EXAMINAREA ŞI SEMIOLOGIA APARATULUI CIRCULATOR

-diverse denumiri: cardio-vascular, cardio-circulator, cardiac, etc

-format din: -ap. cardio-vascular: -cord

-vase: -de sânge (A,V,C)
-limfatice
-sânge şi limfă
-organe hematoformatoare: măduvă, timus, bursă,
(pt. celule) splină, limfonoduri, etc
-ficat – pentru plasmă, proteine plasmatice, etc

**sistem complex, integrat funcţional

-înainte de examinare, obligatoriu se face interogatoriu clinic (anamneza)

la care se urmăreşte:
-vârsta, efortul, microclimatul,
-factorii favorizanţi (boli infecţioase, respiratorii, renale, nutriţional-
metabolice, endocrinopatii, etc) de care animalul a suferit anterior.
A. APARATUL CARDIO-VASCULAR

-examinare funcţională şi examinare fizică

1. Examinarea funţională şi aspectele semiologice

-semne generale:
-nervoase: vertijii (ameţeli), sincopă (prăbuşirea reacţiilor
nervoase + oprirea cordului şi respiraţiei)
-circulatorii (f.multe): edeme la distanţă, extremităţi reci, puls
venos retrograd, dilataţii venoase, etc.
-digestive: vomă
-facies speriat, poziţie ortopneică

-semne de organ (de la nivelul cordului):

-dispneea de efort (cardiacă)
-durerea cardiacă
-palpitaţia cardiacă
2. Examinarea fizică şi aspectele semiologice:

2.1. Cordul:
Structura (1, 2)(ex.infarctul miocardic).
Funcţia circulatorie (ex.suflurile sistolice).
Automastismul cardiac (ex.fibrilaţia, flutterul, blocurile).
-toate se pot modifica
Structura anatomică

Endocard cu valvulele cardiace

(ex.vegetaţii, fibrozări)

Miocard (ex.miocardite)
VT VB (M)
Sac pericardic
(ex.colecţii: hidro-, pio-)

Pericard
(ex.pericardite)
 V.pulmonare
v. cavă
N.K.F. Aorta

A.D. A.S.
Tr.pulmonar vt
vb

V.D. V.S.

Funcţia circulatorie. N.A.T.

 Automatismul cardiac presupune:
contracţia cardiacă ritmică, cu o anumită frecvenţă şi intensitate =
funcţia cronotropă al cărui coordonator general este nodulul Keith-Flack
(n. sinusal).

Pentru a se realiza această funcţie sunt necesare 3 fenomene (activităţi):

producerea de stimul – excitabilitatea (f. batmotropă):
-nodulul Keith-Flack – produce stimuli pentru atrii şi n.A.T.
-nodulul Aschoff-Tawara (n.atrio-ventricular) – produce
stimuli numai pentru ventricule
conducerea stimulului (f. dromotropă): prin celulele Purkinje
între n.K.F şi n.A.T., apoi prin fascicolul His
contracţia miocardului (f. inotropă)- prin celulele Purkinje –
între endocard şi miocard + miocard normal
Cordul poate fi examinat prin:

-metode generale: I, P, P, A
-metode speciale: proba funcţională a cordului, ECG (1), Rx (1, 2), TC,
pericardocenteză, ecografiere (ecocardiografiere),
tehnica Doppler (1), cateterism cardiac (1, 2, 3), IRM, etc

a) Inspecţia – la toate speciile, între spaţiile 2 – 7, stânga, jos

-integriatea şi conformaţia peretelui costal (exam.fizică)
-mişcări: -ale pielii
-ritmice ale musculaturii intercostale – transmise de
contracţia miocardului ( şocul cardiac)
+ empiemul pulsatil – la bovine (puroi în cavitatea toracică – în
reticulo-pericardită traumatică) = şoc cardiac foarte puternic
b) Palpaţia
-semne fizice locale: sensibilitate, temperatură, deformări, etc
-şocul cardiac (apexian la câine şi om):
-sediul (locul) – normal dar şi modificat
-frecvenţa – identică cu frecv. pulsului şi a sistolei ventriculare
-normală şi modificată (tahicardia+bradicardia)
-ritmul: -normal = regulat (ritmic) + la câine = aritmic (ar. resp.)
-modificat – se va analiza la ascultaţie
-intensitatea: -normală (diferenţe de specie, vârstă, etc)
-modificată (mărire sau micşorare)

-particularităţi ale şocului cardiac:

-palpitaţia cardiacă (lovitura de bilă în boltă) (F + I)
-eretismul cardiac – contracţii aritmice
-freamătul cardiac – sfârâit prezent în stenoze
c) Percuţia

-direct
-indirect: -sonul de percuţie:
-mat
-submat (bovine+cal – o bandeletă)

-aria de percuţie – triunghiulară cu particularitate la câine

-mărire – în hipertrofii, dilataţii cardiace
-micşorare – în pneumotorax
-deplasare – în colecţii mediastinale,hernii diafragmatice

stg dr

3 6 3 5 4 5 6 5 4

cal bovine câine

d) Ascultaţia – cea mai utilă metodă generală de examinare
Zgomote recepţionate, pe aria de proiecţie a cordului:
1. Zgomotele cardiace:
-normale (principale, ventriculare): -primul zg. cardiac (zg. sistolic)
-al doilea zg. cardiac (zg. diastolic)
-patologice (modificate):
-prin modificarea calităţilor zg. cardiace normale:
-mod. frecvenţei: tahicardia, bradicardia, oprirea atrială
-mod. intensităţii: intensificarea sau diminuarea
-mod. timbrului şi tonalităţii: metalizarea, amplificarea,
estomparea
-mod. ritmului (aritmiile):
-dedublarea zg. cardiace: -primul zgomot
-al doilea zgomot
-egalizarea pauzelor şi accelerarea frecvenţei:
(embriocardia, ritmul pendular, cuniculocardia)
-aritmiile propriu-zise: batmotrope, dromotrope
-zgomotele cardiace supraadăugate (suflurile endocardice)
2. Zgomotele extracardiace: zg. de frecătură pericardică,
zg. de frecătură pleuro-pericardică, de lichid
1. Zgomotele cardiace:

1.1. Zgomotele cardiace normale (principale):

primul zg. cardiac (I) (zg. sistolic): ‘‘dupp’’

* contacţia ventriculului + închiderea valvulelor A.V.
(zg. musculo-valvular)

al doilea zg. cardiac (II) (zg. diastolic): ‘‘lup’’

* închiderea valvulelor sigmoide (de la aortă şi pulmonară)
(zg. valvular)

-onomatopeic: ‘‘- -dupp – lup - - dupp – lup - -’’

- zgomotele cardiace normale sunt rezultatul numai a activităţii

ventriculare
1.2. Zgomotele cardiace patologice:

1.2.1. Prin modificarea calităţii zgomotelor cardiace normale:

1.2.1.1. Modificarea frecvenţei:

-accelerare = tahicardie: -sinusală (normală -ex.efort...)
-paroxistică (patologică)
-rărire = bradicardie sinusală (patologică)
-oprire atrială – prezentă numai la ECG
1.2.1.2. Modificarea intensităţii:
-intensificare:
-zg. I - în boli infecţioase (AIE), hemoragii mari
-zg. II - în hipertensiune
-a ambelor zg. - în endocardite,
în hipertrofii cardiace generalizate
-diminuare:-adevărată -în miocardoze, insuficienţă cord
-falsă -în colecţii pleurale / pericardice
1.2.1.3. Modificarea timbrului şi tonalităţii:
-metalizarea (zg. I sau ambele) – în anemii, intoxicaţii
-amplificarea (rezonanţa) – în pneumopericard,
pneumotorax stg.
-estomparea (voalarea) – în insuficienţele decompensate

1.2.1.4. Modificarea ritmului (aritmiile cardiace)

-prin dedublare
-prin egalizarea pauzelor şi accelerarea frecvenţei
-aritmiile propriu-zise
 Aritmiile prin dedublarea zgomotelor
-seamănă cu extrasistolele dar nu apar şi unde pulsatile
corespunzătoare pentru dedublări

-dedublarea zg. I cardiac = ‘‘zgomotul de galop’’ (dupp-dupp- -lup)

-prin nesincronizarea închiderii valvulelor atrio-ventriculare
(ex.în edemul / staza pulmonară-
când valva tricuspidă (a.v.dr.) se închide mai târziu)
-dedublarea zg. II cardiac = ‘‘zgomotul de pitpalac / prepeliţă’’
(dupp- -lup-lup)
-prin nesincronizarea închiderii valvulelor sigmoide
(aortică şi pulmonară) (ex.hipertensiunea pe una din componente)

 Aritmiile prin egalizarea pauzelor şi accelerarea frecvenţei

zgomotelor cardiace
-ritmul foetal (embriocardia) = egalizarea pauzelor+ tahicardie-
apare în boli infecţioase grave, toxicoze.
Când la ritmul fetal lipseşte tahicardia = ritm pendular.
-cuniculocardia – apariţia unui singur zgomot (în colaps
circulator)
 Aritmiile propriu-zise

-aritmiile batmotrope (prin tulb. de producere a stimulilor):

-prin stimuli suplimentari extracardiaci:
-tahicardia şi bradicardia sinusală paroxistică
-aritmia respiratorie (rărire în expiraţie) –la bovine,
cabaline, etc
-prin stimuli suplimentari intracardiaci (aritmiile adevărate):
-aritmia extrasistolică (extrasistola) - periodică
-aritmiile permanente (fibrilaţia şi flutterul)

-aritmiile dromotrope (prin tulb. de conducere a stimulilor):

-ritmul nodal
-blocurile cardiace
 Descriere:

Extrasistola – contacţie cardiacă suplimentară şi prematură faţă

de contracţia produsă de nodulul sinusal sau atrio-ventricular (normale)

-extrasistolele (topografic) se pot întâlni:

-la atrii – prin stimuli ectopici – pentru nodulul sinusal
-la ventricule – mai grave
(în intoxicaţii, infarct, hipoxie, noduli ventriculari)

-este pusă în evidenţă prin ascultaţie şi ECG

Extrasistola ventriculară poate fi:

-intercalată – între 2 sistole normale în cazul bradicardiei ventriculare
-regulată (cadenţată, repetată):
-la 2 sistole = bigeminată
-la 3 sistole = trigeminată
-peste 3 sistole = plurigeminată
 Relaxare musculară
Fibră musculară P
insensibilă la alt
stimul decât cel
normal contracţie

Stimul normal
atrio-ventricular
Extrasistola apare numai în faza de relaxare cardiacă (şi
poate fi precoce când nu este însoţită de undă pulsatilă sau
tardivă când este însoţită de undă pulsatilă)
Extrasistola atrială (fără puls); extrasistola ventriculară (fără/cu puls)
Aritmiile permanente:
Fibrilaţia –contracţii fine şi rapide a unui grup de fibre miocardice
-poate fi: atrială (frecvent) sau ventriculară (rară, dar gravă)
Flutterul –contracţii ce cuprind mai multe grupe de fibre musculare
-poate fi: atrial sau ventricular
-este asociat blocurilor cardiace care sunt incompatibile cu viaţa
Diagnosticarea se face prin ascultaţie şi ECG
 Aritmiile dromotrope:
-caracteristica lor: încetinirea sau oprirea transmiterii stimulilor prin
sistemul excito-conducător =>bradicardia

Ritmul nodal (boala nodulului sinusal) – la om şi câine

-rărire a contracţiilor ventriculare (cu stimul de la nodulul atrio-
ventricular, nu de la nodulul sinusal care este afectat)

Blocurile cardiace:
-sino-atrial – la atrii (rărire a contracţiilor atriale)
-atrio-ventricular (afecţiune la nodulul atrio-ventricular,
fasciculul His, ramuri)
-parţial (incomplet): -gr.I –întârziere; gr.II - 2/1, - 3/1
-total (complet): -gr.III –lipsă transmitere stimul
**Apare disociaţia atrio (contracţie normală) –ventriculară.
-de ramură

**Disociaţie cardio-sfigmică (în extrasistolele atriale+extrasistolele precoce)

 1.2.2. Zgomotele cardiace supraadăugate
(suflurile endocardice)
-suflurile endocardice:
-organice (structurale, morfologice, anatomice) = patologice
-anorganice (funcţionale): normale sau patologice

= zgomote care apar în urma contactului dintre sânge şi orificiile sau

valvulele cardiace modificate prin:
-îngustare = STENOZE
-lărgire = INSUFICIENŢE
-la animale apar frecvent:
-stenoze orificiale (4) – f.rar la valve (4)
-insuficienţe valvulare (4) – f.rar la orificii (4)

atriu ventricul
Caracteristicile suflurilor cardiace:
a) timbrul: -în stenoză = zg.asemănător pronunţării lui‘‘r’’
-în insuficienţă = .....‘‘f’’
b) focarul de ascultaţie: localizarea pe aria de proiecţie a cordului
a orificiilor cardiace numai în cazul prezenţei suflurilor endocardice
c) momentul apariţiei şi durata suflului:
-suflurile sistolice – se aud pe primul zgomot cardiac = ‘‘dupp’’
-suflul de insuficienţă atrio-ventriculară dreaptă
sau stângă ‘‘dufff-lup’’
-suflul de stenoză aortică sau pulmonară ‘‘drrr-lup’’

-suflurile diastolice – se aud pe zgomotul II cardiac = ‘‘lup’’

-suflul de insuficienţă aortică sau pulmonară
‘‘dupp-ffup’’
-suflul de stenoză atrio-ventriculară dreaptă sau stângă
‘‘dupp-rrrp’’ sau ‘‘dupp-lurr’’
Zg.I = SISTOLIC = dupp Zg.II = DIASTOLIC = lup

Insuficienţă atrio-ventriculară (dr + stg) Insuficienţă aortică + pulmonară

dufff-lup dupp-ffup
Stenoză aortică + pulmonară Stenoză atrio-ventriculară (dr + stg)
drrr-lup dupp-rrup sau dupp-lurr

I AS S

S I
VS
d) pulsul atrial şi apariţia pulsului venos retrograd:
pulsul arterial: (la cordul stâng)
-insuficinţa mitrală -pulsul este neregulat şi mic
-stenoza mitrală -pulsul este aproape normal
-insuficienţa aortică -pulsul este scurt, săltăreţ,cu tensiune mică
(puls Corrigan)
-stenoza aortică -pulsul este lung, dur, sârmos,cu tensiune mare
(‘‘puls de oţel’’)
pulsul venos retrograd: (la cordul drept)
-insuficienţa tricuspidienă -apare p.v.r. pozitiv (sincron cu p.arterial)
-stenoza tricuspidienă -apare p.v.r. negativ (asincron cu p.arterial)
cava

jugulara stg puls arterial

dr

p.v.r. + / -
 e) şocul cardiac şi aria cardiacă:
-şocul cardiac: -scade în dilataţii cardiace
-creşte în hipertrofii cardiace
-aria cardiacă (prin percuţie, Rx, ECG, Eco, Doppler, IRM, TC, )

-în insuficienţa atrio-ventriculară stângă – iniţial dilataţia atriului stâng,

apoi hipertrofia concentrică a ventriculului stâng
-insuficinţa atrio-ventriculară dreaptă – idem, dar la cordul drept

dr stg
-stenoza atrio-ventriculară stângă – dilataţie mare atriu stâng,
stază pulmonară, apoi hipertrofie cord drept (ventricul+atriu)
-stenoza atrio-ventriculară dreaptă – dilataţie mare atriu drept şi stază în
marea circulaţie (extremităţi reci, edeme, ectazie venoasă, etc)

Stază marea circulaţie Stază pulmonară

stg
dr
-insuficinţa aortică – iniţial dilataţie ventricul stâng, apoi hipertrofia
concentrică a ventriculului stâng
-insuficienţa pulmonară – idem, dar la ventriculul drept

st
dr
-stenoza aortică – iniţial dilataţia ventriculului stâng, apoi hipertrofia
excentrică a ventriculului stâng
-stenoza pulmonară – idem, dar la ventriculul drept
Suflurile endocardice anorganice (funcţionale):

nu întotdeauna au semnificaţie patologică

-apar de obicei în urma lărgirii orificiilor sau scăderii vâscozităţii

sângelui; mai rar în urma îngustării orificiilor şi creşterii vâscozităţii
sângelui
-apar în vasodilataţii / vasoconstricţii
-efortul de durată, fără adaptare
-modificări bruşte ale temperaturii mediului
(schimbări de anotimp, ziua / noaptea)
-schimbarea bruscă a alimentaţiei (lichide / uscate)
-dar şi în boli febrile, etc.
2. Zgomote extracardiace

zg. de frecătură pericardică – între pericard şi epicard – apar în

pericardite fără lichid (uscate), în timpul sistolei ventriculare (pe zg.I)

zg. de frecătură pleuro-pericardică – apare în inflamaţii comune ale

pleurei şi pericardului (zg. se reduce la astuparea nărilor)

zg. de lichid – când între cele 2 foiţe se găseşte un amestec de aer şi

lichid (sânge, puroi, transsudat, exudat)

zg. de picătură – dificil de evidenţiat

 METODE SPECIALE DE EXAMINARE CARDIACĂ

1.Proba funcţională cardiacă

-necesită o examinare înainte şi după supunerea animalului la un efort

scurt (urmărind frecvenţa şi intensitatea şocului cardiac şi a
mişcărilor respiratorii)
-normal:
-frecvenţa cardiacă revine la normal în maxim 5 min
-dacă frecvenţa nu se dublează –în primele 20-30 secunde

-proba se aplică la om, cal, câine, eventual vacă

2. ECG – activitatea bioelectrică cardiacă
-electrocardiograf
-electrocardiografiere
-electrocardiogramă (1) depolarizare
+
-noţiuni de electrofiziologie cardiacă (la celulă):
-starea de repaus (polarizarea, zero potenţial, 0
diastola, linia izoelectrică) -
repolarizare
-starea de activitate: -depolarizare
-repolarizare
-mişcarea ionilor prin membrană ===> diferenţă de potenţial –
care se poate capta şi înregistra
-mişcarea ionilor este sincronă cu mişcarea cordului, care se
produce din interior spre exterior- de la celulele Purkinje
Na 0 potenţial
K Membrana celulară
Na = depolarizare = contracţie

Na = repolarizare = relaxare
Electrocardiografierea = procesul de înregistrare a biocurenţilor

-amplasarea electrozilor = derivaţii:

-unipolare = notate cu V (la membre -aVR, aVL, aVF,
precardiace –V1, V2, V3...)
-bipolare = notate cu D (D I, D II, D III)

-condiţiile de înregistrare: temperatură, mediu, etelonare, mişcări

Electrocardiograma normală –presupune prezenţa de:

- unde (deflexiuni)
- segmente
- intervale
- sens
 Seg.PQ Seg.ST
R

P T +

0 = linia izoelectrică
-
S
Q
Complex QRS
-unda P: -excitaţia sinusală
-depolarizarea atrială = contracţia atrială
-segmentul PQ: -transmiterea impulsului la nodulul atrio-ventricular
-compexul QRS: -excitaţia de la nodulul atrio-vetricular
-depolarizarea ventriculară = contracţia ventricul
-segmentul ST: -repolarizarea ventriculară lentă
-unda T: -repolarizarea ventriculară rapidă

**- repolarizarea atrială – este mascată de complexul QRS

 Electrocardiograma anormală = modificări de unde, segmente,
intervale, anomalii de sens care apar în:
-afecţiuni morfologice: hipertrofii, dilataţii, valvuloptii, infarct
-afecţiuni funcţionale: tahicardie (1), bradicardie (1),
extrasistole, fibrilaţii (1, 2), flutter (1), blocuri (1)

ECG: -spune ce este în momentul examinării, nu ce va fi

-pentru a înregistra modificări care apar la anumite intervale de timp
este indicată monitorizarea ECG

3. Pericardocenteza + examinarea lichidului de puncţie

4. Examinarea radiologică (1) + cateterismul sub imagine Rx +
coronarografierea (1, 2)
5. Fonocardiografierea – grafia zgomotelor cardiace
6. Eco (Ecocardiografierea)
7. Telemetria cardiacă – înregistrarea de la distanţă a activităţii
cardiace (zgomote şi ECG)- pentru cercetare (ZOO, rezervaţii etc)
8. TC, IRM, DOPLLER, etc
Sindroamele cardio-circulatorii:

-pericardice (ex.pericarditele –uscate, umede, cronice...)

-miocardice (ex.infarctul, miocarditele)
-endocardice (ex.valvolopatiile –insuficienţa şi stenoza)
-sindromul de insuficienţă cardiacă:

-insuficienţa = starea deficitară a unui organ, care nu-şi mai

îndeplineşte funcţia în mod normal (ex.hepatică, renală, ...)
-insuficienţa cardiacă – imposibilitatea cordului de a se adapta la
efort (apare în caz de valvulopatii, orificiopatii, dilataţii atriale şi
ventriculare, aritmii permanente, oboseală cardiacă, intoxicaţii,
boli febrile cronice, etc)
a)insuficienţa ventriculară stg. (IVS) / insuficienţa de cord stâng:
-presupune stază venoasă (congestia pasivă) la pulmon şi apariţia
edemului pulmonar (cu tuse, dispnee de efort, iar lipsa de oxigenare
a sângelui duce la cianoza mucoaselor, etc)

b)insuficienţa ventriculară dr. (IVD) / insuficienţa de cord drept:

-tot stază venoasă, dar pe venele cave (anterioară şi posterioară):
-cava anterioară: turgescenţa jugularelor, apariţia pulsului venos
retrograd (în insuficienţă sau stenoză a.v. dr.)
-cava posteriaoară:
-la venele membrelor – edemul la distanţă, membre reci,
cianoză
-la organele abdominale: ex. ficatul (congestia pasivă =
hepatomegalie)
-la torace şi mediastin: hidro-torax, -pericard, -peritoneu
c)insuficienţa cardiacă globală:
-compensată – când semnele insuficienţei apar numai la efort
-decompensată – când semnele insuficienţei apar atât la efort
cât şi în repaus (simpla ridicare sau mişcare a unui membru)
Examinarea şi semiologia vaselor de sânge (artere, vene, capilare)
ARTERELE
Inspecţia: - ‘‘dansul arterial’’ = mişcarea pereţilor arterelor superficiale
în insuficienţa aortică, la animalelor bătrâne, etc
+ la palpaţie ,,pulsul Corrigan”
Palpaţia:
-date generale obţinute la palpaţie:
-prezenţa arterei, traiectului topografic, calibrul (mărimea),
uniformitatea (ex. stenoze = îngustări 1, anevrismele = dilataţii 1),
prezenţa fremismentelor = un sfârâit pe artera
uterină la animalele gestante după luna a III-a
-temperatura şi sensibilitatea:
-arterita -arterioscleroza -ateromatoza (aterom)
-prezenţa şi aprecierea calităţilor pulsului arterial:
-frecvenţa pulsului – idem fr. şocului cardiac / zg. I
-creştere = puls tahicardic (accelerat) –în boli infecţioase
-scădere = puls bradicardic (rar) –în blocuri, distonii N.V
-lipsa –în arteritele obliterante
-disociaţia cardio-sfigmică -în extrasist. V. premature
-extrasist. atriale
-ritmul pulsului:
-ritmic (regulat) – la majoritatea anim. cu excepţia câinelui/aritmic
-viteza (durata) undei pulsatile:
-viteza =rapiditatea cu care trece unda p. pe sub deget (mare / mică)
-durata =timpul cât se simte sub deget unda pulsatilă (lung/scurt)
-t. lung (v. mică) -apare în stenoze aortice (sigmoide)
-t. scurt (v. mare) -pulsul săltăreţ din insuficienţa aortică
-amplitudinea (înălţimea):
-p. mare (înalt) – în insuficienţa aortică în faza avansată
(cu hipertrofia ventriculului stg.)
-p. mic – în insuficienţa atrio-ventriculară stg.
-p. foarte mic (filiform) – în paraliziile vasculare, în hemoragii int. / ext.
-p. imperceptibil – în moartea clinică
-p. diferent – apare în arterite, tromboze = lipsa de sincronizare
între 2 artere simetrice
-p. inegal – în aritmii, insuf. a.v. stg. = unde pulsatile inegale
-p. alternant – alternări de intervale cu unde pulsatile normale
cu intervale cu unde pulsatile mici (hipertensiunea din aortă)
-p. bi-, tri-, pluri-geminat – în extrasistolele ventriculare tardive
-tensiunea pulsului = presiunea (prin apăsare cu degetul) necesară pentru
dispariţia undei pulsatile
-puls tare (dur, de oţel) – în stenoza aortică
-puls moale – în colaps, hipotensiune, insuficienţă aortică, etc

Ascultaţia –în 3 situaţii particulare,

-pentru zgomotele din tromboze şi
-anevrisme ale arterelor mari,
-pentru aprecierea tensiunii arteriale
-deformările pot fi pe: -pe artere →zgomote +înţeparea = sânge
-alte ţesuturi, colecţii – fără zgomote

tromboze anevrisme
 METODE COMPLEMENTARE
Aprecierea tensiunii arteriale (TA): -tensiometrie
-tensiometre (sfigmomanometre) 1
-TA –este rezultatul presiunii sângelui în arteră, ca urmare a elasticităţii
HTAS acesteia
Apare puls
TAS
HpoTAS

HTAD
TAD Dispare puls
HpoTAD
-se tratează boala: distonia n.v., boala renală, diabetul, endocrinoza
-se tratează (cu antihipertensive) doar hipertensiunea esenţială – cu
arterioscleroză
Examinarea radiologică = arteriografierea (cu sobstanţe de contrast)
Cateterismul – cu sonde elastice
-experimental la animale
-la om – pentru îndepărtarea trombusurilor, ateroamelor, lărgirea
coronarelor, etc.
Pulsoximetria 1 –înregistrează pulsul şi gradul de oxigenere a sângelui
 VENELE

Inspecţia: topografia, mărimea (calibrul), uniformitatea, prezenţa

pulsului venos (la jugulare)
1. modificări de calibru şi uniformitate:
-mărirea venelor (turgescenţa venoasă),
-micşorarea sau
-lipsa lor aparentă (prin lipsa sângelui = în hemoragii)
-turgescenţa venoasă (prin mărirea cantităţii de sânge sau
prin modif. de structură ale vasului) apare în:
-afecţiuni cardio-vasculare:
-insuficienţa atrio-ventriculară dreaptă
-colecţiile pericardice (hidro-, hemo-, pio-pericard)
-la bovine în reticulopericardita traumatică
-în flebite, tromboflebite, periflebite
-în flebectazii –dilataţii întinse
-în varice (dilataţii limitate): -la membre
-la esofag –în ciroze
-la v.rectale = hemoroizi
 -afecţiuni hepatice –ciroze, congestii, ascite
-afecţiuni respiratorii:
-astmul; -edemul pulmonar; -emfizemul pulmonar –
(semnul Magazzari –la venele pintenului la cal)
- compresiuni diverse –tumori, fracturi, etc
2. mişcările de la nivelul venelor jugulare = pulsul venos:
-puls venos transmis –de la carotidă
-puls venos retrograd: -pozitiv –în insuficienţă A.V. Dreaptă
-negativ –în stenoza A.V. Dreaptă
Palpaţia –pentru temp., sensibilitate (flebitele dor),
Examinarea radiologică: la om şi la animale
-angiografierea / angiografia: -arteriografierea/ arteriografia
(angios=vas) -flebografierea/ flebografia
-utilă în tromboze, flebite, arterite, cateterism, etc

CAPILARELE
-pielea depigmentată, mucoasele aparente
-crestele, bărbiţele, membrana interdigitală
Modificările de la mucoase: paliditate, congestii, cianoze, hemoragii
 B. EXAMINAREA ŞI SEMIOLOGIA SÂNGELUI, LIMFEI ŞI
LICHIDULUI INTERSTIŢIAL = mediul intern

1. SÂNGELE: fizic, biochimic, microscopic, serologic, imunologic,

genetic, microbiologic (bacteriologic, virusologic), parazitologic

-compoziţia: -pe anticoagulant: -plasmă + fibrină

-elem. Fig.: roşii, albe, trombocite
-fără anticoagulant: -ser
-coagul (fibrina+ elem. fig.)
-modif. sângelui pot fi: -proprii (ex.hemoglobina, hemoliza, etc)
-ale altor organe şi ţesuturi:
-ficatul (enzime hepatice), rinichi (ureea),
-ţesutul muscular (mioglobina),
-gl.endocrine (insulina)
 Examinarea fizică:
Volemia: normovolemia, hipovolemia, hipervolemia
(simplă = S, oligocitemia = O, policitemică = P) –sângele circulant

S 50% Simplă / normală ( Ht)

N
O 30% Anemii (hemolize)- b.inf.,parazit., intoxicaţii

P 80% Poliglobulii- în reacţii de apărare, alergii

S 50% Hemoragii -int. + ext

Hipo O 30% Scad elem.fig.-af măduvă, timus, splină, iradieri

P 80% Deshidratări = hemoconcentraţii (diaree, transp.)

S 50% Polihemii (mai mult sânge -transfuzii)

Hiperhidremia/pletora adevărată
Hiper O 30%
-creşte plasma (af.hepatice, perfuzii)
P 80% Creşte nr.elem.
-roşii=policitemie=poliglobulie(genetică/simpt.)
pletora
-albe=leucocitoză (leucoza-animale/leucemie-om)
Hemostaza = oprirea unei hemoragii prin coagulare
-participă: -vasele de sânge
-trombocitele
-factori plasmatici ai coagulării
-probe: -p.de înţepare (PÎ), p.de sângerare (PS),
timpul de picurare (TP), proba de stază (PS)
-nr.de trombocite
-timpul de coagulare, timpul Quik, etc
-modificări: -sindroamele hemoragipare –multe
(vasculare, trombocitare, plasmatice)
-trombozele
Culoarea –sânge, ser, plasmă
Densitatea, Vâscozitatea, Punctul crioscopic –sânge, ser, plasmă
VSH-ul
Ht-ul
Examinarea biochimică 1: -proteine, glucide, lipide
-enzime, vitamine, hormoni
-macroelemente, microelemente, electroliţi

Proteinemie: -totală = disproteinemia (hiper sau hipo)

-fracţionată:1 -albuminemia (hiper sau hipo)
-alfa-globulinemia
-beta-globulinemia
-gamma-globulinemia
-fibrinogenemia
-alte proteine
Uremia (Azotemia), Uricemia (acid uric)
Creatinemia / creatininemia
Hemoglobinemia
Cholemia, Cholalemia
Glicemia 1 , Lipemia
Cetonemia (corpi cetonici)
 Sideremia, Cupremia, Calcemia, Fosfatemia, Magneziemia
Potasemia, Cloremia
Vitaminele: A, D, C, E, K, B.....
Hormonii –mulţi
Enzimele –foarte multe: hepatice, pancreatice, musculare

Examinarea microscopică = Hemograma

Examenul cantitativ: 1
-nr.eritrocite = eritrocitemia:
-creştere = policitemie, poliglobulie
-scădere = oligocitemie, hipoglobulie = anemii
-nr.leucocite = leucocitemia:
-creştere = leucocitoză (leucemii / leucoze)
-scădere = leucopenie
-nr.trombocite = trobocitemie: 1
-creştere = trombocitoză
-scădere = trombocitopenie
 Examenul calitativ:
-eritrocite 1: -modificări de formă= poikilocitoza (ovalocite...) 1,2
-modificări de mărime= anizocitoză (megalocite...)
-modificări de culoare= anizocromie (hipercromie..)
-leucocite = raportul procentual = leucograma prin F.L 1, 2
Leucocitoza: -granulocitoza / polinucleoza =
mai multe granulocite
-neutrofilică = neutrofilia
-eozinofilică = eozinofilia
-bazofilică = bazofilia
-agranulocitoza / mononucleoza =
mai multe agranulocite
-limfocitară = limfocitoza
-monocitară = monocitoza
Leucopenia: -neutropenia
-eozinopenia
-bazofilopenia
-limfocitopenia
-monocitopenia
2. LIMFA ŞI LICHIDUL INTERSTIŢIAL – rar se examinează
C. EXAMINAREA ŞI SEMIOLOGIA ORGANELOR
HEMATOFORMATOARE

Măduva osoasă hematoformatoare:

-osteocenteza –din stern, coaste, etc
-frotiu = medulogramă (mielogramă)
-elemente celulare tinere – pentru toate liniile
-elemente mature – pentru toate liniile cu excepţia LT şi LB
-raportul procentual al acestora
Timusul:
-timocite = limfocite T mature
-puncţie
-timogramă
Diverticulul cloacal (bursa lui Fabricius)
-bursocite = limfocite B mature ( la pasăre)
-la mamifere – pentru LB = echivalenţii bursali

Splina:
-rol în hemoliză şi imunitate
-la palpaţie – splenomegalie
-puncţie
-frotiu = splenogramă
-Rx
-ecografiere

Sistemul limfatic: -discutat la partea generală

Alte componente ale sistemului hematoformator – foarte rar examinate