Capitolul 3

CALCULUL REGIMULUI DE
FUNCȚIONARE PRIN UTILIZAREA METODEI
DE TIP “ASCENDENT-DESCENDENT”

Sistemul electroenergetic este cel mai complex sistem dinamic de mari dimensiuni
creat de om.
Analiza funcţionării acestuia vizează atât condiţiile statice, cât și condiţiile tranzitorii.
Starea de funcţionare a sistemului la un anumit moment de timp definește regimul
permanent, iar acesta este caracterizat de un punct de funcţionare ce este format din mulţimea
parametrilor și mărimilor electrice atașate sistemului.
În general, regimul permanent se referă la funcţionarea de lungă durată în ipoteza în
care atât parametrii reţelei/sistemului, cât și mărimile electrice de stare se presupun constante.
În realitate, datorită modificării consumului de la un moment la altul, se poate defini o
infinitate de regimuri permanente.
Studiile de sistem vizează doar acele regimuri care prezintă o importanţă deosebită
pentru funcţionarea sistemului, iar acesta sunt condiţiile de extrem, adică combinaţii ale
regimurilor de iarnă și ale regimurilor de vară cu valori de vârf de sarcină și gol de sarcină.
Calculul regimului permanent vizează determinarea mărimilor electrice de stare
atașate nodurilor (puteri active și reactive injectate/absorbite tensiunile în modul și argument,
factor de putere) și laturilor (circulaţii de puteri/curenţi active si reactive). Aceste mărimi sunt
mai apoi verificate. Se verifică dacă:
I < Iadm
Umin  U  Umax
Qmin  Q  Qmax
Există mai multe metode de calcul al regimului permanent, acesta depinzând de tipul
X
reţelei (radială, buclată, cu raport mare , de dimensiuni mari).
R
Pentru reţele radiale sau arborescente, cea mai eficientă metodă de calcul este metoda
ascendent-descendent.
Pentru reţele buclate, metode specifice sunt:
- Seidel – Gauss
- Newton – Raphson
- Decuplata rapidă
- Metoda in curent continuu

În cadrul proiectului se va aplica metoda ascendent-descendent. Această metoda

presupune un calcul iterativ, iar în cadrul fiecărei iteraţii se parcurg două etape:
- etapa ascendent
- etapa descendent

27
Fig. 3.1. Schema echivalentă a reţelei electrice de distribuţie

30
 În etapa ascendent se pleacă de la nodul cel mai îndepărtat faţă de sursă, acesta fiind
evident un nod consumator și se merge către sursă, calculându-se circulaţiile de puteri si
pierderile de putere.
În etapa descendent se pleacă de la nodul sursă și se merge către cel mai îndepărtat
consumator, calculându-se căderile de tensiune și tensiunile în nodurile rețelei.
Fiind vorba de un calcul iterativ, metoda ascendent-descendent începe cu iteraţia
“zero” la care se iniţializează mărimile ce urmează a fi calculate. Procesul de calcul continuă
cu iteraţii până când se îndeplinește testul de convergenţă.

A B ZL1 C 1 D ZL2 E 2 F ZL3 G 3

j
BA10 j B1A0 j B120 j B210 j
B230
j
B320
2 2 2 2 2 2
s1 s2 s3

A
Fig. 3.2. Schema echivalentă a primului segment de reţea.

Iteraţia “zero”
Se iniţializează tensiunile la noduri:
Tensiunea la nodul sursă se iniţializează cu UA=21 kV. Această valoare rămâne
neschimbată pe parcursul procesului iterativ.
Pentru coerenţă, tensiunile la celelalte noduri se iniţializează cu aceeaşi valoare, adică
U1(0) = U 2(0) = U 3(0) = (21 + j  0) kV

Iteraţia 1

Etapa ascendent
.........
Etapa descendent
.............
Testul de convergenţă. Abaterile de tensiune între două iteraţii succesive trebuie să fie
mai mici de  = 0, 05 kV . Exemplu de calcul pentru prima iterație:

U 1 − U 1    ......  
(1) (0)
o

U 2 − U 2    ......  
(1) (0)
o

U 3 − U 3    ......  
(1) (0)
o

Deoarece testul de convergentă nu a fost îndeplinit, calculul se continuă cu următoarea

iteraţie:
Iteraţia 2
.........

30