Referat despre Apa - sursa a vietii

Apa este simbolul vietii. Lipsa apei inseamna pustiu, excesul, catastrofa. Societatea si insasi viata
sunt de neconceput fara apa. De-a-lungul istoriei, milioane de vieti s-au stins fie din prea putina apa,
fie din prea multa apa. Asezari omenesti, orase si state s-au nascut si au disparut la margine de
apa. Istoria consemneaza fluvii la malurile carora s-au nascut civilizatiile premergatoare societatii de
azi: Nilul cu piramidele si sculpturile care au strabatut peste secole, Tibrul si Eufratul cu palatele lor
originale, Tibrul cu Roma – centrul civilizatiei antice.

Apa este foarte mult raspandita in natura, in toate trei straturile de agregare, sub forma de gaz sau
vapori de apa - ceata, aburi si nori - in atmosfera, sub forma lichida in rauri, mlastini, lacuri, mari sau
oceane si sub forma solida sau gheata. Ea acopera mai mult de 70% din suprafata pamantului atat
lichida cat si solida fiind necesara vietii de pe pamant si constituie o mare parte a lucrurilor vii.

Banala formula chimica H2O este prezenta in toate procesele vitale. Cu apa cresc cerealele, cu apa
se fabrica fonta si otelul etc.
Apa se consuma sub forma naturala sau prelucrata. Este un fapt arhicunoscut ca intreprinderile,
institutiile, energetica si agricultura o consuma sub forma de apa tehnologica, iar populatia, ca apa
potabila sau menajera. Ca resursa fundamentala, apa trece inaintea energiei, inaintea materiilor
prime minerale, inaintea pamantului insusi care, in lipsa acesteia, ar fi un pustiu mort, inaintea
oxigenului chiar, daca tinem seama ca el se naste din apa.

Geografia apei: surse si resurse / caractere de marimi diferite

Din suprafata planetei noastre, 510 milioane km², Oceanul planetar ocupa 361 milioane km², ceea
ce reprezinta 70,8%, iar uscatul, doar 149 milioane km², adica 29.2%. Pe Terra exista apa dulce,
apa sarata, ape termale si ape minerale. In afara de mari si oceane, apa se mai gaseste in rauri si
fluvii, in lacuri si mlastini, ca si in panzele freatice subterane ale uscatului. Lacurile pot fi subterane
sau de suprafata. Lacurile de suprafata sunt cel mai adesea de campie, mai rar de deal sau alpine
care pot fi de origine glaciara sau vulcanica.

De asemenea, apa exista in ghetari si asezari de zapada, precum si in precipitatii sub forma de
ceata, burnita, ploi, grindina si zapada.
Volumul global al acestor resurse este estimat la 1454 milioane km³, din care volumul oceanelor si
marilor este de 1362 km³. Apele continentale (rauri, fluvii, lacuri, ghetari etc.), de altfel singurele
surse de apa potabila pentru cei peste 5 miliarde de locuitori contemporani ai globului, le revin din
cantitatea de apa a globului doar 37800 mii km³ (2,7%).

In general, repartitia apei pe glob nu este uniforma. Resursele de apa sunt concentrate in anumite
zone geografice si foarte rare, in altele. Vom intalni regiuni abundente in lacuri si cursuri de apa si
altele in care acestea lipsesc cu desavarsire. De asemenea, debitele si ramificatiile hidrografice pot
varia de la o zona la alta. Exista situatii in care debitul este important, dar ramificarea bazinului
hidrografic este slaba, sau dimpotriva, desi remaficarea este importanta, debitul este redus.

Tarile Asiei, majoritatea fiind agrare, se confrunta cel mai adesea cu problema apei in vederea
asigurarii debitelor necesare pentru irigatii si energie electrica, in paralel cu lupta impotriva
inundatiilor. Desi Canada este considerata ce mai bogata in apa din lume, preluand 1/6 din
rezervele de apa dulce ale Terrei, 2/3 din apele sale se indreapta spre nord.Egiptul, tara cu cea mai
mare lipsa de apa din lume, depinde integral de apele Nilului, cel mai mare fluviu al Terrei (6670
km), care patrunde in tara din directia Sudanului.
In larga paleta a apelor continentale, alaturi de apele curgatoare, strajuiesc de-a lungul secolelor si
milenilor, risipite la campie, deal sau munte, nenumarate lacuri, balti si mlastini. O comparatie intre
volumul de apa dulce din rauri si cel din lacuri arata astfel: 3780 km³ fata de 132100 km³ sau in
proportii, 0.01% la 0.35% din volumul total de apa dulce. Ghetarii reprezinta una din formele curente
in care se prezinta apa si contin cel mai mare volum de apa dulce. Din disponibilul de apa dulce al
Terrei, lor le revin 77.20% (29189 mii de km³). Pe Terra sunt intinse zone de ghetari. Exista o
situatie pe care nu o putem trece cu vederea. Unele fluvii sau rauri sunt „intretinute” cu ape
provenite din topirea ghetarilor. In postura aceasta se gasesc apele alimentate din Anzi, Loa si Bio-
Bio din Chile, si multe altele.

In afara de rauri, care se nasc si dispar, sunt si lacuri care se nasc si dispar. Ele se nasc sidispar
vremelnic sau definitiv. Apar, mai ales, sub forma unor pseudolacuri, balti si mlastini. Adesea,
lacurile interioare sunt sarate, neconstituind surse de apa potabila naturala. Apele marilor si
oceanelor sunt navigabile. La fel, unele rauri si fluvii interioare. Din reteaua hidrografica a Terrei nu
trebuie sa omitem izvoarele cu ape mineralizate a caror actiune benefica o cunoastem cu totii.
Numeroase izvoare de ape minerale intalnim in Polonia, Romania si alte tari. Aici punem punct
succintei prezentari despre sursele de apa pe Terra.

Fluxul si refluxul apei

Exista doua categorii de apa distincte: apa dulce si apa sarata. Apa dulce este inglobata in apele de
suprafata din izvoare, rauri, paraie si fluvii, precum si in nenumaratele mlastini si lacuri continentale.
De asemenea, in volumul de apa dulce trebuie incluse apele subterane si ghetarii. Cea mai mare
cantitate de apa dulce „se strange” utilizarii imediate de catre oameni. De exemplu, ghetarii care
reprezinta 77.20% din volumul total de apa dulce, respectiv 29.182 milioane km³ si apele subterane
22.40% sau 8.467 milioane km³. Apa dulce este imobilizata in gheturile vesnice fara posibilitati de
acces. Apele subterane se afla intr-o situatie mai „flexibila”: numai o parte, circa 1/3, ofera
posibilitatea de exploatare, restul fiind situata la adancimi de peste 750 m, greu accesibile, iar altele,
pur si simplu sunt „pungi” singulare.