Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
RELIGIOASĂ
CONSTITUȚIA
TRATATE INTERNAȚIONALE
(4) În relaţiile dintre culte sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau
acţiuni de învrăjbire religioasă.
- grupările religioase
- legea nu ne spune decât că sunt forme de asociere fără
personalitate juridică a unor persoane fizice care, fără nici
o procedură prealabilă şi în mod liber, adoptă, împărtăşesc
şi practică o credinţă religioasă (art. 6.1)
- asociaţiile religioase
- sunt persoane juridice, înscrise în Registrul asociațiilor
religioase, alcătuite din cel puţin 300 de persoane, cetăţeni
români sau rezidenţi în România, ce se asociază în vederea
manifestării unei credinţe religioase (art. 40.1)
- la înscrierea în Registrul asociațiilor religioase, se depune
la dosar mărturisirea de credință în baza căreia s-a obținut
avizul Ministerului Culturii și Cultelor; celelalte proceduri,
drepturi și obligații sunt similare unui ONG obișnuit
- pot solicita recunoaşterea calităţii de cult, prin formularea unei cereri
către Secretariatul de Stat pentru Culte, cu îndeplinirea unor condiții:
- legea prevede:
- autorităţile publice române să colaboreze cu cultele recunoscute în domeniile
de interes comun, şi chiar să sprijine activităţile acestora (art. 9.3)
- autorităţile publice centrale, pentru domeniile de interes comun, au dreptul
de a încheia cu cultele recunoscute parteneriate şi acorduri, care vor fi supuse
aprobării prin lege (art. 9.5)
- Statul român recunoaşte acestora „rolul spiritual, educaţional, social-caritabil,
cultural şi de parteneriat social, precum şi statutul lor de factori ai păcii
sociale” (art. 7.1)
- noutate legislativă: cultele recunoscute din România devin „parteneri sociali”,
beneficiind în acelaşi timp şi de statutul de „factori ai păcii sociale”
- „Statul român recunoaşte rolul important al Bisericii Ortodoxe Române şi al
celorlalte biserici şi culte recunoscute în istoria naţională a României şi în
viaţa societăţii româneşti” (art. 7.2).
Din punct de vedere financiar, cultele recunoscute din România beneficiază de
sprijin din partea Statului român, care prin lege se obligă să:
– contribuie semnificativ la salariile clerului / personalului de cult (art. 10.4);
– acorde subvenţii pentru restaurarea lăcaşelor de cult sau pentru construirea
unora noi (art. 10.6);
– integreze învăţământul religios sistemului de învăţământ public (art. 32-39);
– faciliteze şi să susţină asistenţa religioasă în instituţiile publice (art. 10. 8);
– acorde cultelor recunoscute diverse facilităţi fiscale (art. 11);
– promoveze sprijinul acordat de cetăţeni cultelor, prin deduceri din impozitul
pe venit (art. 10.3.);
– încurajeze sponsorizările către culte (art. 10.3);
– sprijine activitatea cultelor recunoscute şi în calitate de furnizori de servicii
sociale (art. 10.7);
– recunoască dreptul de a avea şi de a dobândi, în proprietate sau în
administrare, bunuri imobile şi imobile (art. 27.1);
– acorde unităţilor locale ale cultelor recunoscute dreptul de a avea şi de a
întreţine, singure sau în asociere cu alte culte, cimitire confesionale (art. 28.1);
– acorde cultelor recunoscute dreptul exclusiv de a produce şi de a valorifica
obiectele şi bunurile necesare activităţii de cult (art. 29.1).
Patrimoniul cultelor recunoscute:
legea specifică limpede că, deşi „bunurile sacre, respectiv cele afectate
direct şi exclusiv cultului, […] sunt insesizabile şi imprescriptibile şi pot
fi înstrăinate doar în condiţiile statutare specifice fiecărui cult” (art.
27.2), nu se împiedică cu nimic „redobândirea bunurilor sacre
confiscate în mod abuziv de către stat în perioada 1940-1989, precum şi
a celor preluate fără titlu” (art. 27.3)
Art. 7.2.