Costaehe lTegrururu7

ALEXANDRT]
LAPT]SNEAI\T]L
)
Fragmente istorice

CuvAnt-inainte gi note de
Nicolae Manolescu

ffi.*rue nouANeescA
 Crrprtns

Cuvdnt-inainte de Nicolae Manolescu .......................7

Costache Negruzzi - extras din Istoria literaturii romdne

pe tnfelesul celor car e citesc, de Nicolae Manolescu ..................... 9

Aprodul Purice G+86).......... .................15

Alexandru Lipugneanul $564 - 1569)........ .............37

Sobieski gi romAnii G686) ...................69

Regele Poloniei qi Domnul Moldaviei Gzr;).................................T9

Cintec vechi........... ..........85

 COSTIICIID
NEGRIYZZI
(r8o8 - z4 august 1868)

Ar fi fost, daci e si ne luim dupl gura murdari a lui

Costandin Sion din Arhondologie, de origine joasi gi fuse-
seri aduqi, Costache gi fratele lui, de tatl gi de un unchi,,cu
carul cu cercuri de la pidure", ca si fie recomandali boieru-
lui Balg, dar aga de prostimbricali, incit atrebuit Negrugoaia,
mama copiilor, si le scoati,,antereoatele ce av6 de al5g6, 9i
giubelufile, qi le-au dat in trlsuri gi schimburi". Smolitul la
chip Costache a fost un Prozator incomparabil, degi a pirut
neglijent cu opera lui, publicAndu-gi tArziu un volum intitu-
lat, probabil la sugestia lecturii lui Dumas-fils, Picatele ti-
nerefelor. Daci volumul cuprinde numai oPere de tinerefe,
este pentru ci Negruzzi s-a lenevit apoi la scris, firi ca asta
si insemne ci volumul nu e construit cu multi griji, ceea ce
infirmi ideea unora ctr autorul ar fi procedat ca un diletant.
La fel de pufin adevirat este gi ci prozatorul ar fi lipsit de
,,invenfie, mirginit la anecdoti gi memorii, creator de valori
de interpretare artisticil', dupi cum a suslinut G. Cilinescu.
Toate astea izvorisc din ignorarea specificului prozei
Biedermeier. Negruzzi a respirat tn atmosfera romantici ina-
inte de a scrie el insugi literaturi. Traducerile gi prelucririle
lui dateazi din anii r83o. lnceputul la Zoe este balzacian,
cum va fi gi al Misterelor Parisului al lui Sue, din care se
vor inspira mai toate romanele noastre de inceput. O aler-
gare de cai este o mici bijuterie de precizie tehnici. Aspectul
e de fiqiune memorialistici. Nuvela lui Negruzzi infl;iqeazi
un exemplu de intertextualitate qi de alternare a registrelor
stilistice neobignuit in proza epocii. Nuvela Alexandru
Llpugneanul este un clasic al genului, cititi de noi toli lncl
din pcoal5 qi prefuiti de tofi istoricii literari, in pofida abu-
zului de convenfii narative caracteristice epocii. Istoricii au
avut mereu probleme cu definirea facturii prozei din Negru
pe alb. Ne-a scos din impas Biedermeier-ul, din bagajul ci-
ruia fac parte scrisorile, adevirate sau false, notele de jurnal,
amintirile, portretele (intre care acela al caraghiosului Daniil
ts

Scavinschi, client qi al lui Eminescu) qi atAtea altele din spe-

ciile literaturii nonficfionale. Ca un adevirat om al epocii
sale, Negruzzi qi-a cultivat gridina proprie in cel mai deplin
spirit domestic, idilic qi juciug, scriind FloraromAniin ma-
niera unui horticultor cuminte gi a unui prozator excepfional.

Nicolae Manolescu - Istoria literaturii romdne

pe tn{elesul celor care citesc, Editura Paralela 45, zot4
 Aprodul Purlee
(r+s6)

Fost-au acest domn, om nu mare la stat, tnsd intreg,

drept, viteaz qi megter la rd.zboaie... $i era mare jale
qi pldns tn norod pentru perderea acestui ilomn bun.
Vornicul Ureche,
Laviala lui $tefon cel Mare

CiocArlia cea voioasi in vlzduh se legina

$-inturnarea primiverii prin dulci ciripiri serba,
Plugariul cu hlrnicie s-apucase de arat
PimAntul ce era inci d-al siu sAnge rourat;
Uitas*acum moldovanul trecutele lui nevoi,
$i cu fluierul la guri, pistorul pe lAngi oi
Cinta dragostele sale. Vai! el nu putea gici
Ci vrijma$u-ntr-a lui qari se gitegte-a nivili.
Generalul cel mai falnic a dArjilor ungureni,
Hroiot', ros de-nver$unarea ce avea pe moldoveni -
Care*n multe sAngeroase lupte i-au fost aritat

' Hroiot au fost unul din cei mai vestili capitani a ogtilor regelui ungu-
resc Matias Corvinu. Vrtrjmaq neimptrcat al moldovenilor, el purure a
fost uneltitor cruntelor rizboaie ce au nenorocit aceste firi vecine (n.a.).

15
 Cd nume de viteaz mare pe nedrept gi-a cAgtigat -,
LuAnd veste cum cI $tefan domnul lor atunci s-afla
in linuturi deplrtate, avAnd cu el oastea sa,

Socoti ci favorabil prilej altul n-a glsi

De moldoveni gi de $tefan deodati a-gi rispliti,
Ca si poati c-o lovire acea rugine sp5la,
Ce romAnegtile arme au slpat pe fruntea sa.
Aqadar, adunAnd noaptea pre tofi ofilerii sei,
Le espuse-a sale planuri, gi le zise: ,,Fragii mei!

$t[i c-acegti romAni silbatici, vrijmagi aprigi, ne-mpicafi,

Au ucis mullime mare dintr-ai nogtri bravi soldafi,
$tigi ci insetafi de sAnge in Ungaria au intrat.
$i ci foc Ai pustiire pe-a lor urmi au lisat;
Iar noi care birbitegte n-am lipsit a ne lupta,
De abia numai prin fugl viafa ne-am putut scipa,
$i cununile de lauri ce-n rizboaie-am adunat
Moldovanul cel obraznic in picioare le-au cllcat;
Oare-aceastl infruntare ;i batjocori gi reu
N-a si aibi rispldtire de la dreptul Dumnezeu?
N-a si mai soseasci vremea sI ne rizbunlm gi noi,
S-aritlm c5-n unguri curge viteaz sAnge de eroi?
Vremea este indimAnS, prilejul favoritor.
Oastea lor este departe, gi cu ea-i gi domnul lor;
Mergifi dar, gi-n astS-noapte tofi ostagii vtr giti;i
$i cAnd va miji de ziu5, nesminlit cilSri si fili,
Ca prin mar$ iute gi grabnic, ftrr5 veste sl-i cilcim,
Cine sunt ungurii nogtri gi Hroiot str le-artrtim".
r6
 Se filea degertul ungur cu-acel vis amigitor,
Ci o farl neapirati va pustii prea ugor,
$-in a sa zldirnicie i se pirea ci vedea
Lacrimile cum se varsi, sAngele cum qiroia!
Dar dreptatea Provedinfii n-au putut ingidui
GAndul sdu cel sAngeratic si se poati slvArgi;
$i Dumnezeu milostivul p-al siu popul credincios
Nu-l va lSsa in cllcarea ungurului fioros.
Deci Sffintul Duh cu-ndurare pe un romAn insuflAnd
Ce de mult se afla incl printre unguri petrecAnd
$i carele auzise tot planul acel cumplit
Ce asupra ftrrii sale ungurii au slimuit',
Degi se gisea nemernic, pribegit din fara sa,
Patriotici simfire in inimi-i tot s-afla;
Agadar in vilmigagul ce gitirea prileji,
S-arunci pe-un cal cu grabi gi spre Moldova porni.
DupI ce iegi din lagir alergl necontenit
Toati noaptea, pAn-ajunse cAnd soarele-a rislrit
in orag la Roman, unde pre pArcllabul aflAnd,
$i primejdia ce vine abia a-i spune-apucAnd,
De ostenealS gi de trudl a cizut jos leginat,
Iar calul siu lAngi dAnsul risuflarea g-a gi dat.
De indati pArcilabul un minut n-a zibovit
$i un curier in pripi la $tefan a rlpezit;
Iar satelor de pe mirgini, porunci a se glti
Cu slcuri, topoare, coase, cu ce vor putea gisi,
Totodati dAnd de gtire gi pre la boiernagi

'A slimui, a pune la cale, a urzi (n.r.).

t7
 Ca cu oamenii de oaste, cu vecinii gi sluibagi,
Cu to;ii, gi mic gi mare, si gribeasc-a alerga
La gesurile Moldovei unde el se va afla;
Apoi strAngAnd clliragii gi parte din tArgovefi
inarmagi cu l5nci, cu s5bii, cu arce gi cu sinefi',
Au ieqit din tArg afari cu mica urdia sa,
$i pre dugman firl frici ca si vie-il agtepta.
Precum norul de licuste soarele intunecAnd
Vine pre sus cu iufeal5 farinile-amenin;And,
incAt tremurAnd aqteaptl spirietul muncitor
Negtiind unde-a si cadi acel nor ingrozitor;
S-amigegte cu nidejdea cI ogoru-i va scipa,
$i-a sudorei sale roduri va putea inc-aduna;
insi d-odati l5custa cade toati pe cAmpii
$-intr-un clip in praf priface farini, hoalde-ogoare, vii,
Sau dupi cum primlvara omltul cel adunat
Pintre rApi, gi d-a lui Febus calde raze sigetat
Se topegte gi s-azvArle, giroi iute furios,
in pAriul care curge pintre flori in vale jos,
il turburi, il mlregte, il imfl5 cu al siu val
$i nu-l lasi pin'nu-l face de se varsi piste mal;
CAmpiile se ineacS, iar pistorii spiim6ntaqi
S-aciuiazi cu-a lor turme in munfii lnvecina;i;
Acest fel sume;ii unguri in Moldova nibugesc.
Orice-ntAmpini nainte robesc, taie, pArjolesc,
Cu omor gi pustiire, drumul lor se insemna,
Naintea lor merge groaza, g-in urml foc fumega;
Dar spre-a Romanului parte de ce se apropia

' Sdneafd, sflneafd, pugci primitivi cu cremene; flintl (n.r.).

r8
Hroiot aflAnd pustii sate a-nfilege nu putea
Care poate fi pricina acelui bejlnirit,
Cici el crede ci de dAnsul nimene nici au gAndit;
Deci indatl poruncegte si-i afle pre cineva
Prin colibe, prin bordeie, ca s5-l poati intreba.
Iati cI imblAnd haiducii piste un mo$neag au dat,
GArbovit de bitrAne!5, intr-un toiag rizimat;
A sa barbi ca zlpada, a lui plete argintii,
Fafa lui cea cuvioas5, ochii sii mirefi gi vii
il aseamini ci este ingerul ocrotitor
Al acelor pustii sate, sau duhul tAnguitor.
El pAni la Hroiot vine cu pas lin gi misurat,
Firi grij5, deqi este de catane-ncungiurat,
$i agteapti sil intrebe: ,,Unchiagule, ien si-mi spui
De ce pricini p-aicea nici un locuitor nu-i?"
Astfel Hroiot ii griiegte. * ,,Pricina insufi o vezi
(ii rlspunde-atunci bltrAnul) gi inci mai cercetezi?
Pricina bejinlriei g-a jalei obgtegti, tu eqti,
Hof turbat gi flri lege care prizi gi pustiegti!
Care vii cu cete multe de tAlhari gi priditori
S-aduci jale in locagul unor pacinici muncitori!
Nu purta griji! cu dAngii curAnd te vei intAlni
$i amar i1i vei da seama, foarte greu te-i r5fui.
Dumnezeu mult milostivul nu gAndi ci te-a l5sa
Si sfhgii cu-a ta turbare credincioasi turma sa,
Ce-gi va inturna urgia preste spurcat capul tiu,
$-it va detuna zdrobindu-l cu-nfocat trisnitd seu!"
ZicAnd, face semnul crucei qi din greu a suspinat. -
t9
 Alexamdnr l.Eprrqrreanul
6s6+- 116g)

I
Dacdvoi nu md.vrefi, euvd Yreu...

Iacov Eraclid, poreclit Despotul, perise ucis de

buzduganul lui $tefan Tomga, care acum cArmuia lara,
dar Alexandru Lipugneanul, dupl infrAngerea sa in
doui rAnduri, de ogtile Despotului, fugind la
Constantinopol, izbutise a lua ogti turcegti gi se inturna
acum si izgoneasci pre rlpitorul Tomqa gi si-gi ia sca-
unul, pre care nu l-ar fi perdut, de n-ar fi fost vAndut
de boieri. intrase in Moldavia, intovlrigit de gapte mii
spahii gi de vro trei mii oaste de strAnsuri. insi pe
Iingi aceste, avea porunci implritegti cltri hanul ta-
tarilor Nogai, ca s5-i deie oricAt ajutor de oaste va cere.
Lipugneanul mergea aliturea cu vornicul Bogdan,
amAndoi ctrliri pe armasari turcegti gi inarmafi din cap
ptrni ln picioare.
Ce socoti, Bogdane, zise dupi pufintr ticere,
-
izbAndi-vom oare?
37
 nu te indoiegti, miria-ta, rispunse curtezanul,
Str

l.rra geme subt asuprirea Tom;ei. Oastea toati se va su-

pune curn i seva figidui mai mare simbrie. Boierii, cAli
i-au mai l5sat vii, numai frica morfii ii mai fine, dar cum
vor vedea ci miria-ta vii cu putere, indati vor alerga gi-l
vor lisa.
Si deie Dumnezeu sI n-aib nevoie a face ceea ce
-
au flcut Mircea-vodi la munteni; dar qi-am mai spus,
eu ii cunosc pre boierii nogtri, cici am triit cu dAn;ii.
Aceasta rimAne la inalti ingelepciunea miri-
-
ei-tale.
Vorbind aga, au ajuns aproape de Tecuci, unde popo-
siri la o dumbravS.
Doamne, zise un aprod apropiindu-se, nigte boieri
-
sosind acum cer voie si se infigigeze la miria-ta.
Vie, rispunse Alexandru.
-
CurAnd intrari sub cortul unde el qedea incungiurat
de boierii gi cipitanii sii, patru boieri, din care doi mai
bitrAni, iar doi juni. Ace;tii erau vornicul Mofoc, pos-
telnicul Veverili, spatarul Spancioc gi Stroici.
Apropiindu-se de Alexandru*vod5, se inchinarl pini
la pimAnt, fdrl a-i siruta poala dupi obicei.

- Bine-a1i venit, boieri! zise acesta silindu-se a

zAmbi.
Si fii mlria-ta sinitos, rlspunseri boierii.
-
Am auzit, urmi Alexandru, de bAntuirile lirii gi
-
am venit s-o mAntui; gtiu ci gara m-agteaptl cu bucurie.

- Se nu binuiegti, miria-ta, zise Mofoc, fara este

lini;titi qi poate ci miria-ta ai auzit lucrurile precum
38
F

nu sunq cici aga este obiceiul norodului nostru, si faci

din fAnlax armasar. Pentru aceea obgtia ne-au trimis
pre noi si-qi spunem ci norodul nu te vrea, nici te iu-
begte gi miria-ta si te intorci inapoi ca...
DacI voi nu mi vrefi, eu vI vreu, rlspunse Lipug-
-
neanul, a ciruia ochi scAntieri ca un fulger, gi daci voi
nu mi iubili, eu vi iubesc pre voi gi voi merge ori cu voia,
ori firi voia voastr5. Si mi-ntorc? Mai degrabi-gi va
intoarce Dunirea cursul indirlpt. A! Nu mi vrea fara?
Nu mi vrefi voi, cum infileg?'

- Solului nu i se taie capul, zise Spancioc; noi sun-

tem datori a-fi spune adevirul. Boierii sunt hotirAgi a
pribegi la unguri, la leqi gi la munteni, pe unde au tofi
rude gi prieteni. Vor veni cu ogti streine gi vai de biata
lari cAnd vom avea rizboaie intre noi gi poate gi miri-
ei-tale nu*i va fi bine, pentru ci domnul $tefan Tomqa...

- Tomga! El te-au invi;at a vorbi cu atita dArzie?

Nu qtiu cine rni opregte si nu-fi sfirm miselele din guri
cu buzduganul acesta, zise apucAnd mlciuca de arme
din mAna lui Bogdan. TicSlosul acel de Tomqa v-au in-
vifat...?

- Ticilos nu poate fi acel ce s-au invrednicit a se

numi unsul lui Dumnezeu, zise Veveri;i.

- Au doar nu sunt gi eu unsul lui Dumnezeu? Au

doar nu mi-agi jurat Ei mie credinfi, cAnd eram numai
stolnicul Petre? Nu m-afi ales voi? Cum au fost oblSdu-
irea mea? Ce sAnge am virsat? Care s-au intors de la uga

' Miron Costin (n.a.).

)9
 mea, firi
si cAgtige dreptate gi mAngAiere? $i insi, acum
nu mi vrefi, nu mi iubili? Ha! ha! ha!
RAdea; mugchii i se suceau in rAsul acesta gi ochii lui
hojma'clipeau.

- Cu voia miriii-tale, zise Stroici, vedem ci mogia'

noastri a si cadi de isnoavi; in cilcarea pigAnilor. CAnd
asti neguri de turci va prida qi va pustii lara, pe ce vei
domni miria-ta?

- $i cu ce vei situra licomia acestor cete de pigAni

ce aduci cu miria-ta? adiogi Spancioc.

- Cu averile voastre, nu cu baniilSranilor pre care-i

jupifi voi. Voi mulgegi laptele lirii, dar au venit vremea
s5 vi mulg ;i eu pre voi. - Destul, boieri! intoarcefi-vi
gi spunefi celui ce v-au trimis, ca sI se fereasci sI nu
dau peste el, de nu vrea si fac din ciolanile lui surle gi
din pelea lui ciptugeal6 dobelor mele.
Boierii iegiri mAhnili; Mofoc rimase.

- Ce-ai rlmas? intrebi Lipugneanul.

- Doamne! Doamne! zise Mofoc, cizAnd in ge-
nunchi, nu ne pedepsi pre noi dupl firidelegile noastre!
Ade-1i aminte ci egti pimAntean+, ad5-fi aminte de zisa
Scripturii 9i iarti gregililor tii! Crufi pre biata far5.
Doamne! sloboade oqtile aceste de pigAni;vini numai
cu cA;i moldoveni ai pe lAngi miria-ta gi noi chizeqluims
ci un fir de p5r nu se va cl5ti din capul inilpmei-tale;
' Hojma, mereu, lntruna (n.n).
' Patria (n.o.).
t A cddea de isnosvd,a cldea din nou, iar (n.r.).
+ Patriot (n.a.).
: A chizeglui, chezdgui, a garanta (n.r.).

40