FINANȚAREA CULTELOR RELIGIOASE DE CĂTRE STAT ÎN ROMÂNIA ȘI

UNIUNEA EUROPEANĂ

Biserica a avut dintotdeauna dorinţa de a se manifesta liber şi de a fi recunoscută

ca identitate comunitară. Pentru a nu fi în afara legii, ea a recurs la modalităţi de
organizare conforme cu legislaţia statului, dar şi cu învăţătura credinţei. Ea a făcut
eforturi mari pentru a intra în legalitate, şi pentru a-i convinge pe persecutori că
manifestările ei nu sunt un pericol pentru Stat. Relaţiile dintre Biserică şi Stat trebuie
privite dintr-o perspectivă nu numai legală, ci şi în strânsă legătură cu fenomenul
religios pe care omul îl trăieşte contextul social care îl caracterizează. Din această
perspectivă, religiile au avut mereu şi o dimensiune socială, exercitând influenţă în
societatea tuturor timpurilor şi a tuturor popoarelor. Drept urmare, putem vorbi, la nivel
mondial, despre o cultură religioasă ca parte componentă a culturii generale.

„Uniunea Europeană recunoaşte prevalenţa dreptului intern în chestiunea

privitoare la interacţiunea statelor membre cu entităţile religioase, atâta timp cât se
respectă tratatele şi convenţiile internaţionale. Articolul I-52 al tratatului constituţional
al Uniunii Europene prevede că aceasta respectă şi nu prejudiciază statutul de care
beneficiază bisericile şi asociaţiile sau comunităţile religioase în statele membre în
virtutea dreptului naţional”.1

Experienţa europeană în domeniul raporturilor dintre State şi culte se

caracterizează printr-o diversitate ce trebuie să fie înţeleasă deoarece fiecare caz în parte
pune în valoare contextul local şi îmbogăţeşte patrimoniul european. Declaraţia
adoptată de către Conferinţa europeană de la Amsterdam din 1997 precizează că
„Uniunea Europeană nu prejudiciază statutul de care beneficiază, în virtutea dreptului
naţional, Bisericile, asociaţiile sau comunităţile religioase din statele membre” .

” Chiar dacă nu există un regim european al cultelor, se vorbeşte din ce în ce mai

mult despre conturarea trăsăturii specifice relaţiilor dintre Stat -Culte în Europa, care s-

1
“The Union respects and does not prejudice the status under national law of churches and religious
associations or communities in the member States”, în Official Journal C 310 of 16 December 2004,
Treaty establishing a Constitution for Europe, p.26.
http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/
LexUriServ.do?uri=OJ:C:2004:310:0011:0040:EN:PDF

1
ar caracteriza printr-o varietate de manifestari a unor aspecte ce în general se regăsesc
în majoritatea cazurilor:
– recunoaşterea de drept sau de fapt a caracterului de interes public sau de utilitate
publică a activităţii cultelor;
– recunoaşterea dreptului cultelor de a se organiza şi a funcţiona în mod autonom, în
cadrul legalităţii;
– garantarea activă a libertăţii religioase şi de cult”.2
Art. 29, alin. (3), (4) și (5) din Constituția României prevede: ”(3) Cultele religioase
sunt libere și se organizează potrivit statutelor proprii, în condițiile legii. (4) În relațiile
dintre culte sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau acțiuni de invrăjbire religioasă.
(5) Cultele religioase sunt autonome față de stat și se bucură de sprijinul acestuia,
inclusiv prin inlesnirea asistenței religioase în armată, în spitale, în penitenciare, în azile
și în orfelinate”.
”La nivel european, relaţia dintre State şi culte este marcată de specificul istoric,
religios şi socio-cultural al fiecărei ţări. Astfel, sprijinirea cultelor în realizarea
obiectivelor lor este apreciată diferit de la o ţară la alta, în funcţie de modul în care
Statul şi opinia publică percep rolul şi locul cultelor în societate”.3
În România, Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general
al cultelor pleacă de la premisa că statul român cunoaște rolul cultelor, le respectă și le
sprijină; cultele recunoscute sunt persoane juridice de utilitate publică care funcționează
în baza prevederilor constituționale ale prezentei legi. Relația dintre stat și biserică se
bazează pe principiul autonomiei unde fiecare dintre acestea și-au instituit legi proprii
după care se ghidează și pe care statul le asigură. Relaţiile Biserică-Stat în diferite ţări
din Uniunea Europeană sunt foarte legate de specificul istoric şi cultural-religios al
fiecărei naţiuni şi reprezintă un element intrinsec legat de fiecare configuraţie naţională
în particularităţile sale culturale şi socio-politice. Libertatea religioasă fiind un element
important al democraţiei, şi element de bază în relaţiile Biserică-Stat, problema
pluralismului religios trebuie privită cu multă seriozitate.
În România fiecare cult are propriul sistem de finanțare. Ajutorul financiar pe
care Statul îl acordă la cerere este stabilit în raport cu numărul de credincioși ai cultului
respectiv și cu nevoile reale de subzistență și activitate și poate fi folosit în principal

2
http://octavianrodna.ro/regimul-juridic-al-cultelor/
3
http://basilica.ro/finantarea-cultelor-in-statele-uniunii-europene/

2
pentru cheltuieli de funcționare, pentru activități sociale, culturale și educative. Legea
permite ca 2% din impozitul pe venit să fie atribuit asociațiilor non-profit sau cultelor.
Potrivit codului fiscal sunt scutite de impozit clădirile aparținând cultelor recunoscute,
cu excepția celor care sunt folosite pentru activități economice.
Finanțarea cultelor religioase în România este obiectul unor mari controverse,
deoarece fiecare cult are propriul sistem de finanțare, neexistând un impozit pe cult.
Legea 489/2006 prevede că, în general, cheltuielile pentru întreţinerea cultelor şi
desfăşurarea activităţilor acestora se vor acoperi din veniturile proprii dobândite şi
utilizate în conformitate cu statutele lor. Susținerea financiară a cultelor se realizează
prin intermediul Secretariatului de Stat pentru Culte.
În baza prevederilor Legii nr. 350/2005 privind regimul finanţărilor nerambursabile
din fonduri publice alocate pentru activităţi nonprofit de interes general, cu modificările
şi completările ulterioare, ale O.G. nr.82/2001 privind stabilirea unor forme de sprijin
financiar pentru unităţile de cult aparţinând cultelor religioase recunoscute din
România, cu modificările şi completările ulterioare se aprobă acordarea de finanțare
nerambursabilă privind activitatea cultelor religioase recunoscute, cu personalitate
juridică. În cadrul programului naţional „Lăcaşurile de cult – centre spirituale ale
comunităţii” bazat pe parteneriatul dintre autorităţile administraţiei publice centrale şi
cele ale administraţiei publice locale, se acordă sprijin financiar nerambursabil tuturor
unităţilor de cult aparţinînd cultelor religioase recunoscute în România, conform H.G.
nr. 1273/2005 în vederea:
- restaurării, reabilitării şi consolidării clădirilor lăcaşurilor de cult;
- restaurării picturilor din lăcaşurile de cult;
- realizării de instalaţii pentru prevenirea şi stingerea incendiilor.
Alte categorii de cheltuieli ce se pot finanţa din fonduri publice (eligibile) pentru
aceste proiecte sunt cele prevăzute în Ordonanţa Guvernului nr. 82/2001 privind
stabilirea unor forme de sprijin financiar pentru unităţile de cult aparţinînd cultelor
religioase recunoscute în România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.
125/2002 şi Hotărârea Guvernului nr. 1470/2002, actualizată, privind aprobarea
Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Ordonanţei Guvernului nr.
82/2002:
- întreţinerea şi funcţionarea unităţilor de cult fără venituri sau cu venituri reduse;

3
 - conservarea şi întreţinerea bunurilor din patrimoniu;
- activităţi de asistenţă socială;
- acţiuni cu caracter intern şi internaţional realizate de cultele religioase din
România.
Tipuri de costuri care pot fi luate în considerare:
Pentru a fi considerate eligibile în contextul proiectului, costurile trebuie să
îndeplinească următoarele condiţii:
- să fie necesare pentru derularea proiectului și să fie în concordanţă cu principiile
unui management financiar sănătos, respectiv cu un raport cost-eficienţă bun;
- să fie efectuate în timpul execuţiei proiectului și după semnarea contractului;
- să fie identificabile, verificabile și susţinute cu acte originale/copie cu menţiunea
„conform cu originalul”.
Principiile care stau la baza atribuirii contractelor de finanţare nerambursabilă sunt:
a) libera concurenţă, respectiv asigurarea condiţiilor pentru ca persoana fizică sau
juridică ce desfășoară activităţi nonprofit să aibă dreptul de a deveni, în condiţiile
legii, beneficiar;
b) eficacitatea utilizării fondurilor publice, respectiv folosirea sistemului concurenţial și
a criteriilor care să facă posibilă evaluarea propunerilor și a specificaţiilor tehnice și
financiare pentru atribuirea contractului de finanţare nerambursabilă;
c) transparenţa, respectiv punerea la dispoziţia tuturor celor interesaţi a informaţiilor
referitoare la aplicarea procedurii pentru atribuirea contractului de finanţare
nerambursabilă;
d) tratamentul egal, respectiv aplicarea în mod nediscriminatoriu a criteriilor de selecţie
și a criteriilor pentru atribuirea contractului de finanţare nerambursabilă, astfel încât
orice persoană fizică sau juridică ce desfășoară activităţi nonprofit să aibă șanse egale
de a i se atribui contractul respectiv;
e) excluderea cumulului, în sensul că aceeași activitate, urmărind realizarea unui interes
general, regional sau local nu poate beneficia de atribuirea mai multor contracte de
finanţare nerambursabilă de la aceeași autoritate finanţatoare în decursul unui an;
neretroactivitatea, respectiv excluderea posibilităţii destinării fondurilor nerambursabile
unei activităţi a cărei executare a fost deja începută sau finalizată la data încheierii
contractului de finanţare;

4
f) cofinanţarea, în sensul că finanţările nerambursabile trebuie însoţite de o contribuţie
de minimum 10% din valoarea totală a finanţării din partea beneficiarului;
h) anualitatea, în sensul derulării întregii proceduri de finanţare în cadrul anului
calendaristic în care s-a acordat finanţarea nerambursabilă din bugetul local;
În majoritatea țărilor Uniunii Europene, venitul realizat de culte este scutit de
impozit dacă este reinvestit în activități de interes public, totodată personalul de cult
beneficiază de reduceri ale contribuțiilor sociale, iar producerea și comercializarea
obiectelor de cult sunt reglementate în avantajul cultelor fie prin scutirea de taxe, fie
prin scutirea parțială de alte taxe și impozite. Prima țară de finanțare a Bisericii prin
intermediul statului se regăsește în Luxemburg, Belgia sau Grecia.
În Luxemburg populația este 70% romano-catolică, iar finanțarea este suportată de
către statul luxemburghez pentru plata salariilor și a asigurărilor de sănătate pentru
personalul clerical, dar și o bună parte pentru cel neclerical, pentru organizarea
educației religioase în școlile publice cât și pentru finanțarea școlilor profesionale și a
unui seminar telogic romano-catolic. În Belgia majoritatea populației este catolică și
este una dintre țările cele mai moderne în ceea ce privește cultele. Art. 181 din
Constituţia de la 1831 prevede plata integrală a salariilor şi a pensiilor pentru personalul
de cult din bugetul de Stat, precum şi o serie de subvenţii pentru acoperirea utilităţilor
legate de spaţiile de cult. Totodată cultele pot solicita ajutor material pentru construcția
și renovarea propriilor locuințe. În Grecia populația majoritara fiind ortodoxă, iar
finanțarea este realizată din fonduri publice. Statul de asemenea asigură salarizarea și
pensiile preoților și a episcopilor Bisericii Ortodoxe, suportă și cheltuielile legate de
școlile pentru instruirea personalului bisericesc precum și a profesorilor de religie.
În Italia predomină Biserica Romano-Catolică, statul oferă doar 0,8% din impozite
Bisericii. De asemenea el asigură și plata integrală a salariilor pentru capelanii din
instituțiile publice. În Ungaria cetățeni pot direcționa 1% din impozitul pe venit către
asociația religioasă, iar Statul contribuie cu finanțare directă egală celei obținute de la
credincioși. Guvernul alocă de asemenea o serie de fonduri comunităților religioase
pentru a întreține clădirile de patrimoniu, sprijinirea clericilor precum și asistența
religioasă în unitățile militare și penitenciare.
În Austria finanțarea cultelor este fundamentată pe interesul public şi pe obligaţia
Statului de a repara prejudiciul creat de politica naţional-socialistă. ”Fondurile atribuite

5
celor 14 Biserici şi comunităţi religioase recunoscute legal provin dintr-o „taxă pentru
Biserică” (aprox. 1% din venituri), percepută de către Stat, laolaltă cu celelalte
impozite”.4 În Bulgaria culte își asigură finanțarea din fondri proprii și din subvenții
care pot fi acordate de către Stat.
În Cehia cultele se autofinanțează, dar totuși Statul le ajută cu aproximativ 80%
pentru a constitui venitului personalului de cult. In Croația Biserica este separată de
Stat, dar acesta sprijină activitatea cultelor, care constă în plata salariilor și pensiilor
pentru clerici, restaurarea sau constituirea de lăcașuri de culte ori subvenționarea
activităților în domeniul asistenței religioase. În Franța statul nu finanțează cultele. 75%
din veniturile bisericești ale cultelor provin din donații și colecte, iar cealaltă parte de
25% vine din contribuția credincioșilor.
În Germania, statul german suportă cheltuielile de personal ale autorităților
bisericești superioare, întreținerea unor clădiri ce aparțin bisericii precum și lucrările de
reconstrucție. În Olanda este exclusă finanțarea directă pentru vreun cult religios, dar
autoritățile centrale și locale contribuie la întreținerea lăcașurilor de cult cu valoare
istorică. În Olanda guvernul poate sprijini construcția de noi lăcașuri de cult atunci
când crede de cuviință și în cuantumul pe care îl dorește. În Regatul Unit al Marii
Britanii și Irlandei de Nord statul nu intervine foarte mult pentru finanțare cultelor
religioase, iar principala sursă de finanțare a Bisericilor o reprezintă veniturile obținute
din exploatarea patrimoniului imobiliar. Totodată culte beneficiază de toate scutirile de
care beneficiază asociațiile caritabile. În Cipru Statul s-a angajat să plătească parțial
salariile pesonalului de cult al Bisericii Ortodoxe în schimbul patrimoniului acesteia.
Totodată instituțiile religioase și lăcașurile de cult sunt scutite de impozitul pe venit
obținut din activități religioase. În Danemarca Biserica este singurul cult care primește
finanțare directă de la Stat, totodată fiind exonerată de impozitul funciar și de impozitul
pe imobilele bisericești. În Estonia culte se finanțează din venituri proprii și din
contribuțiile credincioșilor. Statul participă însă la întreţinerea şi conservarea lăcaşurilor
de cult acolo unde acestea au o valoare istorică şi culturală. În Finlanda, Biserica
Luterană şi Biserica Ortodoxă au un raport privilegiat cu Statul, iar modul de finanțare
fiind reglementat prin lege. De asemenea Statul plăteşte salariile profesorilor de religie,
capelanilor militari şi ai celor din penitenciare, capelanii din spitale fiind plătiţi direct

4
http://basilica.ro/finantarea-cultelor-in-statele-uniunii-europene/

6
de culte, dar și sprijină celelalte curte recunoscute (acestea fiind scutite de impozitul pe
venit). În Franța statul nu recunoaște și nu finanțează cultele, dar le ajută indirect
acordându-le garanție pentru împrumuturile pe care le fac asociațiile culturale și poate
da în chirie spații destinate cultului. In Irlanda cultele se autofinanțează cu fonduri care
provin de la credincioși sau donații. Totuși Statul acordă subvenții pentru activitățile de
utilitate publică, pentru capelanii din școli, unități militare și penitenciare. În Letonia
cultele se finanţează din fonduri proprii şi din donaţii ale membrilor. Există, totuşi, şi
excepţii de la regulă, Statul acordă subvenţii celor opt culte recunoscute legal, pentru
amenajarea , întreţinerea spaţiilor de cult și susţinerea activităţii religioase.
Atât în România, cât și în celelalte țări din Uniunea Europeană finanțarea cultelor
în majoritatea statelor este finanțată de către acest; cultele beneficiază cel puțin de toate
avantajele acordate organizațiilor non-profit, venitul realizat de culte din activități
lucrative este scutit de impozit, iar în toate țările donațiile nu sunt impozitate și totodată
în multe țări ale Uniunii Europene personalul beneficiază de reduceri ale contribuțiilor
sociale.

7
BIBLIOGRAFIE
1. http://octavianrodna.ro/regimul-juridic-al-cultelor/
2. http://www.dw.com/ro/separarea-radical%C4%83-dintre-stat-%C8%99i-cultele-
religioase-un-model-de-evitat/a-19447021
3. http://www.orthodoxero.eu/media/Documente/LOCUL%20CULTELOR%20IN
%20SISTEMELE%20DE%20DREPT%20EUROPEAN.pdf?wb_9661_session_i
d=fcc5ba75640b04da74510bfc9b379c7f
4. Basilica.ro
5. http://www.culte.gov.ro/
6.

8
9