Heritabilitatea personalității.

Tulburări în copilărie

Studiul prezintă heritabilitatea caracteristicilor tulburării de personalitate. În cadrul acestuia,

s-au investigat 112 perechi de gemeni copii, având vârstele cuprinde între 4-15 ani, dintre care 70

de perechi monozigoți și 42 de perechi dizigote.

Pentru a descoperii dacă tulburările de personalitate din copilărie au la bază o componentă

genetică, s-au utilizat o serie de instrumente, metode și, totodată, participanții au fost supuși la o

serie de activități în vederea „elucidării” acestei anomalii. Prin urmare, părinții au evaluat

caracteristicile tulburărilor de personalitate utilizând inventarul de personalitate și neuropsihologie

Coolidge pentru copii (CPNI), care măsoară 12 tulburări de personalitate. Cercetările desfășurate au

indicat faptul că, coeficientul de heritabilitate median pentru cele 12 scale a fost 0.75. Rezulatele

sugerează că tulburăile de personalitate din copilărie au o componentă genetică substanțială și că

sunt similare cu estimările de ereditate ale trăsăturilor tulburării de personalitate la adulți și conform

cărora doar temperamentele și trăsăturile de ordin superior, au componente genetice semnificative.

A fost ridicată și problema dacă trăsăturile de personalitate sunt stabile pe toată durata vieții,

urmând să existe sugestii conform cărora trăsăturile normale de personalitate au cea mai mare

stabilitate de la sfârșitul anilor 20 până la vârsta mijlocie. S-a realizat un studiu de câtre trei

cercetători, anume Jang, Livesley și Vernom, pe 243 de perechi de gemeni cu vârste cuprinde între

18-25 ani și 281 de perechi de gemeni cu vârste cuprinse între 30-65 ani. În urma acestui studiu, s-

au determinat dovezi, acestea constând în ideea ca unele contribuții genetice ale trăsăturilor de

personalitate par să creasca o dată cu vârsta. Tulburările de personalitate au fost evaluate cu 200 de

itemi și s-a evidențiat că CPNI a fost conceput cu triplu scop: să evalueze cele 10 tulburări de

personalitate de pe Axa II a DSM-IV și cele două tulburări de personalitate din apendicele acestuia,

cea depresivă și pasiv-agresivă; pentru a măsura disfuncția neuropsihologică; și pentru a evalua

tulburarea de anxietate, de opoziție sfidătoare, de deficit de atenție/hiperactivitate și alte scale

clinice.
 Analizele statistice au arătat că asemănarea gemenilor MZ și DZ a fost estimată pentru toate

variabilele. Având în vedere natura populației generale a eșantionului, ratele scăzute de aprobare a

comportamentului extrem, au fost găsite pe 4 scale: narcisist, paranoic, pasiv-agresiv și schizotipal,

dând distribuții de frecvență foarte distorsionate. Corelațiile MZ au fost mai mari decât corelațiile

DZ pe toate scalele, cu cel mai mare raport pe scala tulburărilor de conduită. Cu excepția scalei

pasiv-agresive, toate corelațiile MZ au fost semnificativ mai mari decât corelațiile DZ.

Studiul dat a fost limitat de dimensiunea mică a eșantionului și de ratele scăzute ale

psihopatologiei, deși a existat o variabilitate suficientă în eșantion pentru a concluziona că

tulburările de personalitate din copilărie sunt măsurabile și ereditabile, heritabilitatea lor fiind

similară, chiar mai mare decât estimările în studiile pentru adulți. Constatările suțin că tulburările de

personalitate pot fi privite dimensional și că pot fi privite ca variații extreme ale trăsăturilor normale

de personalitate.