Minciuna falsă și minciuna adevărată

 Lupta duhovnicească cea mai aprigă nu se duce cu noi înșine sau cu

duhurile necurate, ci cu Dumnezeu. Ne luptăm cu Dumnezeu pentru a-L ține lîngă

noi, dar această luptă are tot atîția sorți de izbîndă cît are efortul de a-l îndepărta pe
diavol. Nu-L putem reține pe Dumnezeu decît în măsura în care-L urmăm, fără să
ne dăm întotdeauna seama că Dumnezeu ne cheamă dinafara noastră în aceeași
măsură în care ne îndeamnă dinăuntrul nostru (http://cumpana-o-viziune-
ortodoxa.blogspot.com/2021/01/adincurile-omului.html). Noi ne luptăm cu
Dumnezeu pentru a-L face să rămînă, iar în timpul acesta Dumnezeu se luptă cu
noi pentru a ne face să-L urmăm. 

Atunci cînd ne luptăm cu Dumnezeu pentru a-L face să rămînă cu noi,

diavolul, care se află întotdeauna prin apropiere, se poate preface în înger al
luminii (II Cor. 11, 14), profitînd de confuzia noastră și amplificînd-o. Dar de-abia
cînd îl urmăm pe Dumnezeu, capacitatea diversionistă a răului își arată pe deplin
măsura, pregătindu-ne curse variate în funcție de intervalul de drum străbătut și de
starea călătorului, ținîndu-ne în permanență calea precum diavolul șchiop care-i
scoase lui Greuceanu cuiul osiei dinapoi de la căruță. Într-un fel sau altul, cel rău
urmărește să ne determine să ne oprim din drum, să ne întoarcem ori să o luăm pe
un drum greșit pentru a uita sau amîna sau a căuta aiurea, prin astfel de curse,
lucrul cel mai important: ținta călătoriei.

Îndatoritor, diavolul ne previne că am pierdut un lucru secundar pentru a ne

cîștiga încrederea, pentru a ne slăbi atenția și pentru a ne putea lipsi în felul acesta
mai ușor de lucrul principal. Ne spune o minciună falsă, anulînd adevărul pe care-l
știm, pentru a ne ascunde minciuna adevărată. Minciuna falsă: „nu veți muri!”
Minciuna adevărată: „Veți fi ca Dumnezeu!” Ne poate face să credem într-o
minciună adevărată pentru că mai întîi ne-a făcut, printr-o falsă minciună, să ne
îndoim de realitate. Falsa minciună contestă definiția realității; adevărata minciună
redefinește realitatea
(http://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2021/01/frumusetea-din-capul-
unghiului.html). Dilema slăbește încrederea în posibilitatea cunoașterii omului, a
lumii și a lui Dumnezeu, este o contestare directă a temeiului realității și a
posibilității noastre de a cunoaște realitatea. Falsa minciună ne face să ratăm un
adevăr, slăbindu-ne încrederea naturală în fermitatea ființei, în timp ce minciuna
adevărată ne oferă o falsă încredere într-o falsă ființă proiectată în intervalul care-i
ascunde lipsa de ființă, de lumină și de bine. Adevărata minciună realizează un fals
adevăr, mai precis, realizează exact opusul adevărului pe care-l promite. Pentru că
există și lucrează în propria sa realitate stricată, diavolul nu poate realiza nici un
adevăr. El este „mincinos și tatăl minciunii” (Ioan 8, 44).

[Completare ulterioară: Se poate vorbi așadar despre un model precis de

înșelare diabolică în doi timpi prin care slăbirea inițială a încrederii mele în ceea ce
știu și-mi este familiar este urmată în pasul doi de solicitarea încrederii în ceva
care-mi este străin. Cred că acest model este vizibil în scena ispitirii din Grădina
Raiului; el poate fi observat și în strategia aplicată în România prin publicația
Dilema (în cei doi timpi ai contestării inițiale a realității, respectiv redefinirii ei
ulterioare). Mi se pare că același model poate fi văzut acum la lucru în teoria
privitoare la antihristul din vaccin. Viteza cu care această teorie a fost convertită
între timp în învățătură de credință ar trebui să-i determine pe credincioșii pre-
văzători la o sporire a atenției]. 

Falsa minciună ne face să ne îndoim de realitatea atotputerniciei lui

Dumnezeu, de realitatea iubirii Lui care a biruit moartea, de faptul că puterile
omenești sunt întărite indestructibil prin Întruparea, Moartea și Învierea
Dumnezeului înomenit. Cu aceste puteri ne împărtășim prin Sf. Euharistie, pentru
că ne împărtășim cu trupul îndumnezeit al Fiului întrupat. Libertatea, voința,
credința, ascultarea, iubirea, înțelegerea noastră sunt întărite prin împărtășirea cu
libertatea, voința, credința, ascultarea, iubirea și înțelegerea lui Hristos. Falsa
minciună ne face să credem că diavolul nu are nevoie de libertatea noastră, tocmai
pentru a ne ascunde faptul că împărăția minciunii este legitimată, adeverită, doar
prin libertatea noastră.

Adevărata minciună ne face să credem în atotputernicia celui rău. Antihristul

din vaccin este falsa minciună de care antihristul se folosește pentru ca nimeni să
nu mai pună vreodată la îndoială adevărata minciună a puterii sale.

Publicat de Gheorghe Fedorovici la 11:07

Etichete: Apologetică, Libertate și adevăr