„La tiganci”,

Mircea Eliade
Nuvela este specia literara a genului epic, in proza, de dimensiuni
medii, avand o actiune liniara(urmarind un singur fir narativ), cu un nr
redus de personaje, prezentand un conflict f puternic,fie interior, fie
exterior.
Una dintre cat de nuvele studiate este nuvela fantastica,
prezentand impletirea planului real cu cel fantastic, continand elem
fantastice, simboluri, mituri si avand un final deschis.
Titlul nuvelei este semnificativ, deoarece fixeaza spatial actiunea
nuvelei.”La tiganci” este un loc plin de mister, despre care toata
lumea vorbeste, fara a sti prea multe, care atrage privirile curiosilor,
deoarece reprezinta o oaza de racoare in mijlocul orasului toropit de
caldura.
Din punct de vedere spatial, actiunea este plasata in Bucuresti, o
capitala prafuita si sufocata de caldura torida a verii. Din punct de
vedere temporal, actiunea debuteaza intr-o zi foarte calduroasa de
vara, intinzandu-se pe o durata de 12 ani.
Conflictul este unul interior, plasat in constiinta personajului care
se zbate fara sa vrea si fara sa stie intre doua lumi:cea reala
sugerata de Bucurestiul de alta data si cea fantastica, a mortii,
sugerata de bordeiul tigancilor.
Deznodamantul nuvelei contine cateva simboluri care ne pot ajuta
la descifrarea semnificatiei calatoriei lui Gavrilescu. Intalnirea cu
Hildegard, iubita din tinerete, care murise cu mult timp in urma,
calatoria cu trasura(care poate fi vazuta sub forma unui dric sau car
mortuar), padurea intunecata si deasa spre care se indreapta cei
doi(posibila alegorie a mortii) conduc toate catre ideea ca Gavrilescu
paseste spre un alt taram, cel al mortilor.
Una dintre trasaturile personajului principal este confuzia adanca
in care traieste. Nu exista nici un moment pe parcursul operei in
care Gavrilescu sa inteleaga ce se intampla cu el. O scena
semnificativa in acest sens se ptrece la iesirea lui din curtea
tigancilor cand vede ca banii care ii avea asupra lui nu ii sunt
acceptati de vatman pe motiv ca au iesit din uz. Desi este un indiciu
clar al trecerii timpului, Gavrilescu nu intelege si ramane convins ca a
stat in bordei doar pt cateva ceasuri.
O alta trasatura a personajului o constituie atractia misterului. O
scena semnificativa in acest sens este cea in care renunta la calatoria
cu tranvaiul, coboara in soarele torid al verii si paseste parca fara a
se putea controla catre curtea tigancilor. Artractia spre necunoscut,
dorinta de a cunoaste spatiul interzis, il tansforma de Gavrilescu
intr-un personaj inzestrat cu mult curaj si dorinta de a gasi raspunsul
la intrebarile care il framantau.
Ca o concluzie la cele spuse mai sus, consider ca viziunea lui Eliade
asupra acestei zone necunoascute a vietii noastre , moartea, este una
personala si extre,m de interesanta. Nu m-am gandit niciodata la
modul in care ar putea arata calatoria catre moarte si stiu ca, din
pacate, nu e decat o singura cale de a afla acest lucru.