Pandemia de COVID-19 a perturbat piețele muncii la nivel global în cursul anului 2020. Consecințele pe termen scurt au fost bruște și adesea grave: milioane de oameni au fost concediați și și-au pierdut locurile de muncă, unii au fost forțați să intre în șomaj tehnic, iar alții s-au adaptat rapid să lucreze de acasă pe măsură ce birourile s-au închis. Mulți alți lucrători au fost considerați esențiali și au continuat să lucreze în spitale și magazine alimentare, companii de deșeuri, transporturi și în depozite, desigur, în conformitate cu noile protocoale pentru a reduce răspândirea noului coronavirus.
Mulți ar spune că industria IT nu a fost afectată mai deloc. Ce-i drept,
au existat unele sectoare mult mai afectate de pandemie, însă și în companiile de IT s-a resimțit impactul anumitor schimbări cauzate de Covid 19. Chiar dacă mi-am început cariera în plină pandemie, am reușit să evidențiez și să observ acest impact care a perturbat întreaga lume a programatorilor.
Un prim impact a fost asupra relațiilor sociale din cadrul organizației.
Majoritatea programatorilor și-au început activitățile în regim remote, lucrând la sediul companiei doar inginerii de QA, cei pe testare și cei care nu aveau echipamentul necesar pentru a-și desfășura activitățile de acasă. Regimul remote pare a fi în avantajul angajaților, însă din moment ce aceștia s-au obișnuit cu un anumit ritm, cu multă interacțiune dintre colegi, echipă și management, acest lucru a îngreunat adaptarea lor la noul mod de a lucra. S- a putut observa faptul că le lipsește interacțiunea dintre colegii de echipă, dar nu se poate enunța faptul că lipsește colegialitatea. De când lucrez la această companie, am observat că programatorii se ajută foarte mult între ei când vine vorba de activitățile pe proiecte și nu s-a evidențiat până acum vreo formă de sabotaj sau conflict între angajați.
Continuând pe această problemă a lipsei de interacțiune dintre
angajați, compania a trebuit să ia câteva măsuri în această privință. Astfel, se focusează foarte mult pe “employee engagement” pentru a-i ține pe angajați implicați și de a crea o conexiune între management și angajați. Mai mult, se organizează diferite evenimente online la care pot participa, unde învață lucruri noi, au ocazia de a organiza aceste evenimente și unde, de asemenea, pot interacționa cu colegii. Toate acestea s-au conturat în jurul culturii organizației, astfel se pune și mai mult accent pe angajamentul social și pe bunăstarea angjaților.
Tot din pricina lucrului în remote, comunicarea a fost ușor afectată.
Uneori este mai greu să obții o anumită înformație, deoarece această comunicare s-a mutat integral pe diferite platforme cum ar fi Skype, Hangouts, Google Chat, iar timpul de răspuns la o întrebare poate dura mai mult. Acest lucru se datorează fie faptului că persoana respectivă este într-o sedință, fie are probleme tehnice (curent/internet) sau din varii motive pentru care nu poate răspunde.
Concluzionând, pandemia a avut un impact major pe toate sectoarele
și industriile de pe piață. Lumea programatorilor a suferit și ea schimbări care au venit cu alte provocări pentru angajați și angajatori. Aspectele prezentate mai sus este reprezentată de ceea ce am observat eu în decursul muncii mele în cadrul departamentului de HR. Desigur, pandemia a provocat alte probleme, cum ar fi instabilitatea unor proiecte cauzate de întreruperea lanțului global de aprovizionare și lipsa anumitor componente de bază, cum ar fi cele de microchip, PCB etc. Cu toate acestea, consider că cea mai importantă componentă a oricărei companii este resursa umană. De aceea cred că focusul central ar trebui să fie pe angajați și pe bunăstarea lor în cadrul unei companii.