£ CONSIDERENTE TEORETICE

OBIECTUL ȘI METODA ANALIZEI ECONOMICO FINANCIARE

Obiectul analizei economico-financiare este cunoaşterea teoretică şi practică a principalelor

modalități de analiză a poziției financiare (averii, patrimoniului), a performanțelor financiare
(rezultatelor) și a principalilor factori care influențează poziția și performanțelor financiare ale
întreprinderii.
Metoda analizei economico-financiare vizează multiple metode de analiză, dintre care
amintim:
 Abaterile absolute (diferențele) cu bază fixă și cu bază în lanț;
 Abaterile relative (rapoartele) cu bază fixă și cu bază în lanț;
 Ratele de creștere/scădere (indicii) cu bază fixă și cu bază în lanț;
 Ritmul mediu de creștere/scădere;
 Concentrarea Gini-Struck
 Corelațiile de tip Pearson.

Abaterile absolute se manifestă sub formă de diferențe și se referă la diferența absolută,

valorică (în plus sau în minus) a valorii unui indicator între o perioadă și o altă perioadă. Analiza
noastră va surprinde abaterile absolute cu bază în lanț (perioada curentă se va raporta la perioada
imediat anterioară).
Abaterile relative se manifestă sub formă de rapoarte și se referă la diferența relativă,
procentuală (în plus sau în minus) a valorii unui indicator între o perioadă și o altă perioadă. Analiza
noastră va surprinde abaterile relative cu bază în lanț (perioada curentă se va raporta la perioada
imediat anterioară).
Abaterile absolute și relative, ca mecanism, pot fi schematizate astfel:

Abatere absolută Cu bază fixă Δn = Valoaren - Valoare0

(diferență)
Cu bază în lanț Δn = Valoaren – Valoaren-1
Δ
Abatere relativă Cu bază fixă In = Valoaren/Valoare0×100
(raport)
Cu bază în lanț In = Valoaren/Valoaren-1×100
I

Rata de creștere sau scădere se manifestă sub formă procentuală și vizează creșterea sau
reducerea procentuală a unui indicator la nivelul unei perioade raportat la o perioadă anterioară.
Analiza noastră va surprinde rata de creștere sau scădere cu bază în lanț (perioada curentă se va raporta
la perioada imediat anterioară).
Rata de creștere sau scădere, ca mecanism, poate fi schematizată astfel:

Rata medie de Cu bază fixă Rc/sn = Valoaren/Valoare0×100 - 100

creștere/scădere
Cu bază în lanț Rc/sn = Valoaren/Valoaren-1×100 -100
Rc/s

1
 Ritmul mediu de creștere sau scădere se manifestă sub formă procentuală și are în vedere
creșterea sau reducerea procentuală medie a unui indicator la nivelul unui interval de timp alcătuit din
mai multe perioade.

Ritmul mediu de creștere sau scădere, ca mecanism, poate fi schematizat astfel:

Ritmul mediu de  Valoaren 
creștere sau scădere R   n  1  1 100
 Valoare0 
R  

Concentrarea se măsoară cu ajutorul indicatorului Gini-Struck și se referă la gradul de

omogenitate sau eterogenitate aferent fiecărei componente dintr-un întreg, pe un anumit interval
temporal supus analizei.
Concentrarea Gini-Struck, ca mecanism, se poate sintetiza astfel:
Coeficientul n
de concentrare n   g2 1
i
Gini-Struck G  i 1
G i n 1

Coeficientul sau Indicele de corelație Pearson vizează un indice numeric, care constituie o
măsură corelativă a conexiunii dintre două variabile ce sunt de tip cantitativ, continue sau, din contră,
discontinue, neluând în considerare alte tipuri de variabile. Formula de determinare a acestui coeficient
de corelație este reliefată în cele ce urmează:

R=
Interpretarea rezultatului formulei reliefate anterior, se poate realiza și remarca cu ajutorul
tabelului evidențiat în cele ce urmează, din care rezidă raportul dintre cele două variabile, limitările
valorice și categoria de corelație ce se stabilește între cele două variabile:

Raportul dintre cele două variabile Limita valorică Tipul de corelație

0 ÷ 0,25 Slabă
Direct proporțional
0,25 ÷ 0,50 Moderată
(Creșterea unei variabile generează
Coeficientul Pearson

implicit creșterea celei de-a doua/Scăderea 0,50 ÷ 0,75 Bună

unei variabile generează implicit
scăderea celei de-a doua) 0,75 ÷ 1 Optimă

0 ÷ -0,25 Slabă
Invers proporțional
-0,25 ÷ -0,50 Moderată
(Creșterea unei variabile generează
implicit scăderea celei de-a doua/Scăderea -0,50 ÷ -0,75 Bună
unei variabile generează implicit
creșterea celei de-a doua) -0,75 ÷ -1 Optimă

Prin deducție, din acest coeficient de corelație, se poate calcula un Coeficient de determinare
,,d” sau Abatere medie pătratică, acesta fiind definit cu ajutorul unei funcții, care indică cu căte
procente una dintre variabile o influențează pe cealaltă:

d = R2

2
 Coeficientul sau Indicele de corelație Spearman este un coeficient care se referă la ranguri,
nu este influențat de importanța mediei și este folosit, de regulă, atunci când porțiunea cercetată este de
dimensiuni reduse (maxim 30 de cazuri), sau când cel puțin una din variabilele folosite în cercetare nu
îndeplinește condițiile minime de folosire în cadrul testelor parametrice.
Acest coeficient a fost descoperit și introdus în practică, de către psihologul de origine britanică
Charles Spearman care, datorită asemănării sale cu coeficientul ,,r”, elaborat de către Pearson, este
utilizat într-o mare măsură la nivelul științelor sociale și economice.
De fiecare dată când apare necesitatea determinării coeficientului specific corelației bivariate,
iar datele de care dispunem nu se pot afla în mod normal, pentru cel puțin o variabilă cercetată, se
folosește coeficientul Spearman.
Acest coeficient nu face altceva în plus, decât să transforme scorurile autentice în ranguri și să
realizeze analiza corelației (legăturii) dintre acestea. Formula de calcul este următoarea:

ρ=1- ,

unde ,,d” reprezintă diferența dintre rangurile valorilor măsurate la un element, iar ,,n” se referă la
numărul de elemente.

Baza analizei economico-financiare o constituie Raportările financiare/Situațiile financiare

anuale/Documentele contabile de sinteză, ca nivel maxim de agregare a informației contabile.
Agregarea informației contabile se realizează pornind cu precădere de la Balanța conturilor (Balanța de
verificare).
Pachetul de raportări financiare, conform OMFP 1802/2014, include:
 Situația activelor, capitalurilor proprii și datoriilor/Bilanțul - Poziția financiară a
entității;
 Situația veniturilor și cheltuielilor/Contul de profit și/sau pierdere/Contul de
Rezultate - Performanțele financiare ale entității;
 Situația modificării capitalurilor proprii - Variația averii proprietarilor (acționari sau
asociați) influențată de mișcări ce nu afectează performanțele;
 Tabloul fluxurilor de numerar/Situația cashflow-urilor - Fluxurile de încasări și plăți
de la nivelul entității;
 Politicile și notele contabile - Variația elementelor patrimoniale ale entității (Active
imobilizate; Provizioane; Repartizarea profitului; Analiza rezultatului de exploatare;
Situația creanțelor și datoriilor; Principii, politici și metode contabile; Participații și alte
surse de finanțare; Informații privind salariații, administratori și directorii; Indicatori
economico-financiari; Alte informații).

3
 Reflectarea situației economico-financiare a entității prin prisma raportărilor financiare
este următoarea:
Poziția Performanțele
financiară financiare

Variația poziției financiare Contul de profit

Bilanț și a performanțelor și/sau pierdere
financiare

Situația modificării
capitalurilor proprii

Tabloul fluxurilor
de numerar

Politicile
și notele contabile