Trăsături moderniste

- negarea valorilor poetice, refuzul capodoperelor şi al ideilor de frumos, de perfecţiune,

ruptura de trecut, revolta şi libertatea de exprimare, originalitatea şi tendinţa de a şoca,
starea de conflict între luciditate şi spaimele necunoscutului, luciditatea, efortul prin
care gândirea îşi cucereşte adevărurile, problematica conştiinţei neliniştite, aspiraţia
spre regăsirea echilibrului originar.
● preocuparea pentru o poezie de cunoaştere, poezia devenind o modalitate de
contemplare a lumii;
● cultivarea speciilor "neobișnuite"
● se face apel la funcţia simbolică a limbajului;
● se cultivă principiul disonanţei*;
● apare fragmentarismul*;
● se impune estetica urâtului(trasatura prezenta în poezia lui T.Arghezi)
● apar metafore surprinzatare,revelatorii*(-//-în poezia lui Blaga)
● se observa intelectualizarea emotiei(-//-în poezia lui Barbu)
● o caracteristica dominanta a limbajului ar fi ambiguitatea;
● se observa folosirea sintaxei eliptice si contorsionata;
● depersonalizarea*;
● dezumanizarea*;
● metamorfoza*;
● apare principiul fanteziei dictatoriale*;
● poeţii modernişti sunt indiferenţi la gustul publicului comun;
● noul limbaj se caracterizează prin: preferinţa pentru versul alb, tehnica
ingambamentului*;
● cultivarea creațiilor cu caracter de artă poetică.

● *principiul disonantei=eul liric este prins intre trăiri contradictorii, între care nu
există nicio posibilitate de conciliere
*fragmentarismul=poemul modernist se constituie din secvenţe fără legături evidente
între ele
*metafora revelatorie= încearcă să scoată la iveală ceva ascuns despre faptele pe care
le revelează, prin intermediul mijloacelor concrete, imaginare, metaforele revelatorii
încearcă "revelarea unui mister"

*depersonalizarea=detaşarea artistului faţă de sentiment, pentru că acesta reprezintă o

"intoxicatie a inimii" astfel, poezia modernistă este elaborată "la rece", iar eul poetic
tinde să fie o prezenta tot mai discretă
*dezumanizarea=reprezintă faza accentuată a depersonalizării

*metamorfoza=poetul modernist surprinde lucrurile, dar şi limbajul într-o continuă

metamorfoză, altfel spus , poetul goleşte cuvintele de toate semnificaţiile lor,
atribuindu-le serii noi şi infinite de sensuri
*principiul fanteziei dictatoriale=poetul nu mai redă/exprimă, ci creează universuri
posibile , care se supun doar propriei sale imaginaţii

*tehnica ingambamentului=continuarea unei idei în versurile următoare, scrisă cu

litera mică de la început de rând