TERZEA Viorel, Transfer al unei sume de bani prin mijloace electronice.

Admisibilitatea unei acţiuni în restituire întemeiate pe îmbogăţirea fără justă cauză

Publicaţie: Revista Dreptul 5 din 2021

Autor:
TERZEA Viorel
Tip:
Jurisprudenta

Transfer al unei sume de bani prin mijloace electronice. Admisibilitatea unei acţiuni în
restituire întemeiate pe îmbogăţirea fără justă cauză
VIOREL TERZEA*
*
e-mail: viorelterzea@yahoo.com
Judecător - Curtea de Apel Piteşti
În ipoteza în care s-a realizat un transfer electronic al unei sume de bani ca urmare a
solicitării primite din partea beneficiarului sumei respective, atunci între părţi a intervenit un
contract de împrumut, restituirea sumei poate fi solicitată doar pe calea unei acţiuni personale
întemeiate pe respectivul contract, iar nu pe calea unei acţiuni întemeiate pe îmbogăţirea fără
justă cauză. (Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a III-a civilă şi pentru cauze de minori şi de
familie, Decizia nr. 62 din 26 ianuarie 2021)1.
1
www.rolii.ro, consultat/accesat la 25 februarie 2021.
[.... ] Potrivit art. 1345 C. civ. (având denumirea marginală "Condiţii"): "Cel care, în mod
neimputabil, s-a îmbogăţit fără justă cauză în detrimentul altuia este obligat la restituire, în
măsura pierderii patrimoniale suferite de cealaltă persoană, dar fără a fi ţinut dincolo de limita
propriei sale îmbogăţiri".
Din analiza acestui text de lege rezultă că pentru a fi în prezenţa îmbogăţirii fără justă cauză
care să dea naştere raportului juridic de obligaţii şi creditorul să aibă dreptul la acţiunea în
restituire, care să fie admisibilă, trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiţii. Aceste
condiţii sunt de două feluri: condiţii materiale sau economice şi condiţii juridice.
În esenţă, mecanismul îmbogăţirii fără justă cauză constă în trecerea unei valori economice
din patrimoniul însărăcitului în cel al îmbogăţitului. Acest mecanism se compune din trei
elemente, care sunt numite condiţiile materiale ale îmbogăţirii fără justă cauză, şi anume: să
existe o îmbogăţire a pârâtului; să existe o însărăcire a reclamantului; între îmbogăţirea
pârâtului şi însărăcirea reclamantului să existe o corelaţie sau legătură necesară, directă sau
indirectă, ele având o cauză unică.
Conform jurisprudenţei şi doctrinei, îmbogăţirea pârâtului poate să aibă ca etiologie o
prestaţie a reclamantului sau a unui terţ ori, după caz, o intervenţie a îmbogăţitului, a
însărăcitului sau uneori chiar a unei terţe persoane. De asemenea, este de reţinut că
îmbogăţirea pârâtului poate fi directă sau indirectă şi constă întotdeauna în "avantajul obţinut"
de către îmbogăţit, avantaj care se exprimă ori poate fi exprimat pecuniar. O asemenea
prestaţie a reclamantului poate să constea astfel şi în remiterea unei sumei de bani, manuală
sau prin transfer bancar.
De asemenea, însărăcirea reclamantului este o diminuare a patrimoniului său, indiferent de
modul în care a intervenit.
Transferul unei sume de bani de la reclamant la pârât îndeplineşte deci, în acelaşi timp, atât
cea de-a doua, cât şi cea de-a treia condiţie materială pentru a fi în prezenţa îmbogăţirii fără
justă cauză.
Rămâne de stabilit dacă sunt îndeplinite şi condiţiile juridice ale îmbogăţirii fără justă cauză.
Din analiza textelor art. 1345-1346 şi art. 1348 C. civ. rezultă că pentru a fi în prezenţa
îmbogăţirii fără justă cauză şi admisibilităţii acţiunii de in rem verso mai este necesară
îndeplinirea următoarelor trei condiţii juridice: îmbogăţirea şi însărăcirea corelative să fie
lipsite de o cauză justă, adică de un temei juridic; îmbogăţirea să fie neimputabilă debitorului;
însărăcitul să nu aibă la dispoziţie o altă acţiune în justiţie pentru realizarea dreptului său de
creanţă împotriva îmbogăţitului-pârât.
În această materie justa cauză desemnează cauza eficientă, adică însăşi modalitatea sau calea
juridică de dobândire a unui avantaj de către o persoană care, de cele mai multe ori, este o
dispoziţie legală sau un act juridic.
Ca atare, îmbogăţirea unei persoane în detrimentul alteia are o justă cauză atunci când a avut
loc ca urmare a executării unui act juridic, în temeiul unei hotărâri judecătoreşti (prin care o
parte a obţinut un avantaj exprimabil în bani, de la cealaltă parte) ori al legii (indexarea legală
a unor creanţe), prin uzucapiune sau posesie de bună-credinţă exercitată asupra unui bun, în
condiţiile legii. Altfel spus, în înţelesul său cel mai larg, cauza în această materie o constituie
titlul juridic convenţional sau legal care justifică obţinerea unui avantaj de către îmbogăţit.
Chestiunea litigioasă în cauză o reprezintă astfel, în esenţă, stabilirea existenţei sau nu a unui
contract între părţi.
În aceste coordonate, Curtea a avut în vedere că potrivit art. 1166 C. civ.: "Contractul este
acordul de voinţe dintre două sau mai multe persoane cu intenţia de a constitui, modifica sau
stinge un raport juridic". Sub un alt aspect, este de menţionat că voinţa de a contracta
(consimţământul părţilor semnatare) poate fi exprimată verbal sau în scris. Totodată, legea
recunoaşte ca, în practică, acordul de voinţe să poată fi manifestat expres (printr-o declaraţie
sau acţiune inechivocă din care reiese expres voinţa de a contracta), dar şi tacit (printr-un
comportament care, potrivit legii, convenţiei părţilor, practicilor statornicite între acestea sau
uzanţelor, nu lasă nicio îndoială asupra intenţiei de a produce efectele juridice
corespunzătoare).
Există astfel o deosebire între conceptul de negotium şi cel de instrumentum. Negotium este
actul juridic (contractul) privit sub aspectul condiţiilor de fond cerute de lege, unde este
necesar şi suficient, pentru validitatea actului, consimţământul, fiind irelevantă forma pe care
o îmbracă acest consimţământ. Instrumentum este actul juridic privit sub aspectul formei pe
care o îmbracă acordul părţilor, adică înscrisul constatator al contractului încheiat între părţi.
Aplicând în cauză aceste consideraţii de ordin teoretic, se constată că afirmaţia reclamantului
privind remiterea unei sume de bani (prin transfer bancar) la cererea pârâtului corespunde
conceptual existenţei unui acord prealabil de voinţe între părţi, deci a unui contract.
Natura juridică a acestui contract intervenit între părţi (împrumut încheiat la data de 28
noiembrie 2013, împrumut anterior a cărui obligaţie de restituire a fost executată la data de 28
noiembrie 2013 etc.) nu prezintă relevanţă din perspectiva analizei condiţiilor îmbogăţirii fără
justă cauză. Certă este existenţa unor raporturi juridice dintre părţi şi prin aceasta situaţia din
speţă se deosebeşte, spre exemplu, de aceea a unui transfer de bani făcut din eroare unei
persoane din cauza unei confuzii asupra identităţii sale. Cu alte cuvinte, reclamantul şi-a
asumat (verbal, potrivit susţinerilor sale), printr-o înţelegere cu pârâtul, obligaţia de a-i remite
acestuia o sumă de bani, fără a prezenta importanţă motivaţia sa la acel moment, iar acea
obligaţie a fost executată ulterior prin transfer bancar.
În acest sens, art. 1346 lit. a) C. civ. prevede, cu caracter exemplificativ, trei cazuri în care
îmbogăţirea este considerată ca fiind cu justă cauză, primul fiind chiar acela în care rezultă
din executarea unei obligaţii valabile.
Tot astfel, nu este îndeplinită nici condiţia ca însărăcitul să nu aibă la dispoziţie o altă acţiune
în justiţie pentru realizarea dreptului său de creanţă împotriva îmbogăţitului-pârât.
În cazul îmbogăţirii obişnuite, cea care se realizează între îmbogăţit şi însărăcit fără
intervenţia unui terţ, caracterul subsidiar al acţiunii de in rem verso semnifică faptul că nu
poate fi utilizată atunci când însărăcitul dispune de o altă acţiune împotriva îmbogăţitului
pentru a obţine o satisfacţie. De asemenea, mai semnifică şi aceea că acţiunea în discuţie nu
este admisă atunci când o altă acţiune normală de care dispunea însărăcitul a încetat prin
efectul unei reguli de drept. Ca atare, această acţiune nu poate suplini o altă acţiune pe care
reclamantul nu o poate intenta ca urmare a prescripţiei, a decăderii din drept, ca efect al
puterii de lucru judecat ori din cauza faptului că este în imposibilitate de a administra probele
necesare sau ca urmare a altor obstacole de drept. Caracterul subsidiar al acţiunii de in rem
verso are de fapt rolul de a împiedica utilizarea abuzivă a îmbogăţirii fără justă cauză prin
care ar putea fi deturnate alte mijloace juridice destinate pentru a fi utilizate în toate ipotezele
în care se poate vorbi de o îmbogăţire şi o însărăcire corelativă, care se întemeiază pe o justă
cauză. În toate cazurile în care însărăcitul dispune de o altă acţiune, mecanismul îmbogăţirii
fără justă cauză nu poate fi pus în acţiune, domeniul său fiind restrâns de caracterul subsidiar
al acţiunii de in rem verso.
Or, în speţă reclamantul are sau cel puţin a avut pusă la dispoziţie de către legiuitor o acţiune
întemeiată pe contractul - în sensul de negotium - încheiat cu pârâtul, admisibilitatea cererii
de faţă nefiind condiţionată nici de exercitarea efectivă a acelei acţiuni şi nici de succesul
acesteia. Ceea ce prezintă relevanţă este doar faptul că în cadrul acelei acţiuni o instanţă
judecătorească are aptitudinea legală de a examina în mod efectiv pe fond toate argumentele
reclamantului privind existenţa unei obligaţii a pârâtului de restituire a sumei pe care i-a
transferat-o la data de 28 noiembrie 2013.
În aceste condiţii, nu mai este necesară analiza condiţiei ca îmbogăţirea să fie neimputabilă
debitorului.
[... ]
NOTĂ
Speţa analizată pune în discuţie admisibilitatea acţiunii întemeiate pe îmbogăţirea fără justă
cauză (actio de in rem verso) atunci când reclamantul are la dispoziţie o altă acţiune juridică
pentru valorificarea drepturilor sale.
a. Cadru legal. Potrivit art. 1348 C. civ. cererea de restituire nu poate fi admisă dacă cel
prejudiciat are dreptul la o altă acţiune pentru a obţine ceea ce îi este datorat2.
2
O reglementare similară există în art. 1303-3 C. civ. francez ("L’appauvri n’a pas
d’action sur ce fondement lorsqu’une autre action lui est ouverte ou se heurte a un
obstacle de droit, tel que la prescription’). Pentru o analiză detaliată în dreptul francez,
a se vedea A. Posez, La subsidiarite de l’enrichissement Sans cause: etude de droit
francais a la lumiere du droit compare, în "Revue de droit international et de droit
compare" nr. 2/2014, p. 185-246.
Sub incidenţa vechiului Cod civil nu exista o reglementare similară, însă în doctrina de
specialitate şi practica judiciară s-a admis3, în mod constant, aplicarea aceluiaşi principiu al
subsidiarităţii acţiunii "de in rem verso".
3
A se vedea D. Gherasim, îmbogăţirea fără justă cauză, Editura Academiei Române,
Bucureşti, 1993, p. 54-55; C. Stătescu, C. Bîrsan, Drept civil. Teoria generală a
obligaţiilor, ediţia a IX-a, revizuită şi adăugită, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2008, nr.
110, p. 121. S-a statuat (Î.C.C.J., S. I civ., Dec. nr. 559/2020, www.scj.ro, ultima accesare
la 24 februarie 2021) că este aplicabil regimul juridic al îmbogăţirii fără justă cauză,
guvernat de vechiul Cod civil, atunci când faptul care a generat îmbogăţirea s-a realizat
anterior intrării în vigoare a actualului Cod civil. De subliniat că potrivit art. 103 din
Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a Codului civil obligaţiile născute din fapte
juridice extracontractuale sunt supuse dispoziţiilor legii în vigoare la data producerii
ori, după caz, săvârşirii lor (a se vedea şi Î.C.C.J., S. a II-a civ., Dec. nr. 2337/2019,
www.sc/.ro,ultima accesare la 24 februarie 2021).
b. Noţiunea de "subsidiar". Deşi în cadrul denumirii marginale a art. 1348 C. civ. se foloseşte
sintagma "subsidiar", în mod corect s-a observat4 că aceasta trebuie să aibă o semnificaţie
specifică în acest domeniu, distinctă faţă de limbajul comun, unde termenul "subsidiar"
înseamnă "în al doilea rând", "pe lângă aceasta", "pe deasupra" sau "complementar". Prin
urmare, prin caracterul subsidiar al acţiunii în restituire trebuie să se înţeleagă că această
acţiune poate fi utilizată doar atunci când însărăcitul nu dispune de alte mijloace juridice
pentru recuperarea pierderii patrimoniale suferite.
4
C. Jugastru, Dreptul persoanelor. Dreptul obligaţiilor, Editura Hamangiu, Bucureşti,
2013, p. 280; L. Pop, Tratat de drept civil. Obligaţiile, vol. III, Raporturile obligaţionale
extracontractuale, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2020, nr. 32.3, p. 79.
De asemenea s-a mai arătat5 că respectivul caracter subsidiar al acţiunii de "in rem verso"
reprezintă, din punct de vedere procedural, o veritabilă inadmisibilitate a acţiunii întemeiate
pe îmbogăţirea fără justă cauză. În mod similar, în practica judiciară s-a decis6 că "în analiza
îndeplinirii condiţiilor acţiunii întemeiate pe îmbogăţirea fără justă cauză, instanţa
judecătorească trebuie să examineze cu prioritate caracterul subsidiar (aspect de natură
procesuală), întrucât constatarea existenţei unei alte acţiuni, bazate pe contract, delict sau alt
izvor de obligaţii, duce la respingerea de plano a cererii, fără cercetarea celorlalte condiţii".
5
O. C. Niemesch, Faptul juridic licit, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2016, p. 255.
6
Î.C.C.J., S. a II-a civ., Dec. nr. 272/2020, www.scj.ro, ultima accesare la 24 februarie
2021.
c. Domeniul de aplicare. Din interpretarea literală şi gramaticală a art. 1348 C. civ. rezultă că
norma legală se referă, în mod expres, doar la ipoteza în care la data formulării acţiunii în
îmbogăţire fără justă cauză însărăcitul are dreptul la o altă acţiune, nefiind acoperită ipoteza
în care însărăcitul a avut la dispoziţie o altă acţiune juridică, dar din varii motive, la data
formulării acţiunii întemeiate pe îmbogăţirea fără justă cauză, nu mai este îndreptăţit să
exercite respectivele acţiuni juridice7.
7
În acelaşi sens, O. C. Niemesch, op.cit., p. 254.
În acelaşi sens s-a statuat8 că "art. 1348 C. civ. se cuvine a fi interpretat în sensul că acţiunea
în restituire este inadmisibilă dacă păgubitul are - la data introducerii acţiunii în restituire -
deschisă o altă acţiune, textul utilizând verbul «a avea» la modul indicativ prezent".
8
C. Ap. laşi, S. I civ., Dec. nr. 57/2021, www.rolii.ro, ultima accesare la 24 februarie
2021 (în respectivul litigiu s-a considerat că atunci când se solicită restituirea unei sume
de bani, achitată benevol în baza unui titlu executoriu, iar procedura de executare a
continuat, realizându-se o dublă plată, este admisibilă acţiunea întemeiată pe
îmbogăţirea fără justă cauză, dacă partea nu mai poate uza de calea contestaţiei la
executare).
Prin urmare ori de câte ori însărăcitul are la dispoziţie o altă acţiune juridică atunci trebuie să
uzeze de respectiva acţiune, fiind inadmisibilă formularea unei acţiuni de "in rem verso"
Astfel, spre exemplu, orice pretenţie a părţilor contractante legată de executarea, modificarea,
încetarea contractului aflat în derulare poate fi valorificată în cadrul unei acţiuni întemeiate pe
contract, ca act juridic generator de drepturi şi obligaţii, fie că este vorba de o acţiune în
rezoluţiunea/rezilierea contractului, în angajarea răspunderii contractuale ori o acţiune în
adaptarea clauzelor contractuale sau în dispunerea încetării acestuia întemeiată pe art. 1271 C.
civ. (teoria impreviziunii), toate acestea fiind acţiuni în cadrul cărora existenţa şi întinderea
drepturilor şi obligaţiilor părţilor este examinată de instanţă din perspectiva principiului forţei
obligatorii a contractului, prevăzut de art. 1270 C. civ.9
9
C. Ap. Craiova, S. I civ., Dec. nr. 2300/2020, www.rolii.ro, ultima accesare la 24
februarie 2021.
Totuşi în literatura se specialitate10 a fost extinsă excepţia instituită de art. 1348 C. civ. şi la
ipotezele în care însărăcitul a avut la dispoziţie o altă acţiune juridică, ce nu mai poate fi
exercitată ca urmare a unei reguli de drept, cum ar fi, spre exemplu, intervenirea prescripţiei
extinctive a dreptului material la acţiune, decăderea din drept a reclamantului, intervenirea
autorităţii de lucru judecat etc.
10
L. Pop, op.cit., nr. 32, p. 80.
O asemenea extindere a excepţiei prevăzute de art. 1348 C. civ. se reflectă şi în practica
judiciară recentă. În acest sens s-a decis11, spre exemplu, că "cel sărăcit are dreptul la actio de
in rem verso numai atunci când el nu are şi nici nu a avut o altă cale de drept, nicio altă
acţiune în justiţie, pentru valorificarea dreptului său la reparaţiune. Caracterul subsidiar al
acţiunii întemeiate pe îmbogăţirea fără justă cauză are de fapt rolul de a împiedica o utilizare
abuzivă a instituţiei prin care să fie deturnate alte instituţii ale dreptului privat, în toate
situaţiile în care se poate vorbi de o îmbogăţire şi o însărăcire, deşi există temei juridic pentru
ambele".
11
Î.C.C.J., S. a II-a civ., Dec. nr. 1206/2020, www.scj.ro, ultima accesare la 24 februarie
Chiar dacă nu s-ar admite aplicarea extensivă a art. 1348 C. civ., este de observat totuşi că în
cazul intervenirii prescripţiei extinctive a dreptului material la acţiune sau a decăderii din
drept nu va fi îndeplinită una din condiţiile îmbogăţirii fără justă cauză, respectiv cerinţa ca
îmbogăţirea să fie fără justificare, având în vedere incidenţa art. 1346 lit. b) C. civ. Deşi
norma legală precitată se referă la neexercitarea unui drept subiectiv, ea urmează a fi
aplicabilă inclusiv în ipoteza în care titularul dreptului subiectiv nu exercită anumite
prerogative, care fac parte din conţinutului dreptului material la acţiune, conform art. 2500
alin. (2) C. civ.12
12
În mod similar, L. Pop, op.cit., nr. 32.1, p. 76. Pentru o analiză detaliată a corelaţiei
dintre dreptul subiectiv şi dreptul la acţiune, a se vedea V. Stoica, Dreptul material la
acţiune în materia drepturilor reale principale, în "Revista română de drept privat",
nr. 4/2018, p. 31.
Desigur, pentru incidenţa art. 1348 C. civ. este necesar ca respectivul remediu să fi fost
eficient, chiar dacă la momentul formulării acţiunii de "in rem verso" nu mai este posibilă
utilizarea respectivei acţiuni judiciare, ca urmare a intervenirii unor impedimente de drept.
Astfel, spre exemplu, nu se poate invoca caracterul subsidiar în raport cu o eventuală acţiune
în răspundere delictuală, dacă fapta imputată pârâtului nu are caracter ilicit13, sau dacă nu s-a
dovedit existenţa unui contract care să justifice formularea unei acţiuni în răspundere
contractuală14.
13
C. Ap. Timişoara, S. I civ., Dec. nr. 16/2021, www.rolii.ro, ultima accesare la 24
februarie 2021.
14
A. Benabent, Droit des obligations. Edition renovee apres la reforme du 10 fevrier
2016, 15e edition, Editura LGDJ, 2016, nr. 489, p. 377.
De asemenea, s-a decis15 că "existenţa unei acţiuni în întoarcere a executării silite nu putea
constitui un argument pentru a constata că mecanismul îmbogăţirii fără justă cauză nu este
funcţional, întrucât întoarcerea executării nu reprezintă decât o cale procesuală de restituire a
prestaţiilor în cazul desfiinţării unul titlu executoriu sau a executării silite înseşi, nu o acţiune
în sensul art. 1348 C. civ. (ce se referă, în mod exclusiv, la temeiul de drept material al
acţiunii)".
15
Î.C.C.J., S. a II-a civ., Dec. nr. 1206/2020, www.scj.ro, ultima accesare la 24 februarie
2021.
Publicat în "REVISTA DREPTUL" cu numărul 5 din data de 31 mai 2021