;?oamnei Elena şi a luat azilul sub
înaltul său patronaj. In prezent, azilul adăposteşte în jur
de 300 de tinere fete, împărţite în două serii. Cele care
dovedesc aptitudini speciale se pregătesc în clasele nor-
male ca să devină învătătoare. Există în asta elementele
uneia dintre cele m.ti dorite reforme necesare în
România. Instrucţia femeilor, s-a spus mereu, este prima
condiţie a progresului unui popor. Crescute îri tradiţia
unei vieţi modeste şi anevoioase, copilele azilului vor de-
veni excelente învăţătoare, mai ales pentru sate. Multe
dintre ele au înclinaţii deosebite; ar fi păcat să nu şi le
dezvolte· prin studiu. Cele care nu sunt prea- înzestrate,
vor deveni bune muncitoare; în acest scop, a fost creat un

254
atelier de croitorie si broderie din care ies adevărate mi-
nuni de răbdare şi g~sL. Recomandăm, mai ales străinilor,
costumele populare naţionale, atât de originale şi elegan-
te care se execută aici la azil, cu cea mai mare fidelitate.
Este unul din cadourile cele mai frumoase pe care le pu-
teţi oferi prietenilor care vă cer "o amintire" din România.

INSTITUŢII MILITARE
Institutiile militare românesti sunt următoarele:
1. Arsenalul- Sediul artileriei din Bucuresti.
2. Pirotehnia din Bucuresti. '
3. Depozitele de muniţii din Bucureşti.
4. Arsenalul (sau Sala armelor) din Bucuresti.
5. Pulberăria din Târgşoru. ·
6. Arsenalul de construcţie din Târgovişte.

ARTILERIA
Această institutie a fost fondată în 1862 si este situa-
tă.în Bucureşti, pe Dealul Spirii; ea cuprinde ~telierele de
fabricare a armelor, de confectionare a cartuselor meta-
lice şi a nasturilor pentru hain~le militare; fo~je, ateliere
de mecanică, topitorii de fontă 'şi aramă, ateliere de
fabricare a proiectilelor de toate calibrele după sistemul
adoptat de armată; ateliere pentru fabricarea de gloanţe şi
capse, de rotărie, de tâmplărie, de cherestea, de tocilărie
etc.
În această întreprindere se fabrică sau se repară orice
material de artilerie, echipamente şi materiale pentru
constructorii militari de poduri, pentru spitale, etc. De
asemenea aici se construiesc masini, trăsuri, mobile,
arme de lux, etc. pentru comerţ. '
Toate aceste ateliere sunt dotate cu maşini şi utilaje
pentru fiecare sort de fabricaţie; ele sunt puse în mişcare
de trei maşini cu aburi, care produc împreună o forţă de
35 de cai putere.
În această institutie lucrează între 400 si 500 de
muncitori, dintre care'două- trei sute sunt miiitari, iar o
sută - două sute sunt civili.
Personalul militar superior se compune din:
1 Director militar, cu gradul de maior
1 Director adjunct militar, căpitan

255
 1 Casier militar, locotenent
1 Şef de companie, căpitan
5 Şefi ai atelierelor militare, locotenenţi şi sublocote-
nenti
Personalul superior civil se compune din:
1 Inginer şef
1 Subinginer
1 Sef al atelierelor
1 Chimist
1 Desenator
10 maistri
Instituţia are şi un laborator de chimie, magazii de ma-
terii brute, unelte, materiale finite, piese de rezervă, etc.
Toate planurile şi lucrările care privesc această
instituţie se execută de către personalul său.

ARSENALUL SAU SALA ARMELOR

Acest edificiu depinde de Instituţia Artileriei. Este
situată aproape de cazarma Sfântul Gheorghe sau
Malmaison şi adăposteşte întreaga rezervă de arme de
toate genurile. Cuprinde şi un atelier pentru repararea şi
întreţinerea armelor depuse aici.
Personalul se compune dintr-un Şef (căpitan), o gar-
dă de artilerie si un anumit număr de muncitori arrnurieri
militari. ·

PIROTEHNIA
Această institutie, care se subordonează din totdea-
una Directiei Artil~riei, a fost construită în 1868. Este si-
tuată pe Dealul Cotrocenilor puţin mai sus de Palatul de
vară al Prinţului Domnitor şi pe drumul spre Bolintin.
Cuprinde o cazarmă pentru muncitorii militari şi o
serie de ateliere pentru confecţionarea de cartuşe şi alte
muniţii de război, artificii, etc. Cele mai importante sunt:
topitoria (pentru gloanţe), atelierul pentru confecţionarea
tuburilor de carton pentru cartuşe, atelierele de încărcat
şi de ambalat, magaziile de praf de puşcă şi explozibil,
magaziile sau depozitele provizcirii de cartuşe şi muniţii,
etc.
Întreaga clădire este înconjurată de un şanţ şi un para-
pet; fiecare atelier este despărţit de celălalt printr-o linie
de apărare săpată în pământ, cu scopul de a atenua, pe cât

256
posibil, efectul unei eventuale explozii a vreuneia dintre
ele.
Personalul se compune din:
1 Sef al Pirotehniei (căpitan)
1 Sef adjunct al Pirotehniei (sublocotenent)
1 Companie de muncitori artificieri
În afara personalului permanent susmenţionat, mai
sunt aproape 200 de muncitori care lucrează la fabricarea
de munitii.
Dep~zitele de praf de puşcă şi cartuşe, în număr de
şase, care ţin de Direcţia Artileriei, sunt situate pe dealul
de la Cotroceni: trei depozite în interior, iar trei în afara
Pirotehniei.
Toate aceste depozite sunt protejate de paratrăsnete,
iar două din depozitele de cartuşe sunt înconjurate, în ex-
terior, de şanţuri şi parapete. Depozitul mare de praf de
puşcă este înconjurat cu un zid foarte gros. Aceste de-
pozite sunt conduse de un Şef (căpitan) şi de un guard de
artilerie. ·

PULBERĂRIA DE LA TÂRGSOR
Această pulberărie este situată la şaptezeci de kilo-
metri de Bucuresti si la zece kilometri de orasul Ploiesti.
Cu trenul, ajungi la.Ploieşti în două ore şi, după o oră 'de
mers cu trăsura, ajungi la Pulberărie.
Această clădire, construită pe dependinţele unei
mânăstiri care poartă acest nume se compune din uzine,
ateliere şi magazii, necesare pentru fabricarea prafului de
puşcă:
1 Rafinăria de salpetru
1 Cărbunărie (unde se pregăteşte cărbunele necesar
fabricării pulberei)
2 Uzine cu maiuri, fiecare având un ansamblu de cipt
maiuri
1 Uzină de granulare, dotată cu un granulator- sis-
tem Lefevre - şi un altul - sistem Maurey
2 Uzine de triturare, dintre care una contine două
tone de triturare binară (sulf si cărbune), iar ceaialtă două
tone de amestecuri (sau tritu~are temară)
1 Uzină cu piesă hidraulică
1 Uzină de cemere
1 Uzină care cuprinde pendula balistică
1 Atelier de tâmplărie

257
 1 Depozit de pulberi în stare pură
1 Cameră pentru amestecarea pulberilor
1 Cameră pentru dozare
1 Uscătorie artificială (cu aer cald)
1 Uscătorie în aer liber
1 Depozit de pulberi
1 Cazarmă pentru compania de muncitori din pulbe-
rărie
Toate aceste uzine sunt puse în mişcare cu ajutorul a
patru roţi hidraulice care dezvoltă o forţă totală de 30 de
cai putere.
Cursul de apă care traversează pulberăria şi acţionează
cele patru roţi hidraulice este un braţ al râului Prahova.
Birourile administraţiei şi conducerii, precum şi
locuinţele personalului superior sunt situate chiar în inc-
inta mânăstirii.
Personalul se compune din:
1 director (căpitan)
1 director adjunct (locotenent)
1 guard de artilerie
1 şef-pulberar
1 şef adjunct pulberar
1 tâmplar şef
1 companie de militari pulberari
15 muncitori pulberari civili

ARSENALUL DE LA TÂRGOVISTE
Acest Arsenal a fost înfiintat în 1865 si' trebuie să de-
vină într-o zi arsenal complet'în care să poată fi fabricat
orice fel de material şi muniţiile necesare pentru armată,
cum ar fi: tunuri, material rulant de artilerie si ansamble
pentru pompieri, spitale, etc. şi va trebui să cuprindă
toate atelierele necesare fiecărui proces de fabricaţie.
Această institutie este situată în centrul orasului
Târgovişte, veche ~eşedinţă domnească, la 90 - 100 de
kilometri de Bucuresti.
Deşi în curs de 'construire, ea are deja următoarele
clădiri:
1 cazarmă pentru companie de muncitori artilerişti,
cu birouri pentru administraţie şilocuinţe pentru ofiţeri,
precum şi dependinţe.
1 corp de clădire cuprinzând:
1 atelier de rotărie şi tâmplărie

258
 1 atelier de maşini, unelte speciale pentru construcţia
mecanică de roti si masini de orice fel
1 atelier de fo~jare '
1 atelier de cherestea
1 încăpere în care se află maşina cu aburi, o maşină
cu pompă şi un puţ
1 cos din cărămidă cu o înăltime de 30 metri
1 depozit de materiale brute 'şi finite şi de vehicule
Această instituţie este complet utilată cu maşini spe-
ciale pentru fabricarea roţilor de vehicule de orice fel;
fără exagerare, un muncitor calificat poate construi una
dintre cele mai puternice roţi în patruzeci de minute, iar
pe zi, treizeci - patruzeci de roţi.
Toate aceste ateliere sunt puse în funcţiune printr-o
maşină cu aburi de treizeci cai putere. Apa necesară ali-
mentării masinii cu aburi si condensării este furnizată de
un puţ adân~ de treizeci de metri şi scoasă cu o pompă
care trage cam patruzeci de metri cubi de apă pe oră;
pompa este dotată cu o maşină cu aburi de zece cai pute-
re, aburul fiind furnizat de un generator cu o forţă de
patruzeci şi cinci de cai putere.
Toate atelierele comunică· între ele printr-o linie de
cale ferată, iar piesele, în stare brută sau finită, sunt trans-
portate cu un vagonet.
Când v~ fi terminată, această instituţie ar putea servi
de model. In proiectul principal este prevăzut totul pen-
tru a face munca mai comodă şi mai uşoară, suprave-
gherea şi conducerea la fel, şi, în sfârşit, se va putea pro-
duce cât mai mult posibil, într-un răstimp scurt şi în cele
mai bune conditii de lucru.
Toate atelie;ele sunt protejate cu o şarpantă de fier,
acoperită cu tablă ondulată galvanizată. Toate uşile sunt
făcute în aşa fel încât să permită intrarea şi ieşirea
oricărui gen de vehicul.
Încălzirea se face cu aburii de eşapament care, înainte
de a fi eliberaţi în atmosferă, trec prin nişte ţevi cu o
lungime totală de 400 de metri şi transmit astfel căldura
în toate atelierele. Apa provenind din condensarea aces-
tor vapori este adunată într-un bazin şi serveşte pentru
diferite nevoi în ateliere.
Nu departe de această instituţie se află Mânăstirea
Dealu care azi serveşte drept depozit de arme. Această
mânăstire se află pe coama unui deal, de unde privirea

259
 descoperă toată câmpia întinsă pe o rază de peste patru-
zeci de kilometri 195.

IMPRIMERIA STATULUI

Până în 1838, statul nu a avut propria sa imprimerie.

Lipsa unor lucrări originale în limba română a determi-
nat generoasa idee de a se publica pe cheltuiala statului
toate operele din domeniul învăţământului care erau
scrise în limba română. Or, tipărirea lor costa foarte
scump, iar cărţile se vindeau greu, din lipsă de cititori.
Ideea de a înfiinţa o imprimerie de stat, destinată mai ales
tipăririi lucrărilor didactice, a avut-o unul din membrii
Eforiei Şcolilor, dl. Petre Poenaru. Această imprimerie a
fost găzduită în clădirile Bisericii Sfântul Sava, acolo
unde se înalţă azi edificiul Academiei. Dotarea şi perso-
nalul nu însemna mare lucru: trei prese de mână, un di-
rector, un maistru, paisprezece culegători şi patru munci-
tori care răspundeau de funcţionarea preselor.
Prima lucrare tipărită de Imprimeria Statului a fost un
dictionar francez-român 196 întocmit de dnii Petre Poe-
na~. Aron Florian si Hill197_
În 1860, s-a c~mpărat de la Viena, de la fabrica
"Loeser", o presă rapidă, la care s-a adăugat, în 1861, im-
primeria de la Focşani folosită pentru nevoile comisiei
centrale şi care se compunea dintr-o mică presă franceză
cu material obişnuit. Cam în acelaşi timp, imprimeria
Mitropoliei a fost anexată Imprimeriei Statului.
Unirea Principatelor şi agitaţia care a urmat, înmul-
ţind peste măsură lucrările la Imprimeria Statului, a
impus ca absolut necesară o transformare radicală . Din
1862 până în 1870, imprimeria a cunoscut o dezvoltare
considerabilă pentru a răspunde nevoilor crescânde de la
o zi la alta.
195. Toate cele citite mai sus le datorăm amabilităţii dlui căpitan
de artilerie Dimitrescu (n. a.).
196. Vocabular francezo-românesc (1840-1841 ).
197. George Hill (1805-1868), profesor de latină la Colegiul Sfân-
tul Sava (din 1832); autor al lucrărilor Începwuri de gramatică latină,
Gramatica latină (partea etimologică), Gramatica latină (partea sin-
tacticti}, Gramatica limbii latine in comparaţie cu limba română.

260
 Până în 1866, Imprimeria Statului a funcţionat la
Sfântul Sava. O idee nefericită a fost mutarea impri-
meriei în afara orasului, la intrarea în Soseaua Kiselef.
Lucrările au avut· de suferit si chia'r muncitorii si
funcţionarii se plângeau sau se retrăgeau, din cauza d~­
părtării, până când imprimeria a fost reinstalată în oraş,
chiar în centrul de afaceri, în vechea mânăstire Serban-
Vodă, unde se află încă si azi. '
a
Organizarea actuală Imprimeriei Statului este urmă­
toarea:
-administratia centrală: un director, un contabil, care
îndeplineşte şi funcţia de casier, un şef de birou pentru
depozitul central de cărţi didactice aparţinând statului şi
tipărite pe cheltuielile sale, un adjunct de legătură, doi în-
grijitori de cărţi, un corector, un înregistrator, patru ex-
peditori, patru curieri şi un funcţionar de birou. Erau mai
mult de douăzeci de elevi sau ucenici întretinuti de stat.
- atelierul de legătorie are: un şef de a'telier, un
maistru zeţar, cinci culegători de înaltă calificare, opt
culegători de categoria a doua, doisprezece d,ţ-a treia şi
zece de a patra. Pentru serviciul special al Monitorului
Oficial, există un paginator şi paisprezece culegători.
-atelierul de imprimerie cuprinde unsprezece prese
acţionate de o maşină cu aburi de o forţă de unsprezece
cai putere. Pentru aceste maşini lucrează: un mecanic, un
maşinist, doi adjuncţi de categoria întâia, trei de a doua,
doi muncitori care se ocupă de ·umectarea foilor de
tipărit, unul care le numără, în sfârşit alţi cincizeci şi
şapte muncitori care fac diverse operaţiuni.
Statul posedă .o turnătorie pentru litere, situată la
Sosea si care cuprinde: un factor, doi gravori de primă
~lasă, t~ei de a doua şi doi de a treia, alţi şapte muncitori
care desfăsoară diverse munci.
Am sp~s că la Imprimeria Statului este anexat un de-
pozit în care se păstrează cărţile didactice care sunt pro-
prietatea statului, codurile, registrele şi toate celelalte
tipărituri destinate nevoilor guvernului. La acest depozit
lucrează un magazioner, un submagazioner, un funcţio­
nar însărcinat cu ambalarea si numărarea cărtilor si hârti-
ilor. ' . '
În afara personalului amintit mai sus, plătit de la
buget, există încă patru culegători angajaţi pentru lucrări
speciale şi plătiţi dintr-un fond special.

261
 Bugetul Imprimeriei Statului, în afara personalului de
redactare a Monitorului Oficial, se ridică la aproximativ
200 000 de franci pe an.
Redacţia Monitorului Oficial cuprinde: un director,
un redactor adjunct, un adjunct pentru corespondenţă,
doi corectori permanenţi, doi corectori provizorii solici-
taţi în perioada sesiunilor legislative şi plătiţi cu diumă,
un contabil, un ajutor de contabil, un înregistrator-ar-
hivar, un ajutor de arhivar, un expediţionar, un ambalator
şi şase ajutoare (se împachetează zilnic şase mii de
exemplare din Monitorul Oficial), un băiat de birouri.
Bugetul personalului de la Monitorul Oficial se ridică la
40 000 de franci pe an.
Dotarea Imprirneriei Statului este remarcabilă, şi totuşi
există momente în care mulţimea lucrărilor depăşeşte
posibilităţile. La Imprimeria Statului se tipăresc urmă­
toarele: Monitorul Oficial (cotidian) în 6 400 de exem-
plare, Dezbaterile Senatului (3 200 exemplare), Dezba-
terile Camerei Deputaţilor (3 200), Monitorul Oastei
(800), Buletinul telegrafo-poştal (500), Buletinul Curţii
de Casaţie (1 000), Buletinul lucrărilor publice (500),
Arhivele Istorice ale României (1 000), Anuarele statis-
tice (1 000), etc.
Imprimeria trebuie să furnizeze şcolil?r manuale,
care aparţin statului şi se epuizează repede. In acest mo-
ment, ea are sub tipar 40 000 de exemplare din diverse
lucrări folosite în scoli.
Imprimeria tipăreşte şi diferite lucrări particulare. De
exemplu, ea a tipărit recent Economia Politică de Ion
Strat (1 000), Studii despre judeţul Putna de Ion Ionescu
(1 000), Tarifele serviciului telegrafo-poştal (1 500), Re-
gulamentul pentru for!ificaţii (4 000), Catalogul Expo-
zitiei de agricultură de la Craiova (8 000).
· În sfârşit, Imprimeria Statului tipăreşte şi trebuie să
aibă mereu o cantitate suficientă în depozit de registre,
adrese, mandate, imprimate de toate felurile pentru
nevoile permanente ale guvernului şi celor două Camere.
Pentru a vă face o idee despre importanţa acestor lucrări
este de ajuns să vă spun că în 1869 s-au tipărit: 15 532
426 de pagini pentru diverse autorităţi ale statului.
Această lucrare reprezintă o valoare de 232 000 de franci
la preţul curent al ţării.

262
 Or, bugetul personalului nefiind decât de 177 220 de
franci, este clar cât de benefică este pentru guvern
această imprimerie. Să remarcăm totuşi că acest venit
este fictiv, căci autorităţile nu plătesc imprimatele pe care
le furnizează tipografia; este o simplă înţelegere cu
Ministerul de Finante. Există totusi si un venit real, acela
care provine din ' tipărirea m~n~alelor, registrelor,
biletelor, etc. care sunt plătite cu bani peşin. In 1869,
acest venit a fost de 99 549 franci si 1O centime.
Imprimeria are un mare avantaj că posedă o turnăto­
rie pentru litere şi că nu mai este nevoită să importe, cu
mari cheltuieli, materialul de care are nevoie.
Să adăugăm la venitul real al Imprin1eriei Statului şi pe
cel provenit din abonamentele şi anunţurile de la Moni-
torul Oficial, care se cifrează anual la aproape 140 000 de
franci.
De curând, a fost adus de la Paris un bogat sortiment
de caractere si matrite de tot felul, ceea ce înseamnă că
Imprimeria Statului 'poate să răspundă acum nu numai
nevoilor sale, ci si ale altor institutii din tară care i s-ar
adresa. ' ' '
În Bucureşti există şi câteva tipografii particulare,
unele dotate cu tot ce este necesar pentru tipărirea ori-
cărui gen de lucrări. Cele mai importante sunt: "Impri-
meria Curţii (Lucrători Asociaţi)", în Pasajul Român;
"C. A. Rosetti", str. Academiei; "Weiss şi Thiel", str. Lip-
scani, nr. 11 şi 13; "Andrici", intrarea Rosetti, lângă Ciş­
migiu; "Asociaţii români", str. Academiei; "Toma
Theodorescu", str. Mântuleasa; Tipografia "Socec",
"N.C. Rădulescu", str. Academiei, "C. Petrescu et. co.",
str. Colţea, 42; "The. Mihăiescu", str. Ştirbei Vodă.
Există în Bucureşti librării care au legături cu marile
edituri din Franţa şi Germania şi, prin urmare, poţi să-ţi
procuri de aici toate lucrările, vechi sau noi, pe care le
doreşti. Toate aceste librării au anexate papetării, foarte
bine aprovizionate. Să cităm librăriile: Danielopol, în
Pasajul român; Szăllăsy et. Groeve, în Piaţa Teatrului;
George loanid şi Spirescu, str. Lipscani şi Piaţa Teatru-
lui; Socec et. comp., Calea Mogoşoaia, 7; H. C. Warta,
str. Lipscani; Adolphe Ulrich, str. Academiei. Poţi cer-
ceta cărti vechi în câteva colturi din oras, mai ales în
Calea Mogoşoaiei şi la intrare~ în Calea Craiova (Podul

263
 Calicilor), precum şi la dl. Leon Alcalai pe str. Mogo-
şoaia, 13.
In Bucureşti există şi numeroşi legători de cărţi. Cei
mai importanţi sunt dnii: Hermann Schlegel, str. Dintr-o
zi; Bidschofsky, str. Mihai-Vodă, nr.l; Carol Bomer, str.
Academiei; Albert Bruckner, Hotel Fieschi; 1. Busnea,
Piaţa Teatrului; W. Dietz, str. Gorgan; Th. Bhauer, str.
Rosetti; C. Hofmann, str. Carol 1; L. Romer, str. Carol 1;
M. Marinovici, str. Mogoşoaia; V. Strobach, str. Nouă,
etc.
Societatea biblică are un reprezentant la Bucureşti,
dl. Henri Koch în str. Mosilor, 51.
Principalele litografii sunt: Litografia tineretului, str.
Teatrului; Baer, Pasajul Român; Joseph Perne!, str.
Belvedere; Wenrich, str. Izvor, 57; Gustave Wonneberg,
str. Carol!.
Poţi comanda gravuri în lemn la dl. Filip Căzărescu,
Str. Teatrului, nr. 8.

CIMITIRELEI98

Multă vreme a existat obiceiul ca morţii să fie îngropaţi

în curtea bisericilor. Or, bisericile fiind foarte numeroase,
se întâmpla ca aproape fiecare stradă să aibă cimitirul ei.
Si azi mai întâlnesti la fiecare pas biserici înconjurate de
~ruei şi morminte: O lege recentă interzice înhumările în
interiorul orasului, astfel că multe cimitire au fost aban-
donate. Mult~ din ele se află pe drumuri publice, expuse
profanării de <;:ătre trecători. Este trist şi, aş spune,
aproape o impietate. Rămăşiţele pământeşti ale unui om
ar merita mai mult respect.
Într-o însemnare despre oraşul Bucureşti, dl. doctor
Felix scria:
"Există în Bucuresti cimitire vechi al căror sol este
saturat de pulberea u~ană, încât descompunerea cada-
vrelor a devenit aici imposibilă. Când se sapă o groapă,
se degajă şi se răspândesc în aer emanaţii foarte pericu-
loase pentru locuitorii din vecinătate. Pentru că mormin-
tele nu sunt numerotate şi nu există nici registre din care

198. Pentru mai multe detalii vezi GHEORGHE BEZVICONI,

Necropo/a Capitalei, Ed. Museum, Chişinău, 1997.

264
 să afli anul înhumării, groparilor le este greu să-şi ia mă­
suri de apărare înainte de a săpa gropi noi în cimitir.
Ţinerea unor astfel de registre, singurul mijloc de con-
trol, ar trebui să fie obligatorie pentru administratorii tu-
turor cimitirelor, indiferent de religia căreia îi aparţin.
Pericolul creste de la an la an si solul mai multor cimitire
conţine deja ~antităţi foarte m~i de substanţe organice.
Doctorul Vignali a observat, încă din 1868, că febra
tifoidă apare mai ales în preajma şi în interiorul cimi-
tirelor din sectorul numit «Negru». Recenta epidemie de
faringită s-a localizat în special în jurul cimitirelor şi nici
una din familiile care locuiesc în curtile bisericilor nu a
fost crutată. ·
Sing.ura măsură luată pentru a îndepărta acest rău a
fost desfiinţarea succesivă, începând din 1867, a 65 de
cimitire ortodoxe din cele 106 care existau în interiorul
orasului, dar fără a înfiinta altele în număr suficient, din-
colo de barieră. Mai sunt.în oras încă 44 de cimitire orto-
doxe unde se fac înhumări în continuare.
Influenţa pernicioasă a unui cimitiF suprasaturat de
cadavre nu se limitează doar la timpul în care a
funcţionat, ci încă multă vreme după ce înhumările au
încetat, căci continuă să se răspândească în atmosferă
emanaţii periculoase. Ca dovadă, voi cita vechiul cimitir
catolic, situat între străzile Vergului şi Lucaci, care polu-
ează grav împrejurimile şi care, după părerea multor
confraţi ai mei, este o sursă de febră tifoidă. Singurul
mod de a face mai puţin insalubră această zonă ar fi
scoaterea pământului din cimitir, aducând în loc un strat
de pământ curat, de un metru grosime. Recomandăm
acest procedeu pentru toate cimitirele care se află sub
nivelul străzilor vecine.
La Londra, în cazuri asemănătoare, s-a recurs la un
alt procedeu. Toată suprafaţa cimitirului a fost ridicată cu
ajutorul unui strat de clorură de calcar sau hidrat de cal-
car. Acest procedeu este prea scump şi, fiindcă împiedică
circulaţia gazelor între atmosferă şi cadavre, el întârzie
cu secole descompunerea acestora.
În Bucureşti, nu există acum decât un singur cimitir
în afara barierei şi amenajat în condiţiile cerute de legea
asupra înhumărilor promulgată în 1864.
Cimitirul spitalelor civile şi militare nu poate fi con-
siderat decât o anexă a cimitirului Şerban-Vodă".

265
 De la data scrierii a<..:estor rânduri, s-au creat în
Bucuresti câteva cimitire noi, toate situate în afara orasu-
lui. Cer' mai important este Şerban-Vodă, situat pe d~­
mul spre Giurgiu. El este deservit de un cancelar şi un
preot, doi dascăli, un paracliser, trei slujitori, doi gropari
şi un portar. Mai sunt apoi cimitirele Moşilor şi Sfânta
Troiţă (Sfânta Treime). Intreţinerea acestor trei cimitire
costă în jur de 21 000 de franci pe an.
În Bucureşti mai există: un cimitir pentru catolici, si-
tuat în apropierea cimitirului Şerban- Vodă, unul pentru
protestanţi -la Şosea, unul pentru armeni - pe drumul
spr~ Pantelimon, unul pentru israeliţi.
In România, funeraliile au păstrat multe din trăsă­
turile păgânismului roman. Înaintea sicriului se duce, pe
un platou mare, rotund, o prăjitură de orz reprezentând
figura mortului (coliva- n. tr.); acelaşi lucru se făcea şi
la Roma. Există bocitoare angajate care însoţesc con-
voiul, obicei regăsit şi la romani. Tot ca la Roma, se pune
o monedă în gura mortului sau în sicriu. Pe mormânt se
aprinde o candelă care este întreţinută permanent. S-a
păstrat aici obiceiul ca mortul să aibă faţa descoperită. El
este gătit cu cele mai frumoase haine, este fardat cu roşu
şi alb; pe buze i se pune o petală de trandafir şi, astfel
gătit, mortul este purtat pe străzi, în sunetele muzicii.
Preoţii poartă veşmintele cele mai strălucitoare. Sicriu!
nu este pus într-un dric împodobit cu draperii negre
presărate de lacrimi, ci sub un baldachin alb cu franjuri
aurii.
Toată această impresie de sărbătoare se potriveşte
oare măreţiei morţii? Eu nu cred. Aceste cadavre palide
şi încremenite, ciocnindu-se pe străzi de trăsurile grăbite
şi de trecătorii nepăsători îmi par că au pierdut ceva din
gravitatea sfântă a sicriului. Moartea are nevoie de sin-
gurătate, de linişte şi întuneric. Să nu facem din ea un fel
de paradă aurită cu o strălucire falsă.

ARHIVELE NAŢIONALE

Înainte de a fi scrisă în cărti, istoria se află adunată în

documentele provenite fie d~ la autorităţi, fie de la par-
ticularii care au jucat un rol în viaţa statului. Strângerea
acestor documente constituie· ceea ce numim "Arhivele

266
Naţionale". Ideea de a strânge astfel toate documentele
privitoare la istoria unui popor datează din Antichitate.
Să amintim de grija pe care au avut-o evreii, chinezii,
egiptenii, grecii şi romanii, ca să transmită din generaţie
în generaţie amintirea evenimentelor trecute, povestin-
du-le pe tăbliţe de bronz şi de marmură sau pe foi de pa-
pirus, pe scoarţă de copac, pe bucăţi de tablă, etc. şi pe
care le-au păstrat în adăposturi speciale. Cititorii
interesaţi de aceste studii nu au decât să deschidă prima
enciclopedie la îndemână, la cuvântul "Arhive".
În aceste depozite preţioase zace înmormântată toată
viaţa naţiunilor. Aici va găsi istoricul toate informaţiile
necesare muncii sale. Asemenea acelui câmp acoperit de
osemintele goale cărora vocea Alesului Domnului le-a
dat viaţă, tot astfel arhivele nu aşteaetă decât o poruncă
pentru a se transforma în istorie vie. Intr-adevăr, totul se
află aici. Evenimentele sunt amintite într-o manieră suc-
cintă dar completă, moravurile vechi sunt descrise în cele
mai mici amănunte; un testament, un act de zestre, un
registru de cheltuieli sunt suficiente ~ntru a cunoaşte
cum se îmbrăcau strămosii nostri, cum se hrăneau, care
era preţul mărfurilor, etc: Dacă tratatele politice fixează
drepturile unui popor, dacă ordonanţele regale sau dom-
neşti ne informează asupra administraţiei, dacă regula-
mentele şi legile ne fac cunoscute principiile care stau la
baza jurisprudenţei, actele de botez, de căsătorie, de deces,
contractele publice sau private ne iniţiază în tradiţiile
vechi ale poporului şi reînvie în faţa noastră secolele dis-
părute.
Înţelegem astfel cât de important este să păstrăm cu
grijă relicvele trecutului, prin urmare cât de necesară este
organizarea arhivelor.
În România, multă vrem!!, această bogăţie naţională a
fost încredinţată preoţilor. In acele timpuri aspre, când
doar religia avea oarecare influenţă asupra oamenilor,
sanctuarele creştine erau locuri de refugiu pentru oa-
meni, refugiu pentru monumente. Biserica era respectată
chiar si de dusmani. S-au văzut musulmani invadând
ţara, scăldând totul în foc şi sânge, dar retrăgându-se în
faţa simplei imagini a unui Crist care proteja o clădire.
De-a lungul secolelor, sub acoperişul bisericilor s-au de-
pozitat toate documentele şi obiectele preţioase care tre-
buiau conservate.

267
 Când teama de invazii a dispărut şi în ţară s-a mai
instaurat calmul, aceste piese istorice au fost încredinţate
Mitropoliei din Bucureşti, iar în Moldova, bisericilor
principale. Aceste documente preţioase au zăcut abando-
nate aici, fără ca nimeni să se gândească să le consulte.
Când ruşii au invadat pentru prima dată Principatele
Române, au înţeles imediat cât de importante ar fi pentru
ei documentele cu ajutorul cărora gândeau să stabilească
o filiatie directă între România si Moscova. Visând la o
posibilă anexare, ei ar fi vrut să .demonstreze că există o
legătură de rudenie directă între rasa slavă şi naţiunea
română. Acesta ar fi, gândeau ei, un mijloc de "a îndulci"
umilinţa asimilării învinşilor fără luptă şi de a o justifica
astfel în ochii Europei. Au scotocit deci în arhivele na-
ţionale şi au dus la Sankt Petersburg un mare număr de
acte de care credeau că se vor putea folosi. Totodată, să
nu fim nedrepţi şi să recunoaştem că nişte copii, care nu
au valoarea originalului, fără îndoială, dar a căror impor-
tantă istorică rămâne totusi, au fost lăsate de către ei, în
Ro~ânia. '
Mulţi ani, foarte mulţi ani au trecut până când
românii s-au gândit să profite de tezaurul care se afla în
posesia lor. Mişcarea politică din ultimii ani a trezit
poporul din apatia justificată de dureroasele circumstanţe
în care se aflase tara. S-au adunat si s-au clasat documen-
tele în care se găseau dovezile drepturilor ţării, bazele
sale legale consemnate realmente de istorie. Se cuvine să
aducem un legitim omagiu dlui Nicolae Creţulescu,
atunci ministru al Cultelor şi Instrucţiei publice. El este
cel care a conceput planul de reorganizare a arhivelor şi
i-a acordat toată atentia meritată. L-a însărcinat cu
această lucrare pe dl. Cezar Bolliac, pe care o vocaţie
reală şi studiile speciale îl recomandau.
Toate depozitele publice au fost scormonite, au fost
făcute investigaţii în toate departamentele; a fost stabilit
un centru comun în casa dlui Ion Bălăceanu, cumpărată
în acest scop. Rămâne încă mult de făcut pentru a avea o
instituţie asemeni celei a "Arhivelor" din Franţa, pe care
guvernul român şi-a propus-o ca model. Dar, cu timpul,
se vAa împlini şi asta.
In acest moment arhivele româneşti se compun din
două secţiuni. Prima cuprinde toate documentele dome-
niale cu privire la bunurile statului şi, în special, docu-

268
mentele care stabilesc drepturile ţării asupra pământu­
rilor mânăstirilor închinate, cum li se spune. Aici a găsit
dl. Constantin Negri documentele importante care, su-
puse Comisiei de la Constantinopol, au contribuit foarte
mult la elucidarea unei chestiuni neplăcute. Această
secţiune posedă 60 800 de piese, din care: 10 700 cu
privire la Mitropolie, la episcopiile eparhiale, la mână­
stirile secularizate şi la Casa Şcoalelor, 14 097 piese cu
privire la mânăstirile zis închinate, de dincoace de Mil-
cov; 9 500 cu privire la Mitropolie, la episcopiile epar-
hiale, la mânăstirile secularizate si la Casa Scoalelor, 1O
734 cu p~rivire la mânăstirile zis îhchinate, de dincolo de
Milcov. In jur de 2 000 din documente sunt scrise în bul-
gară (slavonă), o sută în greacă, iar restul în limba ro-
mână.
A doua sectiune, numită "Secţiunea Statului", cuprin-
de: 550 de acte diplomatice cunoscute sub denumirea de
"Firmane", "Hrisoave", "Coduri domneşti", "Decrete",
"Lucrările Adunării Generale", etc., din anul 1626 până
în anul1863; ea mai cuprinde şi 121901 de acte adminis-
trative din perioada 1804-1863; numărul actelor juridice
este de 122 949, din anul1771 până în 1864; 5 013 docu-
mente militare din perioada 1830-1862. În total: 250413
documente pentru Ţara Românească. În ce priveşte Mol-
dova, aceasta a trimis 4 871 de documente emise de
Ministerele "Lucrărilor Publice" si "Controlului de Stat",
de la Iasi. Aceste documente nu au fost încă clasate.
Totalul documentelor adunate în Secţiunea de Stat este
de 258 884. Tot aici, mai există şi 13 654 de piese, co-
duri, dosare si alte obiecte care, nefiind trimise cu titlu
expres pentru arhive, rămân încă în pachete sau în saci,
aşteptând să fie clasate.
In afara importanţei istorice a Arhivelor din
Bucuresti, se găsesc printre aceste documente veritabile
opere de artă demne de toată atenţia paleografilor. În
România, ca şi în toată Europa medievală arta caligrafiei
a ajuns la o înaltă perfectiune. O stradă din Bucureşti,
strada Udricani, a păstrat numele, deşi alterat, al acestor
faimoşi caligrafi. Mai multe hrisoave şi alte piese păs­
trate în arhive sunt adevărate opere de desen şi gravură.
O mare parte din aceste documente artistice a fost
publicată de dnii Laurian şi Bălcescu (Magazinul
Istoric pentru Dacia), Cezar Bolliac, Tăulescu şi, mai

269
 ales de dl. Haşdeu, savantul redactor al Arhivelor is-
torice.
După dl. Bolliac, conducerea Arhivelor a fost încre-
dintată dlui Gr. N. Manu199. Astăzi ele sunt conduse de
dl. C. D. Aricescu200, care pregăteşte un catalog detaliat
şi metodic.

CORPUL DIPLOMATIC
Relaţiile externe ale Principatelor Române nu datează
numai de azi. Autonomia lor, despre care am scris de
atâtea ori în ultimii doisprezece ani, a fost t0tdeauna re-
cunoscută de drept şi în fapt. Domnii români s-au luptat
cu ungurii, cu polonezii, caz'!cii şi după aceea au încheiat
numeroase tratate de pace. In 1390, Mircea cel Bătrân
semna cu regele Poloniei, iar în 1395 cu Sigismund al
Ungariei, două tratate de prietenie şi alianţă. Au urmat
apoi încă două, unul cu Rusia, în 1459, celălalt cu
Polonia, în 1485. Dl. Vaillant a publicat textul acestor
tratate într-o excelentă lucrare intitulată Autonomia
politică a României. La 16 martie 1412, Vladislav201 a
încheiat un alt tratat cu acelaşi Sigismund, devenit îm-

199. Grigore Manu (1843-1898), administrator al domeniilor; di-

rector general al Monopolurilor statului; fondator al serviciilor fluviale
si maritime române; bun cunoscător al arhivelor de familie.
· 200. Constantin D. Aricescu (1823-1886), istoric, scriitor şi om de
teatru; iniţiator al unui teatru la Câmpulung, oraşul său natal (1847); di-
rectorîn Ministerul de Finanţe (1847); participă la revoluţia de la 1848;
colaborează la periodicul Pruncul Român; la înfrângerea revoluţiei este
arestat şi surghiunit la Snagov; se angajează în lupta pentru Unirea
Principatelor; secretar al comitetului unionist din Câmpulung; deputat
în Divanul ad-hoc; administrator si redactor al ziarelor Românul (1859),
Buciumul (1864), şi Pressa (1870); director al Arhivelor Statului (1870-
1871); director al Domeniilor Statului (1870-1871); director al
Imprimeriei Statului (1876); cenzor şcolar al judeţelor Ilfov, Vlaşca şi
în Capitală; autor de lucrări istorice: Istoria Câmpu/ungului, prima
reşedin{ă a României, Capii revohqiunii române dela 1848 judeca{i
prin propriile lor acre, Corespondin{a secretă şi acre inedite ale capi-
lor revoluriunii române de la 1848, Istoria revoluriunii române de la
1821; de' memorii precum Procesul şi exilul 'meu la Snagov şi
Memoriile mele; de comedii precum Coconul Panaitache, Pe{itorul şi
Neaga rea sau Gâina cânf{t, nu cocoşul, de piese politice precum
Cărbunarii.
201. Vladislav Il Jagello (c. 1348-1434), mare duce al Lituaniei
(1377-1392), rege al Poloniei (1386-1434).

270
 părat. A rămas faimoasă conventia încheiată de Stefan
cel Mare, în 1499 cu regele P~loniei. Merită citat şi
tratatul încheiat, în 1522, între Radu de la Afumati si
Ioan Zapolia, principele Transilvaniei, şi pe ~ar'e
împăraţii Austriei 1-au moştenit pentru a fixa frontierele
Valahiei şi ale Austriei. Independenţa absolută a
românilor era recunoscută în toată Europa, încât regina
Elisabeta a Angliei, la 12 august 1588-, a încheiat un
tratat comercial cu domnitorul Petru202 si în care acesta
se intitulează Dei gratia, princeps Val~chiae er Mol-
davie. La 2 mai 1651, Vasile Lupu, domnul Moldovei, a
încheiat un tratat cu hatmanul cazacilor Timus Hmel-
niţki, căruia i-a urmat împăratul Rusiei; primul ~tico! al
acestui tratat recunoştea independenţa Moldovei. Iată-!:
Princeps Moldaviae, Moldavia pleno iure obrineto.
Când ruşii s-au apropiat, pentru prima oară, de
malurile Dunării, ei au căutat să încheie aliante cu dom-
nitorii Moldovei şi ai Munteniei, pe care le co~siderau şi
le tratau ca state independente şi suverane, dovadă tratatul
încheiat, în 1711, într:_e ţarul Petru I şi Dimit,rie Cantemir,
domnul Moldovei. In tratatul de la Kuciuk-Kainargi
(1744) încheiat între Rusia şi Înalta Poartă, titlul de
"suverani" este acordat formal domnitorilor români. Din
numărul de prerogative garantate lor, în virtutea acestui
tratat, de către Înalta Poartă, Articolul 16 o stipulează pe
aceea de a fi reprezentaţi pe lângă sultan de însărcinaţii
cu afaceri. Iată textul tratatului, care a fost scris în italia-
nă, limba diplomatică la Înalta Poartă, înaintea adoptării
limbii franceze:
"Permitte ancora ai sovrani de'due principali (Molda-
via e Vallachia) ognuno per la parte sua, avere presso la
Fulgida Porta degl'incaricati d'affari cristiani delia reli-
gione greca, che faranno la facenda loro, e questi incaricati
d'affari avranno cura degli interessi di detti principali, e
saranno delia Fulgida Porta benignamente trattati, ed
anche nelle debolezze loro considerati come uomini qui
godono del diritto delle genti, cioe esenti d'ogni moles-
tia". ("Permite de asemenea domnitorilor celor două
state (Moldova şi Valahia) să aibă pe lângă Sublima
Poartă însărcinaţi cu afaceri dintre creştinii comunităţii

202. Petru Schiopul, domn al Moldovei (1574-1577; 1578-1579;

1582-1591). .

271
greceşti, care vor veghea asupra intereselor privind nu-
mitele principate şi vor fi trataţi cu bunăvoinţă de Subli-
ma Poartă şi vor fi consideraţi ca persoane care se bucură
de dreptul internaţional, adică vor fi la adăpost de orice
violenţă").
Dreptul de a încheia tratate şi de a avea reprezentanţi
diplomatici constituie un element esenţial pentru inde-
pen9enţa politică a oricărui stat.
Inainte ca România să intre în această eră nouă des-
chisă de Convenţia din 19 august 1858 şi de dubla
alegere a prinţului Alexandru Ioan I, nu exista un minis-
ter al Afacerilor Externe. Domnitorul întretinea relatii cu
agenţii diplomatici prin intermediul unui s~cretar d~ stat
care purta numele de "Postelnic". Acest nume este de
origine slavă derivat de la posta care înseamnă "odaie de
dormit". La început, postelnicul era un simplu slujitor.
Dar, bucurându-se de încrederea domnitorului si fiind,
cum se spune, "urechea lui", el a primit treptat' o mare
importanţă, iar slujba lui s-a transformat într-una din
primele demnităţi în stat.
Postelnicul avea, pe vremuri, sub ordinele sale o mie
de "Lipcani". Am căutat în zadar etimologia acestui cu-
vânt. Unii pretind că era un fel de miliţie (ist.- armată)
de origine bulgară. Alţii ne asigură că, la început, ter-
menul desemna un fel de miliţie tătară şi se referea la
îmbrăcămintea lor.
Regulamentul Organic a dat un caracter oficial aces-
tui slujitor creând postul de "postelnic".
Articolul 153 al Regulan1entului prevedea:
"Marele Postelnic este seful cancelariei domnesti,
atât pentru treburile interne,· cât şi pentru cele exte~e.
Toate decretele domneşti vor fi transmise prin interme-
diul sau către celelalte departamente, ca şi pentru Adu-
narea Generală.
El ţine legătura cu reprezentantul Principatelor la
Constantinopol şi, la nevoie, cu paşalele-guvematori ai
oraselor de la Dunăre.
Va păstra legătura cu consulii Curţilor străine stabiliţi
în Principate.
Cancelaria sa va fi împărţită în două secţiuni: prima
va răspunde de toate decretele domnitorului cu privire la
administraţia internă şi de primirea tuturor petiţiilor

272
adresate domnului; a doua va răspunde de corespondenţa
în limbi străine a domnitorului".
După cum se vede, "Postelnicia" era un fel de minis-
ter universal de care depindeau toate celelalte departa-
mente, care nu erau altceva decât simple birouri pentru
rezolvarea treburilor curente.
Convenţia de la Paris (august, 1858) a stabilit respon-
sabilitatea miniştrilor prin Art. 15:
"Orice act emis de domnitor trebuie să fie contra-
semnat de miniştrii competenţi.
Miniştrii vor fi răspunzători de încălcarea legilor şi
mai cu seamă de risipirea banului public.
Ei vor fi justiţiabili ai Înaltei Curţi de Justiţie şi de
Casatie, etc".
fu urma acestor dispoziţii, vechea organizare, care
făcea din miniştri simpli servitori ai domnitorului, nu
mai putea fi menţinută. La 23 februarie 1850 a fost pro-
mulgat următorul decret:
,,Art. 1. Cancelaria Ministerului Afacerilor Străine
încetează de a mai fi centrul tuturor afacerilor publice
pentru rezolvarea cărora este necesară aprobarea şefului
statului.
Art. 2. Fiecare ministru fiind secretar de stat si, con-
form art. 15 al Convenţiei, responsabil pentru actele sale,
de acum înainte, el însusi ne va aduce la cunostintă
informaţiile cu privire la a~tivităţile departamentul~i său
si va contrasemna decretele noastre atâta vreme cât vor
~vea atribuţii în acelaşi departament; au sarcina de a
îndeplini toate rezoluţiile puse de noi asupra rapoartelor
care ne-au fost prezentate".
Prin urmare, acest decret a determinat reorganizarea
pe baze noi a întregului Minister al Afacerilor Străine.
Atribuţiile sale sunt următoarele: problemele legate
de frontiere si extrădare, conventiile cu Puterile străine,
afacerile co~erciale, tratatele co~erciale şi de navigaţie,
chestiunile privitoare la protecţia comerţului românesc în
străinătate si la reclamatiile comertului străin către au-
torităţile lo~ale, eliberar~a paşapo~telor, legalizarea ac-
telor care îi sum prezentate, trimiterea actelor judiciare şi
a comisiilor rogatorii solicitate de autorităţile române şi
străine pentru localităţile în care ţara are reprezentanţi,
discutarea chestiunilor privitoare la starea civilă, ancheta
asupra reclamaţiilor privind dreptul privat al străinilor,

273
 ca: succesiunile străine deschise în ţară, falimente, dato-
rii, etc.
Ministerul pregăteşte formularele pentru autorizarea
unui consul străin ca să-si exercite functiile; rezolvă
prompt tratatele şi convenţiile; tratează afa~erile conten-
cioase care trebuie apreciate conform documentelor
diplomatice; veghează la respectarea regulamentelor de
navigaţie şi a actelor internaţionale; are dreptul de a de-
cide as~pra dreptului de a purta decoraţii; se ocupă de
problemele referitoare la privilegiile, imunităţile şi
libertăţile de care se bucură reprezentanţii altor ţări, etc.
Administratia centrală a Ministerului Afacerilor
Străine cuprind'e două diviziuni: secţia administrativă şi
consulară şi secţia politică. Există apoi serviciul inter-
preţilor (translatori) care cuprinde: un şef de serviciu,
care este, în acelaşi timp, traducător pentru limbile turcă,
greacă, italiană şi engleză, un traducător pentru germană
şi unul pentru rusă; apoi serviciul de contabilitate şi cel
al curierilor.
De Ministerul Afacerilor Străine depinde serviciul
porturilor de la Dunăre. Fiecare port are un căpitan, asi-
stat de un dragoman, de un expediţionar şi un număr de
gardieni proporţional cu importanţa portului, dar fără să
depăşească nicăieri numărul de patru. Porturile
românesti sunt: Brăila, Galati, lsmail, Turnu Severin.
Giurgiu: Olteniţa, Bechet, Cal~fat, etc.
Reprezentanţii României în străinătate depind de
acest minister. Ei sunt în număr de şase: primul este
acreditat pe lângă Poarta otomană; al doilea răspunde de
relaţiile ţării cu guvernele Franţei şi Angliei şi este rezi-
dent la Paris; al treilea este responsabil de relaţiile cu
Imperiul German şi este rezident la Berlin; al patrulea
reprezintă România pe lângă guvernele austro-ungar şi
rus şi are reşedinţa la Viena; al cincilea reprezintă
România pe lângă guvernul italian şi are reşedinţa la
Roma; al şaselea este acreditat pe lângă persoana
Principelui Serbiei şi este rezident la Belgrad. Mai există
un agent comercial la Vama şi un delegat al guvernului
român la Tulcea.
Majoritatea Puterilor străine au reprezentanţi pe
lângă guvernul român. Cel mai vechi Consulat este cel al
Rusiei, înfiinţat în 1774, după Tratatul de la Kuciu~­
Kainargi. Austria a urmat imediat exemplul Rusiei. In

274
timpul Primei Republici, Franţa a trimis un consul în
România, iar în 1802 a urmat Anglia.
Personalul diplomatic şi consular din Principate
cuprinde astăzi:
America (Statele Unite): un consulla Bucuresti si un
consulla Galati. · '
Austro-Ungaria: un agent politic şi consul general la
Bucuresti, consuli la Galati, Brăila si la Iasi.
Belgia: un consul ge~eral la BucureŞti, consuli la
Galati si Brăila.
Ge~ania: un agent şi un consul general la Bucureşti;
un consulla Iasi.
Danemarca:· un consulla Galati.
Franţa: un agent şi un consul g~neralla Bucureşti, alţi
consuli la Galati, Brăila si Iasi.
Marea Brit~ie: un age~t şi un consul general la
Bucuresti, consuli la Galati, Brăila si Iasi.
Gre~ia: consuli la Buc~resti si Iasi. '
Hamburg: un consulla Brăila. '
Hansa (oraşe): un consulla Galaţi.
Italia: un agent şi consul general la Bucureşti; consuli
la Galati, Ismail si Iasi.
Serbia: un agent l~ Bucureşti.
Suedia: un agent la Bucureşti.
Iată adresele consulatelor şi agenţiilor diplomatice
didBucuresti:
Agenţia' şi Consulatul General al Franţei - str. Acade-
miei, 9; Agenţia şi Consulatul General al Rusiei - Cal.
Mogoşoaiei, 15; Agenţia şi Consulatul General al Ger-
maniei- str. Polonă, 5; Agenţia şi Consulatul General al
Austro-Ungariei- Cal. Mogoşoaiei, 1; Agenţia şi Consu-
latul General al Angliei - str. Fântânii, 3; Agenţia şi
Consulatul General al Italiei - str. Ferestreu, 57; Agenţia
si Consulatul General al Americii - str. Scaunelor, 47;
Consulatul General al Ţărilor de Jos- Cal. Mogoşoaiei,
111; Consulatul General al Greciei - str. Domniţei, 1O;
Agenţia Serbiei - str. Râureanu, 8.

CALENDARUL
Românii folosesc calendarul iulian. Ei sunt astfel cu o
întârziere de douăsprezece zile faţă de calendarul grego-

275
 rian. Oamenii din popor dau lunilor denumiri destul de
curioase şi ne-a părut interesant să cercetăm etimologia
lor. lată ce am aflat:
Ianuarie se numeşte Calendar. Originea este clară.
Calendele primei luni a anului au dat numele lor calenda-
rului însuşi, ca şi lunii cu care începe anul. 1 se mai spune
Gerar.
Februarie se numeste Făurar. Acest cuvânt vine de la
"faur", vocabulă care desemnează pe toţi cei care lucrea-
ză în preajma focului şi care iubesc focul. Gerul din
această lună explică şi justifică etimologia.
Martie este numit Mărtisor, un diminutiv al numelui
dat de antici zeului război~l~i.
Aprilie poartă numele de Prie1: Unii consideră că
acest nume este o alterare de la aperire- a deschide, pen-
tru că în această lună pământul se deschide pentru a
uşura germinarea plantelor. Alţii susţin că este forma
substantivizată de la verbul "a prii"; ca şi cum ai vrea să
spui: Aprilie începe primăvara, asta îmi place, îmi
prieşte.
Mai este Fl01·ar, luna florilor, aşa cum spun primitivii
lui Chateaubriand sau cum spuneau primitivii din 93:
"Floreal"203.
Iunie este Ciresar, luna cireselor. Acest fruct minu-
nat, venit din Cer~sonte şi pentru care Lucullus a plătit
trei mii de sesterţi pe un coş, se află din abundenţă în
România. Merita să dea numele său unei luni, precum
surorile sale din Franţa care şi-au împrumutat numele
unui minunat oraş din Montmorency, "Courte-Queue"
(Coadă-Scurtă).
Denumirea lunii iulie este extraordinar de potrivită. 1
se spune Cuptor. Denumirea nu este deloc exagerată. În
luna iulie, atunci când ieşi în miezul zilei pe stradă sau pe
câmp, aerul pe care îl respiri arde plămânii şi te stoarce
de putere.
August îşi trage numele de la acel tip de brigand înco-
ronat204 care, după ce s-a săturat de sânge şi jafuri, a găsit

203. Aluzie la Revolutia Franceză. la anul izbucnirii Terorii si la noile

denumiri date lunilor în conformitate cu aşa-zisul calendar republican.
204. Caius Iulius Caesar Octavianus Augustus (63 î. Cr.-14 d. Cr.),
Împărat al Imperiului Roman (27 î. Cr.-14 d. Cr.); a fost protector al
poeţilor Horaţiu, Virgiliu şi Ovidiu.

276
 un mod ingenios pentru a fi reabilitat de poeţi. Există oa-
meni care cred că succesul absolvă de păcate.
Septembrie se numeşte Răpciune. Etimologia nume-
lui este destul de ciudată. "Răpciuga" este o răceală la
cap, această boală pentru care, spune Alphonse Karr, tot
ce au putu face medicii, de două mii de ani, a fost să o
numească coryza. La ieşirea din căldurile verii, încă îm-
brăcaţi uşor, cădem pradă uşor răcelii. De aceea, în sep-
tembrie, sunt frecvente răcelile la cap şi, probabil, de aici
şi originea cuvântului "răpciune".
Octombrie se numeste Brumărel (Brumarul mic), iar
noiembrie, Brumar (B~marul mare). Si astfel ne trezim
în plin calendar republican. Numai 'că aici este mai
bogat; sunt două luni cu brumă.
Decembrie poartă un nume care ne-a dat multă bătaie
de cap. I se spunea Indra sau Undrea. Pornind de la as-
pectul acestei forme lexicale care ne trimite la divinităţile
brahmanice, ne întrebam dacă nu cumva este vreo
reminiscenţă a păgânismului hindus. Ar părea prea sim-
plu. Oamenii simpli spun că "Indra" vi,pe de la "An-
dreea", Sfântul Andrei, a cărui sărbătoare este în ajun de
31 decembrie. Alţii, mai subtili, spun că "undrea" fiind
denumirea acelor cu care se cos sacii a dat numele său
lunii decembrie, pentru că frigul este atât de puternic
încât străpunge ca un ac bietul sac uman.
Spirite luminate încearcă să aducă şi calendarul ro-
mânesc la o formă mai potrivită cu ştiinţa modernă. Iată
o notă scrisă, acum câtiva ani, de către dl. Ion Fălcoianu,
fost profesor la Facult~tea de ştiinţe din Bucureşti:
"Tot timpul, când s-a propus reforma calendarului,
s-au întâmplat dificultăţi de neînţeles, care provin numai
dintr-o greşită înţelegere şi mai ales din raportul eronat,
carei se atribuie, cu normele Bisericii. Ca să ne lămurim
trebuie mai întâi să cunoastem ce înseamnă calendarul.
După aceea vom hotărî dacă păgânii şi creştinii trebuie să
aibă calendare diferite.
Calendarul (cuvânt derivat din latinescul calendas sau
grecescul calein) este un catalog în care se înscriu dinain-
te zilele anului, aranjate, ca să fie mai uşor, în perioade
mai mici care se numesc «luni», şi de care ne folosim pen-
tru a cunoaşte zilele, pentru a fixa termene, pentru a nota
evenimente istorice, etc. Cel mai adesea se notează în

277
 acest catalog, când e posibil, fenomenele astronomice
care vor avea loc în cursul anului, ca: fazele lunii,
eclipsele, etc. sau se adaugă, pentru fiecare zi, sărbătorile
religioase. O dată calendarul întocmit, este de datoria
conducătorilor Bisericii să fixeze sărbătorile conform
traditiilor sau deciziilor conciliilor.
Anul este o perioadă astronomică determinată de cursul
soarelui, în timpul căreia se deruţează cele patru anotim-
puri numite: primăvară, vară, toamnă şi iarnă. Or, dacă
este posibil să prezicem fazele lunii şi eclipsele preci-
zând ziua, ora şi minutul producerii fiecăruia din aceste
fenomene, atunci putem cunoaşte dinainte zilele anului şi
asta pentru o perioadă de zece mii de ani. Acestea sunt
binefacerile ştiinţei care nu are decât o dogmă nepieri-
toare: ADEVARUL.
Acum, când întregul Univers se bucură de binefacer-
ile soarelui, pentru ce motiv calendarul «tabloul zilelor
anului», ar fi diferit pe acest pământ, dintr-un loc la altul,
de la o natiune la alta? Si când noi cunoastem adevăratul
calendar, 'a urma altul' defectuos nu în;earnnă oare să
rămânem sub semnul ignoranţei?
După opinia noastră, în încercarea pe care am făcut-o,
acum câţiva ani, de a reforma calendarul nostru, noi am
confundat două lucruri distincte.
Este evident, spunem noi, că religia nu are nimic în
comun cu calendarul şi nu se poate crede că i se va aduce
o atingere prin schimbarea acestuia, pe motiv că noi
sărbătorim o zi nu pentru că se numeşte 25 Decembrie
sau 6 Ianuarie, ci pentru că atunci s-a petrecut un eveni-
ment sfânt. Numele zilei anului depinde de epoca de la
care începem numărătoarea, această zi fiind aceeaşi.
De exemplu: noi sărbătorim 25 Decembrie nu pentru
această dată, ci pentru că tradiţia leagă această dată de
naşterea Mântuitorului, chiar dacă i-am spune 24 Ianua-
rie în loc de 25 Decembrie. Noi trebuie să înţelegem, o
dată pentru totdeauna, că mişcarea pământului nu poate
face obiectul vreunei dogme a Bisericii, ci a trecut prin
dogmele ştiinţei. Galilei a suferit atât pentru că a apărat
această mişcare împotriva prejudecăţilor, iar mişcarea
terestră odată acceptată, noi trebuie să-i lăsăm ştiinţei
dreptul de a o măsura cu mijloacele sale.

278
 Guvernul poate deci să-şi regleze calendarul cu ajuto-
rul oamenilor de ştiinţă şi să-I prezinte cercului condu-
cătorilor Bisericii pentru ca aceştia să indice sărbătorile
religioase prescrise.
La asta se rezumă reforma calendarului. Dar pentru
că există oameni care au nevoie de amănunte şi pentru că
această problemă a dat naştere unor neînţelegeri, suntem
obligaţi să explicăm în detaliu obiecţiile care s-au ridicat.
Vom vedea, în acelaşi timp, că reforma calendarului nos-
tru este necesară chiar si în interesul Bisericii. Tot ceea
ce solicităm este numai 'bunăvoinţa de a judeca lucrurile
fără idei preconcepute.
Mai întâi, nu este adevărat că vechile concilii si cleri-
cii au anaternizat pe cei care au îndrăznit să schimb~ calen-
darul, din simplul motiv că nici unul nu a făcut vreun ca-
lendar, iar calendarul iulian, pe care îl urmăm acum,
datează chiar din vremea păgânismului, din anul 5 î. Cr.
Conciliile nu interzic deci schimbarea calendarului;
ci au stabilit doar regulile după care se determină zilele
de sărbătoare, iar aceste reguli sunt independente de
orice sistem de calendar.
Ajungem astfel să înţelegem cum se stabilesc sărbă­
torile, care sunt de două feluri: sărbători cu dată fixă,
care au zile fixe în timpul anului, socotind, de exemplu,
de la echinocţiu! de primăvară, şi sărbători cu dată
schimbată, cele care vin la un număr determinat de zile
după Paşte. Este ceea ce a hotărât primul conciliu ecu-
menic de la Niceea, în Bitinia, în anul 325 d. Cr.
La acest conciliu, s-a hotărât că sărbătoarea Pastilor
se celebrează după echinocţiu! de primăvară (isimeri~), în
duminica ce vine după luna plină. Dar, pentru că atunci
echinocţiu! era la 21 martie, după calendarul iulian, s-a
decis apoi ca Paştele să fie sărbătorit în intervalul de 35
de zile după echinocţiu, dar niciodată mai târziu.
Iată ce nu putem modifica, fără a atrage anatema con-
cHiului.
Dar, din greşeală, confundându-se echinocţiu! cu ziua
de 21 martie, iar calendarul iulian fiind inexact, data de
21 martie a rămas în urma echinoctiului cu 12 zile, din
vremea primului conciliu şi până ~i, lucru pe care îl
putem demonstra uşor. Este de âjuns să ieşim pe câmp,
în ziua de 21 martie, dimineaţa şi seara, cu un ceas bun

279
 în mână, şi să observăm ora răsăritului şi cea a apusului
soarelui. Vom descoperi că soarele răsare la 5h 41' şi
apune la 6h 27', ceea ce înseamnă că durata zilei este mai
mare de douăsprezece ore şi %. Dacă facem aceeaşi ob-
servaţie şi pe 9 martie (douăsprezece zile mai devreme),
vom descoperi că soarele răsare la 6h şi apune la 6h 8 ',
ziua având astfel exact 12 ore. Adevăratul echinoctiu
este deci la 9 martie şi nu la 21 şi, prin urmare, noi cele-
brăm mereu sărbătoarea de Paşte împotriva hotărârii
primului conciliu.
Astfel, în 1862, noi am sărbătorit Pastele cu o întâr-
ziere de 35 de zile de la echinocţiu; în 18M cu 34 de zile
mai târziu şi la 40 de zile de la echinocţiu, asta în timp ce
conciliile prescriu să nu depăşim în nici un caz 34 de zile
de la echinocţiu de primăvară.
Continuând asa, calculul ne dovedeste că în zece mii
de ani, vom ajunge să sărbătorim Paşte!~ între 26 iunie şi
1 septembrie, sau între 71 şi 132 de zile de la echinocţiu.
lată ce rezultă din confuzia făcută din ignoranţă între
o problemă stiintifică si una religioasă.
În sfârşit, tr~buie ~ă răspundem şi la două obiecţii
care se opun reformei calendarului. Se spune că adop-
tând calendarul gregorian vom avea sărbătorile în ace-
leasi zile ca si catolicii. Dar nu am avut deseori Pastele
în ~ceeaşi zi ~u ei, deci unde ar fi păcatul să-1 avem' aşa
în fiecare an?
Se mai spune că, prin reformă, vom ajunge să cele-
ţ>răm Paştele înaintea evreilor, când se ştie prea bine că
Invierea a urmat după Paştele acestora. Mai întâi, se ştie
că vechile concilii nu s-au preocupat deloc în deciziile
lor de data Pastilui evreiesc. Dar să admitem că rabinii
din Bucuresti, ·uitând de 14 Nisan, se hotărăsc să cele-
breze Pasteie lor toamna, stă scris în cărtile bisericesti că
si noi trebuie să schimbăm ziua de Past~? ·
· Credem că am spus destule lucruri pentru ca orice om
de bună cred~ţă să poată înţelege necesitatea reformării
calendarului. In concluzie:
1. Calendarul nu are nici o legătură cu religia, pentru
că se putea face calendarul fără sărbători. Biserica are
nevoie de un calendar eXact, oricare ar fi, pentru a-şi fixa
zilele de sărbătoare conform tradiţiilor.

280
 2. Biserica, urmând calendarul iulian si considerând
21 martie ca zi de echinocţiu, acţionează contrar pres-
cripţiilor primului conciliu ecumenic de la Niceea".

GREUTĂŢI ŞI MĂSURI

În principiu, sistemul metric este adoptat în România şi

se foloseşte în administraţia publică. Poporul continuă
totuşi să folosească măsuri şi greutăţi a căror valoare e
bine să o cunoaşteţi, comparând cu unităţile franceze.

GREUTĂŢI
Românesti Franceze
O oca = 4 li.tri = 400 dramuri 1,287 kilograme
O litră = \4 oca = 100 dramuri 3, 119 decagrame
Un dram 3,119 centigrame
Un cântar= 45 ocale 57,517 kilograme

Franceze Rmiiâneşti
Kilogramul = un decimetru cub
de apă la temperatura de 40
peste punctul de topire a
gheţei 313,001 dramuri
Chintalul = 100 kilograme 1,748 cântar
Mie= 1000 kilograme 17,398 cântar
Hectogramul = 1/1 O de kilogram 31 ,30 dram uri
Decagramul = III 00 de kilogran1 3,13 dramuri
Gramul = 1/1000 de kilogram 0,31 dramuri
Decigrarnul = 1/10000 de kilogram 0,31 dramuri

MĂSURI DE CAPACITATE
(pentru substanţe solide)
Române sti Franceze
O banită mare = 40 de ocale 51,12litri
O banită mică = 20 de ocale 25,26litri
Un kil ;" 400 de ocale 5,11 hectolitri
Ocaua 0,012 hectolitri
Dramul 0,003 litri

Franceze Române sti

Litru! = un decimetru cub 344,300 ·dramuri

281
Decalitrul = 1O litri 8,607 ocale
Hectolitru! = 100 litri 86,075 ocale
Kilolitrul = 1000 litri 860,750 ocale

MĂSURI DE CAPACITATE
(pentru lichide)
Române sti Franceze
O oca = ·4 litri = 400 dramuri 1,005 litri
O litră = \4 oca = 100 dram uri 2, 799 decilitri
Un dram 0,027 decilitri
O vadră= 10 ocale 1,095 decalitri

Franceze Române sti

Litra = un decimetru cub 365,000.dramuri
Decalitrul = 1O litri 9,125 ocale
Decalitrul = 1/10 de litru 36,500 dramuri

MĂSURI DE LUNGIME

Un stânjen Şerban Vodă 1,962 metri (stânjenul este

unitatea decretată de Ser-
ban Cantacuzino, ' în
1684, măsura legală de
care se servesc si azi)
O palmă= 1/10 de stânjen 1,962 decimetri'(azi
este a opta parte dintr-un
stânjen şi echivalează cu
0,246 m)
Un deget= 1/100 de stânje 1,962 centimetri
O linie= 1/1000 de stânjen 1,962 milimetri
Stânjenul Constantin Vodă 2,020 metri
Palma= 1/10 de stânjen
Constantin Vodă 2,020 decimetri
Degetul= 1/100 de stânjen
Constantin Vodă 2,020 centimetri
Linia= 1/1000 de stânjen
Constantin Vodă 2,020 milimetri
Prăjina = stânjeni 5,885 metri
Cotul= 266,156linii (parte
de stânjen Şerban Vodă) 6,665 decimetri

Franceze Româneşti
Metrul, unitate
principală de măsură 5,096 stânjeni Şerban Vodă

282
Decametrul = 10 metri 5,096 stânjeni Şerban Vodă
Decimetrul = 1/10 de metru 0,509 stânjeni Serban Vodă
Centimetru! = 1/100 de metru 0,506 degete '
Milimetru!= 1/1000 de metru 0,509 linii

MĂSURI JTINERARE
Româneşti Franceze
O milă = două ore de mers
= 4.000 de stânjeni 7.848,0 metri
Poşta = 2 mile 15.696 kilometri

Franceze Româneşti
Kilometrul= 1.000 metri 509,683 stânjeni
Miriametrul = 10.000 metri 1,274 mile

MĂSURI DE SUPRAFAŢĂ
Româneşti Franceze
Pogonul = 1.296 de stânjeni
pătraţi Şerban Vodă 48,888 ari

Franceze Româneşti
AI = 100 metri pătraţi 50,968 stânjeni pătraţi
Hectar = 100 de ari 3,933 pogoane pă~ate
Centiar = 1/100 ar
= 1 metru pătrat 0,509 stânjeni pătraţi

MĂSURI D.ti SOLIDITĂTI

Nu se foloseşte un termen specific pentru a desemna
acest fel de măsurare decât pentru fân, care se numeşte
"car de fân" (car de măsură); se prind cu o funie cele
două semicircumferinţe ale grămezii de fân încărcat, şti­
ind că una reprezintă lungimea carului, iar cealaltă
lărgimea; se raportează lungimea funiei la stânjen, se
face suma celor două semicircumferinţe şi se socotesc
nouă stânjeni pentru car, aşa zisa "măsură" sau, popular,
"car de măsură".

Franceze Româneşti
Sterul = W1 metru cub idcm
Decisterul = 1/10 de metru cub idem

283
 MONEDA

Cea mai veche monedă naţională folosită în România

este "banul" (principele) de Craiova. Această monedă
fiind efigia banului, purta numele de "ban", la singular,
"bani", la plural. Era o piesă mică de aramă valorând
cam o centimă. Moneda mare se numea "banul rosu".
Sase bani valorau cam treizeci si trei de centime. ·
' Moneda de aur şi de argint ~ra cea care provenea din
Ungaria şi Polonia. Cum multe din aceste monezi purtau
figura unui leu, s-a împământenit să fie numite "leu-lei".
Când turcii au început să aibă relaţii economice, etc. cu
românii, au introdus aici monezile turcesti.
Deşi nici o lege nu interzice domnit~rilor români să
bată monedă, totusi doar Constantin Brâncoveanu a scos
piaştri de argint şi ducaţi de aur, cu valoarea de 3,5 şi
chiar 1O ducaţi olandezi. Pe aceşti ducaţi, este imprimat
pe o parte blazonul Valahiei - vulturul ţinând în cioc o
cruce, un topuz (buzdugan) şi o spadă în gheare- , iar pe
cealaltă parte este figura domnitorului cu următoarea
inscripţie: Conştantinus de Bassarab de Brankovano,
D.G. Voiv. Et Princeps Valachiae Transalpinae. Stefan
III Cantacuzino a luat această monedă chiar înaint~ de a
fi distribuită şi a trimis-o la Constantinopol unde a fost
topită; nu mai poti găsi azi decât foarte rar câteva piese.
În timpul ocupaţiei ruseşti din 1770, contele Roma-
nov a bătut o monedă de aramă purtând pe o faţă stema
ţării, iar pe cealaltă, scrisă cu litere ruseşti, valoarea
monedei, care era de una, două sau cinci copeici.
Astăzi, unitatea monetară adoptată în întreaga Ro-
mânie este francul, care poartă vechiul nume de "leu"; el
este divizat în 100 de centime, cărora li se spune "bani".
Numai că, printr-o ciudăţenie inexplicabilă, oamenii din
popor continuă să dea numele de "ban" piesei de 10 cen-
time. Toate monedele din România poartă pe o faţă
stema ţării, iar pe cealaltă, cuvântul "România" cu indi-
carea valorii monedei. S-au bătut numeroase monede de
aur cu efigia domnitorului Carol 1; acestea au devenit
foarte rare.
Iată tabelul principalelor monede româneşti, cu
valoarea lor.

284
 Monede franceze, italieneşti, belgiene şi elveţiene
LEI sau FRANCI BANI sau CENTIME
Piesa de 20 de franci 20
Piesa de 10 franci 10
Franc 1

Monede englezeşti
LEI sau FRANCI BANI sau CENTIME
Lira sterlină 25
Guinee 26 25
Siling 1 25
Penny O 10

Monede austriece
LEI sau FRANCI BANI sau CENTIME
Ducat
(în româneşte gal~en) 11 75
Zwanzig (sfanţ) o 80

Monede turcesti
LEI ;au FRANCI BANI sau CENTIME
Lira 22 70
Icosar (iermilic
sau mahmudea) 4 30

Monede prusace

LEI sau FRANCI BANI sau CENTIME

Frederic de aur 20 77
Taler de 30 de groşi 2 71
Gros O 10

Monede rusesti
LEI ~au FRANCI BANI sau CENTIME
Pavel (imperial) 20 40
Rubla de argint 3 84
Jumătatea de rublă 1 92
Sfert de rublă O 96
Piesa de 30 de copeici 1 15
Piesa de 20 de copeici O 54
Piesa de 15 de copeici O 40
Piesa de 10 de copeici O 25

285
 Monede americane
LEI sau FRANCI BANI sau CENTIME
Vultur 50
Dolar 5

Deşinoul "leu" (piastru sau franc) este singura monedă

legală şi folosirea ei este foarte răspândită, multe persoa-
ne (în special francezii) continuă să socotească în piaştri
vechi, în sfanti si în ducati. Asa cum s-a văzut mai sus la
valoarea sfaniul~i şi a du~atul~i, piastrul vechi valorează
36 de centime. Monedele de cinci centime sunt numite
de oamenii din popor "gologani", iar centima "para".

SOCIETĂŢI LITERARE ŞI ARTISTICE

În Bucuresti există mai multe Socieţăti literare si artis-

tice, le vo~1 cita pe cele mai important~. ·
Ateneul. Acum câţiva ani, mai multe persoane, tineri
în cea mai mare parte, s-au asociat cu scopul de a ţine
conferinţe pe tot felul de teme: literare, filozofice, artis-
tice, etc. Aceste conferinţe au fost primite cu cea mai
mare nerăbdare. Un public numeros şi ales umplea ade-
sea sala destinată acestor sărbători ale inteligenţei.
Conferinţele au loc, de obicei, iarna, în zilele de joi şi du-
minică. Intrarea este liberă. De opt ani, multe voci eloc-
vente s-au făcut auzite la Ateneu. Societatea speră să-şi
poată construi în curând un local mai potrivit decât cel
actual. O donaţie importantă făcută de contele Carol
Rosetti205 va ajuta la realizarea acestui proiect.
Liga Învăţământului. Sub numele de "Societatea
pentru instrucţia poporului român" a luat naştere la
Bucuresti o asociatie alcătuită din oameni devotati
binelui poporului, flhă alt scop decât acela de a crea şcoii
şi de a oferi oamenilor săraci, adulţi şi copii, mijloacele
de instruire. Oamenii aparţinând tuturor claselor sociale
ofereau cursuri gratuite şi îşi cheltuiau timpul şi banii în
interesul educaţiei poporului. Această operă excelentă a
prosperat. Are astăzi ramificaţii în toată ţara.
20'i. Scarlat Rosetti (1802-1872); conte; om politic; vomic; pri-
mar al Bucureştilor; membru al Ateneului.

286
 Societatea Academică. Societatea Academică are mai
ale misiunea de a păstra nealterate doctrinele literare,
precum şi reforma şi perfecţionarea limbii naţionale. Ea
lucrează acum la un mare dictionar român a cărui redacta-
re a fost încredintată dlui La~rian, decan al Facultătii de
Litere din Bucur~şti şi dlui Maxim, profesor la Liceul
Sfântul Sava.
Societatea Amicilor Bellelor Arte. Această societate
are ca obiectţv răspândirea gustului pentru operele~de artă,
în România: pictură, sculptură, arhitectură, etc. In acest
scop, ea organizează expoziţii publice cu opere de artă
indigene sau străine, îndrumă şi încurajează, atât cât îi stă
în putinţă, artiştii români, serveşte de centru şi loc pentru
toate întreprinderile legate de introducerea şi dezvoltarea
artei în România.
Societatea Filarmonică. În fiecare an, în timpul pos-
tului Pastilui, Societatea Filarmonică dă concerte sim-
fonice c~ operele marilor maeştri: Haydn, Beethoven,
Mozart, Mendelhson, etc. Aceste concerte sunt foarte
apreciate. Societatea Filarmonică numără printre mem-
brii săi persoanele cele mai distinse ale aristocraţiei lo-
cale.
Societatea Medicală. Scopul acestei Societăţi este su-
ficient precizat chiar de titlu. Ea publică un jurnal special
care contine adeseori articole de cel mai mare interes.
Vom' numi printre societăţile literare şi pe cea a
Tirului, care a prosperat extraordinar în ultimii ani. Ea
numără peste o sută de membri şi are un venit anual de
aproximativ 32 000 de franci. Şi-a construit un local
foarte elegant şi confortabil în mijlocul unei superbe gră­
dini, unde, vara, se desfăşoară petreceri minunate. Prin-
tre promotorii acestei excelente instituţii vom cita pe dnii
Baumgartner, A. Tapponnier, generalul Flm·escu, prinţul
Scarlat Ghica, doctorul Fialla, etc.
O altă societate, exclusiv româneasdi, este Societatea
de Scrimă, Tir şi Gimnastică. Ea are o grădină, plasată în
centrul oraşului, unde, în timpul verii, au loc serate stră­
lucitoare.
Mai cităm Societatea Economică, Societatea Didac-
tică si Societatea Românismului, numele indicând deja
obie~tivullor.
Am vorbit despre resursele pe care viaţa intelectuală
le găseşte la Bucureşti. Există, cum am văzut, o universi-

287
tate compusă din patru faculLă!i: drepl, medicină, ştiinţe,
litere şi filozofie; o şcoală de arte frumoase, patru licee,
o şcoală militară şi unA mare număr de şcoli publice şi pri-
vate, de toate gradele. In România, învăţământul este abso-
lut gratuit şi obligatoriu. Printre instituţiile particulare
recomandăm Scoala de băieti condusă de dl. V. A Urechia,
fost director 'general la Ministerul Instrucţiei Publice,
profesor la Facultatea de Litere, şi Şcoala de fete con-
dusă de Madame Sachetti.

INDUSTRIE ŞI COMERŢ

Industria şi comerţul au cunoscut o dezvoltare importantă,

în ultimii ani. Importanţa lor creşte în fiecare zi. Indus-
tria este totuşi aproape în întregime în mâinile străinilor.
Manutanţa din Colentina, înfiinţată de o companie
franceză, în 1868, şi utilată pentru a fabrica 20 000 de
pâini pe zi. Această manutanţă a fost instalată într-o
clădire ce aparţinea oraşului Bucureşti; avea o suprafaţă
de 150 m în lungime şi 15 m în lărgime. Moara se com-
punea din zece perechi de roţi puse în mişcare de o ma-
şină cu aburi de 50 de cai putere. Un ferăstrău circular
mecanic, acţionat tot de aburi, tăia lemnele necesare
încălzirii cuptoarelor şi cazanelor. Societatea a instalat şi
o forjă şi un atelier de mecanică pentru ca orice reparaţie
să fie făcută pe loc. Sitele mecanice de mari dimensiuni
lucrează zi şi noapte. Transportul în oraş se făcea cu
douăsprezece furgoane. Personalul se compune dintr-un
director, casierul şi funcţionarii de la cancelarie, cei doi
morari-şefi, doi mecanici, patru şoferi, doi fierari, doi-
sprezece oameni în serviciul magaziilor de grâu şi făină,
patruzeci de brutari - douăzeci pentru serviciul de noapte
şi douăzeci pentru serviciul de zi. În virtutea unei înţele­
geri cu Ministerul de Război, manutanţa din Colentina
aproviziona cu pâine garnizo;ma din Bucureşti şi Spitalul
Militar. Fabrica a dat însă faliment.
Turnătoria Lemaître, unul din fondatorii casei "Le-
maître şi Bergman" din Paris a înfiinţat la Bucureşti, în
cartierul Dudeşti, o turnătorie şi o spălătorie.

288
 Spălătoria poate spăla, usca, călca şi împacheta 2 000
de bucăţi de lenjerie pe zi. Apa este furnizată de un puţ
cu o capacitate de 120 000 de litri pe zi (100 000 ocale).
N-am să intru în amănunte pentru a descrie spălătoria
Lemaître, va fi de ajuns să spun că utilajele sunt din cele
mai noi şi mai bune: uscătoare cu aer cald atingând o tem-
peratură de 70° şi în care, într-o oră, sunt uscate 1 000 de
bucăţi; un apretoar modem care apretează îmbrăcămin­
tea de lână mai bine decât ar face asta mâna omului; o
încăpere în care rufăria şi, în special, îmbrăcămintea de
lână sunt supuse unui tratament cu acid sulfuros pentru
dezinfectare; o maşină cu aburi cu un generator de 25 de
cai putere; o pompă care aspiră 10.000 de litri de apă pe
oră, etc.
Toate acestea aparţin spălătoriei. În ce priveşte tur-
nătoria, ea este utilată pentru a produce obiecte din fontă,
de fier şi cupru de care industria are nevoie, de la piese-
le grele destinate căilor ferate până la decoraţiunile cele
mai fragile şi cele mai delicate. Această instituţie nu
şomează deloc, abia face faţă comenzilor.
Dl. Lemaître a investit în această afacere în jur de
jumătate de milion de franci. Succesul a încoronat perse-
verenţa şi intelig~ntele sale eforturi.
Abatoarele. In urma unei înţelegeri între primăria
oraşului Bucureşti şi dl. Alexis Godillot, dl. inginer Alfred
Berthon a fost însărcinat să construiască abatoarele, în
Dudeşti. Aceste abatoare sunt executate cu multă price-
pere, ele fiind o instituţie model pentru Bucureşti, cu
care se poate mândri în faţa străinilor.
Ha/ele. Tot datorită dlui Godillot, reprezentat de dl. Ber-
thon, au fost construite cele două hale din Bucureşti: una,
bala centrală, este situată lângă primărie, cealaltă, în
Piaţa Amzei. Construite după modelul halelor din Paris,
aceste două clădiri fac cea mai mare onoare constructo-
rilor. Instalarea lor definitivă va pune capăt unei situaţii
până acum primitive.
Băuturile. Prima dintre toate băuturile, apa, lipseşte
în Bucureşti. Nu pot înţelege cum un oraş de 200 000 de
suflete poate să se mulţumească cu sistemul actual care
constă în alimentarea cu apă a Bucureştilor prin inter-
mediul sacagiilor, care iau apa dintr-un râu- şi ce râu! un

289
 pârâu mocirlos - cu apa murdară şi plină de impurităţi
care se distribuie foarte scump locuitorilor. Acum câţiva
ani începuse o lucrare de forare pentru un puţ pe platoul
Cotrocenilor. Locul este prost ales pentru că trebuie să se
sape la o mare adâncime pentru a se găsi apă; presupu-
nând că s-ar fi găsit deja pânza freatică, ar fi fost avanta-
jos să se instaleze rezervorulla o înălţime care să permită
distribuirea apei, fără presiupe, în tot oraşul. Iniţiativa lu-
crărilor datează din 1864. In 1865, sosesc la Bucuresti
maşinile şi utilajele. O dată terminate lucrările de inst~­
lare, la 13 aprilie 1866 a început forarea. Adâncimea
atinsă în 1870 era de peste 300 de metri. Lucrările au fost
însă întrerupte de mai multe ori, ca urmare a fluctuaţiilor
politice şi bugetare. La adâncimea de 244,80 metri nu s-a
găsit decât un strat de argilă şi nisip gros de până la 15 m.
Până la 180 metri adâncime, nici un indiciu nu trăda
vârsta şi felul straturilor de pământ traversate; de la 140
m la 160 m, un mare număr de fosile a permis deter-
minarea nivelului exact căruia îi aparţin terenurile forate.
Aceste fosile, cercetate de savanţii geologi Laurent şi
Toumeur, din Paris, au fost recunoscute ca aparţinând
stratului terţiar mijlociu. Cum cele mai bune cantităţi de
apă au fost găsite în straturile terţiare, existau condiţiile
necesare pentru obţinerea apei ţâşnitoare. Singura temere
este că grosimea acestor terenuri, care este destul de
mare, ne forţează să săpăm la o foarte mare adâncime.
Materialul de lucru de care dispunea ministerul la Bucu-
reşti nu permitea forarea decât până la 250-300 m. Pentru
a continua lucrările erau necesare alte utilaje.
În lucrările de sondaje executate până în prezent,
nicăieri nu a fost mai greu ca aici, mai ales în ce priveşte
straturile de nisip care trebuiau traversate: când, în urma
forării, nisipul intră în contact cu apa puţului, acesta se
împrăştie şi se surpă. Este necesar atunci ca el să fie scos
prin ţevi, iar presiunea lui este atât de mare încât conduc-
tele synt scoase repede din funcţiune. Asta s-a.întâmplat
aici. In 1869, a trebuit să fie scoasă întreaga coloană şi să
fie retrase din adâncime conductele rămase în masa de
nisip, operaţie foarte grea şi foarte îndelungată.
De la începutul lucrării, nivelul apei s-a menţinut
constant la 15-24 m sub nivelul solului. Au fost găsite

290
câteva pânze freatice, dar debitul nu a fost atât de mare
încât apa să ţâşnească. În ciuda tuturor acestor probleme,
lucrarea de la Cotroceni promitea totuşi bune rezultate şi
e păcat că a fost abandonată din raţiuni economice.
Comerţul cu vinuri importate este foarte dezvoltat la
Bucuresti, mai ales cel cu vinuri din Franta. Vinurile in-
digene Încep să se bucure de o importanţă reală şi meri-
tată. Principalul depozit de vinuri aparţine dlui Eugen
Carada şi este situat în Strada Nouă.

UZINA DE GAZ

Acum şaptesprezece ani, doct?rul Davila ţinea un curs de

chimie pentru uzul tuturor. Intr-o duminică, a vrut să
prezinte o lecţie despre gazul de iluminat. Sosit la labora-
torul colegiului, el cere puţină huilă pentru a o distila. Nu
aveau. Au căutat în tot oraşul, nu au găsit; huila era necu-
noscută. Dl. Davila, care avea încă de atunci geniul
îndrăznelii şi neprevăzutului, înhamă şase cai la trăsură
şi pleacă la Giurgiu. Acolo găseşte depozitele de huilă
pentru vapoarele cu aburi. Pune câteva bucăţi în trăsura
sa si se întoarce la Bucuresti, unde îsi tine lectia si arată
pe~tru prima oară auditoriior săi surj,rlnşi ace~t cărbune
care luminează, de un an, străzile principale din Bucu-
resti.
' Pe vremuri, străzile capitalei Valahiei erau luminate
(?) de felinare cu lumânări de seu.
În 1867, un inginer francez, dl. Alfred Gottereau, a
venit la Bucuresti si a propus iluminarea cu gaz. Dl. Got-
tereau nu era prlm~l venit, nu era un începător. Înainte de
a veni în România, instalase deja uzine cu gaz în două­
zeci şi două de oraşe, printre care: Monta~ban, Agen,
Trieste, Parma, Messina, Reggio şi Milano. In luna mar-
tie 1868, el obţine concesiunea iluminării cu gaz a oraşu­
lui Bucureşti. A plecat imediat la Londra, unde nu i-a
fost greu să formeze o societate de acţionari. Dar, asupra
acestei afaceri, jurnalele englezeşti, în special Times, au
declarat un război îndârjit municipalităţii oraşului ·
Bucureşti. Ele pretindeau - repetăm propriile lor cuvinte
- că roDJ.ânii nu erau de bună credinţă, că ei nu căutau

291
 decât să atragă aici străinii care să verse cauţiuni sub pre-
textul concesionării; după aceea, cauţiunile încasate, li se
făceau tot felul de şicane concesionarilor şi banii rămâ­
neau în tară.
În a~est moment nu există la Bucuresti un ziar redac-
tat într-o limbă străină pentru a răspund~ acestor calom-
nii. Calomnia a fost neluată în seamă şi poate a rămas
chiar necunoscută de cei pe care-i viza. Deţinătorii de
capital, suspicioşi şi temători din firea lor, s-au retras şi
afacerea a fost pe punctul să eşueze.
Din fericire, s-au găsit în România doi oameni care,
asumându-şi toate riscurile, au consimţit să cumpere con-
cesiunea: dnii Theodor Mehedinţeanu şi T. J. Negropon-
tes. Ei I-au păstrat pe dl. Gottereau ca inginer, asociindu-1
întreprinderii.
Lucrările au început la 15 iunie 1870. Municipalita-
tea a concesionat cu titlu gratuit, pentru construcţia
uzinei un teren de două hectare la intrarea în lunea
Filaretului. Acest teren era mlăştinos, ca şi tot solul pe
care se află capitala României. Dădeai de apă la 30-40 de
centimetri şi de aceea trebuia să se sape fundaţiile, la
gazometre de exemplu, la mai mult de cinci metri. Dl.
Gottereau a scos-o la capăt cu toate aceste dificultăţi şi
nu a folosit decât muncitori din tară. A considerat inutil
să impună companiei o creşter~ a cheltuielilor pentru
aducerea muncitorilor străini, cu riscul de a nu fi servit
mai bine de muncitorii autohtoni.
Această încredere îndrăzneală a fost încununată de
succes şi s-a demonstrat astfel că România posedă în in-
terior resurse suficiente pentru lucrări importante, cu
conditia ca aceste resurse să fie folosite cum trebuie.
Dl. Gottereau a fost pe rând zidar, lăcătuş, mecanic,
arhitect; el a demonstrat o inteligenţă extraordinară şi a
desfăşurat o activitate pe măsură. Datorită lui, Uzina de
Gaz din Bucuresti este una dintre cele mai frumoase si
mai bine constn.iite din Europa. Trebuie să adăugăm ~ă
cei doi concesionari i-au dat tot concursul si că n-au
precupeţit nici un efort pentru a înzestra ţara c~ o aseme-
nea uzină model.
În primăvara lui 1871, au început lucrările de canali-
zare. Şi aici s-au întâmpinat dificultăţi. În afara naturii

292
 mlăştinoase a terenului şi a ploilor care inundau şanţurile
mereu, trebuia să se ţină seama de cea mai mare încâlcea-
lă de străzi care există în lume. Planul Bucurestilor a fost
desenat de cineva care avea, în cel mai înalt irad, geniul
"zigzagului". În câteva luni s-au canalizat totuşi 80 000 de
metri si s-au pus 4 000 de becuri.
Feiinarele sunt folosite cu o risipă uimitoare. În multe
locuri ele nu sunt la mai mult de zece metri unele de al-
tele. Aceste felinare au o formă foarte elegantă. Ele sunt
făcute la Casa Froment Houille din Paris. Lămpile ele-
gante au fost furnizate de Casa Lacarriere şi Delatour.
Consolele plasate pe pereţi, acolo unde nu s-au putut in-
stala felinare, au fost furnizate de Casa Pinard et Comp.,
din Paris. Războiul şi asediu! repetat al Parisului au
împiedicat livrarea la timp a tuturor aparatelor. Aşa se
explică întârzierea lucrărilor de instalare a iluminatului
în casele particulare.
Duminică, 12 noiembrie 1871, tot orasul era în sărbă­
toare. O mulţime de trăsuri goneau spr~ Filaret. Uzina
fusese gătită cu o cochetărie de bun gust. Un mare număr
de steaguri în culorile naţionale fluturau în jurul gazo-
metrelor; altele formau o alee spre locul pregătit pentru
ceremonia religioasă. La baza coşului monumental care
semnala de departe clădirea uzinei, se înălţase un elegant
altar. Vizavi se găsea o estradă pe care se aflau fotoliile
destinate Prinţului şi Prinţesei, corpului diplomatic, etc.
Deasupra estradelor se aflau pavilioanele tuturor puteri-
lor străine reprezentate la Bucureşti. Locurile care urmau
să fie transformate în grădină erau înconjurate cu brazi.
Toate aleile erau acoperite cu nisip. Într-un chioşc mare
se servea un bufet variat. Un alt bufet, destinat Altetelor
Lor şi invitaţiilor notabili era aranjat în pavili~nul
directi unii.
L~ ora douăsprezece şi jumătate, Prinţul Domnitor şi
Prinţesa au sosit într-o trăsură deschisă, cu atelajul a la
Daumont. Ei au fost întâmpinaţi de miniştri, de membrii
Consiliului municipal, de concesionari şi inginerul Got-
tereau. Doamna Negropontes a oferit Prinţesei Domni-
toare un frumos buchet de flori. Se afla de fată o multime
numeroasă. Tot corpul diplomatic şi consul~r, prin~ipa­
lele autorităţi ciVile şi militare, negustori, oameni din

293
 toate clasele sociale se îngrămădeau pe aleile şi în curtea
uzinei.
Slujba de binecuvântare a fost rostită de Înaltul cler
mitropolitan, iar o salvă de artilerie a anunţat ceremonia
pioasă întregului oraş. După încheierea serviciului divin,
Alteţele Lor s-au retrus în pavilionul direcţiunii şi au
servit o gustare; apoi au aprins două becuri cu gaz plasate
în salon. Dl. Carol Creţulescu, primarul oraşului Bucu-
reşti, a citit un discurs lu care Prinţul a răspuns cu obiş­
nuita sa bunăvoinţă. Dl. Gottereau a închinat un toast
Prinţului şi Prinţesei, precum şi tinerei principese
Maria206.
Seara, încă de la orele cinci, mulţimea era atât de nu-
meroasă pe Calea Mogoşoaiei şi în Piaţa Teatrului. încât
era aproape imposibil să mai circuli. Pe la orele şase au
început să se aprindă felinarele. La intrarea teatrului se
făcuse un aranjament din becuri cu gaz în mijlocul căro­
ra era stema României cu inscripţia: Nihil sine Deo. În
momentul când toate becurile s-au aprins, o lumină albă
a căzut peste mulţimea care, prinsă de un entuziasm
spontan, a început să bată din palme şi să aclame. Asta
ne-a amintit de annata franceză aplaudând splendoarea
ruinelor Tebei.
Pe la orele şapte, Prinţul Donmitor şi Prinţesa au ieşit
cu caleaşca şi au străbătut Calea Mogoşoalei, strada
Lipscani, strada Carol 1, etc. Mulţimea îi saluta cu o re-
spectuoasă simpatie.
În seara aceea iluminatul a fost făcut pe cheltuiala
companiei. Era programat să dureze până la ora unspre-
zece, oră la care s-a şi stins lumina peste tot, încât,
deoarece nu avuseseră grijă să aprindă lămpile cu petrol,
s-au trezit pentru un moment într-un întuneric beznă. Dar
asta a durat puţin. S-au aprins felinarele şi noi înşine am
străbătut Calea Mogoşoaiei, la trei dimineaţa, şi am putut
constata că era iluminată strălucitor.
Uzina de Gaz este situată la marginea cartierului
Filaret. Are avantajul de a fi plasată mai jos decât oraşul,
206. Maria (1870--1874), principesă a României, unicul copil al
domnitorului Carol I şi al principesei Elisabeta.

294
 în vecinătatea Gării Giurgiu, ceea ce facilitează trans-
portul de cărbuni. [ ... ]
Uzina se compune din:
1. două pavilioane la intrare, unul ocupat de funcţio­
nari, sala regulatomlui de presiune şi cabinetul de
fotometrie; celălalt este destinat directomlui.
2. patru magazii putând să adăpostească 6 000 tone
de huilă.
3. sala de distilare cuprinzând 20 de cuptoare cu şapte
retorte.
4. un cos din cărămidă obisnuită si refractară, înalt de
35 m. ' · ·
5. într-o clădire mare, vizavi de depozitele de căr­
buni, se află refrigeratoarele, coloane de cocs, cazane cu
abur, o maşină cu abur, extractoare şi opt epuratoare.
6. sala tabloului de comandă; laboratorul de testare a
cărbunilor, bala de preparare şi refolosire a amestecurilor
rezultate din epurare, atelierul de forjă şi ajustaj.
7. încăperea vanelor pentru intrarea si ieşirea celor
două gazometre, având împreună cubajul kde 9 500 m.
8. canalizarea făcută exclusiv din tevi de fontă, cu o
desfăşurare de 103 000 metri şi pe car~ se află repartizate
4 000 de becuri publice pentru serviciul municipal; numă­
ml becurilor instalate la particulari depăşeşte 3 000 pentru
primul an 1872-1873 şi se speră ca iluminatul cu gaz să
fie adoptat de toate clasele sociale. Chiar domnitorul a
dat exemplu, iluminând Palatul Domnesc.
Toate aparatele şi maşinile au fost furnizate de atelie-
rele speciale, uzina din Bucureşti fiind una dintre cele
mai dotate.
Terenul pe care se află uzina conţine izvoare foarte
bogate de ape minerale care, supuse analizei, au dovedit
aceleasi calităti ca si cele de la Văcăresti, cu diferenta că
ele su~t pline de a~id carbonic. · ·

POŞTA ŞI TELEGRAFUL

La 1 aprilie 1869, guvernul român a luat în sarcina sa

serviciul de postă. Înainte, acest serviciu era îndeplinit la
Bucureşti de Agenţia consulară a Austriei şi cea a Rusiei.

295
 Aceasta din urmă nu avea decât un serviciu special cu
destinaţia Rusia însăşi. Cealaltă îndeplinea întreg servi-
ciul internaţional şi serviciul intern. Ne amintim toţi ce
primitiv era organizat acest serviciu. Un bărbat, care îşi
oferea bucuros luxul unei trăsuri, ducea ziarele la domi-
ciliu în schimbul unei redevenţe anuale. Un altul- şchiop­
ducea într-o basma cu carouri scrisorile şi pachetele mici
şi le distribuia după capul său.
Era puţin umilitor pentru români să-i vadă pe străini
făcând un serviciu atât de important cum era cel al
poştei. Nu era doar o chestiune de amor propriu naţional,
ci şi o problemă politică şi financiară, căci naţionalizând
acest serviciu, românii si-ar afirma drepturile lor de auto-
nomie şi independenţi administrativă. În plus, ar crea
pentru trezoreria statului o sursă de venituri considera-
bilă. Câteva cifre sunt suficiente· pentru a demonstra
acest fapt. În cursul lunilor aprilie, mai şi iunie 1868,
serviciul telegrafic a raportat la stat 271 395 franci şi o
centimă, iar serviciul postelor 100 698 franci 72; total:
372 093 franci si 73 ce~time. În cursul acelorasi luni
1869, serviciul t~legrafic a raportat 304 135 franci şi 28
centime, iar cel al poştelor 317 844 franci _şi 72 centime;
total: 621 981 franci. De unde rezultă o diferenţă de 249 887
franci şi 27 centime în favoarea anului 1869, asta doar
pentru trei luni şi cu un serviciu incomplet organizat.
Astăzi personalul serviciului poştei şi telegrafului
numără 1 085 de angajaţi, repartizaţi după cum urmează:
- administraţia centrală 32
- inspectori de circumscripţie şi
funcţionari de birou 494
- factori poştali şi alţi
funcţionari subalterni 559
1 085
Există în România 68 de staţii telegrafice şi poştale;
numai trei sunt poştale.
Biroul central este la ·Bucuresti, Îil vechiul hotel
Bărcănescu, perfect adaptat noii sale destinaţii şi plasat
în centrul cartierului afacerilor. Bucureştii au, printre altele,
trei birouri sucursale: primul la Ministerul de Finanţe, al
doilea la Prefectura Ilfov şi al treilea la Camera Depu-

296
taţilor. Acesta din urmă nu funcţionează decât în timpul
sesiunilor.
Pe toate străzile din Bucureşti se găsesc cutii de
scrisori, aplicate pe ziduri. Ridicarea corespondenţei se
face de patru ori pe zi: la ora şase şi la zece dimineaţa; la
ora unu şi la trei şi jumătate după-amiaza.
Expedierile pentru străinătate sunt fixate după cum
urmează:
1. De la Bucuresti la Itcani, 571 km distantă; servici-
ul zilnic cu trenul ~ccele;at care are legătură' directă şi
imediată cu Lemberg, Viena, etc. la ora trei şi jumătate
după-amiază.
2. De la Bucuresti la Kronstadt, 218 km distantă:
serviciul zilnic cu trenul accelerat de la Bucuresti 'ta
Ploieşti şi cu diligenţa (104,5 km). Plecarea din Pl~ieşti
la ora şapte seara.
3. De la Bucureşti la Giurgiu, 67 km distanţă, de trei
ori pe zi, pe calea ferată, la ora şase şi jumătate din1ineaţa
şi la 2 şi 7 minute după-amiază.
4. De la Bucuresti la Galati, 269 de km; ; serviciul
zilnic cu trenul d~ călători, 'la ora 8 si 20 minute
dinlineata. ·
5. D~ la Bucureşti la Călăraşi, 134 km şi jumătate
distanţă; cu poşta de bagaje, marţea, joia şi sâmbăta, la
ora 8 dimineata.
6. De la B~cureşti la Urziceni, 49 km şi jumătate dis-
tantă; cu cariola, martea si sâmbăta, la ora 8 dimineata.
·7. De la BucureŞti 1~ Orşova, 357 km şi jumăiate
distanţă; serviciu zilnic de la Bucureşti la Piteşti, pe calea
ferată; de la Pitesti la Slatina si de la Slatina la Craiova,
cu diligenţa; de ia Craiova la 'orşova, cu cariola, la ora
trei după-amiază.

TARIFUL POŞTAL

Scrisori simple - pentru oraş, 5 centime; pentru

România, 10; Paris, 75; Viena, 25; Petersburg, 60;
Londra, 75; Roma, 50; New-York, 70; Atena, 75; Berlin,
25; Bruxelles, 35; Constantinopol, 40; Madrid, 80;
Lisabona, 80; Geneva, 35; Stockholm, 70.

297
 Imprimate, nedepăşind greutatea de 15 grame -
România, o centimă şi jumătate; Germania şi Austro-
Ungaria, 5; Rusia, Turcia, Grecia şi Italia,lO; Belgia,
Elveţia, Peninsula Hispanică, Anglia, 15; Franţa, 20.

TARIFE TELEGRAFICE

Telegrame simple de 20 de cuvinte nedepăşind fiecare 4

silabe. România, 1 franc. Franta, 7 franci. Austro-
Ungaria, 4. Germania, 5. Petersburg, 6. Londra, 9. Roma,
6,50. New-York, 25. Atena, 5. Bruxelles, 6. Madrid, 6.
Lisabona, 10. Turcia, 4. Geneva, 5. Stockholm, 7,50.
O lege votată de cele două Camere, în luna martie
1873, a introdus în România depeşele urgente. Aceste
depeşe au prioritate asupra celor particulare sau a celor
obişnuite de serviciu. Ele sunt expediate imediat după
depeşele de stat şi cele urgente de serviciu. Sunt supuse
unui supliment de taxă cu 50 de centime (bani) pe depeşă
pe tot cuprinsul ţării, oricare ar fi numărul de cuvinte.
Această suprataxă este percepută chiar în momentul
prezentării depeşei.
O altă
lege, votată tot în martie 1873, a introdus
cărţile poştaleîn serviciul poşte1or. Acestea sunt supuse
unei taxe de 5 centime, pentru o carte poştală simplă, şi
10 centime pentru una dublă, adică şi cu răspuns plătit.
Confecţionarea cărţilor poştale timbrate este rezervată
exclusiv guvernului.
Corespondenţa particulară cifrată în şi pentru Româ-
nia nu este permisă. Limbile permise pentru corespon-
dentă sunt în număr de 27: armeană, boemiană, croată,
dan~ză, engleză, franceză, flamandă, germană, greacă,
iliră, italiană, latină, norvegiană, olandeză, poloneză,
portugheză, română, ruteană, rusă, spaniolă, slovacă,
sârbă, slavonă, suedeză, turcă şi maghiară. Comunicările
de serviciu de la un birou la altul nu se fac decât în limba
franceză. Menţionarea în preambul a eventualelor
indicatii se face în franceză. Functionarul care ar omite
această menţionare suportă co~secinţele. Când o
telegramă conţine indicaţia expres paye, asta înseamnă
că s-a perceput taxa pentru confirmarea de primire.

298
RECTIFICĂRI ŞI ADĂUGIRI

Prezentul Ghid a fost compus puţin la întâmplare datorită

unei publicări periodice. Aceasta este adunarea laolaltă a
unei serii de articole apărute în Le Journal de Bucarest.
S-au putut strecura anumite omisiuni; nu semnalăm
decât una, omiterea din lista medicilor a dlui doctor
Darvaris, unul dintre cei mai distinsi tineri medici din
Bucuresti, locuind în strada Franceză: si aceea a dlui doc-
tor Mădescu, strada Scaunelor. '
Dacă ne sunt semnalate alte omisiuni si inexactităti le
vom primi cu bucurie şi vom ţine seama ·de ele în ediţia
următoare a prezentei lucrări pe care o considerăm doar
un eseu destinat a deveni, pe cât posibil, o carte definitivă.
CUPRINS

PREFAŢĂ ..................................................................... .

DE LA PESTA LA BUCUREŞTI
ÎNSEMNĂRI DE CĂLĂTORIE
1. .................................................................................... 25
Il. Dunărea .................................................................... 30
III. De la Pesta Ia Orşova .............................................. 41
IV. De Ia Orşova la Giurgiu.......................................... 47
V. De la Giurgiu Ia Bucureşti ........................................ 67
VI. Bucureşti ................................................................. 73

GHIDUL CĂLĂTORULUI LA BUCUREŞTI

În loc de introducere. Călătoriile în România ............... 103

O scurtă privire istorică ................................................. 107
Hoteluri .................................................. ........................ 118
Restaurante şi grădini ........................... ......................... 122
Străzi şi vehicule ................................ ........................... 124
Cafenele şi cofetării ....................................................... 129
Cercuri şi cluburi ........................................................... 131
Instituţii financiare ......................................................... 133
Teatre............................................................................. 138
Baluri............................................................................. 146
Promenade ..................................................................... 147
Monumente .................................................................... 158
Palatul Academiei.......................................................... 174

301
 Cabinetul de fizică .... .. ........ ... ..... .... .......... .. .... ... ... .. ... .... 181
Biblioteca....................................................................... 182
Muzeul de Istorie Naturală............................................ 185
Muzeul Monumentelor Istorice..................................... 189
Muzeul de Pictură ... ................. ........ ........................... .. . 193
Pictorii români ........ .. ... .. ... ............................................. 197
Corpurile legislative ....................................................... 209
Autorităţile publice........................................................ 210
Bisericile (Biserici ortodoxe) ........................................ 213
Alte biserici ................................................................... 223
Zilele de sărbătoare în care nu se lucrează .................... 229
Dansurile româneşti ....................................................... 235
Lăutarii .......................................................................... 240
Igienă şi sănătate ........................................................... 245
Eforia Spitalelor Civile ...................... .. .................... ...... 251
Instituţii militare ............................................................ 255
Imprimeria Statului ........................................................ 260
Cimitirele ............................................. ...... .................... 264
Arhivele Naţionale......................................................... 266
Corpul diplomatic .......................................................... 270
Calendarul ..................................................................... 275
Greutăţi şi măsuri ........................................................... 281
Moneda.......................................................................... 284
Societăţi literare şi artistice .......... ................................. 286
Industrie şi comerţ ................. ........................................ 288
Uzina de Gaz................................................................. 291
Poşta şi telegraful .......................................................... 295
Tariful poştal ................................................................. 297
Tarife telegrafice ........................................................... 298
Rectificări şi adăugiri ..... ............................................... 299
 Redactor: ANDREI NICULESCU
Tehnoredactor: GHEORGHE MIHĂITĂ
Tehnoredactare computerizată: CAMELIA DOBREANU

Bun de tipar: noiembrie 1999

Coli de tipar: 12,66. Apărut: 1999

Tiparul executat la Tipografia SEMNE

 Biblioteca de artă

589

Biografii. Memorii , Eseun

ISBN 973-33-0384-4