Biserica Ortodoxă Română: Cunoaşterea legislaţiei civile

actuale, a actelor normative şi a protocoalelor cu incidenţă în

domeniul libertăţii religioase şi regimului general al cultelor
- curs pentru obținerea gradelor profesionale în preoție -

Suport curs:
Cancelaria Sf. Sinod

Prezentare
Arhim. Casian RUȘEȚ
 INTRODUCERE

În virtutea principiilor fundamentale de

organizare a Bisericii Ortodoxe, cultul trebuie să își
desfășoare activitatea într-un cadrul legislativ;

Context:
- Modificarea Constituției Românei din anul 1991 –
revizuită în 2003
- aderarea României la Uniunea Europeană – 1 ianuarie
2007;

La 26 decembrie 2006 (cu 3 zile înainte de aderarea la

spațiul european comunitar) preşedintele României a
promulgat o nouă „Lege privind libertatea religioasă şi
regimul general al cultelor” – Legea 489/2006
 INTRODUCERE
Reacții în spațiul public la apariția Legii 489/2006:

- a stârnit o serie întreagă de proteste şi contestaţii ce veneau atât

din ţară, cât şi din străinătate;
- contestatarii – sprijiniţi şi de o parte a mass-media româneşti –
critică, atât cadrul libertăţii religioase garantat prin această lege;
- s-au criticat diferite aspecte referitoare la structura relaţiilor dintre
Stat şi cultele recunoscute, invocând presupuse modele sau valori
europene;
- au existat şi voci ale societăţii civile româneşti, care, indicând
Biserica Ortodoxă Română drept autor moral;
- Contestatarii afirmau că legea creează un sistem juridic, în care
singurii privilegiaţi sunt ortodocşii
 Stat şi culte religioase în Uniunea Europeană
- Uniunea Europeană (UE) - entitate politică, socială şi
economică dezvoltată în Europa, ce reuneşte 28 de ţări
membre ;
- Constituția Europeană – o serie de tratate reunite într-un
document unic ce definește sistemul politic al UE;
- Sistemul politic UE nu poate fi identificat nici cu sistemul confederal
(specific unei asocieri libere a unor state suverane) şi nici cu sistemul
federal (specific unui stat federal):
OBS:-în anumite domenii politice statele membre acţionează în mod
interguvernamental (iau decizii comune în calitate de state suverane)
- în alte domenii, statele membre şi-au transferat, total sau
parţial, Uniunii competenţa legislativă (UE reprezintă în această sferă o
instituţie supranaţională)
Concluzie: - UE este un subiect derivat de drept internaţional;
- competenţa sa derivă din transferul drepturilor de suveranitate ale
statelor membre;
- „suveranitate” de organizare a ordinii juridice şi a competenţelor UE
este deţinută de statele sale membre;
 Stat şi culte religioase în Uniunea Europeană

- Competențele deliberative ale UE:

- în politica comercială şi vamală, puterea legislativă aparţine în
exclusivitate UE;
- în domeniul pieţii comune, al agriculturii, energiei, transporturilor,
mediului şi al protecţiei consumatorului se aplică o dublă
competenţă:
1. statele membre ale UE au dreptul de adopta legi proprii
pentru aceste domenii;
2. dacă UE prezintă o iniţiativă legislativă în acest sens statele
membre nu mai pot adopta legi proprii.
- În celelalte domenii politice, statele membre deţin competenţa
exclusivă.
Concluzii: - în sistemul legislativ UE: competenţele naţionale sunt,
virtual, NELIMITATE; competențele comunitare sunt STRICT INDICATE;
- fiecare stat membru are dreptul şi totodată obligaţia ca, în interiorul
Uniunii, să-şi conserve şi să-şi promoveze propria sa identitate
naţională.
 Stat şi culte religioase în Uniunea Europeană

Competenţele legislative europene cu privire la structurile religioase:

Cadru legislativ: - art. 17 al Tratatului de la Lisabona:

- „Uniunea Europeană respectă şi nu aduce atingere statutului de care
beneficiază, în temeiul dreptului naţional, Bisericile şi asociaţiile religioase
sau comunităţile religioase din statele membre”;
- „Recunoscându-le identitatea şi contribuţia specifică, Uniunea
Europeană menţine un dialog deschis, transparent şi constant cu aceste
Biserici şi organizaţii;”

Fiecărui stat membru al UE îi este garantat dreptul de a-şi reglementa

în mod tradiţional raportul cu structurile religioase prezente pe
teritoriul său
- sistemele legislative folosite în cadrul UE oscilează de la o separaţie
radicală (Franţa) până la o identificare aproape totală între o anumită
structură religioasă şi un stat (Grecia, Anglia);
 Stat şi culte religioase în Uniunea Europeană

Clasificarea gradului de colaborare dintre Stat şi structurile religioase:

a. sistemul de strânsă colaborare – prevede existenţa unei structuri

religioase de Stat, stabilite sau privilegiate, şi stabilirea de relaţii de
strânsă colaborare între autoritatea de Stat şi respectiva structură
religioasă (sistem specific pentru Danemarca, Finlanda, Grecia,
Anglia, Suedia).
b. sistemul de neutralitate – Statul este neutru, însă încheie acorduri
cu structurile religioase pentru aşa-zisele „materii comune”, adică
acele materii revendicate atât de Stat, cât şi de respectivele
structuri religioase (sistem specific pentru Austria, Belgia, Germania,
Luxemburg, Italia, Portugalia, Spania).
c. sistemul de separaţie totală – Statul se declară separat, într-o
manieră mai mult sau mai puţin rigidă, faţă de orice structură
religioasă sau filozofică prezentă pe teritoriul său (sistem specific
înspecial pentru Franţa, dar şi pentru Olanda şi Irlanda).
 Stat şi culte religioase în Uniunea Europeană
Considerații asupra gradului de colaborare dintre Stat şi
structurile religioase:
Există 3 posibilităţi de relaţie între Stat şi structurile religioase:
subordonare, separare şi coordonare;
În sistemul de subordonare sunt două coordonate:
a. Statul este subordonat unei structuri religioase – TEOCRAȚIE;
b. Structurile religioase sunt subordonate Statului - CEZAROPAPISM;
OBS - Statul exercită un control direct asupra diferitelor structuri
religioase prezente pe teritoriul său - control exercitat prin intermediul
diferitelor legi civile şi a aparatului administrativ de Stat -
„jurisdicţionalismul” (giurisdizionalismo) - Francesco Margiotta-Broglio.

Concluzii cu privire la relația dintre Stat şi structurile religioase în UE:

- în UE nu există un model comun pentru a defini relaţiile dintre Stat
şi diferitele structuri religioase prezente pe teritoriul acestuia;
- UE nici nu-şi propune să impună un anumit model, ci lasă fiecărui
stat membru libertatea de a-şi crea propria legislaţie, în
conformitate cu tradiţia proprie şi cu realităţile sale actuale.
 Stat şi culte religioase în România

Considerații generale asupra relației dintre Stat şi structurile religioase

în România:
România a promovat un regim de libertate religioasă (ex. constituţiile
din anii 1866 şi 1923)

Legi ale cultelor religioase în România modernă:

- Legea 54 din 1928, publicată în Monitorul Oficial nr. 89 din 22

aprilie 1928;

- Decretul nr. 177/1948, publicat în Monitorul Oficial nr. 178 din 4

august 1948, respectiv Legea Cultelor din 1948, publicată în
Monitorul Oficial nr. 204 din 3 septembrie 1948;

- Legea nr. 489/2006, publicată în Monitorul Oficial din 8 ianuarie

2007
 Stat şi culte religioase în România

Legea nr. 54 din 1928:

CULTELE RELIGIOASE (art. 22)

- proclama în România un regim de amplă libertate religioasă, prin
introducerea sistemului „cultelor recunoscute”(derivă din autonomia
Bisericii și din doctrina politică liberală);
- cultele noi aveau posibilitatea de a fi „recunoscute în stat” în
condițiile „respectării ordinei publice, bunelor moravuri şi legilor ţării”;
- Pentru recunoaștere, cultele noi trebuiau „să prezinte Ministerului
Cultelor un statut, cuprinzând confesiunea de credinţă, principiile
religioase morale şi sistemul de organizare, conducere şi
administrare”;
- recunoaşterea dată unui cult putea fi revocată, pe aceeaşi cale, dacă
organele, corporaţiile şi membrii săi contravin dispozițiilor legii și
statutului propriu;
 Stat şi culte religioase în România

Legea nr. 54 din 1928:

ASOCIAȚIILE RELIGIOASE (art. 24):

- stăteau sub regimul legilor privitoare la asociaţii în genere şi la

întruniri publice;
- Se interziceau asociațiile care propagau doctrine de natură a aduce
atingere legilorde organizare ale statului şi instituţiilor sale şi care
prin practicile lor rituale contravin bunelor moravuri şi ordinei
publice;
- aveau nevoie de autorizaţii ce erau acordate de autorităţile în drept
pe baza avizului conform al Ministerului Cultelor;
- Aveau obligația de a trimite înștiințare pentru orice acte şi
informaţiuni privitoare la organizarea şi activitatea lor, ministerului;
- puteau fi anulate pe aceeaşi cale în caz de neobservare strictă a
condiţiilor stabilite şi impuse de autorităţile compeeinte ale statului;
 Stat şi culte religioase în România
Decretul Lege nr. 177 din 1948:
- Conservă sistemul cultelor recunoscute;
- Renunță la clasificarea făcută de legea anterioară, identificând doar
cultele religioase din România;
- libertate religioasă a suferit, din păcate, un adevărat „hiat” între
anii 1949 şi 1989;
CULTELE RELIGIOASE (art. 6-art. 14);
- erau libere să se organizeze şi să funcţioneze, numai dacă practicile şi ritualul
lor nu erau contrare Constituţiei de atunci;
- aveau posibilitatea de a se organiza după norme proprii, conform
învăţăturilor, canoanelor şi tradiţiilor lor;
- Erau obligate de a avea o organizaţie centrală, care să reprezinte cultul,
indiferent de numărul credincioşilor săi;
- pentru a putea să se organizeze şi să funcţioneze, cultele religioase trebuiau să
fie recunoscute prin decret al Prezidiului Marii Adunări Naţionale, dat la
propunerea Guvernului, în urma recomandării ministrului cultelor;
- Pentru recunoaștere, trebuia să înainteze statutul său de organizare şi
funcţionare, cuprinzând sistemul de organizare, conducere şi administrare,
însoţit de mărturisirea de credinţă respectivă;
 Stat şi culte religioase în România

Legislaţia actuală privind libertatea religioasă şi regimul cultelor

religioase. Legea nr. 489/2006

Considerații generale:
- a creat un nou sistem de relaţie cu diferitele structuri religioase
prezente pe teritoriul României;
- Proiectul acestei legi fusese aprobat în 21 decembrie 2005 de către
Senat, prin aprobare tacită, şi, în 13 decembrie 2006, de către
Camera Deputaţilor printr-o majoritate zdrobitoare (220 de voturi
pentru, o abţinere şi un vot împotrivă);
- Statul român se obligă să respecte, şi să garanteze „dreptul
fundamental la libertate de gândire, de conştiinţă şi religioasă al
oricărei persoane de pe teritoriul României, potrivit Constituţiei şi
tratatelor internaţionale la care România este parte” principiul
aplicării acestei legi nu este personal, ci teritorial;
 Stat şi culte religioase în România
Structura Legii nr. 489/2006: - cuprinde 51 de articole,
structurate în 4 capitole, urmate de o anexă
Capitolul I - 6 articole şi creionează cadrul legislativ general în ceea ce
priveşte libertatea religioasă şi raportul Statului cu diferitele structuri
religioase prezente pe teritoriul României;
Capitolul II - consacrat Cultelor, cuprinde 33 de articole grupate în 5
secţiuni diferite:
a. Relaţiile dintre Stat şi culte (art. 7-16);
b. Recunoaşterea calităţii de cult (art. 17-22);
c. Personalul cultelor (art. 23-26);
d. Patrimoniul cultelor (art. 27-31);
e. Învăţământul organizat de culte (art. 32-39);
Capitolul III - Asociaţiile religioase din ţara noastră (40 – art. 48);
Capitolul IV - Dispoziţii tranzitorii şi finale (art. 49-51);
Anexă - cuprinde lista celor 18 structuri religioase.
 Stat şi culte religioase în România
Principii fundamentale în conținutul Legii nr. 489/2006:
- în România „nimeni nu poate fi împiedicat sau constrâns să adopte
o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrară convingerilor
sale, şi nici nu poate fi supus vreunei discriminări, urmărit sau pus
într-o situaţie de inferioritate pentru credinţa, apartenenţa sau
neapartenenţa sa la o grupare, asociaţie religioasă sau un cult ori
pentru exercitarea, în condiţiile prevăzute de lege, a libertăţii
religioase”;
- Libertatea religioasă - dreptul oricărei persoane de a avea sau de
a adopta o religie, de a şi-o manifesta în mod individual sau
colectiv, în public sau în particular, prin practicile şi ritualurile
specifice cultului, inclusiv prin educaţie religioasă, precum şi
libertatea de a-şi păstra sau schimba credinţa religioasă;
- constrângeri ale libertăţii religioase nu pot fi făcute decât atunci
când acestea „constituie măsuri necesare într-o societate
democratică pentru securitatea publică, protecţia ordinii, a
sănătăţii sau a moralei publice ori pentru protejarea drepturilor şi
libertăţilor fundamentale ale omului”.
 Stat şi culte religioase în România
Principii fundamentale în conținutul Legii nr. 489/2006:
Cu privire la copii
- până la vârsta de 14 ani, aceştia se află sub tutela
părinţilor în ceea ce priveşte educaţia religioasă
- La vârsta de 14 ani, religia unui copil poate fi schimbată
doar cu acordul acestuia;
- după vârsta de 16 ani, copilul îşi poate alege singur religia;
Nivelurile de exercițiu a libertății religioase
- legislatorul a creat patru nivele de exerciţiu a libertăţii religioase:
persoană, grupare religioasă, asociaţie religioasă, cult.
- La nivel personal – reglementat din primele 3 articole de lege;
- La nivel instituțional – libertatea religioasă se poate exprima în
structuri religioase cu personalitate juridică, cât şi în structuri fără
personalitate juridică
Structuri religioase cu personalitate juridică- cultele şi asociaţiile religioase
Structuri religioase fără personalitate juridică - grupările religioase
Orice dintre structurile religioase din România, are obligaţia să respecte
Constituţia şi legile ţării
 Stat şi culte religioase în România
Principii fundamentale în conținutul Legii nr. 489/2006:

- datele cu caracter personal legate de convingerile religioase sau de

apartenenţa la culte nu pot fi prelucrate decât în cadrul
„desfăşurării lucrărilor de recensământ naţional aprobat prin lege
sau în situaţia în care persoana vizată şi-a dat, în mod expres,
consimţământul pentru aceasta”;
- este interzisă obligarea persoanelor să-şi menţioneze religia, în orice
relaţie cu autorităţile publice sau cu persoanele juridice de drept
privat;
- Față de prevederile legii vechi, este permisivă întreţinerea de
legături cu cultele religioase, instituţiuni sau persoane oficiale în
afara ţării;
- persoanele aflate pe teritoriul României se pot asocia în vederea
exercitării propriilor credinţe religioase;
 Stat şi culte religioase în România

Formele juridice de asociere în vederea exercitării propriilor credinţe

religioase:

- gruparea religioasă - forma de asociere fără personalitate juridică a

unor persoane fizice care, fără nici o procedură prealabilă şi în mod
liber, adoptă, împărtăşesc şi practică o credinţă religioasă;

- asociaţia religioasă - persoana juridică de drept privat, constituită

în condiţiile prezentei legi, formată din persoane fizice care adoptă,
împărtăşesc şi practică aceeaşi credinţă religioasă;

PRECIZARE: - asociaţiile religioase pot deveni culte în condiţiile

prevăzute de legea în vigoare!
 Stat şi culte religioase în România

Grupările religioase, asociaţiile religioase şi cultele recunoscut în

România

Grupările religioase

- forme de asociere fără personalitate juridică a unor persoane fizice

care, fără nici o procedură prealabilă şi în mod liber, adoptă,
împărtăşesc şi practică o credinţă religioasă;

- legislatorul consacră grupărilor religioase doar un singur paragraf

(art. 6.1)
 Stat şi culte religioase în România
Grupările religioase, asociaţiile religioase şi cultele
recunoscut în România
Asociațiile religioase (cap. 3): - sunt persoane juridice alcătuite din cel
puţin 300 de persoane, cetăţeni români sau rezidenţi în România, ce
se asociază în vederea manifestării unei credinţe religioase
- Personalitatea juridică se dobândește în momentul înscrierii sale la
Registrul asociaţiilor religioase;
- pentru înscriere este necesar ca unul dintre asociaţi, având
împuternicire de la ceilalţi, să depună o cerere în acest sens;
- Documente necesare: actul constitutiv (în formă autentică),
mărturisirea de credinţă proprie, statutul, actele doveditoare ale
sediului şi ale patrimoniului iniţial, avizul consultativ al Ministerului
Culturii şi Cultelor, dovada privind disponibilitatea denumirii,
eliberată de către Ministerul Justiţiei;
- au dreptul de a înfiinţa filiale cu personalitate juridică, în
conformitate cu statutele lor;
- pot beneficia de facilităţi fiscale legate de activitatea lor religioasă;
- Se pot dizolva în condițiile legii;
 Stat şi culte religioase în România
Grupările religioase, asociaţiile religioase şi
cultele recunoscut în România:
Modalitatea de recunoaștere a calității de cult pentru asociațiile
religioase:
Cerere adresată SSC, însoţită de următoarele documente:
– dovada constituirii legale şi a funcţionării neîntrerupte pe
teritoriul României ca asociaţie religioasă de minim 12 ani;
– listele, în original, cu semnăturile unui număr de membri,
cetăţeni români cu domiciliul în România, cel puţin egal cu 0,1% din
populaţia României, conform ultimului recensământ;
– mărturisirea de credinţă proprie;
– statutul de organizare şi funcţionare.
În termen de 60 de zile de la înaintarea documentației către SSC, se
depune la Guvern documentația, care în termen de 60 de zile trebuie să
se pronunțe asupra ei, hotărârea urmând a fi publicată în Monitorul
Oficial al României;
Orice modificare sau completare a statutelor sau a codurilor canonice
aparţinând cultelor, va fi comunicată SSC spre recunoaştere;
 Stat şi culte religioase în România
Grupările religioase, asociaţiile religioase şi
cultele recunoscut în România
Cultele religioase - prevederi generale:

– au statut de de „persoană juridică de utilitate publică”

- au dreptul de a se organiza „în mod autonom, potrivit propriilor

statute sau coduri canonice”;

- autonomia cultelor reprezintă garanţia clară a aplicării principiului

separaţiei dintre Stat şi Biserică;

- beneficiază de acelaşi regim juridic, fiind egale în faţa legii şi a

autorităţilor publice;

- Statul Român este neutru în raport cu toate cultele recunoscute,

respectând astfel prevederile articolului 29 din Constituţia
României.
 Stat şi culte religioase în România
Grupările religioase, asociaţiile religioase şi
cultele recunoscut în România

Atitudinea Statutului față de cultele religioase cunoscute:

- autorităţile publice române să colaboreze cu cultele recunoscute în

domeniile de interes comun, şi chiar să sprijine activităţile acestora;
- autorităţile publice centrale, pentru domeniile de interes comun, au
dreptul de a încheia cu cultele recunoscute parteneriate şi acorduri,
care vor fi supuse aprobării prin lege;
- Statul român recunoaşte cultelor „rolul spiritual, educaţional,
social-caritabil, cultural şi de parteneriat social, precum şi statutul
lor de factori ai păcii sociale”;
- cultele recunoscute din România devin „parteneri sociali”,
beneficiind în acelaşi timp şi de statutul de „factori ai păcii sociale”;
- Statul român recunoaşte rolul important al Bisericii Ortodoxe
Române şi al celorlalte biserici şi culte recunoscute în istoria
naţională a României şi în viaţa societăţii româneşti;
 Stat şi culte religioase în România
Relația dintre Stat și culte din punct de vedere financiar:
- Statul român se obligă să:
- contribuie semnificativ la salariile clerului / personalului de cult;
- acorde subvenţii pentru restaurarea lăcaşelor de cult sau pentru construirea
unora noi;
- integreze învăţământul religios sistemului de învăţământ public;
- faciliteze şi să susţină asistenţa religioasă în instituţiile publice;
- acorde cultelor recunoscute diverse facilităţi fiscale;
- promoveze sprijinul acordat de cetăţeni cultelor, prin deduceri din impozitul
pe venit;
- încurajeze sponsorizările către culte;
- sprijine activitatea cultelor recunoscute şi în calitate de furnizori de servicii
sociale;
- recunoască tuturor cultelor recunoscute dreptul de a avea şi de a dobândi,
în proprietate sau în administrare, bunuri imobile şi imobile;
- acorde unităţilor locale ale cultelor recunoscute dreptul de a avea şi de a
întreţine, singure sau în asociere cu alte culte, cimitire confesionale;
- acorde cultelor recunoscute dreptul exclusiv de a produce şi de a valorifica
obiectele şi bunurile necesare activităţii de cult;
 Stat şi culte religioase în România
Patrimoniul cultelor:
- bunurile sacre, respectiv cele afectate direct şi exclusiv cultului, […]
sunt insesizabile şi imprescriptibile şi pot fi înstrăinate doar în
condiţiile statutare specifice fiecărui cult;

- nu se împiedică cu nimic redobândirea bunurilor sacre confiscate în

mod abuziv de către stat în perioada 1940-1989, precum şi a
celor preluate fără titlu;

- În lege se prevede reglementarea statutului cimitirelor;

- Cimitirele administrației publice locale se organizează astfel încât să

aibă sectoare corespunzătoare pentru fiecare cult recunoscut, la
cererea cultelor ce funcţionează în localitatea respectivă;

- Pentru localităţile unde nu există cimitire comunale şi unele culte

nu au cimitire proprii, legea prevede ca persoanele decedate care
aparţineau cultelor respective să fie înhumate potrivit ritului
propriu, în cimitirele existente în funcţiune;
 Stat şi culte religioase în România
Cultele recunoscute România potrivit anexei Legii 489/2006:
- 1. Biserica Ortodoxă Română,
- 2. Episcopia Ortodoxă Sârbă de Timişoara,
- 3. Biserica Romano-Catolică,
- 4. Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică,
- 5. Arhiepiscopia Bisericii Armene,
- 6. Biserica Creştină Rusă de Rit Vechi din România,
- 7. Biserica Reformată din România,
- 8. Biserica Evanghelică C.A. din România,
- 9. Biserica Evanghelică Luterană din România,
- 10. Biserica Unitariană din Transilvania,
- 11. Uniunea Bisericilor Creştine Baptiste din România,
- 12. Biserica Creştină după Evanghelie din România – Uniunea Bisericilor
Creştine după Evanghelie din România,
- 13. Biserica Evanghelică Română,
- 14. Uniunea Penticostală – Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România,
15. Biserica Creştină Adventistă de Ziua a Şaptea din România,
- 16. Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România,
- 17. Cultul Musulman,
- 18. Organizaţia Religioasă Martorii lui Iehova.
 Stat şi culte religioase în România

Concluzii referitoare la Legea 489/2006:

- noua lege a abrogat vechea lege comunistă, în vederea instaurării

unui nou cadru juridic referitor la libertatea religioasă şi la regimul
structurile religioase din România;
- Sistemul, astfel creat, este unul trapezoidal în trei trepte:
1. grupările religioase (fără personalitate juridică);
2. asociaţiile religioase (persoane juridice de drept privat);
3. cultele (persoane juridice de utilitate publică);
- Fiecărei trepte îi corespunde un anumit statut juridic, ce implică în
mod direct accesul la anumite drepturi şi obligaţii, stipulate prin lege.
 Biserica Ortodoxă Română şi Legea nr. 489/2006

Considerații generale:

- Prin art. 7.2. din lege, Statul român recunoaşte rolul important al
Bisericii Ortodoxe Române [...] în istoria naţională a României şi în
viaţa societăţii româneşti;
- În conformitate cu art. 49 alin. 2 din Legea nr. 489/2006,
Statutul pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe
Române a fost aprobat de Sfântul Sinod în data de 28 noiembrie
2007 și recunoscut de Guvernul României prin Hotărârea de
Guvern nr. 53 din 16 ianuarie 2008, fiind apoi publicat în
Monitorul Oficial nr. 50 din 22 ianuarie 2008
 Biserica Ortodoxă Română şi Legea nr. 489/2006

Statutul pentru organizarea și funcționarea al

Bisericii Ortodoxe Române. Privire de ansamblu:
- Prin statut se evidențiază legătura dintre libertate şi
responsabilitate, prin evidenţierea faptului că adevărata libertate
nu este izolarea, iar unitatea nu constituie o constrângere;
- sinodalitatea este intensificată prin accentuarea responsabilităţilor
Sfântului Sinod, a Sinodului Permanent şi a Sinoadelor
mitropolitane, şi prin promovarea cooperării dintre cler şi mireni în
Adunarea Naţională Bisericească, în Adunările eparhiale, precum şi
în cadrul organismelor de conducere ale parohiei;
- presupune şi o prezenţă mai activă a Bisericii în viaţa societăţii prin
folosirea mijloacelor noi de comunicare, atât la nivel central, cât şi
local, cu scopul intensificării misiunii sale liturgice, pastorale,
culturale şi filantropice în societate;
- Se accentuează coresponsabilitatea clericilor şi mirenilor în privința
administrării bunurilor bisericești.
 Biserica Ortodoxă Română şi Legea nr. 489/2006

Statutul pentru organizarea și funcționarea al

Bisericii Ortodoxe Române. Prevederi:

- Biserica Ortodoxă Română, prin eparhiile sale, are responsabilitatea

asigurării asistenţei religioase şi a personalului bisericesc aferent
desfăşurării acesteia în armată, în sistemul penitenciar, în unităţi
medicale, în aşezăminte de asistenţă socială şi în unităţi de
învăţământ, în condiţiile prevăzute de lege, de protocoalele sau
acordurile încheiate cu autorităţile publice sau cu alte persoane
juridice;

- Sistemul de asistenţă socială şi medicală al Bisericii Ortodoxe

Române este integrat şi funcţionează:
a)în cadrul structurilor sale administrativ-organizatorice;
b)în organizaţii social-filantropice patronate de Biserică;
- Biserica Ortodoxă Română, prin unitățile sale asigură servicii sociale
şi medicale, acreditate conform legislaţiei în vigoare;
 Biserica Ortodoxă Română şi Legea nr. 489/2006

Statutul pentru organizarea și funcționare al

Bisericii Ortodoxe Române. Prevederi:

- Finanţarea activităţii în domeniul social şi medical se asigură din:

- resursele proprii ale furnizorilor de servicii sociale şi
medicale;
- subvenţii de la bugetul de stat şi de la bugetele locale;
- donaţii şi sponsorizări obţinute în condiţiile prevăzute de
lege, din subscripţii publice;
- fonduri nerambursabile;
- venituri provenite din orice alte surse care nu contravin
legislaţiei în vigoare;
- Beneficiarii serviciilor sociale şi medicale oferite în cadrul Bisericii
Ortodoxe Române sunt persoane, grupuri şi comunităţi aflate în
situaţii de dificultate, fără discriminare
 Biserica Ortodoxă Română şi Legea nr. 489/2006

Regulamente de aplicare a Statutului pentru organizare

și funcționare al Bisericii Ortodoxe Române:

1. Regulamentul pentru organizarea şi funcţionarea Comisiei de

pictură bisericească a Patriarhiei Române - 2012;

2.Regulament al autorităţilor canonice disciplinare şi al instanţelor de

judecată ale Bisericii Ortodoxe Române – 2015;

3.Regulamentul activităţilor de voluntariat în Biserica Ortodoxă

Română

1.Protocoale încheiate cu Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul

Educaţiei Naţionale, Secretariatul de Stat pentru Culte,
Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, etc.
 Biserica Ortodoxă Română şi Legea nr. 489/2006

1. Regulamentul pentru organizarea şi funcţionarea

Comisiei de pictură bisericească a Patriarhiei Române;

- se doreşte protejarea şi promovarea artei tradiţionale bizantine,

adică iconografia ortodoxă şi mesajul ei teologic;
- Comisia de Pictură Bisericească a Patriarhiei Române:
- este formată din 5-7 membrii specialişti în artă bisericească;
- 2 pictori bisericești;
- un restaurator
- numiți prin decizie patriarhală pe o durată de 4 ani;
- Comisii mitropolitane de pictură bisericească:
- constituite din cel mult 3-5 membri (pictori sau restauratori
autorizați;
Atribuții:
- eficientizarea activităţilor specifice, prin deplasarea în eparhiile mitropoliei
pentru avizarea proiectelor de pictură sau de restaurare a picturii bisericeşti,
precum şi pentru evaluarea execuţiei acestor lucrări;
 Biserica Ortodoxă Română şi Legea nr. 489/2006

2. Regulament al autorităţilor canonice disciplinare şi

al instanţelor de judecată ale Bisericii Ortodoxe Române;

Se aplică:
- clericilor, monahilor şi mirenilor de la unităţile bisericeşti şi din
administraţia bisericească din România şi din afara graniţelor ţării;
- profesorilor din învăţământul teologic preuniversitar şi universitar;
- profesorior de religie;
- clericilor din instituţiile publice sau private;
- clericilor şi monahii pensionaţi, studenţii de la facultăţile de teologie
ortodoxă şi absolvenţii de teologie ortodoxă;
- celor care activează din încredinţarea şi cu binecuvântarea (aprobarea scrisă
a autorităţilor canonice bisericeşti).
Abaterile prevăzute se împart în:
a. abateri dogmatice (doctrinare);
b. abateri morale,
c. abateri pastoral-liturgice;
d. abateri administrative
 Biserica Ortodoxă Română şi Legea nr. 489/2006
2. Regulament al autorităţilor canonice disciplinare şi
al instanţelor de judecată ale Bisericii Ortodoxe Române;
Sancțiunile:
- Se prevede un mod de sancţionare gradual;
- Prin sancțiune autoritatea bisericească îşi propune să îndrepte şi să
recupereze spiritual respectiva persoană, în vederea restabilirii
disciplinei canonice în Biserică şi a reintegrării respectivei persoane
pe calea către comuniunea cu Mântuitorul Iisus Hristos;
Instanțe de judecată bisericească:
- Consistoriul protopopesc;
- Consistoriul eparhial (Consistoriul eparhial monahal);
- Consistoriul mitropolitan (Consistoriul mitropolitan monahal);
- Consistoriul Superior Bisericesc (Consistoriul Superior Bisericesc
Monahal.
OBS: Deciziile instanțelor intră în vigoare după aprobarea de către
organismele de autoritate (episcopul sau sinodul de episcopi) şi sunt
puse în aplicare prin autorităţile bisericeşti eparhiale;
 Biserica Ortodoxă Română şi Legea nr. 489/2006
2. Regulament al autorităţilor canonice disciplinare şi
al instanţelor de judecată ale Bisericii Ortodoxe Române;
Prevederi speciale:
- hotărârile instanţelor superioare de judecată bisericească
(Consistoriul mitropolitan, Consistoriul mitropolitan monahal,
Consistoriul Superior Bisericesc şi Consistoriul Superior Bisericesc
Monahal) au caracter obligatoriu în toate eparhiile Bisericii
Ortodoxe Române;

- Sinodul mitropolitan sau Sfântul Sinod trebuie să stabilească modul

practic de aplicare a hotărârii instanţei de judecată bisericească,
ţinând seama şi de mărturia (imaginea) Bisericii în societate;

- hotărârile instanţelor bisericeşti de judecată, la toate nivelurile, nu

pot fi contestate în faţa instanţelor civile de judecată (art. 29 alin.
3 şi 5 din Constituţia României; art. 26 alin. 1 din Legea nr.
489/2006)
 Biserica Ortodoxă Română şi Legea nr. 489/2006

3. Regulamentul activităţilor de voluntariat în

Biserica Ortodoxă Română aprobat în temeiul Legii 78/2014
privind reglementarea activității de voluntariat în România;
- reglementează participarea persoanelor fizice la acţiuni de
voluntariat, organizate de structurile administrative și unitățile
de cult ale Bisericii Ortodoxe Române, fără scop lucrativ;
- voluntariatul în cadrul Patriarhiei Române este activitatea de
interes public desfășurată de o persoană fizică în folosul
structurilor administrative și unităților de cult ale Bisericii
Ortodoxe Române, ca organizații-gazdă, conform legii, fără a
beneficia de o contraprestație materială;
- la nivelul fiecărei structuri administrative/unități de cult,
organizații-gazdă, este obligatorie întocmirea fișei de protecție a
voluntarului;
- organizația gazdă va elibera un certificat nominal sau
adeverință, care să recunoască prestarea activității de voluntar
precum și aptitudinile dobândite;
 Biserica Ortodoxă Română şi Legea nr. 489/2006

4. Protocol de cooperare semnate este cel încheiat cu Ministerul

Educaţiei Naţionale şi cu Secretariatul de Stat pentru Culte cu privire la
predarea disciplinei Religie – Cultul Ortodox în învăţământul
preuniversitar şi la organizarea învăţământului teologic ortodox
preuniversitar şi universitar;
Prevederi:
- unităţile de învăţământ preuniversitar au obligaţia legală de a asigura
respectarea convingerilor, a valorilor şi a simbolurilor religioase;
- Încadrarea personalului didactic se face cu avizul scris
(binecuvântarea) al Chiriarhului;
- retragerea motivată a avizului scris (binecuvântării) al Chiriarhului se
face pentru abateri grave de la doctrina şi morala cultului;
- Încadrarea în funcțiile de conducere a personalului se face cu potrivit
reglementărilor legale, cu avizul scris (binecuvântarea) al Chiriarhului;
- Retragerea (motivată) a binecuvântării din partea ierarhului atrage
după sine pierderea dreptului de a mai preda sau, după caz, de a
mai ocupa o funcţie de conducere;
 Concluzii

1. Relaţia dintre Stat şi Biserică în România este

reglementată prin Legea nr. 489/2006, care a
(re)introdus sistemul „cultelor recunoscute”;
2. Legea privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor indică
şi cele 18 culte recunoscute, cărora le oferă statutul de persoane
juridice de drept privat şi de utilitate publică;
3. Biserica Ortodoxă Română beneficiază, deci, de statutul de „cult
recunoscut”, şi, în această calitate, şi-a întocmit în anul 2008 un
Statut propriu pentru organizare şi funcţionare, recunoscut ulterior de
Guvernul României;
4. Biserica Ortodoxă Română şi-a întocmit regulamente de aplicare a
Statutului şi a încheiat protocoale de cooperare cu autorităţile publice
centrale pentru diferite domenii de activitate;
5. Deşi sistemul cultelor recunoscute este unul străin Ortodoxiei, acestea
s-au redactat cu respectarea doctrinei canonice ortodoxe, păstrându-se
totodată şi tradiţia sinodală românească.
Cursurile pentru obținerea gradelor profesionale preoțești în
MITROPOLIA BANATULUI
2016

VĂ MULȚUMESC PENTRU