1

2
GRAFICĂ
ALIN
SÎRBU

IMAGINI
WWW.PEXELS.COM
WWW.UNSPLASH.COM
WWW.PIXABAY.COM
3
capitolul 1

NORMA CONSTITUŢIONALĂ CU
PRIVIRE LA LIBERTATEA RELIGIOASĂ

Libertatea religioasă în România

poate fi apărată pe baza articolului
29 din Constituţie.

Acest articol recunoaşte şi con-

feră drepturi religioase din
două perspective.

Ce legi îmi apără libertatea religioasă

 4
Perspectiva
drepturilor
fundamentale
Dreptul de a crede şi de a-şi manifesta credinţa religioasă este un drept fundamental al
omului, care nu poate fi îngrădit. Este important de reţinut că drepturile fundamentale
ale omului sunt drepturi individuale, ele fiind recunoscute în dreptul indivizilor, nu şi al
grupurilor sau al comunităţilor.

Astfel, drepturile comunităţilor de credinţă sau religioase nu intră în categoria drepturilor

fundamentale ale omului şi, deci, nici a libertăţii religioase (aceasta fiind un drept funda-
mental). Este bine de reţinut că, pe de-o parte, libertatea religioasă, care include dreptul
cuiva de a avea o credinţă religioasă şi de a o manifesta, este un drept individual, iar, pe
de altă parte, atunci când apar conflicte de drepturi, ca drept fundamental, libertatea re-
ligioasă are prioritate faţă de altele.

Constituţia României, în art.29, recunoaşte dreptul fundamental al omului de a avea o

credinţă şi garantează libertatea conştiinţei.

1) Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot

fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori
să adere la o credinţă religioasă, contrar convingerilor sale.
2) Libertatea de conştiinţă este garantată,...
6) Părinţii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educaţia
copiilor minori a căror răspundere le revine.

Ce legi îmi apără libertatea religioasă

5
În armonie cu acest text, “libertatea cre-
dinţei religioase nu poate fi îngrădită”,
iar părinţii au dreptul să îşi educe copiii
“potrivit propriilor convingeri” (par.6), in-
clusiv religioase.

În baza acestor prevederi, oricine poa-

te să pretindă a i se respecta dreptul la
libertate religioasă, în orice aspect al vie-
ţii, inclusiv dreptul ca procesul de educa-
ţie să fie adaptat în funcţie de convingeri
(religioase). Copiii au dreptul să li se res-
pecte convingerile religioase, precum şi
dreptul de a primi educaţie, în armonie
cu convingerile părinţilor lor. Drepturile
religioase legate de procesul de educa-
ţie sunt, în acelaşi timp, drepturi ale pă-
rinţilor şi ale copiilor.

Ce legi îmi apără libertatea religioasă

 6
Perspectiva
drepturilor
comunitare
Pe lângă drepturile religioase garantate indivizilor, art. 29 asigură drepturi şi comunităţi-
lor religioase, cultelor.

3) Cultele religioase sunt libere şi se organizează potrivit statutelor proprii, în

condiţiile legii.
5) Cultele religioase sunt autonome faţă de stat şi se bucură de sprijinul acestuia,
inclusiv prin înlesnirea asistenţei religioase în armată, în spitale, în penitenciare,
în aziluri şi în orfelinate.

Dreptul cultelor religioase de a se organiza potrivit statutelor proprii conferă membrilor

respectivelor culte drepturile care derivă din statutele proprii. Astfel, membrii Bisericii Ad-
ventiste de Ziua a Şaptea, cult recunoscut în România, se pot bucura de toate drepturile
care derivă din statutul cultului şi din punctele fundamentale de credinţă care sunt inclu-
se în statut. Astfel, drepturile statutare ale membrilor bisericii sunt drepturi legale.

Mai mult, norma constituţională reglementează şi dreptul cultelor religioase de a asigura

asistenţă religioasă “în armată, în spitale, în penitenciare, în aziluri şi în orfelinate”. Aceasta
înseamnă că, din perspectiva persoanelor aflate în aceste instituţii, este garantat dreptul
de a primi şi chiar de a pretinde să primească asistenţă religioasă.

Ce legi îmi apără libertatea religioasă

7 Dacă privim însă cu atenţie prevederile Constituţiei în domeniul libertăţii
religioase, vom constata că acestea garantează “libertatea conştiinţei” şi “li-
bertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase”.
Norma constituţională, la prima vedere, garantează ceva ce nu este necesar.
Nimeni nu are nevoie ca cineva, fie el chiar şi statul, să-i apere libertatea de
conştiinţă, dreptul de a gândi şi de a crede, de a avea o credinţă religioasă,
deoarece nimeni, nici în cele mai vitrege condiţii, nu poate controla conştiin-
ţa şi gândirea. Nimeni nu poate şti ce crede cineva şi, cu atât mai mult, nu îl
poate împiedica să creadă sau să nu creadă.

Ceea ce trebuie să apere normele juridice ale unui stat este dreptul persoa-
nei de a se manifesta, de a-şi exprima religia liber; or, în acest sens, articolul
29 din Constituţia României se pare că tace. Totuşi, termenul “libertatea cre-
dinţelor religioase” permite ca această reglementare să fie plasată în dome-
niul libertăţii religioase care cuprinde şi libertatea de exprimare. Integrând
în acest context articolul 29, prevederile sale pot fi interpretate în sensul că
libertatea manifestării credinţelor religioase nu poate fi îngrădită.

Însă, pentru o mai bună interpretare şi aplicare a prevederii constituţionale

cu privire la libertatea religioasă, articolul 29 trebuie coroborat cu articolul
20. După acest articol, dispoziţiile constituţionale din art. 29, privitoare la li-
bertatea religioasă, trebuie să fie interpretate în concordanţă cu Declaraţia
Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Ro-
mânia este parte.

Având în vedere documentele internaţionale la care se referă art.1, par.1, şi

întărirea pe care o face par.2 cu privire la posibilele neconcordanţe între le-
gile interne şi “pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale
omului”, este evident că “libertatea credinţelor religioase” poate fi identi-
ficată cu libertatea religioasă, drept fundamental al omului, fapt care nu
lasă loc pentru nici un dubiu; e clar că art.29 din Constituţia României pro-
tejează libertatea religioasă sau, mai bine zis, libertatea de manifestare a
credinţelor religioase.

Ce legi îmi apără libertatea religioasă

 8
capitolul 2

REGLEMENTĂRILE INTERNAŢIONALE
ŞI DREPTUL INTERN

Art.20, par.2, prevede că în cazu-

rile în care “există neconcordanţe
între pactele şi tratatele privitoare
la drepturile fundamentale ale
omului, la care România este par-
te, şi legile interne, au prioritate
reglementările internaţionale”.

Ce legi îmi apără libertatea religioasă

9
Având în vedere că prevederile consti-
tuţionale în domeniu sunt evazive şi
că în România nu există o lege a liber-
tăţii religioase care să facă interpre-
tările şi aplicaţiile specifice diferitelor
aspecte ale libertăţii religioase, înţe-
legem că, pentru apărarea drepturilor
şi a libertăţilor religioase, articolul 20
din Constituţie are un rol-cheie, fă-
când posibilă folosirea documentelor
internaţionale pentru apărarea drep-
turilor şi a libertăţilor religioase în ţara
noastră. De aceea, cunoaşterea aces-
tor documente este foarte importantă
şi necesară.

Având în vedere scopul acestui mate-

rial şi spaţiul redus de care beneficiem,
ne vom referi mai jos la articolele cele
mai importante ale principalelor do-
cumente internaţionale, fără să ţinem
cont de succesiunea lor istorică şi fără
să intrăm în detalii.

Ce legi îmi apără libertatea religioasă

 10
Declaraţia Universală a
Drepturilor Omului,
art.18 (DUDO)
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, articolul 18, este prima şi cea mai importan-
tă prevedere a documentelor internaţionale cu privire la libertatea religioasă. Declaraţia
afirmă dreptul oricărei persoane la libertatea conştiinţei şi a religiei şi defineşte implicaţi-
ile acestui drept.

“Orice persoană are dreptul la libertatea gândirii, a conştiinţei şi a religiei; acest drept implică
libertatea de a-şi schimba religia sau convingerile, precum şi libertatea de a-şi manifesta re-
ligia sau convingerile sale, individual sau colectiv, atât public cât şi privat, prin învăţământ,
practici, cult şi îndeplinirea de rituri.”

Deşi Declaraţia Universală a Drepturilor Omului nu are putere juridică, să nu uităm că, în
baza art.20 din Constituţia României, “libertatea credinţelor religioase”, garantată de art.29,
trebuie înţeleasă în sensul articolului 18 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.
Astfel, putem spune că libertatea religioasă, în reglementarea constituţională, implică:

libertatea de a-şi schimba religia sau convingerile

libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerile
individual sau colectiv
public sau privat
prin - învăţământ
practici
cult
îndeplinirea de rituri.

Ce legi îmi apără libertatea religioasă

11
În armonie cu art.19 al DUDO, norma consti-
tuţională mai garantează dreptul la liberta-
tea de opinie sau de exprimare, adică:

dreptul de a nu fi tulburat pentru

opiniile sale;
dreptul de a căuta
de a primi
de a răspândi informaţii
şi idei prin orice mijloc
de exprimare.

Iată cum, prin intermediul art.18 al DUDO,

prevederea constituţională, care este foarte
generală şi limitată, capătă precizie şi este
lărgită, în timp ce enunţul Declaraţiei Uni-
versale a Drepturilor Omului, prin referirea
constituţională, capătă dimensiune juridică.

Ce legi îmi apără libertatea religioasă

 12
Pactul Internaţional cu
privire la Drepturile Civile
şi Politice (PIDCP)
Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice, în articolul 18, preia integral
art.18 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, dând putere juridică principiului li-
bertăţii religioase. Statele semnatare se obligă să respecte PIDCP. România a semnat acest
pact la 27 iunie 1968 şi l-a ratificat prin Decretul Comitetului de Stat nr. 212/1974. O dată
cu adoptarea sa, prevederile PIDCP fac parte din dreptul intern.

Pe lângă drepturile prevăzute în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, pe care le

preia, art.18 din PIDCP mai adaugă “dreptul de a avea o credinţă”, precum şi următoarele
trei paragrafe:

2. Nimeni nu va fi supus vreunei constrângeri care să atingă libertatea sa de a avea

sau de a adopta o religie sau o convingere la alegerea sa.
3. Libertatea manifestării religiei sau a convingerilor nu poate fi supusă decât res-
tricţiilor prevăzute de lege şi necesare pentru ocrotirea securităţii, a ordinii şi a să-
nătăţii publice ori a moralei, a libertăţilor şi a drepturilor fundamentale ale altora.
4. Statele-părţi la prezentul Pact se angajează să respecte libertatea părţilor şi,
atunci când este cazul, a tutorilor legal, de a asigura educaţia religioasă şi mora-
lă a copiilor lor, în conformitate cu propriile convingeri.

Ce legi îmi apără libertatea religioasă

13
Convenţia Europeană
a Drepturilor Omului
(CEDO)
PIDCP constituie un salt important în dezvoltarea normelor internaţionale cu privire la
drepturile religioase. Totuşi, pactul nu are instrumente de control şi de sancţionare a sta-
telor care nu respectă prevederile. În această situaţie, cetăţenii ţărilor-membre ale Consi-
liului Europei sunt avantajaţi de faptul că, în “Convenţia Europeană a Drepturilor Omului”
(CEDO), se garantează o protecţie internaţională a drepturilor omului, de natură juridică,
fondată pe drepturi clar definite şi care prevede mecanisme de control.

În baza prevederilor acestor documente internaţionale şi interne, un cetăţean ale cărui

drepturi şi libertăţi au fost lezate poate cere reparaţii pentru daunele suportate. Statele şi
indivizii, indiferent de naţionalitatea lor, se pot plânge la Curtea Europeană a Drepturilor
Omului, de la Strasbourg, dacă apreciază că au fost victime ale unei violări, din partea sta-
telor contractante, a drepturilor garantate de Convenţie, însă numai după ce au epuizat
toate căile de recurs juridic în ţările lor.

În baza art.9, libertatea religioasă cade sub incidenţa prevederilor CEDO. Acest articol este
o bază bună şi cel mai autoritar document pentru apărarea libertăţii religioase, deoarece,
pe de-o parte, Curtea Europeană a Drepturilor Omului este arbitru imparţial, iar, pe de
altă parte, statele nu se simt comod să ajungă la Curtea de la Strasbourg, fapt pentru care
sunt stimulate să judece corect litigiile care cad sub incidenţa art.9 CEDO.

Ce legi îmi apără libertatea religioasă

 14
Declaraţia din 1981, privind
Eliminarea oricărei Forme
de Discriminare bazată pe
Religie sau pe Credinţă
Declaraţia privind Eliminarea oricărei Forme de Discriminare bazată pe Religie sau pe Cre-
dinţă, cunoscută şi sub numele de “Declaraţia din 1981”, chiar dacă nu are putere juridică,
prezintă avantajul că este o interpretare oficială, adoptată de Adunarea Generală ONU, a
articolului 18 al Pactului Internaţional pentru Drepturi Civile şi Politice. Importanţa aces-
tei declaraţii derivă, de asemenea, din faptul că oferă o definiţie oficială a intoleranţei şi
a libertăţii religioase. Astfel, articolul 1 reia definiţia libertăţii religioase din documentele
menţionate mai sus, articolele 2 şi 3 se ocupă de discriminarea religioasă, articolul 4 vor-
beşte de măsurile pe care statele trebuie să le ia pentru prevenirea intoleranţei religioase,
articolul 5 se referă la drepturile religioase ale părinţilor şi ale copiilor, pentru ca articolul
6 să reia şi să dezvolte definiţia libertăţii religioase.

În cadrul articolului 6, printre altele, un interes special pentru adventiştii de ziua a şaptea
îl prezintă paragraful h, care defineşte libertatea religioasă ca fiind dreptul de a păzi zile-
le de odihnă şi de a celebra sărbătorile şi ceremoniile, în acord cu preceptele religiei sau ale
credinţei proprii.

Ce legi îmi apără libertatea religioasă

15
concluzie

CONCLUZIE

Dumnezeu l-a creat pe om liber, ca

fiinţă responsabilă şi cu demnitate
care derivă din faptul că l-a creat
după chipul Său. Copiii lui Dumne-
zeu îşi vor exprima loialitatea faţă
de El exercitându-şi responsabilita-
tea şi dreptul de a alege şi acordând
prioritate, în materie de religie,
glasului conştiinţei stăpânite de Du-
hul Sfânt şi formate prin Cuvântul
Sfintelor Scripturi.

Ce legi îmi apără libertatea religioasă

 16
Dacă Dumnezeu a îngăduit să se dezvolte atâtea instrumente pentru apăra-
rea libertăţii religioase, atunci este necesar ca cei care doresc să-I slujească
să mizeze, prin credinţă, pe faptul că sunt fiinţe responsabile şi să-şi asume
responsabilitatea de a cunoaşte şi de a mânui aceste instrumente; astfel:

a) vor fi capabili să-şi exercite libertatea religioasă şi de conştiinţă;

b) vor înălţa principiile şi vor contribui la determinarea funcţionării
instrumentelor de apărare a libertăţii religioase, cu scopul de a
crea un mediu favorabil respectării drepturilor religioase.

Orice persoană, pusă în situaţia de a-şi apăra libertatea religioasă, trebuie să

îşi aducă aminte că libertatea religioasă este:

garantată de Constituţia României (art.29);

interpretată în armonie cu tratatele internaţionale ale drepturilor
fundamentale ale omului (art.20);
protejată suficient, atunci când reglementările interne nu sunt
în concordanţă cu normele internaţionale, acestea din urmă au
prioritate (art.20);
enunţată de Declaraţia Universală a Drepturilor Omului (art.18);
protejată de Pactul Internaţional pentru Drepturi Civile şi Politi-
ce, art.18, care are putere juridică;
protejată prin art.9 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului
şi de dreptul de apel la Curtea Europeană a Drepturilor Omului
(după ce au fost epuizate toate căile de recurs juridic pe
plan naţional);
definită în mod detaliat în Declaraţia din 1981;
definită ca implicând şi libertatea de a păzi sărbătorile religioase,
în conformitate cu preceptele religiei sau ale credinţei proprii
(art.6, h).

Ce legi îmi apără libertatea religioasă

17
Orice persoană care doreşte să-şi apere
dreptul la libertate religioasă, folosind
instrumentele legale, prezentate în
acest material, şi logica, argumenta-
ţia propusă în paragraful de mai sus,
are şanse de reuşită, deoarece acestea
sunt documentele de bază care prote-
jează libertatea religioasă. Stăpânind
aceste concepte şansele de reuşită, în
materie de apărare a libertăţii religioa-
se, sunt de peste 85%, fără a se ajun-
ge la justiţie. În acelaşi timp, victimele
intoleranţei religioase, care formulează
o plângere în justiţie, bazată pe aces-
te elemente, nu pot să nu aibă câştig
de cauză.

Ce legi îmi apără libertatea religioasă

 18
Decizia Curţii Supreme de Justiţie din 1999, cu
privire la examenele de capacitate pentru copiii
adventişti, este o dovadă că, pentru cine crede şi
luptă pentru obţinerea drepturilor legitime, reu-
şita este garantată. Uneori, implicarea într-o apă-
rare de felul acesta poate fi îndelungată şi poate
duce chiar la imposibilitatea exercitării dreptului
pe o perioadă scurtă de timp, dar efortul meri-
tă. Rezolvarea cazurilor de intoleranţă religioasă
(manifestată, uneori, prin limitarea exercitării unui
drept) va aduce satisfacţii nu doar individului în
cauză, ci, prin faptul că aceste cazuri îmbogăţesc
jurisprudenţa, devenind argumente pentru deci-
zii favorabile în viitor, va contribui şi la realizarea
unui mediu favorabil respectării drepturilor şi li-
bertăţilor religioase.

Dacă, pe deasupra, ţinem cont că Marele Dumne-

zeu de-abia aşteaptă să intervină pentru copiii Săi
credincioşi, atunci nu văd de ce ar ezita cineva să
rămână credincios şi să îşi apere dreptul de a cre-
de şi de a se manifesta, în materie de religie, aşa
cum îi dictează conştiinţa.

Este şansa noastră, iubiţi cititori, să dăm dovadă

de caractere puternice, de încredere în puterea
principiilor, în acelaşi timp, oferindu-i ocazia lui
Dumnezeu să lucreze.

Folosiţi-o şi Dumnezeu să vă binecuvânteze în tot

ce veţi face.

Ce legi îmi apără libertatea religioasă