UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA SIBIU

FACULTATEA DE DREPT

SPECIALIZAREA: DREPT

DISCIPLINA: Drept civil. (Teoria generală a obligațiilor)

Titlul referatului: Îmbogățirea fără justă cauză

COORDONATOR: CĂLINA JUGASTRU

Student: TUDOREL DENISA

Anul:III
Grupa:III

1
Noul Cod civil reglementează îmbogățirea fără justă cauză în mod expres și cu
valoare de principiu in Cartea a V-a (Despre obligații),Titlul II (izvoarele
obligațiilor) ,Cap. III (Faptul juridic licit), Secțiunea a 3-a art.1345-1348 ,dar și alte
reglementari specializate care sunt aplicații practice ale acestui mecanism juridic, în
materia drepturilor reale, a contractelor, succesiunilor,etc.{art.550 alin.(4),art.581-
584,art.598,art.716,etc.}.
Îmbogăţirea fără justă cauză repezintă un fapt juridic prin care patrimoniul unei
persoane este mărit în detrimentul patrimoniului altei persoane, fără ca pentru acestă
mărire să existe o bază legală.
Trebuie de la început înţeles că se poate vorbi despre îmbogăţire fără justă cauză,
atunci când aceasta s-a efectuat fără a avea la baza vreun document, act, hotărâre
judecătorească, de aceea se şi numeşte "fără justă cauză", adică fără a avea la bază un
motiv legal.
Din această îmbogăţire se naşte în mod normal obligaţia persoanei ce şi-a mărit
patrimoniul, de a restitui  celui nedreptăţit bunul însuşit sau de a-l despăgubi pentru
această acaparare. În măsura în care cel în cauză nu restituie bunul sau nu îl
despagubeşte pe proprietar, acesta din urmă  îşi poate acoperi paguba doar prin
intermediul instanţei de judecată, printr-o acţiune în restituire (actio de in rem verso).
Condițiile de admisibilitate a acțiunii de in rem verso.
Pentru ca să fim în prezența îmbogățirii fără justă cauză (izvor de obligații civile)
și creditorul să aibă dreptul la acțiune în restituire, care sa fie admisibilă, trebuie
îndeplinite cumulativ mai multe condiții:
-condiții materiale sau economice
-condiții juridice

Condițiile materiale sau economice ale îmbogățirii fără justă cauză.

Mecanismul îmbogațirii fără justă cauză constă în trecerea unei valori economice
din patrimoniul însărăcitului în cel al îmbogățitului.
Acest mecanism se compune din 3 elemente:
1.să existe o îmbogățire a pârâtului.(prin îmbogățire a pârâtului întelegem
avantajul obținut de catre pârât,care poate însemna atât avantaje materiale cât și
avantaje intelectuale.
-toate avantajele apreciabile în bani obținute de către cel îmbogățit.

2. să existe o însărăcire a reclamantului.

2
 -diminuarea patrimoniului său, indiferent de modul în care a intervenit;
-diminuarea patrimoniului constând într-o pierdere economică, privarea de un
drept sau de valoarea integrală a unui drept, ieșirea unui bun din patrimoniul
însărăcitului și trecerea lui în patrimoniul îmbogățitului ori distrugerea unor
bunuri aparținând unei persoane pentru a salva, conserva sau mării patrimoniul
îmbogățitului.
-inversul îmbogățirii;
-este o condiție obligatorie a îmbogățirii fără justă cauză , sens în care dispune că
cel îmbogățit este obligat să restituie numai în masura pierderii patrimoniale
suferite de cealaltă persoană.(este o condiție și în același timp una dintre limitele
întinderii obligației de restituire).

3. între îmbogățirea pârâtului să existe corelație sau legătură necesară, directă sau
chiar indirectă, ele avand a cauză unică.
S-a precizat că este „indiferent dacă însărcinarea și îmbogățirea corelativă rezultă din
fapta păgubitului ori a unei terțe persoane sau fortuit, fiind suficient ca ele să aibă o
cauză comună-un act sau eveniment”.
Este prea puțin important dacă conexitatea necesară este directă sau indirectă, atata
timp cât se constată și se dovedește că însărăcirea reclamantului și îmbogățirea
corelativă a pârâtului există și sunt lipsite de o cauză justă și legitimă.

Condițiile juridice ale îmbogățirii fără justă cauză.

Din art. 1345-1348 C. civ. Rezultă că pentru a fi în prezenta îmbogățirii fară justă
cauză și a admiterii acțiunii „de in rem verso” trebuie îndeplinite 3 condiții:
1. Îmbogățirea și însărăcirea corelative să fie lipsite de cauză justă, adică de
un temei juridic care să le justifice.
2. Îmbogățirea să nu fie imputabilă pârâtului.
(neimputabilitatea îmbogățirii este echivalentă, în fapt, cu buna-
credință.Conform art.14 alin (2) C.civ. buna-credință se prezumă până la
proba contrarie) și pe cale de consecință nu trebuie dovedită. În cazul
îmbogațirii fără justă cauză, îmbogățitul nu trebuie să fie în culpă.
Această condiție își are explicația în faptul că , fundamentul actiunii de in
rem verso constă în îndatorirea generală a oricărei persoane de a nu se
îmbogăți nejustificat în dauna altuia și nicidecum într-o conduită culpabilă
a pârâtului.

3
 Îndatorirea îmbogățitului fiind obligarea la restituire ,așa cum prevede
art.1345 partea finală , doar valoarea îmbogățirii sale, chiar dacă
însărăcirea reclamantului este mai mare.
Dacă îmbogățitul a fost de rea-credință, înseamnă că nu suntem în prezența
îmbogățirii fără justă cauză, ci a unei fapte ilicite și prejudiciate pentru cel
însărăcit, care poate antrena angajarea răspunderii civile delictuale a
îmbogățitului.Însărăcitul va putea promova o acțiune pentru repararea în
întregime a pagubei ce i-a fost cauzată, constând în valoarea însărăcirii sale
chiar dacă îmbogățirea pârâtului este inofensivă.
3. Însărăcitul să nu aibă și să nu fi avut nici o altă acțiune pentru care cere
justiției condamnarea îmbogățitului la restituire și realizarea dreptului său
de creantă.

Acțiunea de in rem verso are caracter subsidiar, în sensul că poate fi exercitată, în

principiu numai în absența oricărui mijloc juridic sau a oricărei alte acțiuni în
justiție prin care însărăcitul să-și poată recupera pierderea suferită.

Calificarea acțiunii de in rem verso ca fiind subsidiară este greșită, reclamantul

neavând latitudinea de a opta între o altă acțiune (de pildă,acțiunea în revendicare) și
acțiunea în îmbogățirea fără justă cauză, dea o completa pe prima cu cea de a doua ori
de a o promova pe cea dintâi în principal,iar pe cealaltă în completare sau în al doilea
rând.
Termenul subsidiar are o altă semnificație decât în vorbirea curentă.Aceste termen
alăturat acțiunii de in rem verso înseamnă ca ea este admisibilă, numai în situația
în care reclamantul (însărăcitul)nu are și nici nu a avut o altă acțiune de drept
comun pentru a putea obține pe cale de constrângere restituirea valorii îmbogățirii
pârâtului și restabilirea dezechilibrului patrimonial creat.
Există două ipoteze ale îmbogățirii fără justă cauză:
Îmbogățirea - directă a pârâtului
- Indirectă
Directă- cea mai obișnuită
- Se realizează între îmbogățit și însărăcit fără intervenția unui terț
Indirectă -intervine în situația în care avantajul a trecut prin patrimoniul unui terț,
- Însărăcitul nu poate introduce acțiunea de in rem verso împotriva
îmbogățitului înainte de a cauta să obțină plata de la debitorul său
imediat, care este o terță persoană.

4
 Așa se face că mai întâi se va îndrepta împotriva terțului și numai după
ce se constată insolvabilitatea acestuia se poate introduce contra
îmbogățitului promovând acțiunea fondată pe îmbogățirea fără justă
cauză.

EFECTELE ÎMBOGĂȚIRII FĂRĂ JUSTĂ CAUZĂ

Îmbogăţirea fără justă cauză dă naştere unui raport obligaţional între îmbogăţit şi
însărăcit. Îmbogăţitul este debitorul, iar însărăcitul este creditorul obligaţiei de
restituire.
Restituirea trebuie să se facă, ori de câte ori este posibil, în natură. În toate celelalte
cazuri, restituirea se face prin echivalent bănesc.
Limitele restituirii întemeiate pe îmbogățirea fără justă cauză.
 îmbogăţitul este obligat să restituie însărăcitului doar valoarea îmbogăţirii sale,
chiar dacă însărăcirea reclamantului este mai mare. Astfel, de exemplu, el nu
poate fi ţinut să restituie fructele civile. Explicaţia rezidă din faptul că
îmbogăţitul este de bună-credinţă şi că din partea lui nu există culpa;
 însărăcitul are dreptul de a i se restitui doar valoarea însărăcirii sale, chiar dacă
foloasele obţinute de îmbogăţit sunt mai mari;

Aşadar, obligaţia îmbogăţitului este de a restitui valoarea îmbogăţirii sale, doar în

limita însărăcirii corelative, îmbogăţirea şi însărăcirea fiind limite reciproce. Dacă
însă îmbogăţirea fără justă cauză se datorează relei credinţe a îmbogăţitului, nu ne
mai putem plasa pe terenul acestei instituţii.
Momentul în funcție de care se stabilește obligația de restituire.
Pentru ca îmbogăţirea fără justă cauză să genereze acţiunea în restituire este necesar,
conform art.1347 alin.(1) C.civ. ca îmbogăţirea să subziste la data sesizării instanţei.
Pe de altă parte, rămânând în sfera îmbogăţirea fără justă cauză este necesar să
determinăm momentul în funcţie de care se stabileşte întinderea obligaţiei de
restituire.
Restituirea este supusă regulilor generale ale dreptului restituirilor. 1635-1649 C.civ.
Este vorba de reguli principial aplicabile acţiunii în restituire întemeiată pe
îmbogăţirea fără justă cauză. Aceste reguli trebuie subordonate celor două reguli
expuse anterior. În măsura în care vreuna din dispoziţiile restituirilor se dovedeşte
incompatibilă cu limitele restituirii aferente îmbogăţirii fără justă cauză,ea va fi
aplicată cu ajustările de rigoare.
5
Prescripția dreptului la acțiunea de in rem verso.
În termen de 3 ani din momentul în care creditorul trebuia să cunoască atât
diminuarea patrimoniului, cât și pe titular și pe valoarea măriri celuilalt
patrimoniu(art.2528 alin.2 C.civ.).

6
Bibliografie:
https://legeaz.net/dictionar-juridic/imbogatire-fara-justa-cauza
https://lege5.ro/Gratuit/gi2tsmbqhe/imbogatirea-fara-justa-cauza-codul-civil?
dp=gu3dmnjsge2tk
https://indrumari-juridice.eu/indrumarijuridice/imbogatire-fara-justa-cauza