Labirintul codependneței

Codependența – nereușita de a controla sentimentele, compensantă prin controlul exercitat asupra

oamenilor, obiectelor sau evenimentelor exterioare. Pentru codepedenți, controlul sau lipsa acestuia
reprezintă elementul central al fiecărui aspect al vieții lor.

Codependența se poate manifesta și ca dependență față de o altă persoană, ea fiind atât de capitavată
de celălalt încât sentimentul identității personale, al sinelui, este grav diminuat, înăbușit, aproape
eliminat de personalitatea și problemele celuilalt.

Aceste persoane încearcă să-și umple golul afectiv prin consumare de alcool, droguri sau lucruri, bani,
mâncare, sexualitate, muncă. „Ceva lipsește înlăuntrul meu.„

Dependența de alcool – în aceeași măsură în care alcoolicul era dependent de alcool, familia lui este la
fel de dependentă de situația creată de alcoolismul unuia dintre membrii. Ei își adaptează întreaga viață
și întreaga înțelegere a vieții pentru a-l integra pe alcoolic. În cazul alcoolului, familiile trebuie ajutate să-
și adapteze dinamica familială la noua situație, de abstinență.

Caracteristici ale codependenței:

1. Persoana codependentă este dominată de una sau mai multe obsesii, fie ele pozitive sau
negative. (există în viața ta un comportmanet recurent?)
2. Persoana codependentă este marcă și suferă din cauza situației problematice din familia în care
a crescut. (cât de des auzi ăn prezent vocea mamei sau a tatălui tău?)
3. Persoanele afectate de codependență au un foarte scăzut respect de sine (și demonstrează un
grad scăzut de maturitate).(cât de mulțumit ești de tine însuți? Te aperi de criticile nefondate?
Te simți lipsit de sprijin și prieteni? Ce îți spun aceste lucruri despre respectul față de tine
însuți?)
4. Codependentul este sigur că fericirea lui depinde de ceilalți (ceea ce fac sau gândesc ceilalți).
Ex: dacă el s-ar schimba, aș fi fericit. Dacă el ar arăta că mă acceptă aș fi fericit. Singurul motiv
pentru care face asta este ca să mă rănească.
5. În schimb, persoana codependentă se simte excesiv de responsabilă pentru ceilalți.
Ex: Dacă nu intervin, el/ea poate greși îngrozitor.
Îi provoc suferință. Dacă mă străduiesc să fiu mai bun, el va fi fericit.
6. Relația dintre codependent și partnerul lui de viață sau altă persoană importantă pentru el este
tulburată de o lipsă de echilibru între dependență și independență cu efecte nocive (opusul
codependenței este interdependența). Persoanele interdependente sănătoase își pot permite să
fie suficient de dependente pentru a se deschide spre ceilalți și a-și arăta vulnerabilitatea, dar în
același timp ele au o imagine de sine pe care o pot susține fără a avea nevoie de altcineva
pentru a o susține.
7. Persoana codependentă este un adevărat maestru al negării și reprimării. Codependența este
generată de problemele familiei de provenință. Cu toate acestea, persoana codependentă își
apără în mod sincer familia. Ele nu pot vedea lucrurile așa cum sunt, nu pot aprecia situațiile ca
fiin atât de rele precum se prezintă în realitate. Ele pretind că nimic rău nu s-a întâmplat.
8. Persoana codependentă își face griji pentru lucrurile pe care nu le poate influența și încearcă
adesea să le schimbe – controlarea de situații sau persoane care nu sunt în sfera influenței.
 9. Viața persoanelor codependente se desfășoară între extreme. Relațiile personale sunt marcate
de suișuri și coborâșuri extreme. Și atitudinea persoane codependente față de autoritate este la
fel de marcată de extreme. Același om, dezgustător de umil în fața șefului, poate fi un tiran
acasă. Nu există un echilibru sănătos.
10. Persoana codependentă caută în permanență acel ceva despre care crede că îi trebuie sau îi
lipsește în viața personală. Sunt nerăbdătoare și nemulțumite, indiferent de condițiile
exterioare.

Aceste 10 caracteristici împing persoanele codependnete la a întreține unele reacții care își pun
amprenta asupra fiecărei zile a lo. Noțiunile noastre despre familie și despre condiția de om adult se
conturează în copilărie și suntem condamnați să repetăm experiența familiei pe care ne-o amintim. Pe
lângă retrăirea experiențelor din copilărie, acestea din urmă determină majoritatea alegerilor pe care le
facem și chiar modul în care percepem lucrurile.

Cauzele codependenței

1. Nevoile afective neîmplinite

1.1. Setea de iubire – metafora rezervorului iubirii – pentru a-și umple rezervoarele de iubirii
părinți le umplu unul de la celălalt, însă uneori părintele absorb din rezervorul copilului,
secându-l.
- Metafora prăjiturii cu patru foi
a. Simptomele vizibile (diferitele tipuri de dependență inclusiv cele care nu se referă la
substanțe chimice, dependența de muncă), obsesii, crize de furie, manii
comportamentale.
b. Nivelul relațiilor – relații afectate, deteriorate afectate de abuz.
c. Abuz - accentuează distorsiunea survenită în relațiile interpersonale
d. Nevoia de iubire – o persoană cu carențe serioase în ceea ce privește satisfacerea
nevoilor afective este numai pe jumătate om, fiind în continuă căutare pentru a găsi
jumătatea lipsă.

Ex. – dependența de bani – tulburările grave de codependență se leagă de chestiunile financiare –

aceleași caracteristici predomină- excesele (fie de cheltuieli, fie de economie), sentimentul efemer că
deții controlul asupra situației, evidențierea posibilelor efecte negative, sentimentul de vinovăție că nu
ai folosit banii mai bine.

- Negarea – persoanele codependente care au suferit o gravă privare de afecțiune sunt

maeștri ai negării care reprezintă un obstacol în calea vindecării.
1.2. Copilăria pierdută – abuzul
a. Abuzul activ – agresiuni fizice evidente, sexuale, manifestări ale furiei, violența verbală,
țipetele sau acuzațiile violent și negândite (copilul supus violenței verbale sau
emoțioanle este agresat la modul activ) Ex. Oh, nimic nu faci bine. Lasa-mă pe mine...
b. Abuzul pasiv – neglijare emoțională – unul sau ambii părinți sunt atât de ocupați încât
nu sunt la dispoziția copilului lor nici fizic, nici afectiv – dependențe sau obsesia de a
munci.
- Abandonul – divorț.
- Părintele care își îndepărtează în permanență copilul – Ex. Nu-mi mai sta în cale. Dacă
vrei să faci ceva, împăturește rufele. Nu acum, mai târziu.
 - Agresiunea verbală pasivă – nicio încurajare, niciun sprijin, fără atingeri și îmbrățisări.
- Lipsa afecțiunii între părinți
- Părintele care manifestă diferite manii sau perfecționism accentuat.
- Părintele deprimat sau bigot.
c. Incestul emoțional – inversare extremă a rolurilor copilul este obligat să devină părintele
părintelui său.
- „Partenerul meu nu-mi oferă dragostea după care tânjesc dar o pot obține de la copilul
meu.„
d. Visele neîmplinite ale părinților transmise copiilor – tatăl nu a reușit dar succesul îl
așteaptă încă pe fii lui, care au toată viața înainte. Prin intermediul lor i se mai acordă o
altă șansă.
e. Mesaje existențiale negative – mesajele implicite sau explicite primite de copii de la
părinții lor, mesaje referitoare la ei înșiși și viața înconjurătoare. Copilul percepe intuitiv
semnificații și nuanțe chiar în situațiile în care părinții înșiși nu realizează că mesajul a
fost transmis.
1.3. Reveniri obsedante – dorul de casă – cu toții avem o nevoie fundamentală de a recreat
contextul familial originar, circumstanțele cunoscute, chiar dacă ele se dovedesc a fi
dureroase și devastatoare.
- O trăsătură caracteristică a persoanelor codependente este încărcătura excesivă de
sentimentele dculpabilitate și elemente de gândire magică. Acești doi factori joacă un
rol important pentru perpetuarea ideii de familie, formată în contextul originar,
deoarece persoanele codependente simt nevoia covârșitoare de a reitera trecutul, într-o
mai mare măsură decît oamenii obișnuiți.
a. Gândirea magică – nevoia de a crea universuri compensatorii.
- Dacă fac X, atunci se întâmplă Y. Gândire magică, gândire codependentă, fals
determinism.
- Egocentrismul copilului care crede că totul are legătură cu el „Dacă mami e nefericită,
eu sunt de vină.”
- Singura speranță a copilului de a controla situația este în lumea imaginarăă,de unde
poate împlini dorința primordială de a transforma visul în realitate
- Exemple: Știu că pot schimba trecutul dacă mă străduiesc mai mult. În sfîrșit, mama va
găsi ceva să-i placă la mine dacă cumva, nu știu cum, voi fi mai demnă de iubire și voi
avea mai mult succes.
- Gândire magică aduce după sine sentimentul de culpabilitate, vinovăția și gândirea
magică se hrănesc una din cealaltă.
b. Vinovăția
c. De ce dorim să retrăim durerea originară?
A. Dacă evenimentele pot fi retrăite, readuse la viatăă, de data aceasta pot rezolva
situația. Pot vindeca durerea. Știu că pot! (Gândire magică) PC trebuie să îndrepte
lucrurile, trebuie să vindece suferința originară.
B. Pentru că am fost vinovat de acea situație dezastruoasă, trebuie să fiu pedepsit.
Suferința mi se cuvine. Pe lângă dorința ascunsă de a ispăși o vină imaginară, se
poate ca PC să fie dependentă de suferință. N-are importanță cât de mult suferă, cel
puțin e acasă. Situația îi este familiară.
 C. Dorința de a avea în jur lucruri cunoscute, sigure. Dacă adăugăm gândirii magice și
sentimentului de vinovăție instinctul de a te întoarce acasă, PC ajung să se angajeze
în genul de relații pe care au jurat să nu le accepte niciodată, sau să recreeze
contexte menite să reproducă genul respectiv de relații. Dacă reușesc să fiu
partnerul ideal, atunci pot să-l fac mai bun și pe tovarășul meu de viață. Astfel îmi
pot împlini acea fantezie din copilărie care spunea că dacă aș fi un copil perfect, aș
putea cumva să îndrept lucrurile din familia mea. De obicei, la maturitate, copilul
codependent se căsătorește cu o persoană care îl ajută într-un fel să recreeze un
anumit tip de legătură afectivă cu părintele de sex opus.

Ciclul dependenței

1. suferință, sete de iubire, respect de sine scăzut >2. Factorul de dependență (alcool, stupefiante,
munca) >3. calmarea durerii/anestezia>4. consecințe (relații dificile) > 1.

Ciclul codependenței (exemplu, soția unui alcoolic)

1. suferința >2. Nevoia de sacrificiu (martiriul codependentului)> 3. Negarea problemei>4. Agravarea și

amplificarea dependenței.