Separatismul catalan 

(catalană independentisme català) este un curent politic derivat

din naționalismul catalan care susținde independența Cataloniei față de Spania și integrarea ei
liberă și directă în Uniunea Europeană. Această mișcare se bazează pe principiul conform căruia
Catalonia este o națiune, care se referă la istoria, cultura, limba și dreptul civil catalan precum și
pe afirmația că această regiune, Catalonia, nu va atinge plenitudinea culturală, socială și
economică făcând parte în continuare din Regatul Spaniol
Partidul politic care reprezintă în prezent acest curent în forma sa cea mai limpede este Esquerra
Republicana de Catalunya (română Stânga Republicană a Cataloniei)
 La alegerile generale din martie 2008, ERC a obținut 7,86% din numărul total de voturi. Există
și alte pardide și coaliții precum: Estat Català, Endavant, Partit Socialista d'Alliberament
Nacional del Països Catalans, Moviment de Defensa de la Terra sau Candidatura d'Unitat
Popular. 
Referendumul pentru autodeterminarea Cataloniei (în catalană Referèndum
d'autodeterminació de Catalunya) a fost un referendum pentru determinarea „viitorului politic
al Cataloniei”, programat să aibă loc pe 9 noiembrie 2014.
 După constrângeri din partea conducerii centrale a Spaniei, în cele din urmă, în locul
referendumului a avut loc un proces (sondaj) participativ asupra viitorului politic al
Cataloniei (în spaniolă proceso participativo sobre el futuro político de Cataluña,
în catalană procés de participació ciutadana sobre el futur polític de Catalunya), fără valoare
juridica
La plebiscit (sondaj) s-a pus următoarea întrebare ce constă din două secțiuni:
„Doriți ca, Catalonia să devină stat?”
„În cazul unui răspuns afirmativ, doriți ca acest stat să fie independent?”.

Guvernul catalan a anunțat că la procesul participativ au votat 2.305.290 de persoane, dar

nu a anunțat rata de participare a populației în procente. Prezența la vot estimativă
publicată de mass-media variază între 37,0%  și 41,6%.

Una dintre marile amenințări ale Guvernului de la Madrid, împotriva Cataloniei a fost mereu
excluderea echipelor de fotbal din prima ligă a Spaniei. Excluderea unor echipe precum FC
Barcelona, Espanyol sau Girona ar putea avea consecințe dezastruoase pentru fotbalul din
Spania. Meciurile dintre Real Madrid și Barcelona produc sume uriașe de bani și chiar
influențează mersul economiei spaniole.

Catalonia are 7,5 milioane de locuitori și produce 20% din PIB-ul Spaniei, însă ei primesc înapoi
doar 5%. Turismul, fotbalul și industria au transformat-o într-una dintre cele mai bogate regiuni
ale țării. Una dintre nemulțumiri este, așadar, simplă și clară: Catalonia crede bagă în cuferele
Madridului mai mult decât primește. Tensiunile au crescut în timpul crizei economice din 2008,
atunci când șomajul ajunsese la 19% în Catalonia, iar guvernul local se plângea să nu primește
suficient sprijin de la centru.
 Catalonia are o istorie distinctă, mai veche de o mie de ani. Totodată, regiunea are o limbă
proprie – catalana – care nu este un dialect al spaniolei, ci o limbă care s-a dezvoltat din latina
vulgară vorbită de romanii care au colonizat zona Tarragonei.
Catalanii vor independență și un stat nou, separat, la care există posibilitatea să adere în viitor și
o provincie franceză de lângă Pirinei, Russillon, precum și Insulele Baleare și Valencia.
Catalonia a tânjit mereu după o autonomie cât mai mare, mai ales după ce a depășit perioada de
dictatură a generalului Franco (1939 – 1975). Un moment de cotitură a venit în 2005.
Legislatorii spanioli și parlamentul din Catalonia au aprobat atunci un statut de autonomie
pentru regiune, care schimba modul în care se alocau banii și răspundea nemulțumirilor privind
limba. Mare parte a acelor modificări au fost anulate de către Curtea Constituțională în 2010,
fapt ce a a stârnit revoltă, mai ales în rândul naționaliștilor.

în fiecare an, aproape un milion de persoane ies în stradă de 11 septembrie, ziua

națională a Cataloniei.
Consecințe dezastruoase pentru Spania
Referendumul pentru independența Cataloniei este unul care ar putea avea efecte
dezastruoase pentru Spania. Țara Bascilor, o altă regiune puternică care se întinde
jumătate în Spania și jumătate în Franța, ar putea forța independența.
Bascii au cerut de mai multe ori separarare de Spania, dar nu cu aceeași forță ca și
catalanii. Dacă Catalonia va deveni regiune independentă, cu siguranță Țara Bascilor va
urma exemplul și se va forța organizarea unui referendum pentru separarea de Madrid. 
Constituţia Spaniei, adoptată prin referendum în 1978 – şi susţinută aproape în unanimitate în
Catalonia – proclama „unitatea indisolubliă” a ţării, suveranitatea care aparţine poporului ca
întreg, nu locuitorilor din diverse regiuni ale acestei ţări. Guvernul catalan face apel la dreptul la
autodeterminare. Legea internaţională recunoaşte acest drept doar în cazuri precis determinate,
cum ar fi existenţa unor practici coloniale, invazia străină ori discriminarea evidentă, încălcarea
străvezie a drepturilor fundamentale ale omului. Or, cum remarca şi revista The Economist,
„Catalonia nu poate fi socotită ca fiind nici colonizată, nici ocupată, nici oprimată”.
Din cauză că organizatorii referendumului ilegal din 2017 au fost condamnaţi la pedepse grele de
închisoare luni, 14 octombrie, regiunea Barcelona este scena unor tensiuni din ce în ce mai mari,
scrie și Le Figaro.

După patru zile de tensiuni la Barcelona, Catalonia s-a confruntat vineri, 18 octombrie, cu
mobilizări masive ale separatiştilor. De o săptămână, acestea sunt rezultatul direct al condamnării
liderilor separatişti la pedepse grele cu închisoarea de către Curtea Supremă a Spaniei.

 cinci „marşuri ale libertăţii”

Fostul vicepreşedinte regional catalan, Oriol Junqueras, a primit cea mai grea pedeapsă,
treisprezece ani de închisoare pentru revoltă şi deturnare de fonduri publice. Ceilalţi condamnaţi
sunt lideri politici importanţi, foşti „miniştri” ai Guvernului Cataloniei, fostul preşedinte al
Parlamentului regional sau lideri ai unor asociaţii separatiste.