Fosfatazele

Fosfatazele sunt monoesteraze nespecifice care catalizează reacţia de hidroliză a esterilor fosforici
(α-glicerofosfaţi, fenil-fosfat disodic, para-nitrofenolfosfat etc.) eliberând acidul fosforic şi fenolul sau
alcoolul respectiv. Ecuaţia reacţiei de hidroliză poate fi reprezentată astfel:
R-OPO3H2 + H2O → R-OH + H3PO4
În funcţie de pH-ul optim de acţiune, fosfomonoesterazele se clasifică în:
- fosfataze alcaline: pH= 9-10,4;
- fosfataze acide cu pH=5,0-6,0 sau cu pH = 3,4 – 4,2.

Determinarea activitatii enzimatice a fosfatazei alcaline serice

Fosfataza alcalină:
 prezintă maximum de activitate la pH 9-10,4;
 este activată de ionii de Mg2+ ;
 este larg răspândită în oase (în osteoblaşti), mucoasa intestinală, celulele tubilor renali, ficat (în
celulele ce delimitează canaliculele biliare), în celulele glandei mamare şi placentei.
 are un rol important în formarea tesutului osos, regenerarea tesutului hepatic, in procesele de contracţie
musculară, în absorbţia intestinală, participă în diferite reacţii biochimice din metabolismul glucidelor,
lipidelor, nucleoproteidelor.
Determinările de rutină efectuate în clinică măsoară de fapt rezultatul activităţii mai multor
izoenzime de provenienţă hepatică, osoasă, renală, precum şi cele eliberate din peretele intestinal sau
placentă. Izoenzima predominantă este cea hepatică, cu excepţia perioadelor de creştere a scheletului.
Scopurile determinării activităţii fosfatazei alcaline:
1. detectarea şi identificarea afecţiunilor scheletice caracterizate de activitatea osteoblastică; detectarea
leziunilor locale hepatice determinând obstrucţie biliară, cum sunt tumorile sau abcesele;
2. suplimentarea informaţiilor date de alte teste enzimatice referitoare la funcţia hepatică;
3. monitorizarea răspunsului la terapia cu viramina D a rahitismului cauzat de carenţe vitaminice

Determinarea activităţii enzimatice a fosfatazelor alcaline cu para-nitrofenilfosfat

Principiul metodei: prin acţiunea fosfatazelor alcaline asupra p-nitrofenilfosfatului, este pus în libertate
p-nitrofenolul intens colorat în galben în mediu alcalin. Activitatea enzimei este poporţională cu
intensitatea coloraţiei.
Calcul: EP/ES X 27,55 = U/l
Valori de referinţă adulţi 20-48 UI/l
copii 38-138 UI/l
gravide (ultimul trimestru) 28-115 UI/l
Variaţii fiziologice:
 sugarii, copiii şi adolescenţii au valori de până la 3 ori mai mari decât adulţii datorită formării scheletului şi
creşterii osoase.
 creşterea fiziologică a valorilor fosfatazei alcaline în sarcina tardivă se datorează izoenimei placentare.
 in perioadele postprandiale – indeosebi după prânzuri bogate în glucide şi lipide – se constată creştere a
activităţii enzimatice datorită izoenzimei intestinale.
Semnificaţie diagnostică:
1.Valori crescute se constată în:
1. afecţiuni osoase cu activitate osteoblastică intensă:
 boala Paget (osteita deformantă);
 tumori sau metastaze osteoblastice;
 hiperparatiroidism (mobilizarea calciului şi fosforului din oase);
 rahitism;
 osteomalacie.
1
 Nivelul fosfatazei alcaline de provenienţă osoasă nu este modificat în cazul osteoporozei de involuţie sau în
leziunile osoase din mielomul multiplu.
2. afecţiuni hepato-biliare:
 colestază intra- şi extrahepatică (creşte sinteza hepatică şi nu retenţia);
 neoplasm; ciroză hepatică;
 în absenţa sarcinii sau a unei boli osoase, creşterea nivelului seric al fosfatazei alcaline refelctă
lezarea funcţiei excretorii hepatice.
3. hiperfosfatazemia familială benignă, extrem de rară (cu determinism genetic).
4. după administrarea prelungită a unor medicamente, ca de exemplu – antiepileptice sau
anticoagulante.
1. Valori scăzute se observă în:
 hipofosfatazemie;
 nanism hipofizar (activitatea osteoblastică este deprimată);
 anemie perinicoasă;
 deficit de vitamină C.

Determinarea activitatii enzimatice a fosfatazei acide serice

Fosfatazele acide existǎ în cantitǎţi mari în prostatǎ şi în cantitǎţi mult mai mici în ficat,
eritrocite, plachete sanguine şi ţesut osos.
Scopul determinǎrii:
 Detectarea carcinomului prostatic extins dincolo de capsula prostaticǎ – activitatea ei este
crescutǎ la 80% dintre pacienţii cu carcinom metastatic al prostatei.
Principiul metodei: p-Nitrofosfatul este hidrolizat sub acţiunea fosfatazei acide producând acid fosforic şi
p-nitrofenol de culoare galbenǎ; intensitatea culorii este proporţionalǎ cu activitatea enzimei.
Izoenzima prostaticǎ este inhibatǎ de tartrat, în timp ce izoenzimele eritrocitare şi trombocitare nu sunt;
pH-ul optim de acţiune este de 5-5,5.

Valori de referinţǎ: Fosfataza acidǎ totalǎ Fosfataza acidǎ prostaticǎ

Ser: 4,7-13,5 UI/l pentru bǎrbaţi maxim 3,6 UI/l
5,0 – 11,0 UI/l pentru femei

Semnificaţie diagnosticǎ:
1. Valori crescute:
 Fosfataza acidǎ sericǎ este crescutǎ în carcinomul prostatic cu metastaze – valorile sunt de 3-15
ori mai mari decât cele normale; carcinomul trebuie sǎ invadeze capilarele sanguine, canalele limfatice
sau alte ţesuturi, înainte ca valoarea activitǎţii enzimei în ser sǎ creascǎ; un cancer prostatic ce nu a
depǎşit capsula prostaticǎ nu determinǎ creşterea valorilor enzimei în ser, iar scǎderea valorilor dupǎ
tratament indicǎ eficienţa acestuia.
 Uneori, fosfataza acidǎ prostaticǎ poate creşte în unele boli osoase (boala Paget, cancerul de sân
cu metastaze osoase).
 Fosfataza acidǎ nonprostaticǎ creşte în sfingolipidoze (boala Gaucher) - Termenul generic de
sfingolipidoze desemneazǎ un ansamblu de boli moleculare, respectiv, de enzimopatii cu caracter ereditar. Se
manifestǎ prin acumularea în ţesuturi de diferite sfingolipide (sfinfomieline, cerebrozide, sulfatide,
gangliozide) generând boli specifice. În contextul patologiei moleculare, substratul acestor dereglǎri îl
reprezintǎ deficienţa de sintezǎ sau de activitate a anumitor enzime lizozomale implicate în procesul de
catabolizare a sfingolipidelor.
2. Valorile scǎzute nu au semnificaţie diagnosticǎ în practica medicalǎ.