Semănaţi semințele speranță!

Predica pentru 16 aprilie ((sau 23 aprilie), sâmbătă)

I. Întroducere
Astăzi vom vorbi despre influență. Să citim pasajul:
În al patrulea an al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, următorul cuvânt a
fost rostit către Ieremia din partea Domnului: „Ia un sul de carte şi scrie în ea toate
cuvintele pe care ţi le-am spus cu privire la Israel, cu privire la Iuda şi cu privire la toate
neamurile, din ziua când ţi-am vorbit, pe vremea lui Iosia, până în ziua de azi! (Ieremia
36:1-2)
Aici apare o întrebare logică: „Cu ce scop a fost trimisă lumina lui Dumnezeu anume în
această formă?”
Cum este posibil ca Cuvântul lui Dumnezeu să fie cuprins în sunetele și cuvintele
omului, la fel de fragil ca sticla?
Ce altceva în lume poate uni oamenii care sunt despărțiți de distanțe și diferențe de timp?
„Printre toate lucrurile pământești, cuvântul nu moare niciodată... Domnul a luat aceste
cuvinte ebraice și a suflat puterea Sa în ele, iar ele au devenit o legătură vie plină de Duhul
lui Dumnezeu. De atunci, cuvintele au devenit fire între cer și pământ. Care alt mediator
poate dezvălui mai bine Divinitatea?” (Abraham Geschel „Dumnezeu în căutarea omului”).
Franz Kafka a scris: „Dacă cartea pe care o citim nu ne trezește ca un ciocan care
lovește în cap, atunci de ce să o citim? .. Cartea ar trebui să fie ca o mică macetă pentru a
rupe o bucată groasă de gheață din sufletul nostru.”
Au fost două cărți în viața lui Ieremia:
1. Cartea pe care o citea.
2. Cartea pe care a scris-o.
1. Cartea citită de Ieremia este Deuteronom.
Cartea Deuteronom a fost ghidul pe care l-a urmat Iosia pentru a infăptui reforma.
Ieremia a crescut cu această carte. El a meditat asupra cuvintelor ei și a absorbit
mesajul ei. Tot ceea ce profetul a predicat și a scris ulterior mărturisește influența pe care
cartea a avut-o asupra lui.
George Adam Smith a scris: „Ieremia a auzit despre inima, însăși esența cărții
Deuteronom, chemarea lui Dumnezeu, și el L-a urmat fără rezerve”.
Trei componente au jucat un rol semnificativ în lectura sa. Când Ieremia citea cartea
Deuteronom, el a dezvoltat:
a) memoria - cartea îți amintește cât de important este să faci parte din poporul lui
Dumnezeu;
b) fundamentul teologic - cartea îl prezintă pe Dumnezeu într-o relație de iubire și
dăruire față de poporul Său;
c) responsabilitatea - cartea prezintă poruncile ca o reflectare a caracterului lui
Dumnezeu.

1
 2. Cartea pe care a scris-o Ieremia.
Ieremia 36:2 – „Ia un sul de carte şi scrie în ea toate cuvintele pe care ţi le-am spus”.
Când a scris?
Ieremia 36:1 – „În al patrulea an al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda”.
În zilele lui Ioiachim, nu exista niciun semn al influenței cărții care a călăuzit viața lui
Iosia, tatăl lui Ioiachim.
Reforma și refacerea bazate pe cartea Deuteronom au fost distruse. Răutatea și apostazia
s-au întors din nou.
„Nu există altă instituție care să fi suferit atât de mult de influența timpului ca religia”,
a scris Charles Williams.
Toate eforturile și lucrările pentru renașterea spirituală a rasei umane trebuiau să fie
realizate din nou la fiecare 30 de ani. În acest caz, nu au trecut mai mult de 17 ani.
Domnul avea ceva de spus.
El a decis să-și conducă poporul prin 5 etape:
1. Ia – „Ia un sul de carte...” (v. 2).
2. Scrie – „Scrie în ea toate cuvintele...” (v. 2).
3. Va auzi – „Poate că va auzi casa lui Iuda tot răul...” (v.3).
4. Se vor întoarce – „...se vor întoarce, fiecare, de la calea lor cea rea...” (v. 3).
5. Le voi ierta – „...şi le voi ierta astfel nelegiuirea şi păcatul” (v.3).
Ce procedură a urmat Ieremia pentru a-și îndeplini misiunea?
Ieremia l-a chemat pe Baruc, prietenul său, și i-a dictat ceea ce a fost predicat și s-a rugat
pentru aceasta în următorii 23 de ani.

II. Influența cărții lui Ieremia

Baruc a dus cartea la templu și a citit-o cu voce tare tuturor oamenilor adunați acolo.
Ieremia 36:10 - „Atunci, Baruc a citit din carte cuvintele lui Ieremia în auzul întregului
popor, în Casa Domnului...”.
Ieremia 36:16 - „Când au auzit ei toate cuvintele, s-au uitat cu groază unii la alţii şi au
zis lui Baruc: „Vom spune împăratului toate cuvintele acestea.”
Scopul Scripturilor este de a dezvălui oamenilor tainele lui Dumnezeu, oricât de
neplăcute ar fi acestea.
În urmă cu șaptesprezece ani, Iosia, tatăl lui Ioiachim, a primit un sul de la Șafan și i-a
cerut să citească conținutul cu voce tare. Drept urmare, aceasta a avut o influență puternică -
și a început reforma.
O generație mai târziu, aceeași scenă se repetă. Ioiachim, fiul lui Iosia, i se dă un sul de
către Ghemaria, fiul lui Şafan.
Reacția lui Ioiachim a fost imediată, la fel ca și a tatălui său Iosia. Totuși, în direcția
opusă.
În timp ce Iosia îşi sfâşiase hainele, Ioiachim a rupt cartea.

2
 În loc să-și sfâşie hainele în semn de pocăință, așa cum a făcut tatăl său, el a râs și a rupt
cartea și a ars-o în jăraticul de cărbuni.
Există un cuvânt profetic care încheie această istorioară, dar în loc de cuvintele de
aprobare rostite (2 Împăraţi 22:18-20), răsună o profeție despre condamnarea lui Ioiachim.
„Şi despre Ioiachim, împăratul lui Iuda, spune: ‘Aşa vorbeşte Domnul: «Tu ai ars cartea
aceasta, zicând: ‹Pentru ce ai scris în ea cuvintele acestea: „Împăratul Babilonului va veni,
va nimici ţara aceasta şi va nimici din ea oamenii şi dobitoacele”?›» De aceea, aşa vorbeşte
Domnul despre Ioiachim, împăratul lui Iuda: «Niciunul din ai lui nu va şedea pe scaunul de
domnie al lui David. Trupul lui mort va fi lăsat la căldură ziua şi la frig noaptea.” (Ieremia
36: 29, 30).
Cuvintele cheie ale Domnului către Iosia au fost: „Eu (te-)am auzit” (2 Împăraţi 22:19).

III. Semințele speranței

Ioiachim îi reprezintă pe cei care încearcă să folosească și să controleze Scriptura astfel
încât să fie proprietatea lor privată. Cuvântul lui Dumnezeu nu poate fi manipulat.
Eugene Peterson a scris: „Scripturile pot fi arse, dar Cuvântul lui Dumnezeu nu va fi
niciodată distrus. A fost aruncat în foc de nenumărate ori, dar niciunul dintre dușmanii Săi
nu a reușit să încerce să-l lichideze”.
Cartea Deuteronom a fost o sursă care amintea zidirea societății, distrusă în timpul
domniei vicioase a lui Manase, regele lui Iuda.
Cartea lui Ieremia a fost folosită pentru a restabili vieți care au supraviețuit exilului.
Toate aceste cărți au fost și rămân semințe de speranță, sădite în pământul uscat al
inimilor multor oameni care nu aveau speranță.
Printre celelalte 64 de cărți din Biblie, aceste 2 cărți deasemenea fac parte din Cuvântul
lui Dumnezeu.

IV. Concluzie
Marcu 4:26-29 – El a mai zis: „Cu Împărăţia lui Dumnezeu este ca atunci când aruncă un
om sămânţa în pământ; fie că doarme noaptea, fie că stă treaz ziua, sămânţa încolţeşte şi
creşte fără să ştie el cum. Pământul rodeşte singur: întâi un fir verde, apoi spic, după aceea
grâu deplin în spic şi, când este coaptă roada, pune îndată secera în ea, pentru că a venit
secerişul.”

Broşură... Şaptesprezece ani mai târziu

(Experienţa din Brazilia)
Nu cu mult timp în urmă, am participat la Congresul Evangheliștilor prin Literatură al
Uniunii Centrale din Brazilia, organizat de Universitatea Adventistă Braziliană. După o altă
întâlnire, un colportor, stânjenit, s-a apropiat de mine și mi-a întins un bileţel, cerându-mi să-
l citesc mai târziu.

3
 Mica bucată de hârtie conținea o poveste impresionantă, care este o dovadă clară a cât de
larg sunt distribuite publicațiile adventiste de ziua a șaptea și ce amprentă puternică lasă ele
în viața oamenilor care primesc aceste publicații. Bileţelul avea următorul conţinut:
„Pastore Marroni, când te-am ascultat povestind experiențele evangheliștilor prin
literatură din diferite regiuni, am recunoscut numele unuia dintre ei. În statul brazilian
Paraiba, unde locuiam, am primit o mică broșură numită „El este soluția problemelor” cu
adresa lui Milton Geraldo Martins, un evanghelist prin literatură care lucrează în Nova
Friburgo, Rio de Janeiro*.
Prin această broșură, am aflat despre mesajul adventist de ziua a șaptea. Am păstrat
această broșură timp de 6 ani. În 1997, am primit lecții de la cursul oferit în acea broșură și
am fost botezat în 1998. Apoi mi-am vândut vaca și niște oi pe care le aveam și am venit la
Sao Paulo. Trei ani mai târziu, am învățat despre evanghelizarea prin literatură și fac această
lucrare în Conferința Centrală din Sao Paulo de aproape 6 ani.
Evanghelistul prin literatură Milton Martins nu știe că și eu sunt colportor; totuși, el știe
că sunt adventist de ziua a șaptea. Singura dată când am vorbit a fost acum 10 ani, când i-am
trimis un bilet de mulțumire pentru acea mică broşură.
Aș dori să știu de la fratele Milton cum a reușit să ajungă la mine acea broșură cu adresa
lui atașată într-un loc atât de îndepărtat din statul Paraiba. Sunt recunoscător pentru acest
mesaj care mi-a schimbat viața. Dacă întâlnești vreodată acest evanghelist prin literatură,
spune-i despre mine și mulțumește-i pentru mine. Spune-i că acum sunt elevul lui.
Jozenildo Limeira Porto»
*[Nova Friburgo, Rio de Janeiro este la aproximativ 3200 km de Pocinhos, Paraiba]
Nu vă impresionează această mărturie? Sunt două puncte de remarcat în această
experienţă.
Prima este sfera geografică vastă și nelimitată a cuvântului tipărit.
Evanghelistul prin literatură care a donat broșura locuia la 3.200 km distanță de acest
tânăr. O broşură, o revistă sau o carte poate parcurge distanțe mari și poate ajunge la oameni
în locuri în care mesajul nostru nu a fost predicat și care sunt foarte departe de noi. Așa a
crescut Biserica pe toate continentele pământului. Pionierii noștri au urmat conducerea lui
Dumnezeu în această scrisoare:
„Broșurile și tratatele, publicațiile și cărțile trebuie să meargă în toate direcțiile.
Oriunde călătoriți, luați cu voi un pachet cu tratate alese, pe care să le puteți oferi, când
aveți ocazia. Vindeți ce puteți și împrumutați sau dăruiți, atunci când situația pare să
necesite acest lucru. Veți avea rezultate importante. — The Review and Herald, 10 iunie,
1880.” (Sfaturi pentru o slujire creştină eficientă, pag. 151)
Exact asta a făcut fratele Milton Martins. El a lucrat ca evanghelist prin literatură cu
abonamente la reviste de peste 30 de ani. Pe lângă distribuirea și vânzarea cu succes a
revistelor editurii braziliene, Milton și-a dezvoltat obiceiul de a împărtăși broșuri gratuite și
cărți mici care mărturisesc doctrinele de bază ale bisericii AZŞ.

4
 Este foarte posibil ca broșura pe care Josenildo a primit-o la Paraiba să fi fost ridicată de
un călător care a trecut pe lângă benzinăria sau însoțitorul parcării unde Milton înmânase
anterior broșurile.
În al doilea rând, mesajul răspândit are o „perioadă de incubație”. Jozenildo a primit
broșura în 1991 și doar șapte ani mai târziu, în 1998, a decis să-și predea viața lui Isus prin a
încheia legământ cu Dumnezeu prin apa botezului.
Șaptesprezece ani mai târziu, Jozenildo și Milton au avut ocazia să se întâlnească pentru
prima dată. Această întâlnire a avut loc pe 6 martie în Nova Friburgo, Rio de Janeiro, locul
unde Milton îndeplineşte lucrarea de evanghelizare prin distribuirea publicațiilor noastre.
Asistând la această întâlnire, așteptam cu nerăbdare acea reuniune solemnă în cer a
tuturor celor care au împărtășit mesajul mântuirii în Isus Hristos și a tuturor celor care L-au
acceptat ca Mântuitor al lor. Trebuie să credem că acest moment solemn va avea loc în rai,
când oameni din timpuri și locuri diferite se vor îmbrățișa atunci când știu că au împărtășit și
au acceptat mesajul mântuirii în Isus.

Această scenă este descrisă în Evanghelizarea prin literatură, p. 151.

„Trebuie să tratăm ca pe o comoară sacră fiecare rând din materialele tipărite care
conțin adevărul prezent. Chiar și fragmentele dintr-o broșură sau revistă trebuie privite ca
fiind de valoare. Cine poate estima influența pe care o poate avea o pagină ruptă care
conține adevăruri ale întreitei solii îngerești asupra inimii căutătorului după adevăr? Să ne
amintim că este întotdeauna cineva care ar fi bucuros să citească toate cărțile și revistele pe
care le avem disponibile. Fiecare pagină este o rază de lumină din ceruri, care să
strălucească la drumuri și la garduri, revărsând lumină pe calea adevărului.” 
Cu cât distribuim mai multe cărți, reviste și broşuri, cu atât vom avea mai multe șanse să
întâlnim oameni în ceruri.
Pe 6 septembrie 2008, în America de Sud a avut loc un eveniment fără precedent. Acest
proiect al bisericii AZŞ a fost numit „Influența speranței”. Ca parte a evenimentului,
adventiştii de ziua a şaptea din opt ţări din Divizia Sud-Americană au distribuit peste 20 de
milioane de exemplare ale revistei misionare care conţinea mesajul venirii lui Isus Hristos.
Tu și cu mine putem fi unelte în mâinile Domnului pentru a multiplica experienţe ca ale
lui Jozenildo. Împărtășirea speranței vieții veșnice este marea și semnificativă misiune a
creștinilor. Să fim Mesageri ai speranței.
AMIN!