SEMINAR MONEDA SI CREDIT 2

MONEDA ÎN TRANZACŢIILE INTERNATIONALE – MONEDA COŞ DST

OBIECTIVE
1. DST – concept, aparitie si evolutie
2. Cunoasterea modului de calcul a valorii DST
3. Aplicatii

Drepturile Speciale de Tragere - DST

Drepturile Speciale de Tragere (DST) reprezintă o unitate monetară folosită de

FMI, care are la bază patru valute şi este folosită ca monedă în acordarea împrumuturilor de către
instituţia financiară.

Apariţia Drepturilor Speciale de Tragere este legată de crizele înregistrate de sistemul

monetar internaţional de la Bretton-Woods, începând cu anul 1958. Prin crearea DST s-a urmărit
găsirea unui instrument monetar stabil, destinat satisfacerii nevoilor de lichidităţi internaţionale
ale statelor membre ale FMI.

DST a fost instituit în anul 1969 în cadrul primului amendament la statutul FMI şi
reprezintă o monedă de cont emisă de FMI.
Potrivit statutului, FMI are autoritatea să creeze lichidităţi prin alocarea de DST ţărilor
membre, în funcţie de cotele de participare ale acestora la Fond. Alocarea se face gratuit, fără
obligaţia efectuării unei contraprestaţii din partea beneficiarului. Totuşi, în cazul în care o ţară
membră deţine un volum de DST superior celui alocat, încasează dobândă pentru excedent; în
situaţia inversă, dacă o ţară membră deţine un volum de DST inferior celui alocat, plăteşte
dobândă pentru diferenţa respectivă.
În cadrul statutului FMI se prevede ca orice decizie de alocare de DST să aibă la bază
nevoia globală, pe termen lung, de suplimentare a rezervelor de mijloace de plată internaţionale.
De asemenea, statutul FMI oferă posibilitatea anulării Drepturilor Speciale de Tragere,
însă, până în prezent, această prevedere nu a fost aplicată.
Iniţial, DST a fost definit printr-un conţinut în aur egal cu cel al dolarului american, şi
anume 0,88867lg aur fin, de unde rezultă 1DST=1USD. Din iulie 1974, valoarea unui DST s-a
determinat pe baza unui coş de valute. Iniţial, în structura coşului au fost inclus 16 monede ale
ţărilor membre ale FMI i care aveau o pondere mai mare de 1% în comerţul mondial. Din
ianuarie 1981, numărul valutelor din coş s-a redus de la 16 la 5, şi anume: dolarul american,
marca germană, francul francez, lira sterlina şi yenul japonez. De la 1 ianuarie i1999, urmare a
introducerii monedei euro, în structura DST se cuprind următoarele valute: dolarul american,
moneda euro, yenul japonez şi lira sterlină.

Coş valutar: modalitate de crearea a unui etalon artificial de valoare şi a unui

instrument de rezervă. Uneori, valoarea unei monede se poate exprima în raport
cu valoarea mai multor monede, care formează aşa-numitul coş valutar. Stabilirea
unui coş valutar presupune alegerea valutelor care vor fi incluse în coş şi
determinarea ponderii fiecărei valute în cadrul acestuia.
Valoarea unui DST se determină în dolari americani, pe baza următoarelor
elemente1:
 SEMINAR MONEDA SI CREDIT 2

a) ponderea fiecărei monede în cadrul coşului valutar, stabilită pe baza volumului

exportului de bunuri şi servicii al statului membru (sau al statelor membre ale unei uniuni
monetare) şi a nivelului rezervelor exprimate în moneda respectivă, care este deţinut de celelalte
state membre ale FMI.
De regulă, revizuirea ponderilor se realizează la fiecare cinci ani. Evoluţia ponderii
monedelor în coşul DST poate fi urmărită pe baza datelor din tabelul de mai jos:
Tabel nr.1 Evoluţia ponderii monedelor în coşu DST
Moneda 1981- 1986- 1991- 1996- 2001- 2006- 2011- 2016-
1985 1990 1995 2000 2005 2010 2015 2020

Dolarul USD 42 42 40 39 45 44 41,9 41,73

american

Euro EUR 19 19 21 21 29 34 37,4 30,93

(Marca (DEM,
germană, FRF) 13 12 11 11
Francul
francez)

YUAN 10,92
CNY

Yenul JPY 13 15 17 18 15 11 9,4 8,33

japonez

Lira GDP 13 12 11 11 11 11 11,3 8,09

sterlină
Sursa: Turliuc Vasile, Cocriş Vasile ş.a. , Monedă şi credit, Editura Junimea, Iaşi, 2011, p. 79

În luna noiembrie 2015, FMI a decis modificarea ponderii monedelor în cadrul coşului
DST, pe baza rolului lor în cadrul schimburilor internaţionale şi a sistemului financiar
internaţional2. Noile ponderi sunt aplicabile de la 1 ianuarie 2016 (a se vedea tabelul 1).
b) suma fixă din fiecare monedă a coşului, stabilită pe baza ponderii monedei în coş.
Evoluţia sumelor fixe aferente monedelor din coş este prezentată în tabelul următor.
Tabel nr.2 Evoluţia sumelor fixe aferente monedelor din coşul DST
Moneda 1981- 1986- 1991- 1996- 2001- 2006- 2011- 2016-
1985 1990 1995 2000 2005 2010 2015 2020

USD 0,5400 0,5270 0,5720 0,5820 0,5770 0,6320 0,6600 0,58252

EUR 0,4600 0,4520 0,4530 0,4460 0,4260 0,4100 0,4230 0.38671

(DEM,
FRF) 0,7400 1,,200 0,8000 0,8130

YUAN 1.0174
CNY

JPY 34 33,40 31,800 27,200 21 18,4000 12,1000 11,900

1 Turliuc Vasile, Cocriş Vasile ş.a. , Monedă şi credit, Editura Junimea, Iaşi, 2011, p. 79
2
IMF, Press Release No. 10/434, November 15, 2010, IMF Determines New Currency Weights for SDR Valuation
Basket.
 SEMINAR MONEDA SI CREDIT 2

GDP 0,0710 0,0883 0,0812 0,105 0,0984 0,0903 0,1110 0,089946

Sursa: Turliuc Vasile, Cocriş Vasile ş.a. , Monedă şi credit, Editura Junimea, Iaşi, 2011, p. 80

De la 1 ianuarie 1999, Fondul Monetar Internaţional a înlocuit suma fixă în mărci

germane şi francii francezi din structura coşului DST cu o cantitate echivalentă de euro, pe baza
cursurilor de schimb dintre euro, marca germană şi francul francez.
c) stabilirea valorii zilnice a DST prin însumarea echivalentelor în dolari americani ale
sumelor fixe aferente monedelor din coş, pe baza cursului de schimb zilnic în raport cu dolarul
de pe piaţa londoneză. Cursurile de schimb ale altor valute exprimate în DST sau în raport cu
DST se pot stabili pe baza cotării valutelor respective în raport cu dolarul american.
Potrivit statutului FMI, DST îndeplineşte următoarele funcţii
• funcţia de etalon monetar internaţional; prin DST se pot exprima parităţile şi cursurile valutare;
• funcţia de instrument de credit. DST serveşte în calitate de mijloc de procurare de valută
convertibilă de la o ţară membră a FMI;
• funcţia de instrument de rezervă. DST reprezintă un activ de rezervă ce figurează în structura
rezervelor internaţionale ale ţărilor, alături de rezervele de valută şi aur;
• •funcţia de mijloc de plată în anumite operaţiuni derulate între FMI şi ţările membre (plata de
dobânzi şi comisioane datorate FMI)
În calitate de activ de rezervă, DST este purtător de dobândă. Rata dobânzii la DST se
determină săptămânal, pe baza mediei ponderate a ratelor dobânzilor pentru instrumentele pe
termen scurt de pe pieţele monetare ale statelor ale căror monede intră în structura DST.
Ponderile ratelor dobânzilor pentru fiecare monedă în rata dobânzii la DST sunt similare
ponderilor fiecărei monede în coşul DST.

Rata dobânzii pentru DST se determină ca o medie ponderată a ratelor de

dobândă pentru instrumentele pe termen scurt de pe pieţele monetare ale celor 4 monede.

Utilizarea DST în calitate de instrument monetar prezintă anumite avantaje, dar şi

dezavantaje.3
Printre avantajele utilizării DST amintim4:
 grad de stabilitate mult mai ridicat comparativ cu cel al monedelor naţionale;
 emisiunea de DST nu conduce la apariţia deficitelor balanţelor de plăţi externe;
 Drepturile Speciale de Tragere sunt alocate în mod gratuit de către FMI şi, prin
urmare, nu au loc imobilizări de active monetare comparativ cu alte tipuri de rezerve (aur,
monede naţionale).
Însă, utilizarea DST prezintă anumite inconveniente, printre care5:
 nu îndeplineşte toate funcţiile unei monede internaţionale; DST nu este un mijloc
direct de plată, ci indirect, prin convertirea sa în valute;
 circulă doar între autorităţile monetare (FMI, BRI, bănci centrale);
 se poate înregistra inflaţie sau deflaţie de DST, în condiţiile în care deciziile de
emisiune ale FMI se bazează pe evaluări eronate;

3 Dardac Nicolae, Barbu Teodora, Monedă, bănci şi politici monetare, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
2005, p. 135.
4 Turliuc Vasile, Cocriş Vasile ş.a. , Monedă şi credit, Editura Junimea, Iaşi, 2011, p. 80
5 Turliuc Vasile, Cocriş Vasile ş.a. , Op.cit., p. 81
 SEMINAR MONEDA SI CREDIT 2

 repartizarea alocărilor de DST se realizează în funcţie de cota de participare a

fiecărei ţări la FMI astfel că ţările dezvoltate primesc majoritatea alocărilor în
timp ce ţările în curs de dezvoltare primesc alocările cele mai mici.

În concluzie, deşi în cadrul celui de-al doilea amendament la statutul

FMI (ratificat în aprilie 1978) s-a prevăzut sporirea rolului DST în calitate de activ de rezervă al
ţărilor membre, în realitate, o asemenea evoluţie nu a avut loc. De pildă, în martie 2010,
rezervele internaţionale constituite în DST reprezentau doar în jur de 3,16% din totalul
rezervelor internaţionale6. Cu toate acestea, DST rămâne un instrument monetar mai stabil
comparativ cu monedele naţionale. Această stabilitate este conferită de metoda coşului valutar şi
se explică prin faptul că evoluţiile în sens diferit ale monedelor din structura coşului se
compensează parţial, asigurând, pe ansamblu, o stabilitate relativă Drepturilor Speciale de
Tragere.

Asistenta financiara pentru Romania s-a materializat in programe de imprumut de tipul

Acord Stand-by. Incepand cu 1972, Romania a folosit resursele FMI in douasprezece ocazii
(detaliate mai jos) ca suport financiar pentru programele economice ale guvernului. Totusi,
Acordul stand-by aprobat in iulie 2004 si cel din martie 2011 au fost de tip preventiv, pe 24 de
luni, din care autoritatile romane nu au intentionat sa faca trageri.
In data de 4 mai 2009, Consiliul Director al FMI aproba un nou Acord stand-by pe 24 de
luni, in valoare de 11.44 milarde DST (12.95 miliarde EUR), ca parte a unui pachet financiar
international care inlcude alte 5 miliarde EUR prin facilitatea Uniunii Europene de sprijinire a
balantei de plati, 1 miliard EUR prin programele DPL ale Bancii Mondiale si 1 miliard de la alte
institutii internationale.
In data de 25 martie 2011, cu ocazia celei de-a saptea evaluari in cadrul Acordului stand-
by 2009-2011, autoritatile romane au adus la cunostinta Board-ului ca ultima transa, cea de-a
opta, in valoare de 874 mln DST nu va fi efectiv trasa. Cu aceeasi ocazie Board-ul a aprobat
solicitarea privind un nou Acord Stand-by, pe o perioada de 24 de luni, in valoare de DST
3090.6 mln, respectiv 300 procente din cota. Autoritatile si-au exprimat intentia de a nu efectua
trageri din acest nou acord.
Totalul creditelor nerambursate la sfarsitul lunii februarie 2011 se ridica la 10569
milioane DST, respectiv 1025.52% din cota7.

Tipul Acordului Data Aprobarii Data Expirarii sau Suma Aprobata Suma Trasa
Rezilierii (milioane SDR) (milioane SDR)
Stand-by 10/03/75 10/02/76 95.0 95.0
Stand-by 09/09/77 09/08/78 64.1 64.1
Stand-by 06/15/81 01/14/84 1,102.5 817.5
Stand-by 04/11/91 04/10/92 380.5 318.1
Stand-by 05/29/92 03/28/93 314.0 261.7
Stand-by 05/11/94 04/22/97 320.5 94.3
Stand-by 04/22/97 05/21/98 301.5 120.6
Stand-by 08/05/99 02/28/01 400.0 139.75
Stand-by 10/31/01 10/15/03 300.0 300.0
Stand-by preventiv 07/07/04 07/07/06 250.0 0 (nefinalizat)*
Stand-by 05/04/2009 03/15/2011 11443.0 10569**
Stand-by preventiv 03/31/2011 03/31/2013 3090.6 0

6
IMF, Annual Report ,2010.
7 http://www.fmi.ro/index.php?programs
 SEMINAR MONEDA SI CREDIT 2

*Suma trasa este zero deoarece acesta a fost un Acord Stand-by preventiv (precautionary). Programul nu a fost finalizat, numai
prima evaluare fiind incheiata.
** Acordul a fost finalizat si ultima transa, a opta, in valoare de 874 mln. DST, a fost aprobata, dar autoritatile au decis ca nu
este nevoie sa traga efectiv aceasta transa;

Sursa: http://www.fmi.ro/index.php?programs

Aplicatia nr.1

Exemplu de calcul al monedei cos

Presupunem următoarele aspecte necesare pentru stabilirea valorii unei monede cos şi anume :
 A , B , C , D monedele componente
 Participarea monedelor la coş se face în urmatoarele proporţii şi dimensiuni

Moneda Proporţii ( % ) Dimensiuni

A 25 % 0,5
B 15 % 1
C 40 % 0,5
D 20 % 2,5

 I. Raportul de valoare între monedele componente în momentul instituirii este următorul :

0,3 A = 0,9 B = 1,8 C = 2,4 D

Într-un moment ulterior instituirii monedei cos, raportul de valoare între monedele
componente se schimbaă şi este : 2A = 7 B = 14 C = 25 D . Să se determine valoarea monedei
coş exprimată în fiecare din monedele componente.

II. Se consideră că într-un moment t2 raportul de valoare dintre monedele componente devine:
1,5A = 8B = 16C = 20D.
Determinaţi valoarea monedei coş în t2 exprimată în fiecare dintre monedele componente.

Aplicatia nr.2

Ţările A, B, C , D constituie o piaţă comună şi au o monedă de tip coş care are

următoarea structură , prezentată în tabelul următor :

Participarea la cos Dobanda anuală Rata inflaţiei

Ţara (%) Da (%)
Vi
A 30 % 10 % 16 %
 SEMINAR MONEDA SI CREDIT 2

B 15 % 25 % 35 %
C 45 % 15 % 12 %
D 10 % 20 % 20 %

Să se stabilească dobânda la creditele exprimate în moneda coş şi să se stabilească ţara în

care este optim plasamentul, determinând dobânda reală .
n

D =Σ Di × Vi
i=1

în care: Vi – ponderea valutei “i” în coş;

D – dobanda anuală din ţara corespunzătoare valutei “i”.

Din punct de vedere al relaţiei existente între rata dobânzii şi rata

inflaţiei, se realizează distincţia între dobânda nominală şi dobânda reală.
Rata reală a dobânzii, cea care exprimă creşterea puterii de cumpărare actuale se obţine
după ajustarea ratei nominale prin inflaţie. Corelaţia dintre cele două rate se realizează prin
expresia cunoscută sub denumirea “efectul Fisher”:
1  rr   1  rn
1  rinf , în care notaţiile au următoarea semnificaţie:
rr - rata reală
rn - rata nominală a dobânzii
rinf - rata inflaţiei.
Referitor la dobânda reală, trebuie subliniat că nivelul acesteia este influenţat de o serie
de factori precum: presiunea fiscală în economie, deficitul bugetar, cursul de schimb, balanţa
comercială şi de plăţi.
Înregistrarea unei dobânzi reale pozitive este rezultatul practicării unor dobânzi înalte în
termeni nominali, ceea ce semnifică, de asemenea, credite scumpe şi investiţii nerentabile.
Dobânda real negativă se manifestă atunci când rata nominală a dobânzii nu acoperă
rata inflaţiei. Astfel de dobânzi îi avantajează pe debitori şi conduce la scăderea încrederii
populaţiei în moneda naţională.

Aplicaţie propusă

1. Ştiind că ţările membre FMI pot desfăşura operaţiuni cu valute, respectiv sub forma
tranzacţiilor bazate pe acord direct între membrii FMI, în cadrul mecansimului DST, se cere să
se stabilească care este suma de plată şi care este costul unei tranzacţii efectuate de către Franţa
pentru obţinerea unei sume de 700.000 de coroane suedeze. Se mai cunos următoarele informaţii:
Alocările DST în contul Franţei – 600000 DST;
Alocările DST în contul Suediei – 500000 DST;
Cursul valutar : 1 USD=7,68 SEK
 SEMINAR MONEDA SI CREDIT 2

1 DST(SDR)=1,43 USD.

1. Dardac Nicolae, Barbu Teodora, Monedă, bănci şi politici monetare, Editura

Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2005, p. 135.
2. Turliuc Vasile, Cocriş Vasile ş.a. , Monedă şi credit, Editura Junimea, Iaşi, 2011
3. IMF, Annual Report ,2010.
4. IMF, Press Release No. 10/434, November 15, 2010, IMF Determines New
Currency Weights for SDR Valuation Basket.