Introducere

Educaţia fizică universitară trebuie privită nu numai ca o modalitate de a educa deprinderi şi

priceperi motrice sau o anumită tehnică sportivă, ci ca o componentă a unui proces de instrucţie
şi educaţie de mare complexitate, cu prelungiri adânc implantate în activitatea viitorului licenţiat.
Apreciem că este necesar să studiem cu atenţie posibilitatea orientării conţinutului programei
analitice – domeniul educaţie fizică şi sportivă, plecând de la cerinţele biologice ale fiecărei
specializări, asigurând absolventului o pregătire specifică profesiei pentru care se pregăteşte; în
acest fel considerăm că se pot stabili corelaţii directe între conţinutul programei analitice, probele
şi normele de control în sistemul de educaţie fizică universitară. Ultimii ani au fost marcaţi de
sporirea interesului oamenilor pentru practicarea exerciţiilor fizice sub forme diferite începând
de la mers, alergare, excursii – drumeţii, mers pe bicicletă, schiul şi ajungând până la programe
intense de antrenament în sălile de forţă, fitness sau bazinele de înot, toate în scopul întăririi şi
păstrării sănătăţii cât şi a afirmării personalităţii individuale.

1.Capacităţile condiţionale

1. Viteza

VITEZA – capacitatea organismului uman de a executa acte sau actiuni motrice, cu intreg
corpul sau numai cu anumite segmente ale acestuia intr-un timp cat mai scurt, cu rapiditate
maxima, in functie de conditiile existente.
Factori de condiționare:
- mobilitatea proceselor nervoase corticale fundamentale, excitatia si inhibitia, care
conditioneaza alternanta contractiei si relaxarii musculare;
- functionalitatea analizatorilor (vizual, auditiv si cutanat), in sensurile acuitatii, finetei si
preciziei acestora;
- calitatea transmiterii impulsurilor nervoase pe caile aferente si eferente;
- viteza de contractie a muschilor inervati;
- tipul fibrelor musculare care intra in contractie (fibrele albe sunt „rapide”, iar ele sunt
favorabile unei viteze mai bune);
- valoarea surselor si proceselor energetice (mai ales continutul in ATP si fosfocreatina pentru
muschii intrati in contractie);
- nivelul de dezvoltare a celorlalte calitati motrice (mai ales forta).
Forme de manifestare:
1. viteza de reactie – se mai numeste si timpul latent al reactiei motrice si este conditionata de
urmatoarele elemente:
- aparitia excitatiei in receptor sau receptori;
- transmiterea pe cale aferenta;

1
- analiza semnalului;
- transmiterea pe cale eferenta;
- excitarea muschilor.
2. viteza de executie – este capacitatea de a efectua un act motric sau o actiune motrica, dar si
mai multe asemenea acte sau actiuni motrice singulare. Se masoara prin timpul care trece de la
inceperea executiei si pana la incheierea acesteia. Este determinata si de nivelul insusirii tehnicii
de executie a deprinderilor si priceperilor motrice.
3. viteza de repetitie – consta in capacitatea de a efectua aceeasi miscare intr-o unitate de timp
prestabilita, deci, ea se refera la miscari ciclice. Se mai numeste si frecventa miscarii.
Este conditionata de:
- tempo – densitatea miscarii pe unitate de timp. Eforturile de viteza sunt caracterizate in functie
de durata lor de intensitate maximala si submaximala;
- ritm – defineste efectuarea unui efort in timp si spatiu, precum si raportul dintre aceste marimi,
fiind prezent in efectuarea oricarui act, actiuni, activitati motrice, constituind o componenta
temporala strans legata de viteza dar si de coordonare, precizie, abilitate. Ritmul adecvat
determina cursivitatea si eficienta miscarii respective.
4. viteza de deplasare – este o varianta a vitezei de repetitie de repetitie, concretizandu-se in:
- parcurgerea unui spatiu prestabilit contratimp;
- parcurgerea intr-un timp prestabilit a unei distante (pe uscat, zapada, etc.).
5. viteza uniforma si neuniforma – se manifesta pe fondul altor forme. Atunci cand viteza creste
se vorbeste de „acceleratie”, iar cand descreste se vorbeste de „deceleratie”. Este importanta in
formarea „simtului vitezei”, adica in mentinerea unei viteze optime in functie de necesitati.
6. viteza in ritmul altor calitati motrice
Se concretizeaza in:
- viteza in regim de indemanare;
- viteza in regim de rezistenta.
7. viteza de decizie – se manifesta coroborat cu capacitatea de anticipare si viteza de reactie.

2. Forța

FORTA – capacitatea organismului uman de a invinge o rezistenta interna sau externa prin
intermediul contractiei musculare.
Forme de manifestare
1. Dupa „participarea grupelor musculare” in efort:
- forta generala – cand in efort participa principalele grupe musculare;

2
- forta specifica – cand in efort participa una sau cateva grupe musculare.
2. Dupa „caracterul contractiei musculare”:
-forta statica – atunci cand nu se modifica dimensiunile fibrelor musculare angajate in efort, un
tip special de forta statica fiind cea „izometrica” – atunci cand rezistenta de invins este mai mare
decat capacitatea de forta maxima a musculaturii executantului;
- forta dinamica izotonica – cand se modifica dimensiunile fibrelor musculare angajate in efort.
Daca fibrele musculare se scurteaza se vorbeste de forta dinamica de tip invingere, iar daca
fibrele musculare se alungesc se vorbeste de forta dinamica de tip cedare;
- forta mixta – cand se produc atat contractii statice cat si dinamice, alternand in functie de
natura actelor si actiunilor motrice.
3. Dupa „capacitatea de efort  in relatie cu puterea individuala umana”:
- forta maxima (sau absoluta) care poate fi statica si mai ales dinamica. Forta maxima dinamica
creste odata cu marirea greutatii corporale.
- forta relativa – care exprima raportul dintre forta absoluta si greutatea corporala. Acest tip de
forta scade odata cu marirea greutatii corporale.
4. Dupa „modul de combinare cu celelalte calitati motrice”:
- forta in regim de viteza;
- forta in regim de indemanare;
- forta in regim de rezistenta.
Factori de condiționare
-   capacitatea de concentrare a proceselor nervoase fundamentale, excitatia si inhibitia;
            - numarul de fibre musculare angajate in efort si, mai ales, suprafata sectiunii fiziologice
a acestora;
- calitatea proceselor metabolice si a substantelor energetice existente in muschi;
- durata contractiei musculare (sunt mai eficiente contractiile de 15-20 sec decat cele de 30 sec)
- starea de functionare a segmentelor osoase de sprijin, a ligamentelor si articulatiilor;
- valoarea unghiulara a segmentelor corporale implicate in efort;
- nivelul celorlalte calitati motrice de baza, mai ales viteza;
- unii factori psihici: motivatia, starile emotionale, vointa, concentrarea atentiei.

3. Rezistența

CAPACITĂȚLE MOTRICE DE BAZĂ

3
-REZISTENȚA-

Sub aspect fizic, rezistența este o calitate motrică ușor

perfectibilă, ca urmare a efectuării sistematice continue și, după
anumite reguli, a unor exerciții fizice specifice, păstrându-se la
valoarea atinsă perioade de timp îndelungat.
In literatura de specialitate se regăsesc unele definiții ale
rezistenței, astfel:
D.Harre si V.M.Zațiorski definesc rezistența ca fiind
„capacitatea organismului de a face față oboselii fizice
provocate de activitatea musculară”.
T. Bompa prezintă rezistența ca fiind limita de timp până la
care o muncă de intensitate dată, poate fi sustinută.
R. Manno o definește ca fiind capacitatea motrică care permite
omului să se opună oboselii în lucrul de lungă durată.
O definitie mai complexă o dă T. Ardelean, care spune:
„rezistența reprezintă capacitatea omului de a face față oboselii
fizice provocate de activitatea musculară desfășurată într-un
efort de o intensitate precizată și un regim determinat fără
modificarea intensității precise. Factorul principal care o
limitează și o afectează este oboseala”.
Iar A. Demeter o definește ca fiind „capacitatea omului de a
dispune o activitate timp cât mai îndelungat, fără scăderea
randamentului, în condițiile funcționării economice a
organismului, învingerii oboselii și a unei restabiliri rapide”
In activitatea cotidiană, cât și în sportul de performanță,
rezistența se manifestă ca o „calitate umană complexă,
concretizată prin laturile ei motrică, intelectuală, senzorială și
emoțională”, dupa cum spune N. Alexe.
Din definițiile de mai sus se desprind câteva elemente esențiale
ce caracterizează rezistența, și anume:
- timpul sau durata efortului. Acesta poate fi, fie nedeterminat
dinainte, ci stabilit în funcție de eficiența activității efectuate, fie