Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
REFERAT
la disciplina „Finanțe internaționale”
(lucrul individual)
Elaborat:
Numele, Prenumele Chistol Elena
Grupa CT-282
Verificat:
Dr., conf. univ. V. FETINIUC
Chișinău - 2021
Introducere în FOREX
Mărimea tranzacţiei;
Data decontării;
Preţul.
Există două motive principale ale existenţei pieţei Forex în ziua de azi:
tranzacţiile internaţionale şi de hedging, şi tranzacţiile speculative.
Cea mai mare parte a tuturor tranzacţiilor de pe piaţa valutară sunt de natură
speculativă.
Piaţa valutară spot este cea mai lichidă piaţă din lume cu o cifră medie de
afaceri zilnică de peste 1600 mld de dolari. O tranzacţie forex spot reprezintă
un schimb al unei valute faţă de o altă valută la o rată de schimb stabilită,
decontarea având loc două zile mai târziu. De exemplu, dacă traderul
cumpără 50,000 USD luni, decontarea are loc miercuri. Aceasta este cea mai
lichidă piaţă care este cel mai adesea acceptată ca fiind o piaţă valutară
cheie. Sistemele de tranzacţionare prin internet oferă acces la această piaţă.
4. Swap sau currency swap, e când două părti se înţeleg să schimbe între ele
o cantitate de valută pentru o alta, iar după o perioadă de timp să întoarcă
tranzacţia în cantităţile originale.
5. Options sau FX options este o derivată unde proprietarul are dreptul, dar
nu obligaţia ca la o dată specifică să schimbe bani dintr-o valuta într-o altă
valută la o rată de schimb prestabilită.
Principalii participanţi:
Formatorii de piaţă (Market Makers) - Dealerii valutari din camerele de
dealing ale băncilor comerciale şi de investiţii cotează rate de schimb pe
piaţa interbancară, adică, între bănci. Aceştia cotează preţuri la care sunt
pregătiţi să cumpere sau să vândă valute şi ca atare să formeze piaţa.
Activitatea dealerilor forex poate fi speculativă în sensul că pot încerca să
obţină profit prin anticiparea mişcărilor ratelor de schimb. O altă parte a
activităţii lor constă în cotaţii de preţuri interne şi externe. Intern înseamnă
cotaţii de preţ pentru alte birouri de dealing din camerele de dealing, de
exemplu, către biroul de valută options, biroul pentru ratele dobânzii pentru
derivative, biroul pentru forex forwards, biroul pentru pieţele valutare şi
biroul de tranzacţii de proprietate. Extern înseamnă să coteze preţuri pentru
baza lor de clienţi, de exemplu, corporaţii internaţionale sau fonduri de
management.
Brokeri - Brokerii nu cotează propriile rate de schimb, aceştia nu sunt
formatori de piaţa. Mai degrabă, aceştia acţionează ca intermediari între
formatorii de piaţă şi evidenţiază cele mai bune preţuri, încercând să
găsească o corespondenţă între ordinele de vânzare şi cele de cumpărare.
Brokerul nu va dezvălui numele contrapartidei care face cotaţia până când
nu s-a facut un angajament clar din cealaltă contrapartidă. Brokerul
încasează un comision, perceput ambelor contrapartide ale tranzacţiei. În
trecut, brokerii erau foarte utili formatorilor mai mici de piaţă care în alt
mod ar fi fost mai dificil să obţină un avantaj competitiv pe piaţă.
Autorităţile centrale - Autorităţile centrale sunt băncile, asemeni Băncii
Centrale Europene (European Central Bank (ECB)), Banca Federală SUA
(US Federal Reserve Bank), Bank of England, Swiss National Bank şi Bank
of Japan. Autorităţile centrale intră pe piaţa valutară din diferite motive:
Pentru a-şi întări sau deprecia propria monedă sau să ajute o
altă bancă centrală să facă acelaşi lucru.
Pentru a schimba rezerva dintr-o valută în alta.
Pentru a nivela orice fluctuaţie nedorită a ratei de schimb.
Corporaţii internaţionale - Companiile implicate în tranzacţii
internaţionale intră pe piaţa forex pentru a-şi administra fluxul de numerar.
Ca rezultat al tranzacţiilor internaţionale, aceste companii se vor expune
riscului valutar şi vor trebui să se protejeze faţă de mişcările nefavorabile din
piaţa valutară prin hedgeuire de poziţii. De exemplu, companiile japoneze
sunt exportatori neţi către SUA şi primesc plăţile în dolari americani. În mod
normal, trebuie să vândă dolarii în schimbul yenilor şi se expun, aşadar,
oricărei slăbirii a dolarului faţă de yen. Companiile care operează la nivel
mondial pot de asemenea să îşi repatrieze profiturile în alte monede decât
valuta lor de baza. De exemplu, o companie cu sediul în Londra şi subsidiare
în Europa şi America pot dori să îşi aducă profiturile înapoi din euro sau
dolari americani în valută sa de bază, lira sterlină, în scopul întocmirii
bilanţului. Aşadar, aceasta va trebui să cumpere lire sterline şi să vândă euro
sau dolari americani. Unele companii au propriile lor camere de dealing
interne si actioneaza in consecinta ca cvasi-banci pe piata; acestea isi vor
asuma riscul valutar si se vor implica in tranzactionare si speculatii.
STRATEGII DE TRANZACŢIONARE
La baza luării deciziei de tranzacţionare pe piaţa valutară
internatională stăanaliza fundamentală şi analiza tehnică, şi în funcţie de
strategia de tranzacţionareponderea pe care o au aceste difera de la caz la
caz.
1.Scalping-ul
2.Day Trading
3.Swing trading
4.Position Trading
Position trading-ul presupune tranzacţionarea pe perioade mari de
timp, dela câteva săptămâni la cateva luni. Pentru această strategie de
tranzacţionare capitalul necesar este unul foarte ridicat dar implică şi
potenţiale profituri ridicate.
Un investitor ce foloseşte acesta strategie, ar fi făcut o vânzare pentru
EUR/USD la jumatatea anului 2008 (cotatia 1.6000), iar spre sfarsitul anului
şi-ar fi închispoziţia/poziţiile cu un profit de 3.500 pips (la cotatia de
1.2500).
În funcţie de capitalul disponibil poţi combinat două dintre strategiile
de tranzacţionare, dar nu oricum. Nu poţi face scalping şi swing trading sau
position trading. În schimb poţi face day trading şi ocazional să îl combini
cu scalpingul sauswing trading-ul. Toate aceste în funcţie de condiţiile pe
care ţi le oferă piaţa
1. Lichiditatea foarte ridicata – cea mai mare piaţă din lume (schimburi de
3 trilioane de USD/zi)
Concluzii